ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4518/2012

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 114 din 15 martie 2012,

Tribunalul Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a admis

excepția de necompetență materială, invocată din oficiu de către instanță și a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova.

Pentru a pronunța

această soluție, tribunalul a reținut că, prin cererea formulată, reclamanta

Primăria Comunei Băneasa, județul Galați, a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta Curtea de Conturi a României, anularea în parte a Deciziei nr. 45 din 27

octombrie 2010 - respectiv punctele 3 și 5 - emisă de Camera de Conturi Galați

și anularea Încheierii nr. VI.84 din 9 martie 2011 emisă de pârâta Curtea de

Conturi a României, precum și suspendarea executării acestei decizii, până la

soluționarea irevocabilă a cauzei.

Tribunalul a apreciat

că, deoarece în cauză reclamanta a înțeles să conteste atât Decizia nr. 45 din

27 octombrie 2010 emisă de Camera de Conturi Galați, cât și Încheierea nr.

VI.84 din 9 martie 2011 emisă de pârâta Curtea de Conturi a României, potrivit

dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, aparține curții de apel

competența de soluționare a cauzei, dat fiind că Încheierea nr. 4 din 9 martie

2011 a fost emisă de o autoritate publică centrală.

Tribunalul a

subliniat faptul că în acest mod s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în Decizia nr. 39 din 9

ianuarie 2007, decizie în care a arătat că în măsura în care se contestă inițial

un act administrativ emis de o autoritate publică locală și apoi un act emis de

o autoritate publică centrală, în calitate de autoritate ierarhică superioară,

în procedura plângerii prealabile îndreptate împotriva actului emis de

autoritatea publică locală contestat inițial, competența revine curții de apel.

Prin Sentința nr. 114

din 15 martie 2012, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ

și fiscal a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de

reclamanta Primăria Băneasa, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a

României, în favoarea Tribunalului Galați, secția de contencios administrativ

și fiscal și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat

Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea unui regulator de

competență.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea a reținut că actul administrativ prin care s-au stabilit

obligații în sarcina reclamantei îl reprezintă Decizia nr. 45 din 27 octombrie

2010 emisă de Camera de Conturi Brăila și, față de prevederile art. 10 din

Legea nr. 554/2004, în temeiul art. 158 alin. (3) C. proc. civ., Curtea a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila.

Constatându-se ivit

conflictul negativ de competență, văzând și dispozițiile art. 21 C. proc. civ.,

Curtea a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării

conflictului de competență.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform

art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Galați, secția de contencios administrativ și

fiscal.

Pentru a adopta

această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare

arătate:

În cauză este

necontestat că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea

în parte a Deciziei nr. 45 din 27 octombrie 2010 emisă de Camera de Conturi a

Județului Galați și a Încheierii nr. VI.84 din 9 martie 2011 emisă de pârâta

Curtea de Conturi a României.

În drept, Decizia nr.

45/2010 și Încheierea nr. VI.84 din 9 martie 2011 s-au întemeiat pe prevederile

Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi și ale

Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice

Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste

activități.

Actele normative

susmenționate, și care reprezintă temeiul juridic al actelor administrative

deduse judecății, nu cuprind norme derogatorii de la regulile de drept comun

din Legea nr. 554/2004 cu privire la competența materială de soluționare a

litigiilor de contencios administrativ.

Competența materială

a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de

dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora:

„Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile

publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite,

contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la

500.000 de RON se soluționează în fond de către tribunalele

administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau

încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și

impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai

mari de 500.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios

administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială

nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 reglementează competența materială a instanței de

contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile Codului de

procedură civilă, făcând o dublă distincție pentru stabilirea competenței

instanțelor de contencios administrativ: în raport cu organul emitent al actului

și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ

contestat.

Astfel, pe de o

parte, se distinge între actele administrative emise sau încheiate de

autoritățile publice locale și județene (litigii ce sunt date în competența tribunalelor

administrativ-fiscale) și acte administrative emise sau încheiate de

autoritățile publice centrale (litigii ce sunt date în competența secțiilor de

contencios administrativ și fiscal ale curților de apel).

În raport de

prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, litigiul privind un act

administrativ emis de o autoritate publică locală se soluționează în fond de

către tribunal.

În ședința Plenului

Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și

Justiție din data de 20 decembrie 2011 s-a hotărât că aparține tribunalului

competența de soluționare a litigiilor având ca obiect acțiuni prin care se

solicită: (1) anularea încheierii emise de Curtea de Conturi a României în

soluționarea contestației administrative formulate împotriva măsurilor

prevăzute prin decizia emisă de Camera de Conturi Județeană; (2) anularea

deciziei emisă de Camera de Conturi Județeană; (3) anularea procesului-verbal

de constatare încheiat de Camera de Conturi Județeană.

Astfel, în raport cu

dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările

și completările ulterioare și având în vedere actele a căror anulare formează

obiectul litigiului, s-a apreciat că actul administrativ care dă naștere,

modifică sau stinge raporturi juridice, care este supus executării și care

poate constitui obiectul unei cereri adresate instanței de contencios

administrativ este decizia emisă de Camera de Conturi Județeană, care este o

autoritate publică de nivel local.

De asemenea, chiar

dacă, prin încheierea pe care o pronunță, structura centrală a Curții de

Conturi a României respinge sau admite, în parte, contestația formulată

împotriva deciziei emise de Camera de Conturi Județeană, s-a stabilit că actul

administrativ care produce efecte juridice și care este supus obligației de

executare este tot decizia emisă de Camera de Conturi Județeană, care este o

autoritate publică de nivel local.

Trebuie precizat că

soluțiile de principiu adoptate la nivelul secției reprezintă un mecanism menit

să preîntâmpine pronunțarea unor soluții neunitare, mai ales că rolul Înaltei

Curți este acela de unificare a practicii judiciare, iar soluțiile acesteia nu

pot constitui sursă de insecuritate a raporturilor juridice.

În consecință, având

în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22

alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de

soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Galați,

secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Primăria Comunei Băneasa și pe

pârâta Curtea de Conturi a României în favoarea Tribunalului Galați, secția

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 1 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - LM