ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3939/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 118 din 27 ianuarie 2012 pronunțată de Judecătoria Constanța în Dosarul nr. 28473/212/2011 s-a hotărât în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen., achită pe inculpata B.E. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. În baza art. 91 lit. c) C. pen. raportat la art. 18 1 C. pen., aplică inculpatei B.E. sancțiunea cu caracter administrativa a amenzii în sumă de 1000 RON. Pentru a se pronunța în sensul celor menționate, prima instanță a reținut: În sarcina inculpatei B.E.

s-a reținut că la sfârțitul lunii mai – începutul lunii iunie 2011 a vâdut inculpatei P.V. 51 cutii de X. 1 mg conținând câte 30 comprimate fiecare, medicament ce conține ca substanță activă alprazolam, fără drept – neexistând prescripție medicală. Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Constanța și inculpata P.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin apelul Parchetului s-a invocat greșita achitare a inculpatei B.E., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. S-a motivat că, în raport de soluționarea laturii penale, potrivit procedurii simplificate, prev. de art. 320 1 C. proc.

pen., în baza probelor administrate în faza urmăririi penale, din care rezultă că fapta dedusă judecății constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpată, nu se justifică achitarea inculpatei, în temeiul reținut de instanța fondului. S-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând să se dispună condamnarea inculpatei B.E., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 51/P din 24 aprilie 2012, a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T.

- Serviciul Teritorial Constanța împotriva sentinței penale nr. 387 din 17 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosar nr. 10689/118/2011 privind pe inculpații B.E., P.V., C.P.B. și A.G.R., a desființat, în parte sentința penală apelată și rejudecând a dispus. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., a condamnat pe inculpata B.E. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc. În baza art. 71 C. pen., a fost interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatei B.M. În baza art. 82 C. pen., s-a stabilit un termen de încercare de 4 ani și 6 luni, termen compus din durata pedepsei aplicată inculpatei la care se adaugă un interval de 2 ani, termen ce curge de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii. În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatei B.E. asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței primei instanțe.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut, în esență, următoarele: Deși prima instanță a reținut vinovăția inculpatei B.E., în mod greșit a constatat incidența disp. art. 18 1 C. pen. în sensul că prin atingerea minimă adusă uneia din valorile ocrotite de lege, fapta inculpatei este în mod vădit lipsită de importanță și nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. În cauză însă, față de probatoriul existent la dosar, însușit de inculpată, opinia Curții de Apel este contrară. Astfel, prin declarațiile date la urmărire penală, B.E. recunoaște a vândut inculpatei P.V., la cererea acesteia 51 cutii de X. - deși aceasta nu avea o prescripție medicală. Din conținutul facturilor fiscale din 30 mai 2011 și din 31 mai 2011, a rezultat că inculpata, în calitate de lucrător al farmaciei SC R. SRL, a comandat și a primit 51 cutii de X. de 1mg , conținând câte 30 de comprimate fiecare.

Din raportul de constatare tehnico-științifică din 04 iunie 2011 întocmit de Laboratorul de analiză și profil al drogurilor din cadrul BCCO lași rezultă că cele 1530 de comprimate X. conțin substanța activă alprozalam ce face parte din tabelul Anexă nr. 3 la Legea nr. 143/2000. Prin declarațiile date, inculpata P.V. a recunoscut că a cumpărat de la inculpata B.E. cantitatea de 1530 de comprimat X., fără a avea rețetă de la un medic. Ori, în raport de calitatea sa de asistent de farmacie și studentă la facultatea de farmacie, inculpata avea reprezentarea exactă a faptei sale, cunoscând pericolul social concret al acesteia prin consecințele pe care le va produce asupra stării de sănătate, în situația în care vor fi folosite fără prescripție medicală.

Ca atare, nu se poate reține că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Dimpotrivă, constatând incidența disp. art. 345 alin. (2) C. proc. pen. în sensul că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpată, Curtea de Apel a reformat hotărârea Tribunalului Constanța în sensul condamnării inculpatei pentru săvârșirea infracțiuni prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în condițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, ce urmează a fi aplicată inculpatei instanța a ținut seama de criteriile generale prev. de disp. art. 72 C. pen.

Astfel, a avut în vedere pericolul social concret al infracțiunii de trafic de droguri de risc, în modalitatea traficării fără drept de medicamente, ce pot fi comercializate în farmacii numai dacă se eliberează o rețetă medicală, pericolul fiind redus în raport de faptul că medicamentul X. poate fi folosit de către persoane cărora un medic le prescrie un astfel de tratament, nefiind periculos pentru sănătate dacă este luat conform prescripției medicale; valoarea relativ redusă a celor 55 de cutii X. traficate și faptul că marfa nu a fost înstrăinată în scop de consum. Față de circumstanțele personale ale inculpatei, infractor primar, cu o conduită sinceră pe parcursul procesului penal, recunoscând și regretând fapta comisă, Curtea de Apel a stabilit ca modalitate de executare a pedepsei suspendarea condiționată prev. de art. 81 C. pen.

Împotriva deciziei instanței de apel, inculpata a declarat recurs, solicitând reducerea pedepsei aplicate, susținând că este prea mare raportat la fapta săvârșită, la faptul că a vândut un medicament obișnuit, în valoare de 4 RON cutia, iar raportat la circumstanțele sale personale - studentă la Facultatea de Farmacie, lucrează la o farmacie - s-ar fi putut aplica o pedeapsă de 1 an pentru a se putea împlini termenul de reabilitare la terminarea facultății.

Examinând recursul inculpatei în limita motivului de recurs invocat, Înalta Curte constată că acesta este fondat, pentru considerentele următoare: Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, în ce privește individualizarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatei, instanța de apel a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptei de trafic de droguri de risc, circumstanțele în care a fost săvârșită (inculpata fiind asistent de farmacie, cunoscând regimul acestor substanțe), însămi trebuit să acorde o mai mare eficiență datelor ce caracterizează persoana inculpatei.

În raport cu împrejurările concrete ale cauzei, atitudinea sinceră a inculpatei, de regret și de cooperare cu organele judiciare, conduita sa procesuală, lipsa antecedentelor penale și datele privind comportamentul acesteia în societate (era studentă în anul III la Facultatea de Farmacie la data săvârșirii faptei și lucra ca asistent de farmacie), se constată că posibilitatea de reeducare și reintegrare socială a inculpatei poate fi realizată prin executarea unei pedepse orientate la minimul special, cu executare fără privare de libertate. Raportat la aceste elemente, Înalta Curte apreciază că se impune reindividualizarea cuantumului pedepsei, prin reducerea la minimul special prevăzut de lege, în raport de limitele pedepsei prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 reduse cu o treime ca efect al reținerii dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. (închisoare de la 1 an la 10 ani). Examinând hotărârea recurată și în raport de alte temeiuri care pot fi luate în considerare din oficiu și constatând că nu există nici unul dintre acele temeiuri care impun casarea din oficiu, urmează ca recursul declarat de inculpata B.E. împotriva deciziei penale nr. 51/P din 24 aprilie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, să fie admis, să fie casată, în parte, decizia penală atacată și, rejudecând, să fie redusă pedeapsa principală aplicată inculpatei B.E. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. de la 2 ani și 6 luni închisoare la 1 an închisoare, făcând aplicarea art. 74 lit. a) C. pen.

Se va înlătura pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. În baza art. 81 C. pen., se va suspenda condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatei pe o durată de 3 ani. Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpata B.E. împotriva deciziei penale nr. 51/P din 24 aprilie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Casează, în parte, decizia penală atacată și, rejudecând, reduce pedeapsa principală aplicată inculpatei B.E. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. de la 2 ani și 6 luni închisoare la 1 an închisoare, făcând aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. Înlătură pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. În baza art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatei pe o durată de 3 ani.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 29 noiembrie 2012.