ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 103/2018

Decizia nr. 103/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației și Cercetării Științifice și Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică și Inovare - Direcția Generală Organism Intermediar, anularea în tot ca fiind netemeinice și nelegale a următoarelor acte administrative emise de către M.E.N. - A.N.C.S.: - Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale nr. 8148 din 04 septembrie 2012; - Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. 8149 din 04 septembrie 2012; - Scrisorile de notificare a debitului către beneficiar nr. 8356 din 19 septembrie 2012, respectiv 8361 din 19 septembrie 2012; -Decizia ședinței comisiei de soluționare a contestației administrative nr. 6258 din 20 februarie 2015 de respingere a contestației împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență; - Decizia ședinței comisiei de soluționare a contestației administrative nr. 6259 din 20 februarie 2015 de respingere a contestației înregistrate sub nr. 5510 din 22 ianuarie 2015 împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență având număr de înregistrare 8149 din 04 septembrie 2012; - cu cheltuieli de judecată.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 153/2015 din 12 octombrie 2015 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă excepția inadmisibilității pentru lipsa plângerii prealabile și excepția prescripției dreptului la acțiune și a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea reclamantei. De asemenea, a fost respinsă cererea de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta SC A. SRL, fiind invocat, în susținerea căii de atac formulate, motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Recurenta a arătat că solicită menținerea dispozițiilor instanței de fond cu privire la respingerea excepției inadmisibilității pentru lipsa plângerii prealabile, precum și a excepției prescripției dreptului la acțiune.

II. Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 02 noiembrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin raportul întocmit în cauză magistratul raportor a reținut faptul că recursul a fost declarat cu depășirea termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii, fiind tardiv formulat.

Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ: "Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare."

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă fără putință de tăgadă că sentința recurată a fost comunicată reclamantei la data de 24 noiembrie 2015, iar cererea de recurs a fost depusă la instanța de fond la data de 11 decembrie 2015, în condițiile în care ultima zi de declarare a recursului era data de 10 decembrie 2015, o zi lucrătoare (joi) .

Conform dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.: "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Potrivit art. 186 C. proc. civ., republicat:

"(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanța competentă să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."

În cauză nu s-a invocat existența vreuneia dintre situațiile prevăzute de art. 186 C. proc. civ., în sensul că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, pentru a opera instituția repunerii în termen.

Față de aceste împrejurări, se va constata că recursul nu îndeplinește condițiile de admisibilitate, sub aspectul cerințelor de formă prevăzute de dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A. SRL împotriva Sentinței nr. 153/2015 din 12 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 ianuarie 2018.

Procesat de GGC - CT