ÎCCJ, Secția penală

Asupra

cererii de contestație în anulare de față;

În

baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin

decizia penală nr. 1158 din 28 martie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 798/104/2006,

Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus respingerea, ca nefondat, a

recursului declarat de inculpatul E.P.P. împotriva deciziei penale nr. 13 din

23 ianuarie 2008 a Curții de Apel Craiova, Secția penală, hotărâre prin care

susnumitul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 208-209 alin. (1) lit. a) și alin.

(3) lit. b) C. pen., art. 217 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 75 lit.

c), 37 lit. a) și 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen.

În

baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării

condiționate a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin decizia penală nr. 240/2005

a Tribunalului Olt, care s-a adăugat pedepsei de 3 ani închisoare, astfel că

inculpatul urmează să execute pedeapsa de 5 ani închisoare, în condițiile

prevăzute de art. 71, 64 lit. a) C. pen.

Prin

cererea formulată la data de 9 noiembrie 2009, inculpatul E.P.P. a formulat

contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 1158 din 28 martie 2008 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, susținând că în tot timpul judecății procesului, s-a

aflat în Italia, împreună cu familia, având un loc de muncă stabil. În acest

sens, contestatorul a depus înscrisuri din care rezultă că în luna iulie 2007

dobândise drept de ședere regulamentară în Italia, iar în luna octombrie a

aceluiași an era încadrat în muncă în această țară.

Contestatorul

a învederat că la începutul lunii noiembrie 2009 a fost încarcerat în arestul Poliției italiene, în executarea mandatului de executare a pedepsei

cu închisoarea.

Cererea

de contestație în anulare este întemeiată pe dispozițiile art. 396 lit. a) și b)

C. proc. pen., condamnatul arătând că nu a fost legal citat și nu a avut

cunoștință de stadiul procesului penal și de soluțiile dispuse, astfel că nici

nu și-a putut formula o apărare adecvată.

Examinând

cererea de contestație în anulare sub aspectul admisibilității sale în

principiu, în conformitate cu dispozițiile art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte

constată următoarele:

Inculpatul

E.P.P. a fost prezent în fața instanței de judecată, Tribunalul Olt, la

termenul din 6 noiembrie 2006, când a și fost audiat (fila 103 - Dosarul nr.

797/P/2006).

Ulterior

acestei date, în căile ordinare de atac declanșate, inculpatul nu a comunicat

schimbarea domiciliului său, astfel cum îl obligau prevederile art. 177 alin.

(3) C. proc. pen. În consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 177 C.

proc. pen., instanțele de apel și recurs l-au citat la adresa de domiciliu

cunoscută și menținută pe tot parcursul procesului penal, din mun. Slatina.

Jud. Olt.

În

timpul judecății apelului, instanța a depus diligențe pentru aducerea în fața

sa cu mandat a inculpatului, împrejurare în care organele de poliție au aflat

că inculpatul se află în Spania (p. 55 dosarul Curții de Apel Craiova).

La

termenul de judecată a recursului, din data de 28 martie 2008, procedura de

citare a inculpatului s-a realizat la domiciliul cunoscut, prin afișare,

inculpatul neîncunoștiințând despre stabilirea sa la o altă adresă.

În

aceste condiții, Înalta Curte constată că citarea inculpatului în recurs s-a

făcut cu respectarea dispozițiilor legale, iar cererea de contestație în

anulare nu este admisibilă întrucât contestatorul este în culpă de a nu fi

comunicat instanței schimbarea adresei la care să fie citat, iar invocarea

dispozițiilor art. 386 lit. a) și b C. proc. pen. este formală.

Cât

privește faptul că cererea nu este formulată de contestator, iar semnătura depusă

pe aceasta nu i-ar aparține, Înalta Curte constată că nu există dovezi în acest

sens, astfel că, deși este puțin probabil ca cererea depusă personal să fi fost

făcută de partea aflată în detenție în Italia, în lipsa dovezilor privind

stabilirea acestei împrejurări, va depăși acest aspect, procedând la

verificarea admisibilității în principiu, astfel cum s-a arătat mai sus.

Constatând

că cererea de contestație în anulare este inadmisibilă pentru motivele arătate,

Înalta Curte o va respinge ca atare, în conformitate cu dispozițiile art. 391 C.

proc. pen.

În

baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H

O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în

anulare formulată de contestatorul E.P.P. împotriva deciziei penale nr. 1158

din 28 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Obligă contestatorul la 160 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 13 ianuarie 2010.