ÎCCJ, Secția penală

Asupra

plângerii de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen.,

petiționarul P.R.P. a solicitat desființarea rezoluției de neîncepere a

urmăririi penale, față de B.S. - lucrător de cercetare penală în cadrul

Direcției Cercetări Penale și P.C. - magistrat procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (pensionar) dată la 25 noiembrie 2009

în Dosarul nr. 820/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

În

motivarea plângerii a susținut că soluția este nelegală deoarece procurorul nu

a avut rol activ în vederea aflării adevărului și netemeinică deoarece nu s-a

cercetat fondul cauzei, procurorul mărginindu-se doar la constatarea

prescripției infracțiunilor prevăzute de art. 289, 291, 249 și 268 C. pen.

Pentru

soluționarea plângerii s-a dispus atașarea Dosarelor nr. 820/P/2008 și

12029/6135/II/2/2009 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție în care au fost adoptate soluțiile criticate prin plângerea de față.

Înalta

Curte, verificând rezoluția atacată, pe baza lucrărilor și materialului din

dosarul cauzei constată că soluția de neîncepere a urmăririi penale este legală

și temeinică.

Petentul

a solicitat prin plângerea penală înregistrată la 30 iunie 2008 efectuarea de

cercetări față de B.S. organ de cercetare penală care prin referatul cu

propuneri de extindere a cercetărilor din 8 august 1994, în Dosarul nr. 176/P/1994

a săvârșit infracțiunea de fals în înscrisuri oficiale și uz de fals prevăzute

și pedepsite de art. 289 și 291 C. pen. și P.C. - procuror pentru săvârșirea

infracțiunii de neglijență în serviciu și represiune nedreaptă pentru că a pus

în mișcare acțiunea penală pe baza unor acte false și a emis rechizitoriul din

16 februarie 1996.

Procurorul

sesizat cu plângerea a verificat dacă acțiunea penală poate fi pusă în mișcare

și constatând existența unui impediment pentru punerea în mișcare a acesteia,

intervenția prescripției, a dispus neînceperea urmăririi penale.

Potrivit

art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., „acțiunea penală nu poate fi pusă în

mișcare iar dacă a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă a

intervenit amnistia, prescripția ori decesul făptuitorului …”.

În

mod corect, având în vedere datele la care petentul susține că cei doi făptuitori

au săvârșit infracțiunile care i-au produs vătămare, 8 august 1994 și,

respectiv 16 februarie 1996, procurorul a constatat că până la 30 iunie 2008 au

trecut 14, și respectiv 12 ani, termenul de prescripție pentru faptele

reclamate fiind de 8 ani - conform art. 122 C. pen.

Față

de cele de mai sus, urmează ca în temeiul art. 278

1

alin. (1) lit.

b) C. proc. pen., plângerea să fie respinsă ca nefondată, urmând a fi menținută

rezoluția de neurmărire.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H

O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

nefondată, plângerea formulată de petiționarul P.R.P. împotriva rezoluției nr. 820/P/2008

din 25 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține.

Obligă petiționarul

să plătească suma de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 28 septembrie 2010.