ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4925/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4925/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Cluj, reclamanții S.H.R.M.D., T.T.P.C., T.H.L., A.A.M. și P.A. în

contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților

și Comisia pentru Stabilirea Despăgubirilor, au solicitat obligarea pârâtelor

să transmită dosarul înregistrat sub nr. 402004/CC către un evaluator în

vederea întocmirii raportului de evaluare conform dispozițiilor art. 16 din

Titlul VII al Legii nr. 247/2009.

În motivarea

acțiunii, reclamanții au arătat că prin Dispoziția nr. 8732 din 5 septembrie

2007 a Primăriei Municipiul București s-a dispus acordarea de despăgubiri

pentru apartamentul nr. 63 (fost 81) situat la etajul 8, cota parte din părțile

comune și cota de teren aferentă în suprafață de 10,8 mp din imobilul situat în

București, b-dul TI, vândut în baza Legii nr. 112/1995, conform Contractului de

vânzare-cumpărare nr. 1463/24096/1996, imposibil de restituit persoanelor

îndreptățite.

În finalul lunii

august 2010 (20 august 2010) au primit un răspuns standard referitor la modul

și ordinea de analizare a dosarelor aflate în faza de soluționare la

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților: „În acest context, vă

aducem la cunoștință faptul că Dosarul nr. 45898/CC va urma procedura prevăzută

de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, potrivit ordinii mai sus

menționate".

Reclamanții au mai

arătat că nesoluționarea dosarului de despăgubire este nejustificată și

nelegală, de la data notificării trecând aproape 10 ani invocând în acest sens,

dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prevederile

Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și ale normelor de aplicare.

Prin întâmpinare,

ambele pârâte au cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocând în esență

necesitatea parcurgerii procedurilor cerute de Legea nr. 247/2005.

Prin Sentința nr.

4090 din 8 iunie 2011, Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de

reclamanți, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților și Comisia pentru Stabilirea Despăgubirilor,

obligând pârâtele să transmită dosarul înregistrat cu nr. 45898/CC către un

evaluator, într-un termen rezonabil.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut în esență că prin Dispoziția nr. 8732 din 5

septembrie 2007, emisă de Primăria Municipiului București s-a recunoscut

dreptul reclamanților de a primi despăgubiri în echivalent bănesc.

S-a mai arătat în

considerentele sentinței atacate că, în speță, etapa transmiterii și

înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind

acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamanților, în sensul că dosarul

aferent Dispoziției nr. 8732 din 5 septembrie 2007, a fost transmis de Primăria

București, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la

Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 45898/CC și nu cu nr. 40204/CC așa cum

au precizat reclamanții în cererea de chemare în judecată.

Judecătorul fondului

a constatat, de asemenea, că pârâtele aveau obligația legală de a trimite

dosarul de evaluare la un evaluator, obligație legală îndeplinită cu mult peste

termenul rezonabil impus de lege.

în cauză

Împotriva sentinței

Curții de apel au declarat recurs pârâtele Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților,

criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.

3.1 Recursul declarat

de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților

Recursul acestei

pârâte este centrat pe greșita respingere a excepției lipsei calității

procesuale pasive.

Potrivit recurentei,

soluția pronunțată în această privință contravine dispozițiilor art. 13 alin.

(1) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, potrivit cărora Comisia Centrală are

atribuția emiterii deciziei ce reprezintă titlul de despăgubire în procedura

administrativă de acordarea a despăgubirilor pentru imobilele ce nu pot fi

restituite în natură.

În fine, Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților a invocat și excepția lipsei

capacității procesuale a Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor, pe fond solicitând respingerea acțiunii.

3.2. Recursul

declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

În recursul său,

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a susținut în esență, că

instanța de fond în mod greșit a reținut că autoritatea pârâtă a încălcat

termenul rezonabil, neluând în considerare că ordinea de soluționare a

dosarelor intrate la Secretariatul Comisiei Centrale de face potrivit Deciziei

nr. 2815/2008 a Comisiei Centrale.

De asemenea,

recurenta a arătat că în cadrul procedurii administrative reglementate de

Titlul VII din Legea nr. 247/2005 sunt parcurse mai multe etape: etapa

transmiterii și a înregistrării dosarelor, etapa analizării dosarelor, etapa

evaluării și etapa emiterii titlului de despăgubire.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința

atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, cât și sub toate

aspectele, în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată

că recursul sunt fondate, numai în limitele și pentru considerentele ce vor fi

prezentate în continuare.

de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților

Contrar concluziilor

reținute în sentința recurată, Înalta Curte constată că susținerile acestei

pârâte sunt fondate, în sensul că în raport de obiectul cererii, pârâta

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților nu are calitate

procesuală pasivă.

Potrivit art. 18

alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 “După emiterea titlurilor de

despăgubire aferente, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților

va emite, pe baza acestora și a opțiunilor persoanelor îndreptățite, un titlu

de conversie și/sau un titlu de plată. Titlul de conversie va fi înaintat

Depozitarului Central în termen de 30 de zile calendaristice calculate de la

data emiterii, în vederea conversiei în acțiuni, iar titlurile de plată vor fi

remise Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar în vederea

efectuării operațiunilor de plată.”

Conform dispozițiilor

16 alin. (7), cap. V, titlul VII din Legea nr. 247/2005 „În baza raportului de

evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând

titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.”

Deci, în raport de

aceste dispoziții și față de obiectul acțiunii, respectiv transmiterea

dosarului către un evaluator și emiterea titlului de plată a despăgubirilor

bănești, Înalta Curte constată Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților nu are calitate procesuală pasivă în cauză și de aceea va fi

admis recursul, va fi modificată sentința atacată, în parte, în sensul că va fi

respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților pentru lipsa calității procesuale pasive.

de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Intimații-reclamanți

au învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune vizând refuzul

finalizării procedurii administrative prevăzută de Legea nr. 247/2005.

În cauză, este

necontestat că intimații-reclamanți sunt beneficiarii Dispoziției nr. 8732 din

5 septembrie 2007 emisă de Primăria Municipiul București, transmisă, împreună

cu dosarul, autorității publice recurente în condițiile prevederilor Titlului

VII din Legea nr. 247/2005.

Totodată, din actele

și lucrările cauzei, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a reținut în

mod corect că autoritatea pârâtă a încălcat dreptul reclamantei la soluționarea

cereri într-un termen rezonabil, astfel cum acesta este prevăzut de

dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în condițiile

în care pârâta nu a depus la dosarul cauzei nici o dovadă care să justifice

existența unor motive obiective pentru care cererea nu a fost analizată într-un

termen rezonabil.

În jurisprudența sa

constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de

Casație și Justiție a reținut că nesoluționarea într-o asemenea durată de timp

a cererii de emitere a deciziei titlu de despăgubire reprezintă o încălcare a

principiului respectării unui termen rezonabil în acțiunile administrației.

Însă, Înalta Curte

constată că recursul este fondat în raport de prevederile O.U.G. nr. 4/2012

aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 117/2012, potrivit cărora:

„(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă

până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor

de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se

acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul VII «Regimul stabilirii și plății

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din Legea nr.

247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și

unele măsuri adiacente, publicată în M. Of. al României, Partea I nr. 653 din

22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare. (2) În perioada

prevăzută la alin. (1), personalul din cadrul Autorității Naționale pentru

Restituirea Proprietăților întocmește și ține la zi evidența dosarelor de

despăgubire, înregistrate în mod legal la aceasta, înregistrează noi dosare de

despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea

soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în

scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către

persoanele îndreptățite”.

În privința acestor

dispoziții, instanța de recurs reține că au caracterul unor norme procedurale în

raport cu procedura administrativă reglementă la Titlul VII din Legea nr.

247/2005, astfel încât, potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ., ele

devin pe deplin aplicabile și proceselor în curs de judecată, din momentul

intrării lor în vigoare.

În ceea ce privește

conformitatea acestor dispoziții legale cu normele constituționale și

convenționale, Curtea Constituțională a reținut, prin mai multe decizii (nr.

723/2012, nr. 760/2012 și nr. 802/2012) între altele, următoarele argumente pe

care instanța de recurs și le însușește:

- Guvernul, prin

adoptarea ordonanței de urgență criticate, nu neagă existența și întinderea

despăgubirilor constatate, iar măsura luată este mai degrabă una de garantare a

dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind,

deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituție, în contextul economic

actual, caracterizat de restrângeri de natură bugetară și de dificultăți în

menținerea echilibrului bugetar;

- De altfel, faptul

că, până la data de 15 mai 2013, se suspendă emiterea titlurilor de

despăgubire/conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor

pentru care se acordă despăgubiri, iar personalul din cadrul A.N.R.P.

întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrează noi

dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în

vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare

în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către

persoanele îndreptățite, relevă atenția pe care legiuitorul delegat o acordă

executării întru totul a hotărârilor judecătorești ce cad sub incidența O.U.G.

nr. 4/2012;

- Soluția legislativă

adoptată de legiuitor reprezintă o normă temporară (aplicabilă până la data de

15 mai 2013) care nu aduce atingere înseși substanței dreptului la

valorificarea titlurilor de despăgubire, obligația statului urmând a se executa

după acest termen, prin aceasta titularul dreptului la despăgubire nefiind

nevoit să suporte o sarcină excesivă și disproporționată, astfel cum susține

autorul excepției;

Măsurile stabilite

prin actul normativ criticat sunt în acord cu dispozițiile constituționale

referitoare la ocrotirea proprietății, de vreme ce urmăresc un scop legitim -

echilibrul bugetar al unui stat aflat în criză economică - și sunt

proporționale, având în vedere marja mare de apreciere a statului în domeniul

politicilor economice și sociale, precum și echilibrul realizat de către stat

prin măsurile respective;

Faptul că, potrivit

ordonanței de urgență, se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea

titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile

privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, nu reprezintă o

durată excesivă a executării unei hotărâri judecătorești, având în vedere atât

caracterul sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor

executorii având ca obiect despăgubiri rezultate din aplicarea legilor privind

restituirea proprietăților, cât și valoarea titlurilor executorii în această

materie, care este foarte mare;

De altfel, Curtea

Europeană a Drepturilor Omului, soluționând cererea nr. 60858/00 și pronunțând

Decizia de admisibilitate din 17 septembrie 2002 în cauza Vasyl Petrovych

Krapyvnytskiy împotriva Ucrainei, a apreciat că un termen de 2 ani și 7 luni de

executare a unei hotărâri judecătorești nu este excesiv în condițiile concrete

ale cauzei, respectiv lipsa vădită de fonduri a unității militare debitoare;

O.U.G. nr. 4/2012 a

fost adoptată în contextul implementării hotărârii-pilot pronunțate de către

Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Maria Atanasiu și alții

împotriva României, fiind o măsură temporară care va reglementa pe lângă

măsurile privind reformarea legislației în domeniu, și modul în care va

continua procesul de acordare a despăgubirilor de natură a oferi un remediu

adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparație.

Într-adevăr, instanța

europeană a reținut în motivarea hotărârii-pilot pronunțate în cauza Maria

Atanasiu și alții împotriva României că statului trebuie să i se lase o marjă

largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea

drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din

țară și pentru punerea lor în aplicare.

soluției adoptate în recurs

Având în vedere toate

considerentele menționate, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20

din Legea nr. 554/2004, vor fi admise recursurile declarate de Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, va fi modificată în parte sentința atacată, în

sensul că acțiunea reclamanților formulată față de pârâta Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților va fi respinsă pentru lipsa calității

procesuale pasive, iar pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

va fi obligată să finalizeze procedura administrativă în termen de 30 de zile,

de la data de 15 mai 2013. Vor fi desigur menținute celelalte dispoziții ale

sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

formulate de Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților și de

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței nr. 4090

din 8 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința

recurată, în sensul că respinge acțiunea față de Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților pentru lipsa calității procesuale pasive.

Obligă pârâta Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să finalizeze procedura

administrativă în termen de 30 de zile, de la data de 15 mai 2013.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 22 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - LM