ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4518/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 114 din 15 martie 2012, Tribunalul Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială, invocată din oficiu de către instanță și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova. Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că, prin cererea formulată, reclamanta Primăria Comunei Băneasa, județul Galați, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, anularea în parte a Deciziei nr. 45 din 27 octombrie 2010 - respectiv punctele 3 și 5 - emisă de Camera de Conturi Galați și anularea Încheierii nr. VI.84 din 9 martie 2011 emisă de pârâta Curtea de Conturi a României, precum și suspendarea executării acestei decizii, până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

Tribunalul a apreciat că, deoarece în cauză reclamanta a înțeles să conteste atât Decizia nr. 45 din 27 octombrie 2010 emisă de Camera de Conturi Galați, cât și Încheierea nr. VI.84 din 9 martie 2011 emisă de pârâta Curtea de Conturi a României, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, aparține curții de apel competența de soluționare a cauzei, dat fiind că Încheierea nr. 4 din 9 martie 2011 a fost emisă de o autoritate publică centrală.

Tribunalul a subliniat faptul că în acest mod s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în Decizia nr. 39 din 9 ianuarie 2007, decizie în care a arătat că în măsura în care se contestă inițial un act administrativ emis de o autoritate publică locală și apoi un act emis de o autoritate publică centrală, în calitate de autoritate ierarhică superioară, în procedura plângerii prealabile îndreptate împotriva actului emis de autoritatea publică locală contestat inițial, competența revine curții de apel.

Prin Sentința nr. 114 din 15 martie 2012, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta Primăria Băneasa, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, în favoarea Tribunalului Galați, secția de contencios administrativ și fiscal și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea unui regulator de competență. Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că actul administrativ prin care s-au stabilit obligații în sarcina reclamantei îl reprezintă Decizia nr. 45 din 27 octombrie 2010 emisă de Camera de Conturi Brăila și, față de prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, în temeiul art. 158 alin. (3) C. proc.

civ., Curtea a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, văzând și dispozițiile art. 21 C. proc. civ., Curtea a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență. Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați, secția de contencios administrativ și fiscal. Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate: În cauză este necontestat că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea în parte a Deciziei nr. 45 din 27 octombrie 2010 emisă de Camera de Conturi a Județului Galați și a Încheierii nr. VI.84 din 9 martie 2011 emisă de pârâta Curtea de Conturi a României.

În drept, Decizia nr. 45/2010 și Încheierea nr. VI.84 din 9 martie 2011 s-au întemeiat pe prevederile Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi și ale Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități. Actele normative susmenționate, și care reprezintă temeiul juridic al actelor administrative deduse judecății, nu cuprind norme derogatorii de la regulile de drept comun din Legea nr. 554/2004 cu privire la competența materială de soluționare a litigiilor de contencios administrativ.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile Codului de procedură civilă, făcând o dublă distincție pentru stabilirea competenței instanțelor de contencios administrativ: în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat. Astfel, pe de o parte, se distinge între actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene (litigii ce sunt date în competența tribunalelor administrativ-fiscale) și acte administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale (litigii ce sunt date în competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel).

În raport de prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, litigiul privind un act administrativ emis de o autoritate publică locală se soluționează în fond de către tribunal. În ședința Plenului Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 20 decembrie 2011 s-a hotărât că aparține tribunalului competența de soluționare a litigiilor având ca obiect acțiuni prin care se solicită: (1) anularea încheierii emise de Curtea de Conturi a României în soluționarea contestației administrative formulate împotriva măsurilor prevăzute prin decizia emisă de Camera de Conturi Județeană; (2) anularea deciziei emisă de Camera de Conturi Județeană; (3) anularea procesului-verbal de constatare încheiat de Camera de Conturi Județeană.

Astfel, în raport cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare și având în vedere actele a căror anulare formează obiectul litigiului, s-a apreciat că actul administrativ care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, care este supus executării și care poate constitui obiectul unei cereri adresate instanței de contencios administrativ este decizia emisă de Camera de Conturi Județeană, care este o autoritate publică de nivel local. De asemenea, chiar dacă, prin încheierea pe care o pronunță, structura centrală a Curții de Conturi a României respinge sau admite, în parte, contestația formulată împotriva deciziei emise de Camera de Conturi Județeană, s-a stabilit că actul administrativ care produce efecte juridice și care este supus obligației de executare este tot decizia emisă de Camera de Conturi Județeană, care este o autoritate publică de nivel local.

Trebuie precizat că soluțiile de principiu adoptate la nivelul secției reprezintă un mecanism menit să preîntâmpine pronunțarea unor soluții neunitare, mai ales că rolul Înaltei Curți este acela de unificare a practicii judiciare, iar soluțiile acesteia nu pot constitui sursă de insecuritate a raporturilor juridice. În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Primăria Comunei Băneasa și pe pârâta Curtea de Conturi a României în favoarea Tribunalului Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 noiembrie 2012. Procesat de GGC - LM