ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 04.10.2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6002/2012

HOTĂRÂRE
04.10.2012
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6002/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 18 februarie 2011 la Tribunalul

Brașov

reclamantul S.M. a solicitat în contradictoriu

cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor București - Casa de pensii sectorială

ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei de recalculare

a pensiei și, în subsidiar, a contestat cuantumul pensiei.

Tribunalul Brașov, secția civilă, prin sentința nr. 653/M

din 14 aprilie 2011

a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut în esență

că, în speță, acțiunea fiind formulată împotriva unei decizii de pensionare emisă

în temeiul Legii nr. 119/2010 și H.G. nr. 735/2010 este de competența instanței

de la sediul Casei sectoriale de pensii potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000.

Astfel învestit, Tribunalul București, secția a VIII-a

conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 3377 din 10 aprilie

2012, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din

oficiu, a declinat competența în favoarea Tribunalului Brașov și, constatând ivit

conflictul negativ de competență, a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție

în vederea soluționării conflictului.

În motivarea soluției sale, Tribunalul București a reținut

că, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, se pune problema legii

aplicabile referitoare la instanța competentă teritorial a o soluționa, dat fiind

că în timp au existat reglementări diferite.

Domiciliul contestatorului este în Municipiul Brașov,

Județul Brașov.

La data sesizării instanței Legea nr. 19/2000 era abrogată,

normele de procedură referitoare la competență fiind modificate începând cu data

de 1 ianuarie 2011 prin Legea nr. 263/2010, care prin art. 154 dispune „(1) Cererile

îndreptate împotriva C.N.P.P. a Caselor teritoriale de pensii sau împotriva Caselor

de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul ori sediul reclamantul" (2) Celelalte cereri se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul".

Decizia a cărei anulare se solicită a fost emisă la data

de 31 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010. Legea nr. 119/2010 face trimitere

la o lege care s-a abrogat.

Potrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ. „dispozițiile

legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare și proceselor

în curs de judecată începute sub legea veche".

Norma de imediată aplicare este art. 154 din Legea

nr. 263/2010, competența revenind instanței de la domiciliul reclamantului, deși

decizia contestată a fost emisă sub imperiul legii vechi: Legea nr. 19/2000 care

prevedea ca instanță competentă în această situație este instanța de la domiciliul

pârâtului.

Înalta Curte de Casație și Justiție, legal învestită cu

soluționarea conflictului negativ de competență ivit între două instanțe, care nu

se găsesc în circumscripția aceleiași Curți de apel - în conformitate cu art. 22

alin. (3) C. proc. civ. stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Brașov,

pentru considerentele

ce succed:

În stabilirea instanței competentă teritorial să soluționeze

prezenta cauză este necesar a se stabili care sunt dispozițiile legale aplicabile,

în raport de momentul introducerii acțiunii și nu de cel al emiterii deciziei de

recalculare a pensiei.

Astfel, este adevărat că art. 156 din Legea nr. 19/2000,

în vigoare la data emiterii deciziei a cărei anulare se solicită, prevedea că cererile

îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva Caselor teritoriale de pensii, se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul,

celelalte cereri adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul pârâtul, însă prin noile reglementări, cuprinse în art. 196 lit. a) din

Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care au intrat în

vigoare la data de 1 ianuarie 2011, dispozițiile Legii nr. 19/2000 au fost abrogate

expres.

Prin urmare, la data sesizării instanței, respectiv 18

februarie 2011, erau în vigoare prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010, conform

cărora „(1) Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a Caselor teritoriale de pensii

sau împotriva Caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

(2) Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei

rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul"

.

Prevederile potrivit cărora instanța competentă este cea

în raza căreia se află domiciliul reclamantului reprezintă o derogare atât de la

dispozițiile alin. (2) al textului de lege menționat, cât și de la cele ale dreptului

comun.

Trebuie precizat totodată că față de dispozițiile legii

vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noțiunea de Case de pensii sectoriale, care

sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile

cu pensiile din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor

și Serviciului Român de Informații, structuri care au fost desființate și ale căror

atribuții, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin Hotărâre de Guvern.

În ceea ce privește aplicabilitatea prevederilor Legii

nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după intrarea actului normativ în vigoare, dar

care privește o decizie emisă în baza legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010,

se reține că potrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul

comun în materie, dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării

ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche,

precum și executărilor silite începute sub acea lege.

Față de considerentele expuse, având în vedere că reclamantul

S.M. are domiciliul în județul Brașov, competența soluționării acțiunii formulată

de acesta revine Tribunalului Brașov.

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 04 octombrie 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-05-31
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3998/2012
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția civilă, la data de 04 martie 2011, reclamantul L.C. a chemat în judecată pe pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Adminis
ÎCCJ 2012-02-10
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 882/2012
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov la data de 23 martie 2011, reclamanții B.V.I., F.D.I., P.V., S.N., V.C. au chemat în judecată pe pârâtul M.A.I., solicitând anularea
ÎCCJ 2012-06-13
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4390/2012
Asupra conflictului de competență constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov la data de 1 martie 2011, C.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Administrației
ÎCCJ 2011-02-10
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 880/2012
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov la data de 01 martie 2011, sub nr. 2814/62/2011, reclamantul I.V. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii a M.A.I., solicitând anu
ÎCCJ 2012-11-15
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7023/2012
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin Sentința nr. 466/M din 17 martie 2011, Tribunalul Brașov, secția civilă, a declinat competența de soluționare a cererii formulată de reclamantul A.G., în contradictoriu cu pârâta Casa
Sursă