ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4037/2010

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 4342 din

21 mai 2009 Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și

asigurări sociale, s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe

reclamantul P.G. domiciliat în București, sector 6, în contradictoriu cu Casa

de Pensii a municipiului București, în favoarea Tribunalului Prahova.

Pentru a

pronunța această hotărâre s-a reținut că potrivit art. 156 din Legea nr.

19/2000 cererile îndreptate împotriva caselor teritoriale de pensii se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul.

Cum reclamantul

și-a stabilit domiciliul în comuna Dumbrăvești, județul Prahova, competența de

soluționare aparține Tribunalului Prahova.

Tribunalul

Prahova prin Decizia civilă nr. 1884 din 2 noiembrie 2009 și-a declinat la

nivelul său competența materială de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București.

Astfel s-a

reținut că la momentul sesizării reclamantul avea domiciliul în București

dovadă fiind și faptul că decizia a fost emisă de Casa de Pensii Sector 6

București.

Se reține

astfel că împrejurarea că pe parcursul soluționării litigiului,

reclamantul și-a schimbat domiciliul, nu duce și la - competența teritorială,

prima instanță rămânând investită să soluționeze litigiul.

Față de

conflictul negativ de competență în temeiul art. 2

1

C. proc. civ., Înalta

Curte reține următoarele:

Obiectul

litigiului îl constituie contestația formulată reclamantul P.G. împotriva Deciziei

nr. 175751 din octombrie 2008 emisă de Casa de Pensii a Municipiului București.

Acțiunea a fost

înaintată la 12 martie 2009, și vizează anularea deciziei sus menționate și

obligarea intimatei la emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei

pentru limită de vârstă conform dispozițiilor O.U.G. nr. 4/2005, precum și

obligarea intimatei la plata diferențelor dintre pensia cuvenită la data de 1

septembrie 2005 și pensia încasată.

Potrivit art.

156 din Legea nr. 19/2000 cererile îndreptate împotriva C.N. P.A.S. sau

împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

Domiciliul

reclamantului așa cum rezultă chiar din acțiunea înregistrată la 12 martie 2009

este cel din București, Sector 6, nefiind făcută dovada existenței unui alt

domiciliu.

Cum în cauză nu

au fost produse probe din care să rezulte un alt domiciliu al reclamantului

decât cel precizat în acțiune, care de fapt apare evidențiat și în decizia de

pensionare atacată, competența de soluționare a litigiului revine deci

instanței de la domiciliul reclamantului în condițiile prevăzute de art. 156

din Legea nr. 19/2000.

Astfel față de

cele expuse, în temeiul art. 22 pct. 3 C. proc. civ. urmează a se stabili

competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a Dosarului nr. 3818/105/2009, în favoarea

Tribunalului București.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 28 iunie 2010.