ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3887/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 353 din 14 mai 2012, Tribunalul Argeș, în baza art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., a condamnat pe inculpatele S.V. și P.M., la câte 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza ll-a, lit. b), c) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicate și a fixeat termen de încercare de 5 ani, conform art. 86 2 C. pen. A instituit în sarcina fiecărei inculpate obligațiile prevăzute de art. 86 3 alin. (1) lit. a)-d) C. pen., iar cu privire la cea prevăzută la lit. a), a obligat pe fiecare inculpată să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, la datele fixate de acesta.

A atras atenția asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. În baza art. 71 C. pen., a aplicat fiecărei inculpate pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza ll-a, lit. b), c) C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare, a suspendat executarea pedepselor accesorii. În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată fiecărei inculpate perioada reținerii și arestului preventiv, începând cu data de 5 aprilie 2012 și până la data punerii efective în libertate. În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei S.V., de sub puterea mandatului de o arestare preventivă nr. 68/U din 6 aprilie 2012 al Tribunalului Prahova și a inculpatei P.M., de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 69/U din 6 aprilie 2012 al Tribunalului Prahova, dacă nu sunt reținute sau arestate în altă cauză.

În baza art. 6 1 alin. (4) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 169 C. proc. pen., a dispus restituirea către denunțătoarea B.S. a sumei de 400 de euro prin obligarea în solidar a celor două inculpate a echivalentului în RON a acestei sume, calculate la data efectuării plății. A respins cererile de liberare provizorie sub control judiciare formulate de către inculpate. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul nr. 78/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție DNA - Serviciul Teritorial Ploiești s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatelor S.V. și P.M. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen.

raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. S-a reținut în fapt că la data de 03 aprilie 2012, cele 2 inculpate, în calitate de consilier superior în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Dâmbovița, au pretins de la denunțătoarea B.S. - administrator al SC R.C. SRL Târgoviște, în timpul efectuării inspecției fiscale generale la societatea acesteia, suma de 400 euro în schimbul neevidențierii neregulilor depistate, sumă pe care au primit-o la data de 05 aprilie 2012, remiterea fiind surprinsă în urma unei proceduri flagrante. Tribunalul Argeș a fost sesizat cu judecarea cauzei prin încheierea nr. 551 din 11 aprilie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Instanța de fond a reținut că denunțătoarea B.S.

este asociat unic și administrator al SC R.C. SRL Târgoviște având ca obiect de activitate comerț cu amănuntul de produse, textile, firma desfășurându-și activitatea la punctul de lucru situat în Târgoviște vânzarea produselor făcându-se de angajatul N.M. Inculpata S.V. avea funcția de consilier superior, iar inculpata P.M. funcția de inspector în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Dâmbovița - Activitatea de Inspecție Fiscală. Denunțătoarea a precizat că la sfârșitul lunii martie 2012 a fost contactată telefonic de inculpata S.V. care i-a comunicat faptul că societatea sa urmează a fi supusă inspecției fiscale generale începând cu 02 aprilie 2012, sens în care trebuia să pregătească actele, firmei pentru perioada 2009-2012.

În prima zi de control, cele 2 inculpate, constituite în echipa de control, au depistat marfă expusă la vânzare fără documente de proveniență, ocazie cu care inculpata S.V. i-a atras atenția denunțătoarei că situația este gravă „este caz de dosar penal" și că marfa respectivă va fi confiscată. În a doua zi de control – 03 aprilie 2012, inculpata S.V. a repetat denunțătoarei, în prezența coinculpatei P.M., neregulile constatate, insistând asupra întocmirii unui proces-verbal de confiscare a produselor expuse spre comercializare „la negru", subliniind în continuare că „după aceea urmează dosar penal". Această atitudine a echipei de control a creat o stare de temere denunțătoarei, care a întrebat „ce se poate face să nu se ajungă acolo", iar răspunsul inculpatei S.V.

a fost prompt „Doamnă, spuneți clar ce vreți de la noi?". Prin aceasta, denunțătoarea a înțeles că ar putea fi favorizată în actul pe care cele 2 inculpate urmau să-l încheie, dacă le-ar fi oferit foloase materiale necuvenite, astfel încât Ie-a întrebat „Cât?". Niciuna dintre inculpate nu s-a pronunțat direct asupra sumei pe care intenționau să o primească, iar denunțătoarea a părăsit pentru scurt timp magazinul unde se derula controlul, împrumutându-se de la 2 cunoștințe din apropiere - martorele N.I. și F.S. cu suma totală de 200 euro pe care a introdus-o într-un plic, l-a așezat pe masa de lucru a celor 2 inculpate, dintr-o anexă a magazinului. Inculpata S.V.

a întrebat-o pe denunțătoare „Haideți doamnă, spuneți ce ne-ați pregătit?", aceasta răspunzând „200 euro", răspuns care a nemulțumit-o pe inculpată, care a precizat că ele nu sunt dispuse să facă „acte de caritate pe 500 RON". Pentru a o convinge pe denunțătoare să mărească oferta și a subliniat gravitatea neregulilor constatate, inculpata S.V. s-a adresat inculpatei P.M. „Hai, scoate procesul verbal de confiscare". Conform declarației denunțătoarei B.S., aceasta a întrebat „Cum doamnă, e puțin ?", iar inculpata P.M. a răspuns „Crezi că dacă-ți venea garda scăpai atât de ușor și doar cu atât". Denunțătoarea Ie-a oferit celor 2 inculpate suma de 300 euro, cu care nu au fost de acord, convenind în final suma de 400 euro, pe care urma să o primească a doua zi – 04 aprilie 2012, când urmau să revină la control.

În dimineața zilei de 04 aprilie 2012, denunțatoarea s-a prezentat la sediul DNA - Serviciul Teritorial Ploiești, ocazie cu care a reclamat faptul că cele 2 inculpate i-au pretins suma de 400 euro pentru a nu releva în raportul de inspecție fiscală care se întocmea la finalul controlului, împrejurarea că la inventarul faptic asupra produselor din magazin (confecții pentru o serie de articole nu deținea facturi de aprovizionare). Pentru a surprinde în flagrant momentul remiterii banilor către inculpate, denunțătoarea a colaborat în acest sens, iar procurorul a emis succesiv, 2 ordonanțe prin care s-a autorizat cu titlu provizoriu interceptarea și înregistrarea pe durata de 48 ore a convorbirilor telefonice și în mediu ambiental.

Din valorificarea acestor ordonanțe a rezultat că cele 2 inculpate nu s-au putut prezenta la magazinul denunțătoarei la data de 04 aprilie 2012, S.V. contactând-o pe aceasta și anunțând-o că întâlnirea va avea loc la 05 mai 2012 ora 10. La acest moment, cele 2 inculpate s-au prezentat la firma denunțătoarei, și în timpul discuțiilor interceptate și înregistrate în mediu ambiental, S.V. a spus denunțătoarei „Hai că mă duc să fumez, că aveți (...) dar puneți întâi datoria dvs.", răspunsul acesteia fiind „îm, da! Stați că am geanta aici". Inculpata S.V. a părăsit incinta magazinului, iar după revenire, în prezența ambelor inculpate, denunțatoarea a scos din geantă suma de 400 euro pe care a așezat-o pe masă, precizând „Uitați doamnă, patru sute așa cum ne-am înțeles". Inculpata P.M.

a luat banii introducându-i în geanta personală, spunând colegei sale: „Da. Hai să mergem". Până la plecarea efectivă, cele 2 inculpate au asigurat-o pe denunțătoare că a scăpat de toate „problemele", inculpata S. sfătuind-o cum să facă rost de facturi pentru marca comercializată fără documente de proveniență, în eventualitatea unui control al Gărzii Financiare. La scurt timp a apărut echipa operativă (procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante), care a solicitat predarea banilor, existența lor fiind negată de către inculpate. Existența sumei era certă, ea rezultând din valorificarea autorizațiilor emise cu titlu provizoriu de interceptare și înregistrare a convorbirilor telefonice și în mediul ambiental - confirmate prin încheierea nr. 125 din 06 aprilie 2012 a Tribunalului Prahova.

Suma de bani se afla în posesia inculpatei P.M. care întorcându-se cu spatele la echipa operativă, a extras-o din geantă și a introdus-o în sutien. După solicitări repetate, inculpata a scos banii pe care i-a rupt, reușindu-se recuperarea fragmentelor de bancnote ei aflându-se în plic sigilat atașat la dosarul cauzei. În cursul urmăririi penale, inculpata S.V. a declarat inițial că nu a cerut și nu a primit de la denunțătoare vreo sumă de bani în scopul favorizării pe parcursul controlului și nici nu a sesizat momentul în care inculpata P. a luat banii, iar cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală a recunoscut pretinderea și primirea sumei de 400 euro. La rândul său inculpata P.M.

a susținut că nu a pretins nimic de la denunțătoare, iar banii primiți de la denunțătoare nu au avut drept scop favorizarea în timpul controlului efectuat ci urmau a fi restituiți denunțătoarei sau încasați pe seama datoriilor la bugetul de stat calculate în sarcina agentului economic controlat. În cursul cercetării judecătorești, ambele inculpate au recunoscut săvârșirea faptei, recunoaștere care, coroborată cu celelalte mijloace de probă menționate anterior, conduc spre existența elementelor constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat fiecărei inculpate, au fost avute în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei comise, împrejurările săvârșirii ei, dar și elementele care caracterizează persoana fiecărei inculpate.

S-a reținut că inculpata S.V. este în vârstă de 52 ani, nu are antecedente penale, a avut o atitudine bună în societate, fiind absolventă de studii superioare economice, a fost încadrată în funcția de consilier la Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița, este divorțată, are 2 copii majori și 2 formarea unei atitudini corecte a inculpatei față de muncă, față; de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, reținând totodată că nu se mai impune reducerea pedepsei, întrucât aceasta corespunde atât scopului preventiv educativ, cât și celui coercitiv. Împotriva deciziei instanței de apel, în termen legal, a declarat recurs inculpata P.M. și solicitat în temeiul cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege și suspendarea condiționată a executării pedepsei în temeiul art. 81 C. pen. Examinând decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de recurenta inculpată, dar și din oficiu conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 din același cod, Înalta Curte constată că recursul declarat inculpata P.M. este nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Înalta Curte constată că în mod corect s-a analizat întreg materialul probator și că pedeapsa astfel cum a fost individualizată, răspunde atât principiului proporționalității între gravitatea faptei cât și scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Înalta Curte a constatat că în mod corect a fost individualizată pedeapsa aplicată inculpatei P.M., având în vedere fapta săvârșită și anume aceea că în calitate de inspector în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Dâmbovița împreună cu inculpata S.V. a pretins de la denunțătoarea B.S., administrator al SC R.C. SRL Targoviște, în timpul efectuării inspecției fiscale generale la această persoană juridică, suma de 400 euro, în schimbul neevidențierii neregulilor depistate în actul de constatare ce urmau să-l încheie la finalul controlului, sumă pe care a primit-o la data de 05 aprilie 2012, remiterea fiind surprinsă în urma unei proceduri o flagrante. De asemenea, se are în vedere atitudinea sinceră și cooperantă a inculpatei P.M.

care a solicitat la instanța de fond, la termenul din 24 aprilie 2012, aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., dar și atitudinea inculpatei care a ascuns în sutien suma de 400 euro, sumă ce a format obiectul infracțiunii de luare de mită, bancnote pe care Ie-a rupt, atunci când organele de anchetă i-au solicitat să prezinte banii primiți. Astfel, față de natura și gravitatea faptei comise, a circumstanțelor reale de săvârșire a acesteia și a celor personale ale inculpatei, prin pedeapsa aplicată de 2 ani și 6 luni închisoare, în condițiile art. 86 1 C. pen., se nepoți, iar în fața instanței de judecată a avut o atitudine sinceră, invocând aplicarea disp. art. 320 1 C. proc. pen. P.M.

este în vârstă de 42 ani, nu are antecedente penale, este absolventă de studii economice, a fost încadrată în funcția de inspector la DGFP Dâmbovița unde a desfășurat o activitate performantă, conform rapoartelor de evaluare, are un copil major - elev în clasa a XIl-a, are afecțiuni medicale conform actului aflat la dosar, iar în fața instanței a avut o atitudine sinceră, solicitând aplicarea disp. art. 320 1 C. proc. pen. În raport de aceste circumstanțe și de faptul că timp de 40 de zile inculpatele s-au aflat în arest preventiv, iar tribunalul a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen. poate fi atins și prin aplicarea unei pedepse al cărei cuantum va fi situat în limitele reduse conform art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., orientat spre minimul special, cu executarea în cond. art. 86 1 C. pen., respectiv suspendare sub supraveghere. La data de 27 aprilie 2012, denunțătoarea B.S. a solicitat restituirea sumei de 400 euro sau echivalentul în RON, sumă pe care a pus-o la dispoziția organelor de urmărire penală, pentru realizarea procedurii flagrantului. Conform art. 255 alin. (5) C. pen. și art. 6 1 alin. (4) din Legea nr. 78/2000 s-a admis această cerere și s-a restituit acesteia suma de 400 euro prin obligarea în solidar a celor 2 inculpate a echivalentului în RON a acestei sume, calculată la data efectuării plății. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpata P.M., și a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 76 lit. c) C. pen., reducerea pedepsei și executarea acesteia în condițiile art. 81 C. pen.

A mai solicitat reducerea pedepsei aplicate cât și reducerea termenului de încercare cu menținerea dispozițiilor art. 86 1 C. pen. Prin decizia penală nr. 77/A din 9 iulie 2012 Curtea de Apel Pitești a respins ca nefondat apelul declarat de inculpata P.M., împotriva sentinței penale nr. 353 din data de 14 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș și a obligat inculpata la plata cheltuielilor judiciare către stat. A reținut instanța de apel că instanța de fond a făcut o corectă analiză a circumstanțelor atenuante și pedeapsa ce i-a fost aplicată inculpatei apare ca justificată în raport de toate aceste criterii de individualitate, astfel încât recunoașterea săvârșirii faptei și lipsa unor condamnări anterioare, nu pot fi de drept reținute circumstanțe atenuante, având în vedere faptul că activitatea infracțională mult mai amplă a fost aceea a inculpatei P.M.

A constatat că în mod judicios instanța de fond a respectat principiul proporționalității în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., iar prin executarea pedepsei în condițiile art. 86 1 C. pen., s-a urmărit realizează scopul sancțiunii, astfel după cum este reglementat de dispozițiile art. 52 C. pen., contribuind la reeducarea inculpatei P.M. și la formarea unei atitudini pozitive a acesteia față de ordinea de drept. Se constată că pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, reprezentând o pedeapsă orientată către minimul special prevăzut de lege, răspunde atât principiului proporționalității între gravitatea faptei cât și scopului prevăzut de art. 52 C. pen., reflectând o individualizare temeinică, conform dispozițiilor art. 72 C. pen., fiind necesară realizării funcțiilor sale de constrângere cât și de reeducare.

Astfel, în mod corect a reținut instanța de apel că acordarea circumstanțelor atenuante nu reprezintă o obligație pentru instanțele de judecată și că pedeapsa aplicată inculpatei P.M. apare justificată în raport de criteriile de individualizare, fiind respectat principiul proporționalității. În raport de criteriile prev. de art. 72 C. pen. În ceea ce privește solicitarea inculpatei P.M. privind aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei prev. de art. 81 C. pen., Înalta Curte apreciază că fapta comisă de inculpată aduce atingere bunei desfășurări a atribuțiilor de serviciu și constată că scopul pedepsei prev. de dispozițiile art. 52 C. pen., poate fi atins decât prin executarea pedepsei prin exercitarea măsurilor de supraveghere a inculpatei și prin îndeplinirea obligațiilor stabilite astfel cum sunt prev. de art. 86 3 C. pen.

Astfel, se constată că numai prin executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani, așa cum a fost stabilit de instanța de fond, se va realiza reeducarea inculpatei P.M. în scopul ca aceasta să nu mai săvârșească alte infracțiuni și pentru îndreptarea atitudinii inculpatei față de ordinea de drept. În consecință, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata P.M. împotriva deciziei penale nr. 77/A din 09 iulie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta inculpată va fi obligată la cheltuielile judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata P.M. împotriva deciziei penale nr. 77/A din 09 iulie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi, 27 noiembrie 2012.