ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., petiționarul P.R.P. a solicitat desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, față de B.S. - lucrător de cercetare penală în cadrul Direcției Cercetări Penale și P.C. - magistrat procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (pensionar) dată la 25 noiembrie 2009 în Dosarul nr. 820/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. În motivarea plângerii a susținut că soluția este nelegală deoarece procurorul nu a avut rol activ în vederea aflării adevărului și netemeinică deoarece nu s-a cercetat fondul cauzei, procurorul mărginindu-se doar la constatarea prescripției infracțiunilor prevăzute de art. 289, 291, 249 și 268 C. pen.

Pentru soluționarea plângerii s-a dispus atașarea Dosarelor nr. 820/P/2008 și 12029/6135/II/2/2009 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în care au fost adoptate soluțiile criticate prin plângerea de față. Înalta Curte, verificând rezoluția atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei constată că soluția de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică. Petentul a solicitat prin plângerea penală înregistrată la 30 iunie 2008 efectuarea de cercetări față de B.S. organ de cercetare penală care prin referatul cu propuneri de extindere a cercetărilor din 8 august 1994, în Dosarul nr. 176/P/1994 a săvârșit infracțiunea de fals în înscrisuri oficiale și uz de fals prevăzute și pedepsite de art. 289 și 291 C. pen.

și P.C. - procuror pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu și represiune nedreaptă pentru că a pus în mișcare acțiunea penală pe baza unor acte false și a emis rechizitoriul din 16 februarie 1996. Procurorul sesizat cu plângerea a verificat dacă acțiunea penală poate fi pusă în mișcare și constatând existența unui impediment pentru punerea în mișcare a acesteia, intervenția prescripției, a dispus neînceperea urmăririi penale. Potrivit art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., „acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare iar dacă a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă a intervenit amnistia, prescripția ori decesul făptuitorului …”.

În mod corect, având în vedere datele la care petentul susține că cei doi făptuitori au săvârșit infracțiunile care i-au produs vătămare, 8 august 1994 și, respectiv 16 februarie 1996, procurorul a constatat că până la 30 iunie 2008 au trecut 14, și respectiv 12 ani, termenul de prescripție pentru faptele reclamate fiind de 8 ani - conform art. 122 C. pen. Față de cele de mai sus, urmează ca în temeiul art. 278 1 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., plângerea să fie respinsă ca nefondată, urmând a fi menținută rezoluția de neurmărire. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul P.R.P. împotriva rezoluției nr. 820/P/2008 din 25 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține. Obligă petiționarul să plătească suma de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată, în ședință publică, azi 28 septembrie 2010.