ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3887/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3887/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 353 din 14 mai 2012, Tribunalul Argeș, în baza art. 254

alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu

aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., a condamnat pe inculpatele S.V.

și P.M., la câte 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza ll-a, lit. b), c) C. pen.

În

baza art. 86

1

C. pen., a suspendat sub

supraveghere executarea pedepsei aplicate și a fixeat termen de încercare de 5

ani, conform art. 86

2

C. pen.

A instituit în sarcina fiecărei

inculpate obligațiile prevăzute de art. 86

3

alin. (1) lit. a)-d) C.

pen., iar cu privire la cea prevăzută la lit. a), a obligat pe fiecare

inculpată să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul

Dâmbovița, la datele fixate de acesta.

A atras atenția asupra dispozițiilor

art. 86

4

C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a aplicat

fiecărei inculpate pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza ll-a, lit.

b), c) C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de

încercare, a suspendat executarea pedepselor accesorii.

În

baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată

fiecărei inculpate perioada reținerii și arestului preventiv, începând cu data

de 5 aprilie 2012 și până la data punerii efective în libertate.

În

baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., a dispus

punerea de îndată în libertate a inculpatei S.V., de sub puterea mandatului de o

arestare preventivă nr. 68/U din 6 aprilie 2012 al Tribunalului Prahova și a

inculpatei P.M., de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 69/U din

6 aprilie 2012 al Tribunalului Prahova, dacă nu sunt reținute sau arestate în

altă cauză.

În

baza art. 6

1

alin. (4) din Legea nr. 78/2000,

raportat la art. 169 C. proc. pen., a dispus restituirea către denunțătoarea B.S.

a sumei de 400 de euro prin obligarea în solidar a celor două inculpate a

echivalentului în RON a acestei sume, calculate la data efectuării plății.

A respins cererile de liberare

provizorie sub control judiciare formulate de către inculpate.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul nr. 78/P/2012 al Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție DNA - Serviciul Teritorial

Ploiești s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatelor S.V. și P.M. pentru săvârșirea

infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat

la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

S-a reținut în fapt că la data de 03

aprilie 2012, cele 2 inculpate, în calitate de consilier superior în cadrul

Direcției Generale a Finanțelor Publice Dâmbovița, au pretins de la

denunțătoarea B.S. - administrator al SC R.C. SRL Târgoviște, în timpul

efectuării inspecției fiscale generale la societatea acesteia, suma de 400 euro

în schimbul neevidențierii neregulilor depistate, sumă pe care au primit-o la

data de 05 aprilie 2012, remiterea fiind surprinsă în urma unei proceduri

flagrante.

Tribunalul Argeș a fost sesizat cu judecarea

cauzei prin încheierea nr. 551 din 11 aprilie 2012 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Instanța de fond a reținut că denunțătoarea

B.S. este asociat unic și administrator al SC R.C. SRL Târgoviște având ca obiect

de activitate comerț cu amănuntul de produse, textile, firma desfășurându-și activitatea

la punctul de lucru situat în Târgoviște vânzarea produselor făcându-se de angajatul

N.M.

Inculpata S.V. avea funcția de consilier

superior, iar inculpata P.M. funcția de inspector în cadrul Direcției Generale a

Finanțelor Publice Dâmbovița - Activitatea de Inspecție Fiscală.

Denunțătoarea a precizat că la sfârșitul

lunii martie 2012 a fost contactată telefonic de inculpata S.V. care i-a comunicat

faptul că societatea sa urmează a fi supusă inspecției fiscale generale începând

cu 02 aprilie 2012, sens în care trebuia să pregătească actele, firmei pentru perioada

2009-2012.

În

prima zi de control, cele 2 inculpate, constituite în echipa

de control, au depistat marfă expusă la vânzare fără documente de proveniență, ocazie

cu care inculpata S.V. i-a atras atenția denunțătoarei că situația este gravă „este

caz de dosar penal" și că marfa respectivă va fi confiscată.

În

a doua zi de control – 03 aprilie 2012, inculpata S.V. a repetat

denunțătoarei, în prezența coinculpatei P.M., neregulile constatate, insistând asupra

întocmirii unui proces-verbal de confiscare a produselor expuse spre comercializare

„la negru", subliniind în continuare că „după aceea urmează dosar penal".

Această atitudine a echipei de control

a creat o stare de temere denunțătoarei, care a întrebat „ce se poate face să nu

se ajungă acolo", iar răspunsul inculpatei S.V. a fost prompt „Doamnă, spuneți

clar ce vreți de la noi?".

Prin aceasta, denunțătoarea a înțeles că

ar putea fi favorizată în actul pe care cele 2 inculpate urmau să-l încheie, dacă

le-ar fi oferit foloase materiale necuvenite, astfel încât Ie-a întrebat „Cât?".

Niciuna dintre inculpate nu s-a pronunțat

direct asupra sumei pe care intenționau să o primească, iar denunțătoarea a părăsit

pentru scurt timp

magazinul unde se derula controlul, împrumutându-se

de la 2 cunoștințe din apropiere - martorele N.I. și F.S. cu suma totală de 200

euro pe care a introdus-o într-un plic, l-a așezat pe masa de lucru a celor 2 inculpate,

dintr-o anexă a magazinului.

Inculpata S.V. a întrebat-o pe denunțătoare

„Haideți doamnă, spuneți ce ne-ați pregătit?", aceasta răspunzând „200 euro",

răspuns care a nemulțumit-o pe inculpată, care a precizat că ele nu sunt dispuse

să facă „acte de caritate pe 500 RON".

Pentru a o convinge pe denunțătoare să

mărească oferta și a subliniat gravitatea neregulilor constatate, inculpata S.V.

s-a adresat inculpatei P.M. „Hai, scoate procesul verbal de confiscare".

Conform declarației denunțătoarei B.S.,

aceasta a întrebat „Cum doamnă, e puțin ?", iar inculpata P.M. a răspuns „Crezi

că dacă-ți venea garda scăpai atât de ușor și doar cu atât".

Denunțătoarea Ie-a oferit celor 2 inculpate

suma de 300 euro, cu care nu au fost de acord, convenind în final suma de 400 euro,

pe care urma să o primească a doua zi – 04 aprilie 2012, când urmau să revină la

control.

În

dimineața zilei de 04 aprilie 2012, denunțatoarea s-a prezentat

la sediul DNA - Serviciul Teritorial Ploiești, ocazie cu care a reclamat faptul

că cele 2 inculpate i-au pretins suma de 400 euro pentru a nu releva în raportul

de inspecție fiscală care se întocmea la finalul controlului, împrejurarea că la

inventarul faptic asupra produselor din magazin (confecții pentru o serie de articole

nu deținea facturi de aprovizionare).

Pentru a surprinde în flagrant momentul

remiterii banilor către inculpate, denunțătoarea a colaborat în acest sens, iar

procurorul a emis succesiv, 2 ordonanțe prin care s-a autorizat cu titlu provizoriu

interceptarea și înregistrarea pe durata de 48 ore a convorbirilor telefonice și

în mediu ambiental.

Din valorificarea acestor ordonanțe a rezultat

că cele 2 inculpate nu s-au putut prezenta la magazinul denunțătoarei la data de

04 aprilie 2012, S.V. contactând-o pe aceasta și anunțând-o că întâlnirea va avea

loc la 05 mai 2012 ora 10.

La acest moment, cele 2 inculpate s-au

prezentat la firma denunțătoarei, și în timpul discuțiilor interceptate și înregistrate

în mediu ambiental, S.V. a spus denunțătoarei „Hai că mă duc să fumez, că aveți

(...) dar puneți întâi datoria dvs.", răspunsul acesteia fiind „îm, da! Stați

că am geanta aici".

Inculpata S.V. a părăsit incinta magazinului,

iar după revenire, în prezența ambelor inculpate, denunțatoarea a scos din geantă

suma de 400 euro pe care a așezat-o pe masă, precizând „Uitați doamnă, patru sute

așa cum ne-am înțeles".

Inculpata P.M. a luat banii introducându-i

în geanta personală, spunând colegei sale: „Da. Hai să mergem".

Până la plecarea efectivă, cele 2 inculpate

au asigurat-o pe denunțătoare că a scăpat de toate „problemele", inculpata

S. sfătuind-o cum să facă rost de facturi pentru marca comercializată fără documente

de proveniență, în eventualitatea unui control al Gărzii Financiare.

La scurt timp a apărut echipa operativă

(procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante), care a solicitat predarea

banilor, existența lor fiind negată de către inculpate.

Existența sumei era certă, ea rezultând

din valorificarea autorizațiilor emise cu titlu provizoriu de interceptare și înregistrare

a convorbirilor telefonice și în mediul ambiental - confirmate prin încheierea

nr. 125 din 06 aprilie 2012 a Tribunalului Prahova.

Suma de bani se afla în posesia inculpatei

P.M. care întorcându-se cu spatele la echipa operativă, a extras-o din geantă și

a introdus-o în sutien. După solicitări repetate, inculpata a scos banii pe care

i-a rupt, reușindu-se recuperarea fragmentelor de bancnote ei aflându-se în plic

sigilat atașat la dosarul cauzei.

În

cursul urmăririi penale, inculpata S.V. a declarat inițial

că nu a cerut și nu a primit de la denunțătoare vreo sumă de bani în scopul favorizării

pe parcursul controlului și nici nu a sesizat momentul în care inculpata P. a luat

banii, iar cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală a recunoscut pretinderea

și primirea sumei de 400 euro.

La rândul său inculpata P.M. a susținut

că nu a pretins nimic de la denunțătoare, iar banii primiți de la denunțătoare nu

au avut drept scop favorizarea în timpul controlului efectuat ci urmau a fi restituiți

denunțătoarei sau încasați pe seama datoriilor la bugetul de stat calculate în sarcina

agentului economic controlat.

În

cursul cercetării judecătorești, ambele inculpate au recunoscut

săvârșirea faptei, recunoaștere care, coroborată cu celelalte mijloace de probă

menționate anterior, conduc spre existența elementelor constitutive ale infracțiunii

de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7

alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

La individualizarea pedepselor ce s-au

aplicat fiecărei inculpate, au fost avute în vedere gradul de pericol social ridicat

al faptei comise, împrejurările săvârșirii ei, dar și elementele care caracterizează

persoana fiecărei inculpate.

S-a reținut că inculpata S.V. este în vârstă

de 52 ani, nu are antecedente penale, a avut o atitudine bună în societate, fiind

absolventă de studii superioare economice, a fost încadrată în funcția de consilier

la Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița, este divorțată, are 2 copii

majori și 2

formarea unei atitudini corecte a inculpatei

față de muncă, față; de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială,

reținând totodată că nu se mai impune reducerea pedepsei, întrucât aceasta corespunde

atât scopului preventiv educativ, cât și celui coercitiv.

Împotriva deciziei instanței de apel, în

termen legal, a declarat recurs inculpata P.M. și solicitat în temeiul cazului de

casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. reducerea pedepsei sub

minimul special prevăzut de lege și suspendarea condiționată a executării pedepsei

în temeiul art. 81 C. pen.

Examinând decizia recurată în raport de

motivele de casare invocate de recurenta inculpată, dar și din oficiu conform prevederilor

art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385

6

alin.

(1) și art. 385

7

din același cod, Înalta Curte constată că recursul declarat

inculpata P.M. este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen. hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greșit individualizate

în raport de prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute

de lege.

Înalta Curte constată că în mod corect

s-a analizat întreg materialul probator și că pedeapsa astfel cum a fost individualizată,

răspunde atât principiului proporționalității între gravitatea faptei cât și scopului

prevăzut de art. 52 C. pen.

Înalta Curte a constatat că în mod corect

a fost individualizată pedeapsa aplicată inculpatei P.M., având în vedere fapta

săvârșită și anume aceea că în calitate de inspector în cadrul Direcției Generale

a Finanțelor Publice Dâmbovița împreună cu inculpata S.V. a pretins de la denunțătoarea

B.S., administrator al SC R.C. SRL Targoviște, în timpul efectuării inspecției fiscale

generale la această persoană juridică, suma de 400 euro, în schimbul neevidențierii

neregulilor depistate în actul de constatare ce urmau să-l încheie la finalul controlului,

sumă pe care a primit-o la data de 05 aprilie 2012, remiterea fiind surprinsă în

urma unei proceduri o flagrante.

De asemenea, se are în vedere atitudinea

sinceră și cooperantă a inculpatei P.M. care a solicitat la instanța de fond, la

termenul din 24 aprilie 2012, aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc.

pen., dar și atitudinea inculpatei care a ascuns în sutien suma de 400 euro, sumă

ce a format obiectul infracțiunii de luare de mită, bancnote pe care Ie-a rupt,

atunci când organele de anchetă i-au solicitat să prezinte banii primiți.

Astfel, față de natura și gravitatea faptei

comise, a circumstanțelor reale de săvârșire a acesteia și a celor personale ale

inculpatei, prin pedeapsa aplicată de 2 ani și 6 luni închisoare, în condițiile

art. 86

1

C. pen., se

nepoți, iar în fața instanței

de judecată a avut o atitudine sinceră, invocând aplicarea disp. art. 320

1

C. proc. pen.

P.M. este în vârstă de 42 ani, nu are antecedente

penale, este absolventă de studii economice, a fost încadrată în funcția de inspector

la DGFP Dâmbovița unde a desfășurat o activitate performantă, conform rapoartelor

de evaluare, are un copil major - elev în clasa a XIl-a, are afecțiuni medicale

conform actului aflat la dosar, iar în fața instanței a avut o atitudine sinceră,

solicitând aplicarea disp. art. 320

1

C. proc. pen.

În

raport de aceste circumstanțe și de faptul că timp de 40 de

zile inculpatele s-au aflat în arest preventiv, iar tribunalul a apreciat că scopul

preventiv educativ al pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen. poate fi atins și prin

aplicarea unei pedepse al cărei cuantum va fi situat în limitele reduse conform

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., orientat spre minimul special, cu

executarea în cond. art. 86

1

C. pen., respectiv suspendare sub supraveghere.

La data de 27 aprilie 2012, denunțătoarea

B.S. a solicitat restituirea sumei de 400 euro sau echivalentul în RON, sumă pe

care a pus-o la dispoziția organelor de urmărire penală, pentru realizarea procedurii

flagrantului.

Conform art. 255 alin. (5) C. pen. și

art. 6

1

alin. (4) din Legea nr. 78/2000 s-a admis această cerere și s-a

restituit acesteia suma de 400 euro prin obligarea în solidar a celor 2 inculpate

a echivalentului în RON a acestei sume, calculată la data efectuării plății.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel

inculpata P.M., și a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 76 lit. c) C. pen.,

reducerea pedepsei și executarea acesteia în condițiile art. 81 C. pen. A mai solicitat

reducerea pedepsei aplicate cât și reducerea termenului de încercare cu menținerea

dispozițiilor art. 86

1

C. pen.

Prin decizia penală nr. 77/A din 9 iulie

2012 Curtea de Apel Pitești a respins ca nefondat apelul declarat de inculpata P.M.,

împotriva sentinței penale nr. 353 din data de 14 mai 2012, pronunțată de Tribunalul

Argeș și a obligat inculpata la plata cheltuielilor judiciare către stat.

A reținut instanța de apel că instanța

de fond a făcut o corectă analiză a circumstanțelor atenuante și pedeapsa ce i-a

fost aplicată inculpatei apare ca justificată în raport de toate aceste criterii

de individualitate, astfel încât recunoașterea săvârșirii faptei și lipsa unor condamnări

anterioare, nu pot fi de drept reținute circumstanțe atenuante, având în vedere

faptul că activitatea infracțională mult mai amplă a fost aceea a inculpatei P.M.

A constatat că în mod judicios instanța

de fond a respectat principiul proporționalității în raport de criteriile generale

prevăzute de art. 72 C. pen., iar prin executarea pedepsei în condițiile art. 86

1

C. pen., s-a urmărit

realizează scopul sancțiunii, astfel după

cum este reglementat de dispozițiile art. 52 C. pen., contribuind la reeducarea

inculpatei P.M. și la formarea unei atitudini pozitive a acesteia față de ordinea

de drept.

Se constată că pedeapsa de 2 ani și 6 luni

închisoare, reprezentând o pedeapsă orientată către minimul special prevăzut de

lege, răspunde atât principiului proporționalității între gravitatea faptei cât

și scopului prevăzut de art. 52 C. pen., reflectând o individualizare temeinică,

conform dispozițiilor art. 72 C. pen., fiind necesară realizării funcțiilor sale

de constrângere cât și de reeducare.

Astfel, în mod corect a reținut instanța

de apel că acordarea

circumstanțelor atenuante nu reprezintă

o obligație pentru instanțele de

judecată și că pedeapsa aplicată

inculpatei P.M. apare justificată în

raport de criteriile de individualizare,

fiind respectat principiul proporționalității.

În

raport de criteriile prev. de art. 72 C. pen.

În

ceea ce privește solicitarea inculpatei P.M. privind aplicarea

suspendării condiționate a executării pedepsei prev. de art. 81 C. pen., Înalta

Curte apreciază că fapta comisă de inculpată aduce atingere bunei desfășurări a

atribuțiilor de serviciu și constată că scopul pedepsei prev. de dispozițiile

art. 52 C. pen., poate fi atins decât prin executarea pedepsei prin exercitarea

măsurilor de supraveghere a inculpatei și prin îndeplinirea obligațiilor stabilite

astfel cum sunt prev. de art. 86

3

C. pen.

Astfel, se constată că numai prin executarea

pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani, așa cum a fost stabilit

de instanța de fond, se va realiza reeducarea inculpatei P.M. în scopul ca aceasta

să nu mai săvârșească alte infracțiuni și pentru îndreptarea atitudinii inculpatei

față de ordinea de drept.

În

consecință, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata P.M. împotriva

deciziei penale nr. 77/A din 09 iulie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În

baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta inculpată

va fi obligată la cheltuielile judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpata P.M. împotriva deciziei penale nr. 77/A din 09 iulie 2012 a Curții

de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei

de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON,

reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi, 27

noiembrie 2012.