ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3939/2012

Asupra

recursului de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 118 din

27 ianuarie 2012 pronunțată de Judecătoria Constanța în Dosarul nr.

28473/212/2011 s-a hotărât în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

raportat la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen., achită pe inculpata B.E.

sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În baza art.

91 lit. c) C. pen. raportat la art. 18

1

C. pen., aplică inculpatei

B.E. sancțiunea cu caracter administrativa a amenzii

în sumă de 1000

RON.

Pentru a se

pronunța în sensul celor menționate, prima instanță a reținut:

În sarcina

inculpatei B.E. s-a reținut că la sfârțitul lunii mai – începutul lunii iunie

2011 a vâdut inculpatei P.V. 51 cutii de X. 1 mg conținând câte 30 comprimate

fiecare, medicament ce conține ca substanță activă alprazolam, fără drept –

neexistând prescripție medicală.

Împotriva

acestei sentințe penale au declarat apel – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial

Constanța și inculpata P.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin apelul

Parchetului s-a invocat greșita achitare a inculpatei B.E., în baza art. 11

pct. 2 lit. a) la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen. pentru comiterea

infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

S-a motivat

că, în raport de soluționarea laturii penale, potrivit procedurii simplificate,

prev. de art. 320

1

C. proc. pen., în baza probelor administrate în

faza urmăririi penale, din care rezultă că fapta dedusă judecății constituie

infracțiune și a fost săvârșită de inculpată, nu se justifică achitarea

inculpatei, în temeiul reținut de instanța fondului.

S-a solicitat

admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând să se

dispună condamnarea inculpatei B.E., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic

de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Curtea de

Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, prin

decizia penală nr. 51/P din 24 aprilie 2012, a admis apelul formulat de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. -

Serviciul Teritorial Constanța împotriva sentinței penale nr. 387 din 17

octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosar nr. 10689/118/2011

privind pe inculpații B.E., P.V., C.P.B. și A.G.R., a desființat, în parte

sentința penală apelată și rejudecând a dispus.

În baza art.

2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 320

1

C. proc.

pen., a condamnat pe inculpata B.E. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare

și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și

lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc.

În baza art.

71 C. pen., a fost interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei,

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C.

pen.

În baza art.

81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată

inculpatei B.M.

În baza art.

82 C. pen., s-a stabilit un termen de încercare de 4 ani și 6 luni, termen

compus din durata pedepsei aplicată inculpatei la care se adaugă un interval de

2 ani, termen ce curge de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În baza art.

71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei a fost

suspendată și executarea pedepselor accesorii.

În baza art.

359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatei B.E. asupra dispozițiilor art.

83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

Au fost

menținute celelalte dispoziții ale sentinței primei instanțe.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut, în esență, următoarele:

Deși prima

instanță a reținut vinovăția inculpatei B.E., în mod greșit a constatat

incidența disp. art. 18

1

C. pen. în sensul că prin atingerea minimă

adusă uneia din valorile ocrotite de lege, fapta inculpatei este în mod vădit

lipsită de importanță și nu prezintă gradul de pericol social al unei

infracțiuni.

În cauză

însă, față de probatoriul existent la dosar, însușit de inculpată, opinia

Curții de Apel este contrară.

Astfel, prin

declarațiile date la urmărire penală, B.E. recunoaște a vândut inculpatei P.V.,

la cererea acesteia 51 cutii de X. - deși aceasta nu avea o prescripție

medicală. Din conținutul facturilor fiscale din 30 mai 2011 și din 31 mai 2011,

a rezultat că inculpata, în calitate de lucrător al farmaciei SC R. SRL, a

comandat și a primit 51 cutii de X. de 1mg , conținând câte 30 de comprimate

fiecare.

Din raportul de

constatare tehnico-științifică din 04 iunie 2011 întocmit de Laboratorul de analiză

și profil al drogurilor din cadrul BCCO lași rezultă că cele 1530 de comprimate

X. conțin substanța activă alprozalam ce face parte din tabelul Anexă nr. 3 la Legea

nr. 143/2000.

Prin declarațiile

date, inculpata P.V. a recunoscut că a cumpărat de la inculpata B.E. cantitatea

de 1530 de comprimat X., fără a avea rețetă de la un medic.

Ori, în raport

de calitatea sa de asistent de farmacie și studentă la facultatea de farmacie, inculpata

avea reprezentarea exactă a faptei sale, cunoscând pericolul social concret al acesteia

prin consecințele pe care le va produce asupra stării de sănătate, în situația în

care vor fi folosite fără prescripție medicală.

Ca atare, nu se

poate reține că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Dimpotrivă, constatând

incidența disp. art. 345 alin. (2) C. proc. pen. în sensul că fapta există, constituie

infracțiune și a fost săvârșită de inculpată, Curtea de Apel a reformat hotărârea

Tribunalului Constanța în sensul condamnării inculpatei pentru săvârșirea infracțiuni

prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în condițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

În ceea ce privește

individualizarea judiciară a pedepsei, ce urmează a fi aplicată inculpatei instanța

a ținut seama de criteriile generale prev. de disp. art. 72 C. pen.

Astfel, a avut

în vedere pericolul social concret al infracțiunii de trafic de droguri de risc,

în modalitatea traficării fără drept de medicamente, ce pot fi comercializate în

farmacii numai dacă se eliberează o rețetă medicală, pericolul fiind redus în raport

de faptul că medicamentul X. poate fi folosit de către persoane cărora un medic

le prescrie un astfel de tratament, nefiind periculos pentru sănătate dacă este

luat conform prescripției medicale; valoarea relativ redusă a celor 55 de cutii

X. traficate și faptul că marfa nu a fost înstrăinată în scop de consum.

Față de circumstanțele

personale ale inculpatei, infractor primar, cu o conduită sinceră pe parcursul procesului

penal, recunoscând și regretând fapta comisă, Curtea de Apel a stabilit ca modalitate

de executare a pedepsei suspendarea condiționată prev. de art. 81 C. pen.

Împotriva deciziei

instanței de apel, inculpata a declarat recurs, solicitând reducerea pedepsei aplicate,

susținând că este prea mare raportat la fapta săvârșită, la faptul că a vândut un

medicament obișnuit, în valoare de 4 RON cutia, iar raportat la circumstanțele sale

personale - studentă la Facultatea de Farmacie, lucrează la o farmacie - s-ar fi

putut aplica o pedeapsă de 1 an pentru a se putea împlini termenul de reabilitare

la terminarea facultății.

Examinând recursul

inculpatei în limita motivului de recurs invocat, Înalta Curte constată că acesta

este fondat, pentru considerentele următoare:

Analizând actele

și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, în ce privește individualizarea

cuantumului pedepsei aplicate inculpatei, instanța de apel a avut în vedere toate

criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret

al faptei de trafic de droguri de risc, circumstanțele în care a fost săvârșită

(inculpata fiind asistent de farmacie, cunoscând regimul acestor substanțe), însămi

trebuit să acorde o mai mare eficiență datelor ce caracterizează persoana inculpatei.

În raport cu împrejurările

concrete ale cauzei, atitudinea sinceră a inculpatei, de regret și de cooperare

cu organele judiciare, conduita sa procesuală, lipsa antecedentelor penale și datele

privind comportamentul acesteia în societate (era studentă în anul III la Facultatea

de Farmacie la data săvârșirii faptei și lucra ca asistent de farmacie), se constată

că posibilitatea de reeducare și reintegrare socială a inculpatei poate fi realizată

prin executarea unei pedepse orientate la minimul special, cu executare fără privare

de libertate.

Raportat la aceste

elemente, Înalta Curte apreciază că se impune reindividualizarea cuantumului pedepsei,

prin reducerea la minimul special prevăzut de lege, în raport de limitele pedepsei

prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 reduse cu o treime ca efect

al reținerii dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. (închisoare

de la 1 an la 10 ani).

Examinând hotărârea

recurată și în raport de alte temeiuri care pot fi luate în considerare din oficiu

și constatând că nu există nici unul dintre acele temeiuri care impun casarea din

oficiu, urmează ca recursul declarat de inculpata B.E. împotriva deciziei penale

nr. 51/P din 24 aprilie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru

cauze penale cu minori și de familie, să fie admis, să fie casată, în parte, decizia

penală atacată și, rejudecând, să fie redusă pedeapsa principală aplicată inculpatei

B.E. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. de la 2 ani și 6 luni închisoare

la 1 an închisoare, făcând aplicarea art. 74 lit. a) C. pen.

Se va înlătura

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a ll-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81

C. pen., se va suspenda condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatei pe o

durată de 3 ani.

Se vor menține

celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de inculpata B.E. împotriva deciziei penale nr. 51/P din 24 aprilie 2012

a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de

familie.

Casează, în parte,

decizia penală atacată și, rejudecând, reduce pedeapsa principală aplicată inculpatei

B.E. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. de la 2 ani și 6 luni închisoare

la 1 an închisoare, făcând aplicarea art. 74 lit. a) C. pen.

Înlătură pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a

și lit. b) C. pen.

În baza art.

81 C. pen., dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

inculpatei pe o durată de 3 ani.

Menține

celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică,

azi 29 noiembrie 2012.