ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4567/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin Cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 18975/3/2009, reclamanta S.L.M. a chemat în judecată pe pârâta Academia de Studii Economice, solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună: 1. Obligarea pârâtei la constituirea comisiilor de reexaminare a lucrărilor la materiile Corporate Finance, Project Mangement și Project Management using IT pentru finalizarea studiilor în cel mai scurt timp. 2. Obligarea pârâtei la plata bursei de studiu pentru semestrele 2 și 3 și la dobânda legală aferentă.

3. Obligarea pârâtei la plata sumei de 30.000 euro reprezentând daune morale. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a în data de 15 martie 2010, sub nr. de Dosar 13.033/3/CA/2010, reclamanta S.L.M. a chemat în judecată pe pârâții N.S., H.A., D.D., N.I. și I.N., solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună: 1. Obligarea pârâților la constituirea comisiilor de reexaminare a lucrărilor la materiile Corporate Finance, Project Mangement și Project Management using IT pentru finalizarea studiilor în cel mai scurt timp. 2. Obligarea pârâților la plata sumei de 10.000 euro reprezentând daune morale. Prin Încheierea de ședință din data de 19 mai 2010, cea de a doua cauză a fost conexată la Dosarul 18.975/3/CA/2009.

În motivare, reclamanta a arătat că, în fapt, în baza contractului-cadru de școlarizare nr. REI\30335 din 8 octombrie 2007 și a contractului de studii pentru programele de masterat cu taxa anul I nr. REI\30335 din 8 octombrie 2007 încheiate cu pârâta, a dobândit în anul 2007, calitatea de masterand la Facultatea de Relații Economice Internaționale din cadrul Academiei de Studii Economice, la cursul Managementul Proiectelor Internaționale (în limba engleză). A susținut reclamanta că după primul an de studii a obținut, alături de o altă colegă, L.A., cea mai mare medie din an, respectiv 9,67 și că, bazându-se pe dreptul său de a fi transferată pe locurile finanțate de la buget, nu a mai achitat taxa aferentă anului II de studii, cu atât mai mult cu cât pârâta nu și-a îndeplinit toate obligațiile prevăzute în contractul de studii.

A mai susținut reclamanta că în anul II de studii, rezultatele examinării la materia FX Risk Management s-au postat în data de 9 decembrie 2008, că ulterior a formulat contestație prin e-mail, că nu a primit răspuns, că a contactat telefonic profesorul titular, H.A., care i-a comunicat refuzul de a-i reexamina lucrarea cu motivarea că reclamanta nu a achitat taxa de studii aferentă semestrului 3. Reclamanta a afirmat că i-a fost permisă în continuare atât prezența la cursuri, cât și susținerea examenelor, până în data de 19 ianuarie 2009 și că nu i-a fost comunicată niciodată o decizie de exmatriculare. A mai arătat că refuzul prof. H.A. de a-i recorecta lucrarea, precum și îndemnarea de către aceasta a altor profesori, ca de exemplu C.J.

de la materia Business Strategy, de a nu îi corecta lucrarea, sunt nejustificate deoarece dreptul la corectarea sau recorectarea lucrării deja susținute nu se numără printre drepturile suspendate pe perioada neplății taxei de studii, ci numai eventual dreptul de a participa la cursuri și de a susține examenul. Reclamanta a afirmat că, în data de 5 ianuarie 2009, înaintea susținerii unui examen, secretarul facultății, D.D., a oferit studenților, inclusiv reclamantei, spre semnare contractele de studiu aferente anului II, că deși reclamanta a semnat ambele exemplare, acestea au fost reținute de secretar cu motivarea că există o problemă legată de plata taxei, fără a i se interzice însă susținerea examenelor ulterioare și că această împrejurare a pus-o într-o situație delicată față de colegii care au asistat la discuție.

Aceasta a mai arătat că evenimentele de mai sus i-au provocat un prejudiciu moral și au cauzat întârzierea finalizării studiilor cu aproximativ 2 ani, perioadă în care a fost privată de posibilitatea găsirii unui loc de muncă mai bun. În drept, acțiunea a fost întemeiată pe Legea nr. 84/1995.

Prin Sentința civilă nr. 2175 din 14 iulie 2010, Tribunalul București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.L.M., în contradictoriu cu pârâta Academia de Studii Economice; a obligat pârâta Academia de Studii Economice să constituie comisiile de reexaminare a lucrărilor susținute de reclamantă la materiile Corporate Finance, Project Management și Project Management using IT și să permită înscrierea reclamantei în anul II de studii și finalizarea acestora; a respins celelalte capete de cerere împotriva pârâtei Academia de Studii Economice București, ca neîntemeiate și a respins acțiunea față de pârâții N.S., H.A., D.D., N.I. și I.N., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta S.L.M. și pârâta Academia de Studii Economice. Prin Decizia civilă nr. 807 din 7 aprilie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis recursurile formulate de recurenta-reclamantă S.L.M. și recurenta-pârâtă Academia de Studii Economice, împotriva Sentinței civile nr. 2175 din 14 iulie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în contradictoriu cu intimații-pârâți, N.S., H.A., D.D., N.I. și I.N., a casat sentința recurată, a reținut cauza spre competentă soluționare în fond și a înaintat dosarul spre repartizare aleatorie unui complet de fond.

În considerentele deciziei, Curtea a reținut că, față de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, conform cărora: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice (…) centrale, (…) se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”, având în vedere că Academia de Studii Economice București are o competență teritorială generală, fiind o autoritate publică centrală în sensul legii contenciosului administrativ, competența materială revine curții de apel. De asemenea, instituția de învățământ superior face parte din sistemul național de învățământ, înscrie studenți, masteranzi și doctoranzi din toată țara, eliberează diplome cu valoare națională, se află în coordonarea directă a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

Academia de Studii Economice nu are o competență limitată la teritoriul municipiului București, astfel că nu poate fi calificată drept autoritate publică locală. După repartizarea aleatorie a cauzei, în fața curții de apel, reclamanta a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, în esență, susținând că nu poate fi reținut rangul de autoritate publică centrală al pârâtei Academia de Studii Economice, invocând 19 litigii aflate pe rolul Tribunalului București și Curții de Apel București, în care Tribunalul București a soluționat în fond, iar Curtea de Apel București a soluționat recursuri în care pârâtă era Academia de Studii Economice, fără ca vreuna din părți să invoce necompetența materială a tribunalului, precum și reorientarea jurisprudențială a Înaltei Curți de Casație și Justiție în cazul litigiilor având ca pârâtă Universitatea „SH” din București.

În ședința publică din data de 21 mai 2012, Curtea a pus în discuție excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București și a reținut cauza spre soluționarea acesteia. Prin Sentința civilă nr. 3702 din 1 iunie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. A declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.L.M., în contradictoriu cu pârâții Academia de Studii Economice, N.S., H.A., D.D., N.I. și I.N., în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competență între Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

A înaintat cauza, spre soluționarea conflictului, la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a reținut următoarele: - raportul juridic dedus judecății are ca obiect un act administrativ asimilat reprezentat de un pretins refuz nejustificat al pârâtei Academia de Studii Economice București de a constitui comisiile de reexaminare a lucrărilor susținute de reclamantă la materiile Corporate Finance, Project Management și Project Management using IT și de a permite acesteia înscrierea în anul II de studii și finalizarea acestora, raportul juridic principal dedus judecății fiind cel dintre reclamanta S.L.M.

și pârâta Academia de Studii Economice București. - pentru determinarea competenței materiale, Curtea apreciază că esențială este stabilirea rangului instituției pârâte, instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ, pârâta Academia de Studii Economice din București fiind înființată în baza legii promulgate prin Decretul regal nr. 2.978 din aprilie 1913, publicat în M. Of. al României din 13 aprilie 1913, sub denumirea de "Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale", la București, pe lângă Ministerul Industriei și Comerțului - Direcțiunea Comerțului.

A apreciat curtea de apel că față de obiectul principal al cererii introductive și emitentul actului a cărui anulare se solicită, elemente determinante pentru stabilirea competenței materiale, competent material în a soluționa cererea reclamantei este tribunalul, în speță Tribunalul București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare. În acest sens, s-a reținut și că în ședința plenului judecătorilor Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 20 februarie 2012 s-a statuat, ca soluție de principiu, că aparține tribunalelor competența de soluționare a acestor litigii, „întrucât universitatea este asimilată unei autorități publice locale”.

În ceea ce privește competența teritorială, curtea de apel a avut în vedere la stabilirea tribunalului competent, că, potrivit dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, reclamantul are dreptul de a alege între mai multe instanțe competente din punct de vedere material, astfel încât, fiind făcută, la momentul învestirii, opțiunea pentru instanțele de municipiul București, opțiunea rămâne valabilă sub acest aspect. Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a se pronunța astfel, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate: Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei Academia de Studii Economice să efectueze anumite operațiuni rezultate din raportul obligațional reciproc pe care îl aveau, potrivit Contractului-cadru de școlarizare nr. REI\30335 din 8 octombrie 2007 și a contractului de studii pentru programele de masterat cu taxa anul I nr. REI\30335/I din 8 octombrie 2007, încheiat între părți. Înalta Curte reține că nu se poate ignora faptul că pârâta este încadrată în noțiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, care include în această definiție persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

Or, în speța de față, Academia de Studii Economice înființată în baza legii promulgate prin Decretul Regal nr. 2.978 din aprilie 1913, publicat în M. Of. al României din 13 aprilie 1913, sub denumirea de "Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale", la București, pe lângă Ministerul Industriei și Comerțului - Direcțiunea Comerțului, iar începând cu anul universitar 1967 - 1968, este reorganizată și transformată în Academia de Studii Economice din București, în subordinea Ministerului Educației Naționale. În contextul legislativ actual Academia de Studii Economice nu poate fi privită decât ca o instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ.

Pe de altă parte, potrivit art. 1 din H.G. nr. 81/2010, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului și are rol de sinteză și coordonare în aplicarea strategiei și Programului de guvernare în domeniul educației, învățământului, cercetării științifice, dezvoltării tehnologice, tineretului și sportului. Faptul că instituțiile de învățământ superior, fie ele de stat sau particulare, au autonomie universitară, nu le plasează în vârful ierarhiei organizatorice a sistemului național de învățământ. Această reglementare prevedea că, la nivel național, autonomia universitară se manifestă prin relație directă a rectorului instituției de învățământ superior cu Ministerul Educației, care, printre altele, avea competența de a confirma prin ordin actul de alegere a rectorului și de a-l suspenda din funcție.

În cauza de față, Academia de Studii Economice nu poate fi o autoritate administrativă autonomă, întrucât actele administrative pe care le poate emite sunt consecința unei delegări de competențe, iar nu a învestirii sale cu dreptul de a lucra în regim de putere publică, la nivelul întregului sistem național de învățământ. În mod evident, Academia de Studii Economice din București este o persoană juridică de drept privat, de utilitate publică, ce funcționează doar ca parte a unui sistem național de învățământ, care nu poate fi asimilată unei autorități administrative autonome sau unui organ central al administrației publice. Prin urmare, pârâta aflată în discuție este o autoritate publică descentralizată din punct de vedere teritorial.

În alți termeni, Academia de Studii Economice București nu îndeplinește cerințele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorității publice centrale. De altfel, nici un act normativ nu conține o asemenea reglementare pentru pârâta aflată în litigiu.

Reținând această situație de fapt, în prezentul conflict negativ de competență sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care menționează următoarele: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Prin urmare, specificul litigiilor care se desfășoară între persoanele fizice sau juridice și administrația publică determină, în mod necesar, existența unor reguli imperative în privința competenței instanțelor de contencios administrativ. Pentru stabilirea competenței materiale, articolul aflat în discuție instituie două criterii: cel al rangului autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul organelor administrației publice, respectiv criteriul valoric. În cauza de față este aplicabil primul criteriu enunțat anterior, raportat la faptul că Academia de Studii Economice este o autoritate publică locală, astfel încât, tribunalul, secția contencios administrativ și fiscal este instanța competentă material să soluționeze acest litigiu de contencios administrativ, aceasta și în acord cu dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc.

civ. Pe de altă parte, în temeiul art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului; dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale. În cauza de față, reclamanta a optat pentru instanța de la domiciliul său, astfel că nu se mai poate pune în discuție competența teritorială a instanței în soluționarea cauzei. Față de cele ce preced, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.L.M. și pârâții Academia de Studii Economice, N.S., H.A., D.D., N.I. și I.N., în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2012. Procesat de GGC - LM