ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4925/2012

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Procedura în primă instanță Prin Cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, reclamanții S.H.R.M.D., T.T.P.C., T.H.L., A.A.M. și P.A. în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia pentru Stabilirea Despăgubirilor, au solicitat obligarea pârâtelor să transmită dosarul înregistrat sub nr. 402004/CC către un evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare conform dispozițiilor art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2009.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin Dispoziția nr. 8732 din 5 septembrie 2007 a Primăriei Municipiul București s-a dispus acordarea de despăgubiri pentru apartamentul nr. 63 (fost 81) situat la etajul 8, cota parte din părțile comune și cota de teren aferentă în suprafață de 10,8 mp din imobilul situat în București, b-dul TI, vândut în baza Legii nr. 112/1995, conform Contractului de vânzare-cumpărare nr. 1463/24096/1996, imposibil de restituit persoanelor îndreptățite.

În finalul lunii august 2010 (20 august 2010) au primit un răspuns standard referitor la modul și ordinea de analizare a dosarelor aflate în faza de soluționare la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților: „În acest context, vă aducem la cunoștință faptul că Dosarul nr. 45898/CC va urma procedura prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, potrivit ordinii mai sus menționate". Reclamanții au mai arătat că nesoluționarea dosarului de despăgubire este nejustificată și nelegală, de la data notificării trecând aproape 10 ani invocând în acest sens, dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și ale normelor de aplicare.

Prin întâmpinare, ambele pârâte au cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocând în esență necesitatea parcurgerii procedurilor cerute de Legea nr. 247/2005. Prin Sentința nr. 4090 din 8 iunie 2011, Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de reclamanți, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligând pârâtele să transmită dosarul înregistrat cu nr. 45898/CC către un evaluator, într-un termen rezonabil. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență că prin Dispoziția nr. 8732 din 5 septembrie 2007, emisă de Primăria Municipiului București s-a recunoscut dreptul reclamanților de a primi despăgubiri în echivalent bănesc.

S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că, în speță, etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamanților, în sensul că dosarul aferent Dispoziției nr. 8732 din 5 septembrie 2007, a fost transmis de Primăria București, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 45898/CC și nu cu nr. 40204/CC așa cum au precizat reclamanții în cererea de chemare în judecată. Judecătorul fondului a constatat, de asemenea, că pârâtele aveau obligația legală de a trimite dosarul de evaluare la un evaluator, obligație legală îndeplinită cu mult peste termenul rezonabil impus de lege.

3. Recursul declarat în cauză Împotriva sentinței Curții de apel au declarat recurs pârâtele Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie. 3.1 Recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților Recursul acestei pârâte este centrat pe greșita respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive. Potrivit recurentei, soluția pronunțată în această privință contravine dispozițiilor art. 13 alin. (1) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, potrivit cărora Comisia Centrală are atribuția emiterii deciziei ce reprezintă titlul de despăgubire în procedura administrativă de acordarea a despăgubirilor pentru imobilele ce nu pot fi restituite în natură.

În fine, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a invocat și excepția lipsei capacității procesuale a Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, pe fond solicitând respingerea acțiunii. 3.2. Recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. În recursul său, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a susținut în esență, că instanța de fond în mod greșit a reținut că autoritatea pârâtă a încălcat termenul rezonabil, neluând în considerare că ordinea de soluționare a dosarelor intrate la Secretariatul Comisiei Centrale de face potrivit Deciziei nr. 2815/2008 a Comisiei Centrale. De asemenea, recurenta a arătat că în cadrul procedurii administrative reglementate de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 sunt parcurse mai multe etape: etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor, etapa analizării dosarelor, etapa evaluării și etapa emiterii titlului de despăgubire.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul sunt fondate, numai în limitele și pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare. 1. Recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților Contrar concluziilor reținute în sentința recurată, Înalta Curte constată că susținerile acestei pârâte sunt fondate, în sensul că în raport de obiectul cererii, pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților nu are calitate procesuală pasivă. Potrivit art. 18 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 “După emiterea titlurilor de despăgubire aferente, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților va emite, pe baza acestora și a opțiunilor persoanelor îndreptățite, un titlu de conversie și/sau un titlu de plată.

Titlul de conversie va fi înaintat Depozitarului Central în termen de 30 de zile calendaristice calculate de la data emiterii, în vederea conversiei în acțiuni, iar titlurile de plată vor fi remise Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar în vederea efectuării operațiunilor de plată.” Conform dispozițiilor 16 alin. (7), cap. V, titlul VII din Legea nr. 247/2005 „În baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.” Deci, în raport de aceste dispoziții și față de obiectul acțiunii, respectiv transmiterea dosarului către un evaluator și emiterea titlului de plată a despăgubirilor bănești, Înalta Curte constată Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților nu are calitate procesuală pasivă în cauză și de aceea va fi admis recursul, va fi modificată sentința atacată, în parte, în sensul că va fi respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților pentru lipsa calității procesuale pasive.

2. Recursul declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Intimații-reclamanți au învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune vizând refuzul finalizării procedurii administrative prevăzută de Legea nr. 247/2005. În cauză, este necontestat că intimații-reclamanți sunt beneficiarii Dispoziției nr. 8732 din 5 septembrie 2007 emisă de Primăria Municipiul București, transmisă, împreună cu dosarul, autorității publice recurente în condițiile prevederilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Totodată, din actele și lucrările cauzei, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a reținut în mod corect că autoritatea pârâtă a încălcat dreptul reclamantei la soluționarea cereri într-un termen rezonabil, astfel cum acesta este prevăzut de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în condițiile în care pârâta nu a depus la dosarul cauzei nici o dovadă care să justifice existența unor motive obiective pentru care cererea nu a fost analizată într-un termen rezonabil. În jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut că nesoluționarea într-o asemenea durată de timp a cererii de emitere a deciziei titlu de despăgubire reprezintă o încălcare a principiului respectării unui termen rezonabil în acțiunile administrației.

Însă, Înalta Curte constată că recursul este fondat în raport de prevederile O.U.G. nr. 4/2012 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 117/2012, potrivit cărora: „(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul VII «Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în M. Of. al României, Partea I nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare.

(2) În perioada prevăzută la alin. (1), personalul din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrate în mod legal la aceasta, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite”. În privința acestor dispoziții, instanța de recurs reține că au caracterul unor norme procedurale în raport cu procedura administrativă reglementă la Titlul VII din Legea nr. 247/2005, astfel încât, potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc.

civ., ele devin pe deplin aplicabile și proceselor în curs de judecată, din momentul intrării lor în vigoare.

În ceea ce privește conformitatea acestor dispoziții legale cu normele constituționale și convenționale, Curtea Constituțională a reținut, prin mai multe decizii (nr. 723/2012, nr. 760/2012 și nr. 802/2012) între altele, următoarele argumente pe care instanța de recurs și le însușește: - Guvernul, prin adoptarea ordonanței de urgență criticate, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate, iar măsura luată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind, deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituție, în contextul economic actual, caracterizat de restrângeri de natură bugetară și de dificultăți în menținerea echilibrului bugetar; - De altfel, faptul că, până la data de 15 mai 2013, se suspendă emiterea titlurilor de despăgubire/conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, iar personalul din cadrul A.N.R.P.

întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite, relevă atenția pe care legiuitorul delegat o acordă executării întru totul a hotărârilor judecătorești ce cad sub incidența O.U.G.

nr. 4/2012; - Soluția legislativă adoptată de legiuitor reprezintă o normă temporară (aplicabilă până la data de 15 mai 2013) care nu aduce atingere înseși substanței dreptului la valorificarea titlurilor de despăgubire, obligația statului urmând a se executa după acest termen, prin aceasta titularul dreptului la despăgubire nefiind nevoit să suporte o sarcină excesivă și disproporționată, astfel cum susține autorul excepției; Măsurile stabilite prin actul normativ criticat sunt în acord cu dispozițiile constituționale referitoare la ocrotirea proprietății, de vreme ce urmăresc un scop legitim - echilibrul bugetar al unui stat aflat în criză economică - și sunt proporționale, având în vedere marja mare de apreciere a statului în domeniul politicilor economice și sociale, precum și echilibrul realizat de către stat prin măsurile respective; Faptul că, potrivit ordonanței de urgență, se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătorești, având în vedere atât caracterul sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii având ca obiect despăgubiri rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietăților,

cât și valoarea titlurilor executorii în această materie, care este foarte mare; De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, soluționând cererea nr. 60858/00 și pronunțând Decizia de admisibilitate din 17 septembrie 2002 în cauza Vasyl Petrovych Krapyvnytskiy împotriva Ucrainei, a apreciat că un termen de 2 ani și 7 luni de executare a unei hotărâri judecătorești nu este excesiv în condițiile concrete ale cauzei, respectiv lipsa vădită de fonduri a unității militare debitoare; O.U.G. nr. 4/2012 a fost adoptată în contextul implementării hotărârii-pilot pronunțate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, fiind o măsură temporară care va reglementa pe lângă măsurile privind reformarea legislației în domeniu, și modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor de natură a oferi un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparație.

Într-adevăr, instanța europeană a reținut în motivarea hotărârii-pilot pronunțate în cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României că statului trebuie să i se lase o marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din țară și pentru punerea lor în aplicare. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere toate considerentele menționate, în baza art. 312 C. proc. civ.

raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, vor fi admise recursurile declarate de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, va fi modificată în parte sentința atacată, în sensul că acțiunea reclamanților formulată față de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților va fi respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive, iar pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor va fi obligată să finalizeze procedura administrativă în termen de 30 de zile, de la data de 15 mai 2013. Vor fi desigur menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile formulate de Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților și de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței nr. 4090 din 8 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința recurată, în sensul că respinge acțiunea față de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților pentru lipsa calității procesuale pasive. Obligă pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să finalizeze procedura administrativă în termen de 30 de zile, de la data de 15 mai 2013. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 noiembrie 2012. Procesat de GGC - LM