ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii

penale de față;

În baza actelor și

lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin plângerea penală adresată Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și

criminalistică, la data de 21 iulie 2009, persoana vătămată

SC G.B.I. SRL

prin reprezentant

legal B.I. a solicitat tragerea la răspundere penală a deputatului

V.D.O.

pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 206 C. pen. art. 250 C. pen.,

art. 289 C. pen. și art. 292 C. pen.

Din conținutul

plângerii rezultă că la data de 23 iunie 2009 deputatul

V.D.O. a formulat

interpelarea din 29 iunie 2009 adresată Ministerului Transportului și

Infrastructurii.

Obiectul interpelării

l-a constituit „clarificarea modului în care parcarea de peste 2000 metri

pătrați situată în apropierea Gării din Iași a fost închiriată cu o sumă

derizorie”.

Susține petiționara

că în cadrul interpelării, deputatul a adus la cunoștința Ministerului

Transportului și Infrastructurii informații false în condițiile în care SC G.B.I.

SRL a dat comunicat în cotidianul local „Bună ziua Iași” atât în edițiile tipărite

cât și în edițiile online.

Până la ședința de

licitație prin care petiționara a adjudecat parcarea, aceasta a mai fost scoasă

la licitație de cel puțin 4 ori, la aceeași instanță și prin aceeași procedură.

Se arată, de asemenea

că, toate înscrisurile dovedesc că adjudecarea s-a făcut în condițiile legii

astfel că, afirmațiile deputatului V.D.O. sunt nefondate, și faptele sale

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor la care s-a făcut

referire.

Urmare actelor

efectuate în cauză, prin rezoluția nr. 949/P/2009 din 7 aprilie 2010 dată de

Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și

criminalistică, s-a dispus, în temeiul art. 228 C. proc. pen. Raportat la art. 10

lit. a) C. proc. pen. și art. 209 alin. (3) C. proc. pen. neînceperea urmăririi

penale față de deputatul

O.D.V.

pentru săvârșirea infracțiunilor de calomnie prevăzute de art. 206 C. pen.,

abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen.,

purtare abuzivă prevăzută de art. 250 C. pen., fals intelectual prevăzut de art.

289 C. pen. și fals în declarații prevăzut de art. 292 C. pen.

În esență procurorul

reține că în opiniile pe care și le exprimă în exercitarea mandatului de

deputat, acesta este apărat de o imunitate consacrat constituțional și statuată

prin art. 22 din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaților și al

senatorilor. Dispozițiile evocate au ca scop asigurarea independenței

parlamentarului în exercitarea mandatului său și punerea sa sub protecție față

de acte sau fapte abuzive ale autorităților administrative, judiciare sau ale

persoanelor fizice sau juridice.

În atare condiții

manifestarea deputatului nu excede conținutului specific al mandatului său

astfel că faptele reclamate nu există.

Prin rezoluția nr. 4007/1899/II/2/2010

din 5 mai 2009 dată de procurorul șef al Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus

respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate de SC G.B.I. SRL împotriva

rezoluției nr. 949/P/2009 din 7 aprilie 2010.

Împotriva soluției

adoptate de procuror petiționara a formulat, conform art. 278

1

C.

proc. pen. plângere la instanța competentă solicitând desființarea acesteia și

trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.

Înalta Curte de

Casație și Justiție examinând plângerea în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., pe baza actelor și lucrărilor dosarului constată că aceasta este

neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Rezultă din actele

premergătoare efectuate în cauză că obiectul interpelării deputatului V.D.O.

l-a constituit clarificarea modului în care parcarea de peste 2.000 metri

pătrați situată în apropierea Gării din municipiul Iași a fost încheiată, după

părerea sa cu o sumă derizorie în condițiile în care prețul de pornire la

licitație a fost micșorat de patru ori în mai puțin de un an, fără nicio

justificare.

SC G.B.I. SRL a

adjudecat licitația publică pentru suma de 7.500 lei/lună plus TVA în

condițiile în care CFR a cerut locatarilor din zonă câte 200 lei/lună pentru un

loc de parcare.

S-a considerat că

prețul de pornire la licitație a fost, după părerea deputatului O.D.V. foarte

mic.

Pe de altă parte

licitația la care deputatul a făcut referiri în interpelarea sa adresată

Ministerului Transportului și Infrastructurii a constituit obiectul unei

campanii de presă, mai multe instituții media apreciind că prețul la care a

fost adjudecată parcarea este mai mic decât cel real.

În atare condiții,

cum deputatul V.D.O. a formulat interpelarea adresată Ministerului

Transportului și Infrastructurii în calitatea pe care o deținea solicitând date

legate de procedura licitației - acestea constituind de altfel, astfel cum

rezultă din lucrările dosarului și al unei campanii de presă nu pot fi reținute

în opinia sa săvârșirea vreunei fapte penale.

Solicitarea sa de a

verifica existența unei nereguli de către organele abilitate nu putea fi

circumscrisă unei exercitări abuzive a funcției și cu atât mai puțin o purtare

abuzivă din partea sa.

Așa

fiind, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit.

a) C. proc. pen., va respinge ca nefondată plângerea formulată de petiționara SC

G.B.I. SRL împotriva rezoluției nr. 949/P/2009 din 7 aprilie 2010 a Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și

criminalistică.

Se

va menține rezoluția atacată.

În temeiul

art. 192 alin. (2) C.

proc. pen. petiționara va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge ca nefondată

plângerea formulată de petiționara SC G.B.I. SRL împotriva rezoluției nr. 949/P/2009

din 07 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

Menține rezoluția

atacată.

Obligă petiționara la

plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs în 10 zile

de la comunicare.

Pronunțată în ședință

publică, azi 3 noiembrie 2010.