ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4045/2012

Asupra recursului de față;

În baza actelor dosarului constată

următoarele:

Prin

încheierea din 27 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția

penală și de minori, pronunțată în Dosarul nr. 771/33/2012, s-a dispus în baza

art. 52 C. proc. pen. respingerea cererii formulată de către contestatorul B.R.M.,

privind recuzarea completului de judecată 4R format din judecătorii: D.P., V.G.

și M.B. și a procurorului D.S.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., contestatorul a fost obligat la plata sumei de 100 RON cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut următoarele:

Pe rolul Curții de Apel Cluj a fost

înregistrat la data de 6 iunie 2012 sub nr. 771/33/2012 cererea de contestație

în anulare formulată de contestatorul B.R.M. împotriva deciziei penale nr. 51

din 31 mai 2012 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în Dosar nr. 505/33/2012.

La termenul de judecată din 27

septembrie 2012 contestatorul a formulat oral și a depus și în scris o cerere

de recuzare a completului de judecată nr. 4R format din judecătorii D.P., V.G. și

M.B. și a procurorului D.S., invocând disp. art. 51 raportat la art. 47 alin.

(1) C. proc. pen., respectiv faptul că judecătorii recuzați au soluționat

recursul declarat în Dosar nr. 9584/211/2010, în care a fost trimis în judecată

pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală.

Cererea de recuzare a fost soluționată

de completul nr. 5R format din judecătorii M.R., A.L. și I.M., în sensul

respingerii acesteia în baza art. 52 C. proc. pen., contestatorul fiind obligat

și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 100 RON, conform

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

Împotriva acestei încheieri,

contestatorul a arătat că înțelege să formuleze recurs împotriva încheierii

prin care s-a respins cererea de recuzare a completului, dar că nu solicită

amânarea cauzei pentru judecarea recursului de către Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Cauza a fost înregistrată la data de

15 octombrie 2012 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr.

6537/1/2012.

La termenul de judecată fixat pentru

soluționarea recursului și anume, 6 decembrie 2012, Înalta Curte de Casație și

Justiție, din oficiu, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) teza a

II-a C. proc. pen., raportat la art. 385

1

C. proc. pen., a pus în

discuția părților excepția de inadmisibilitate a recursului declarat în cauză.

Excepția pusă în discuție este

întemeiată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Examinând hotărârea atacată, din

oficiu, astfel cum impun dispozițiile art. 385

6

alin. ultim C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385

15

lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constată că recursul declarat în cauză este

inadmisibil.

Din economia dispozițiilor Părții

Speciale, Titlul II, Cap. III, Secțiunile I și II C. proc. pen., rezultă

condiționarea admisibilității căilor de atac, de exercitarea acestora potrivit

legii procesual-penale care, între altele, a determinat hotărârile susceptibile

a fi supuse controlului judiciar.

În cauză, secția penală a Înaltei

Curți de Casație și Justiție a fost sesizată cu recursul declarat de

contestatorul B.R.M. împotriva unei încheieri prin care Curtea de Ape Cluj,

secția penală și de minori, a respins, ca inadmisibilă, o cerere privind

recuzarea completului de judecată format din judecătorii D.P., V.G. și M.B. și

a procurorului D.S., complet care a fost investit cu soluționarea cauzei având

ca obiect contestația în anulare pe care acesta a formulat-o împotriva deciziei

penale nr. 51 din 31 mai 2012 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în Dosar nr.

505/33/2012.

Or, potrivit art. 385

1

alin.

(2) C. proc. pen., încheierile pot fi atacate cu recurs, numai odată cu

sentința sau decizia recurată, după caz, cu excepția cazurilor când, potrivit

legii, acestea pot fi atacate separat cu recurs.

Așadar, pentru ca o încheiere să poată

fi atacată, separat, cu recurs, prin derogare de la regula generală statuată

prin textul menționat, această excepție trebuie să fie prevăzută expres de

lege.

În cauză, urmare a abrogării alin. (7)

al art. 52 C. proc. pen., prin O.U.G. nr. 55/2004, cu privire la încheierea

prin care s-a respins cererea de

recuzare,

pronunțată ulterior datei de 1 iulie 2004, legea procesuală nu mai prevede

excepția atacării acesteia, separat, cu recurs.

O altă interpretare, cu referire la

controlul judiciar al încheierii prin care a fost respinsă cererea de recuzare,

prin exercitarea împotriva acesteia, separat, a căilor de atac, prin

interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 52 alin. (6) C. proc. pen.,

este exclusă.

Este de reținut în acest sens intenția

legiuitorului, la care nu se poate adăuga, rezultând fără echivoc din

preambulul O.U.G. nr. 55/2004, potrivit căreia motivul abrogării alin. (7) al

art. 52 C. proc. pen., consistă în „necesitatea eliminării neîntârziate a

posibilității de exercitare abuzivă a drepturilor procesuale, care impietează

asupra desfășurării normale a procesului penal și poate conduce la punerea în

libertate a unor infractori periculoși".

Or, recunoașterea unei căi de atac în

situații neprevăzute de legea procesual-penală, constituie o încălcare a

principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție

inadmisibilă în ordinea de drept.

Este de reținut că legea

procesual-penală, corespunzător principiului înscris în art. 129 din

Constituția României, revizuită și exigențelor privind liberul acces la

justiție, generate de art. 21 din legea fundamentală, art. 13 din Convenția

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și art. 2 din

Protocolul Adițional nr. 7 la Convenție, a reglementat regula generală privind

examinarea legalității și temeiniciei încheierilor date în cursul judecății, în

condițiile nr. 361 sau, după caz, art. 385

1

C. proc. pen.

Ca atare, accesul la justiție este

asigurat și în acest caz, corespunzător regulii generale menționate, stabilită

de legea procesual-penală.

În

consecință, pentru considerentele ce preced și ca urmare

a admiterii excepției, conform art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc.

pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de

contestatorul B.R.M.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2)

din același cod, recurentul contestator va fi obligat la plata sumei de 50 RON

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de contestatorul B.R.M. împotriva încheierii din 27 septembrie 2012 a

Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în Dosarul nr.

771/33/2012.

Obligă recurentul contestator la plata

sumei de 50 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 6 decembrie

2012

.