ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1011/2012

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 171 din 30 iunie 2011, Tribunalul Harghita a dispus următoarele: A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorul inculpaților, în infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată și completată pentru inculpatul H.T. și în infracțiunea de tentativă la infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) raportat la art. 13 din Legea nr. 143/2000 modificată și completată pentru inculpata B.E. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată și completată de O.U.G. nr. 6/2010 cu aplicarea art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000 modificată și completată de O.U.G.

nr. 6/2010 a condamnat inculpatul H.T., cu antecedente penale, în prezent deținut în Penitenciarul Miercurea Ciuc, la: - 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. pe o durată de 1 an, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc. În baza art. 136 1 din Legea nr. 295/2004 modificată de O.U.G. nr. 26/2008 a condamnat inculpatul la: - 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de armă fără autorizație. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare și i-a interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. pe 1 an. A făcut aplicarea prevederilor art. 71 și art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

în condițiile art. 71 alin. (5) C. pen. În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive începând cu 25 noiembrie 2010 la zi. În baza art. 86 1 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani. Pe durata termenului de încercare a dispus ca inculpatul să se supună măsurilor prevăzute de art. 86 3 alin. (1) C. pen., inclusiv să se prezinte o dată lunar la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Harghita. A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului H.T. de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 26 noiembrie 2010 emis de Tribunalul Harghita, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată și completată de O.U.G. nr. 6/2010 cu aplicarea art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000 modificată și completată de O.U.G. nr. 6/2010 a condamnat inculpata B.E., la: - 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. pe o durată de 1 an. În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsă durata reținerii de 24 ore din 25 noiembrie 2010. A făcut aplicarea prevederilor art. 71 și art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. în condițiile art. 71 alin. (5) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani. Pe durata termenului de încercare a dispus ca inculpata să se supună măsurilor prevăzute de art. 86 3 alin. (1) C. pen., inclusiv să se prezinte o dată lunar la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Harghita.

A atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. A dispus confiscarea specială în favoarea statului a armei cu aer comprimat, cal. 4,5 mm și a unei cutii de metal cu inscripția „G.” ce conține un număr de 243 diaboluri aparținând inculpatului și introduse în Camera de corpuri delicte a I.P.J. Harghita. A dispus confiscarea specială în favoarea statului a 3 telefoane mobile și a sumei de 160 RON aparținând inculpaților, precum și confiscarea specială în favoarea statului a cantității de 23,5 grame cannabis rămasă din proba înaintată pentru analiză, ridicată de la inculpat și predată organelor de poliție și s-a dispus distrugerea acesteia după rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art. 191 C. proc. pen. au obligat inculpații să plătească câte 1.500 RON cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această sentință, s-au reținut următoarele: Sub nr. 266/96 din data de 20 ianuarie 2011 s-a înregistrat rechizitoriul nr. 32/D/P/2010 prin care D.I.I.C.O.T. Biroul Teritorial Harghita a trimis în judecată pe inculpatul H.T. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată și completată de O.U.G. nr. 6/2010 și cu aplicarea art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000 modificată și completată de O.U.G. nr. 6/2010 și deținere de armă fără autorizație prev. de art. 136 1 din Legea nr. 295/2004 modificată de O.U.G.

nr. 26/2008 și pe inculpata B.E. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată și completată de O.U.G. nr. 6/2010 și cu aplicarea art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000 modificată de O.U.G. nr. 6/2010. În fapt, s-au reținut următoarele: Din informații a rezultat că învinuitul M.C. are diverse legături infracționale prin intermediul cărora procură, consumă și comercializează droguri de mare risc și cabannabis, distribuindu-le printr-o rețea pe care o coordonează la nivelul municipiului Gheorgheni la prețul de vânzare de 50 RON/gram. Instanța de fond a mai reținut că din cercetările efectuare a rezultat că în activitatea infracțională de procurare și comercializare a drogurilor sunt implicați inculpatul H.T., învinuiții B.E.

și minorul L.N. (fiul învinuitei B.E.). Astfel, inculpatul H.T. în locuința din Ciaracio, unde-și are reședința, se ocupa cu cultivarea, uscarea cabannabisul, care era ulterior vândut prin intermediul învinuitei B.E. și a învinuiților L.N. și M.C. Acesta la rândul său îl vindea unor consumatori din Miercurea Ciuc și Odorheiu Secuiesc. În baza acestor informații, în data de 25 noiembrie 2010, în jurul orelor 13:30, inculpatul H.T. și învinuita B.E. au fost prinși în flagrant în barul „H.F.F.” situat în gara din Miercurea Ciuc, deținând circa 15 grame de substanțe stupefiante în vederea comercializării. Acestea au fost găsite cu ocazia percheziției corporale în buzunarul pantalonului de pe piciorul stâng al inculpatului H.T.

Atât din informații, cât și din discuțiile telefonice purtate, rezultă că atât învinuita B.E., cât și inculpatul H.T., dețin la domiciliul lor importante cantități de substanțe stupefiante pe care le comercializează, atât în Miercurea Ciuc, cât și în Odorheiu Secuiesc. În data de 25 noiembrie 2010, în baza unei înțelegeri, la solicitarea lui M.C. învinuitul minor L.N. i-a promis acestuia că îi face rost de cannabis pentru suma de 4.800 RON. În aceste condiții, L.N. a sunat-o pe mama sa, învinuita B.E. și a întrebat-o dacă are cannabis. Aceasta a discutat cu inculpatul H.T., concubinul său și i-a comunicat învinuitului L.N. că au și că sunt de acord să-l vândă. S-au înțeles ca inculpatul și învinuita să se întâlnească cu învinuitul minorul L.N.

în gara din Miercurea Ciuc pentru ca L.N. să preia cannabisul și să-l vândă lui M.C. Astfel, în data de 25 noiembrie 2010 inculpatul H.T. și învinuita B.E. au venit cu trenul și în jurul orelor 14:30 urmau să se întâlnească cu L.N. care venea din Odorheiu Secuiesc împreună cu M.C., B.A. și o fată. Inculpatul și învinuita B.E. ajunși în Miercurea Ciuc în gară, au intrat în barul „H.F.F.” și îl așteptau pe L.N. care ajunsese mai repede în Miercurea Ciuc și care aștepta împreună cu persoanele menționate ora întâlnirii într-un bar din Miercurea Ciuc. Astfel inculpatul și învinuita au fost prinși în flagrant având substanțe stupefiante în barul „H.F.F.”, iar învinuiții L.N. și M.C. erau în celălalt bar din Miercurea Ciuc, unde au fost legitimați de organele de poliție și conduși la sediu.

Declarațiile martorului B.A., ale învinuiților M.C. și L.N. și ale coînvinuita B.E. a confirmat starea de fapt prezentată, mai mult decât atât, din declarațiile lor se poate desprinde că învinuiții și inculpatul nu sunt la prima tranzacție realizată în modalitatea descrisă. Exemplificative fiind discuțiile purtate în data de 24 noiembrie 2010,25 noiembrie 2010 între L.N. și B.E., discuțiile din 12 octombrie 2010 și 12 noiembrie 2010, dintre M.C. și diferiți consumatori prin care aceștia îi solicită acestuia să le facă rost de substanțe stupefiante. Cu ocazia percheziției, la domiciliul inculpatului a fost găsită o armă de tir cu aer comprimat din categoria E și un pistol. S-a constatat că pentru arma de tir cu aer comprimat inculpatul nu deține autorizație sau permis.

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a stabilit următoarele: Având informații că numitul M.C. din Odorheiu Secuiesc avea diverse legături infracționale prin intermediul cărora procură, consumă și comercializează droguri de mare risc și cannabis, D.I.I.C.O.T. Biroul Teritorial Harghita l-a identificat pe minorul L.N. care prin intermediul mamei sale, inculpata B.E. procura cannabis cultivat de inculpatul H.T. Inculpata fiind concubina inculpatului H.T. și locuind în imobilul acestuia din comuna C., sat C. După ce minorul a sunat-o pe mama sa și aceasta a discutat cu inculpatul, au stabilit o întâlnire pentru a-i vinde cannabis. Cei trei au stabilit o întâlnire în gara CFR din Miercurea Ciuc pentru data de 25 noiembrie 2010. Inculpații au venit cu trenul, urmând ca în jurul orelor 14 : 30 să se întâlnească cu minorul L.N.

care a venit în Miercurea Ciuc din Odorheiu Secuiesc împreună cu M.C., B.A. și o fată. Inculpații au intrat în barul „H.F.F.” și în timp ce-l așteptau pe L.N. au fost prinși în flagrant având substanțe stupefiante asupra lor. Inculpatul avea asupra sa cantitatea de 10,3 grame cannabis destinat comercializării. L.N. și M.C., care au sosit în Miercurea Ciuc mai repede, au fost legitimați și conduși la poliție dintr-un alt bar. Din declarațiile date de minorul L.N., de martorii B.A., B.K. și M.C. a rezultat că minorul și inculpații au mai realizat tranzacții de acest gen. Din aceste declarații și discuțiile telefonice interceptate în condițiile legii, s-a putut stabili că inculpatul H.T. cultiva cannabis, pe care-l vindea împreună cu inculpata prin intermediul minorului L.N.

S-a efectuat o percheziție la reședința inculpatului, ocazie cu care a fost găsită o armă de tir cu aer comprimat pentru care inculpatul nu deține autorizație sau permis. Percheziția a fost întreruptă din cauze obiective, și continuată a doua zi, ocazie cu care nu au mai fost găsite bunuri deținute contrar legii. Conform concluziilor expertizei din data de 26 noiembrie 2010 probele ridicate cu ocazia flagrantului și a percheziției sunt 23,5 grame cannabis, cannabisul făcând parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000. Buletinele de analiză a confirmat că inculpații nu consumau substanțe stupefiante. Inculpatul nu a recunoscut traficul de cannabis, susținând că a cultivat cannabis pentru consum propriu, suferind de boli pe care le trata cu aceasta, respectiv cu titlu de calmant.

Susținerea inculpatului a fost infirmată de rezultatul probelor biologice. Inculpatul a recunoscut deținerea armei găsite la percheziția domiciliară, susținând că nu avea cunoștință are nevoie de autorizație pentru aceasta. În faza de urmărire penală, inculpata a recunoscut fapta, însă în declarația dată în fața instanței a revenit asupra acestor declarații, negând săvârșirea infracțiunii. Fapta de trafic de droguri de risc a fost dovedită prin declarațiile martorilor. Revenirea asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale a martorului L.N. nu a fost primită de instanța de fond, din moment ce a fost audiat cu respectarea legii, în prezența unui avocat și nu a solicitat audierea sa în prezența unui interpret de limbă maghiară.

Nici în cazul inculpatei și nici a martorului L.N. nu au există indicii că declarațiile lor de recunoaștere date în faza de urmărire penală ar fi fost viciate în vreun fel. De asemenea, la dosar au fost depuse transcrierile convorbirilor telefonice interceptate în condițiile legii, care dovedesc faptul că traficul de cannabis a fost realizat de inculpați prin intermediul martorului L.N., fiul inculpatei B.E. Infracțiunea a fost dovedită și prin cantitatea de cannabis găsită asupra inculpatului la flagrant și la percheziția domiciliară. S-a reținut că fapta inculpatului H.T. de a cultiva, deține și comercializa cu ajutorul unui minor cannabis întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată și completată de O.U.G.

nr. 6/2010 cu aplicarea art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000 modificată și completată de O.U.G. nr. 6/2010. În sarcina inculpatul s-a reținut și săvârșirea infracțiunii de deținere de armă fără autorizație prev. de art. 136 1 din Legea nr. 295/2004 modificată prin O.U.G. nr. 26/2008. S-a mai reținut că fapta inculpatei B.E. de a deține la domiciliul comun cu inculpatul și comercializa cu ajutorul unui minor cannabis întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată și completată de O.U.G. nr. 6/2010 cu aplicarea art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000 modificată și completată de O.U.G. nr. 6/2010. Inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 320 1 C. proc.

pen., susținând că a deținut drogul pentru consum propriu și a recunoscut sincer această faptă. Inculpata a solicitat schimbarea încadrării juridice în tentativă la trafic de droguri de risc, susținând că nu a avut nici un control asupra comportamentului inculpatului. Instanța de fond a constatat că cererile de schimbare a încadrării juridice sunt nefondate, pe de o parte, pentru că există probe că inculpatul nu consumase substanțe stupefiante, și pe de altă parte, este pe deplin dovedit că au deținut și comercializat cannabisul cultivat de inculpat prin intermediul minorului. La individualizarea pedepselor instanța a avut în vedere gravitatea infracțiunilor săvârșite și datele care caracterizează persoana inculpaților.

Astfel instanța a apreciat că pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc o pedeapsă de câte 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. pe 1 an, va atinge scopul pedepsei. Inculpatul a fost condamnat și la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de armă fără autorizație, urmând ca în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară de 1 an. Instanța a apreciat că se poate dispune executare pedepselor sub supraveghere, scopul pedepsei, respectiv prevenția, poate fi atins și prin măsurile de supraveghere care vor fi dispuse conform art. 86 3 alin. (1) C. pen.

pe un termen de încercare de câte 5 ani. A aplicat prevederile art. 71 și art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. în condițiile art. 71 alin. (5) C. pen. A dedus din pedepsele aplicate durata reținerii de 24 ore din data de 25 noiembrie 2010 pentru inculpată și durata reținerii și arestării preventive a inculpatului începând cu 25 noiembrie 2010 la zi. În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului. A dispus și confiscarea specială în favoarea statului a armei, a cantității de 23,5 grame cannabis, a 3 telefoane mobile și a sumei de 160 RON aparținând inculpaților și ridicate de la aceștia cu ocazia flagrantului și a percheziției domiciliare.

Împotriva sentinței Tribunalului Harghita au declarat apel Parchetul și inculpații H.T. și B.E. Hotărârea a fost criticată de procuror sub aspectul pedepselor aplicate inculpaților solicitând majorarea în raport de faptele comise –trafic de droguri de risc, de cei doi inculpați B.E. a solicitat achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta nu există, iar inculpatul H.T., schimbarea încadrării juridice în art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și aplicarea unei amenzi penale pentru infracțiunea prev. de art. 136 alin. (1) din Legea nr. 295/2004. Prin decizia penală nr. 75/A din 3 noiembrie 2011, Curtea de Apel Târgu Mureș a respins ca nefondate apelurile inculpaților M.T., B.E.

și parchetului. S-a reținut în esență că, i nstanța de fond a făcut o corectă interpretare a probelor analizate în cauză astfel că instanța de apel nu consideră că sunt aplicabile prev. art. 378 alin. (2) C. proc. pen. motiv pentru care probele nu vor căpăta o nouă apreciere. A reținut că este real faptul că inculpatul H.T., în declarațiile date, a susținut că a cultivat cannabisul pentru consum propriu, având nevoie de el în vederea tratării unor boli de care suferă după cum este real și faptul că inculpata B.E., după ce a recunoscut comiterea faptei, a negat-o, menținându-se pe această ultimă poziție și pe parcursul judecății cauză în apel. Cu toate acestea, din probele administrate, respectiv declarațiile martorilor B.A., M.C., B.K.

și a minorului L.N., precum și din înregistrările convorbirilor telefonice, procesul-verbal de prindere în flagrant, imagini foto, rapoarte de expertiză biocriminalistică, buletine de analiză medicale, rezultă că în urma unor informații a rezultat că numitul M.C. procură, consumă și comercializează droguri de mare risc și cannabis, distribuindu-le printr-o rețea pe care o coordonează la nivelul municipiului Odorheiu Secuiesc la prețul de vânzare de 50 RON/gram. Din cercetările efectuate a rezultat că în activitatea infracțională de procurare și comercializare a drogurilor sunt implicați inculpatul H.T., B.E. și minorul L.N. (fiul învinuitei B.E.). Astfel, inculpatul H.T. în locuința din Ciaracio unde-și are reședința, se ocupa cu cultivarea, uscarea cannabisului, care era ulterior vândut prin intermediul inculpatei B.E.

și a numiților L.N. și M.C. Acesta la rândul său îl vindea unor consumatori din Miercurea Ciuc și Odorheiu Secuiesc. În baza acestor informații în data de 25 noiembrie 2010, în jurul orelor 14:30, inculpatul H.T. și inculpata B.E. au fost prinși în flagrant în barul „H.F.F.” situat în gara din Miercurea Ciuc, deținând circa 15 grame de substanțe stupefiante în vederea comercializării. Cannabisul a fost găsit cu ocazia percheziției corporale în buzunarul pantalonului de pe piciorul stâng a inculpatului H.T. Atât din informații cât și din discuțiile telefonice purtate, a rezultat că atât inculpata B.E., cât și inculpatul H.T., dețineau la domiciliile lor importante cantități de substanțe stupefiante pe care le comercializau atât în Miercurea Ciuc cât și în Odorheiu Secuiesc.

La solicitarea D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Harghita, în 25 noiembrie 2010, după realizarea flagrantului, Tribunalul Harghita a emis autorizație de percheziție. Din procesul-verbal încheiat în urma percheziției efectuate la domiciliul inculpatului H.T. au fost ridicate fragmente vegetale suspecte a fi cannabis. Avându-se în vedere locul unde au fost găsite, respectiv în grajd, modalitatea în care erau împrăștiate s-a dedus că erau rămășițele unei culturi, aspect pus în evidență de planșele foto. De asemenea, cu ocazia percheziției a fost găsită și o armă de tir cu aer comprimat din categoria E și un pistol. Din verificările efectuate s-a constatat că pentru această armă de tir cu aer comprimat inculpatul nu deținea autorizație sau permis.

Deoarece imobilul ocupat de inculpat, respectiv clădirea și curtea sunt de circa 2 hectare, că percheziția a fost începută după amiaza, condițiile meteo nu au permis percheziționarea întregului imobil și a curții, activitatea a fost întreruptă și continuată a doua, ocazie cu care nu au mai fost găsite bunuri deținute contrar legii. De fapt, inculpatul H.T. nu a negat că este consumator de cannabis și că a plantat în casă acest drog, dosar fond, însă a susținut că a folosit drogul doar pentru consum propriu, în vederea ameliorării unor boli de care suferă. Acest inculpat, în motivele de apel, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei prin reținerea infracțiunii de deținere de droguri în vederea consumului propriu, ceea ce a și recunoscut.

Curtea a apreciat că nu va reține această faptă deoarece, probele administrate, în principal interceptările convorbirilor telefonice și declarațiile date de către L.N. în faza de urmărire penală și de către martorii M.C. și L.B., au confirmat că inculpatul a deținut și cultivat cannabisul pe care îl dădea mai apoi minorului L.N. pentru vânzare. Chiar dacă acest minor a revenit ulterior în declarații, susținând în fața instanței de fond că a fost bătut de poliție să scrie cele consemnate în declarație, aceste declarații nu au fost luate în considerare deoarece minorul nu a dovedit cele susținute, Curtea apreciindu-le ca fiind simple afirmații și încercări de natură să ducă la achitarea inculpaților H. și B. Prin urmare, susținerea apărătorului inculpatului că nu există la dosar probe care să confirme fapta de trafic de droguri de risc este neprobată în cauză.

În ceea ce o privește ce-a de-a doua faptă comisă de inculpatul H., de deținere de armă fără a avea autorizație, s-a constatat că și aceasta a fost dovedită deoarece arma a fost găsită cu ocazia percheziției efectuate la domiciliul inculpatului, inculpatul susținând că a cumpărat-o cu mult timp în urmă. În ceea ce privește pe inculpata B.E., față de aceasta s-a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de tentativă la trafic de droguri de risc și achitarea de sub învinuirea comiterii acestei fapte. Este real faptul că inculpata a revenit în declarațiile date inițial la parchet, de nerecunoaștere, susținând în fața instanței că nu cunoștea bine limba română și că nu a înțeles întrebările ce i-au fost puse, fiind amenințată de poliție.

Această revenire, în opinia Curții, este una conjuncturală și necredibilă, cu atât mai mult cu cât o declarație de recunoaștere, dosar urmărire penală, a fost dată de către inculpată în fața procurorului și a apărătorului. Prin urmare, așa cum s-a arătat, la dosar există probe certe care dovedesc faptul că inculpata împreună cu coinculpatul H. se ocupau de comercializarea de droguri de risc, fiind ajutați în acest sens de către minorul L.N. – fiul inculpatei. Aceste probe sunt interceptările convorbirilor telefonice, declarațiile din faza de urmărire penală ale minorului L.N. și ale inculpatei, precum și declarațiile martorilor B., M. și B. Ca urmare, fapta inculpatei, descrisă mai sus, nu poate fi schimbată, prin reținerea tentativei la infracțiunea de trafic de droguri de mare risc ci menținută ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc sub forma autoratului.

A apreciat că în cauză nu există nicio probă de natură a crea vreo îndoială cu privire la comiterea de către inculpată a infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată de O.U.G. nr. 6/2010, cu aplic. art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000 modificată, solicitarea acesteia de achitare a fost respinsă. În ceea ce privește pedepsele aplicate inculpaților, ce au făcut obiect al apelurilor atât a inculpaților, cât și a parchetului, a apreciat că instanța de fond a făcut o justă aplicare a prev. art. 72 C. pen. Astfel, în privința inculpatului H. pedepsele aplicate pentru cele două fapte au fost orientate la minimum special. Este real faptul că acest inculpat nu este recidivist și că în comiterea faptei s-a ajutat de un minor însă, în raport de cantitatea de drog găsită, de tipul acestui drog, cannabis, a apreciat că mai eficientă în cauză este aplicarea unei pedepse care să se execute sub supraveghere așa cum a reținut și instanța de fond.

A apreciat că timpul cât acest inculpat a fost arestat preventiv a fost suficient pentru ca inculpatul să conștientizeze gravitatea faptelor sale. În ceea ce o privește pe inculpata B.E., în raport de faptul că este la primul contact cu legea penală, că nu are loc de muncă și că are un copil minor în întreținere, a apreciat că pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată de către instanța de fond, este suficientă și eficientă. Este real faptul că această inculpată nu a fost sinceră în fața instanței și că în comiterea faptei s-a folosit de propriul copil, însă se apreciază că o reeducare mai eficientă a inculpatei se poate realiza și fără executarea pedepsei în detenție, existând suficiente garanții că executarea pedepsei sub supravegherea organelor abilitate este mai eficientă în cauză iar scopul pedepsei poate fi atins în modalitatea spre care a optat instanța de fond.

În concluziile apărătorului inculpaților s-a invocat și aplicarea prev. art. 320 1 C. proc. pen., prevederi care nu sunt aplicabile în această situație, această procedură putând fi aplicată doar până la începerea cercetării judecătorești, ceea ce nu este cazul în cauza de față. În raport de toate cele de mai sus apelurile formulate de inculpații H.T., B.E. și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Harghita au fost respinse ca nefondate, în conformitate cu art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Împotriva deciziei penale nr. 75/A din 3 noiembrie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș au declarat recurs inculpații H.T. și B.E. și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Târgu Mureș.

Inculpata B.E. a invocat cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., susținând că instanța a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare, întrucât nu există nici o probă că a deținut droguri, nu a încercat să vândă droguri prin intermediul copilului său minor, relevante în acest sens fiind declarațiile martorilor audiați la cercetarea judecătorească. Din aceste motive, se impune achitarea sa, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta nu există. Inculpatul H.T. a susținut cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc.

pen., solicitând schimbarea încadrării juridice în deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, deoarece probatoriul administrat a dovedit că deținea droguri pentru consum, neexistând nici un indiciu că a avut intenția să comercializeze substanțe stupefiante. De asemenea, a motivat că la individualizarea pedepselor aplicate nu au fost avute în vedere circumstanțele personale favorabile, necunoscut cu antecedente penale, motiv pentru care se impune reducerea pedepselor sau aplicarea unor amenzi penale, iar cu privire la infracțiunea de deținere de arme fără autorizație prevăzută de art. 136 alin. (1) din Legea nr. 295/2004 a apreciat că fapta constituie contravenție și se impune aplicarea unei sancțiuni contravenționale.

Din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., prin prisma cazului de casare prevăzut în art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., Înalta Curte a pus în discuția părților greșita confiscare specială în favoarea statului a celor trei telefoane mobile și a sumei de 160 RON aparținând inculpaților. Procurorul, invocând cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. a formulat critici numai în ceea ce privește individualizarea judiciară a modalității de executare a pedepsei aplicate inculpaților H.T., arătând că suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu este aptă să asigure scopul pedepsei, urmând a se avea în vedere că inculpatul a săvârșit fapta de trafic de droguri folosindu-se de un minor, a comis două fapte în concurs real și din aceste motive se impune schimbarea modalității de executare în detenție.

În ziua judecății, oral, procurorul a susținut și motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., criticând încadrarea juridică dată faptei inculpatei B.E., apreciind că activitățile desfășurate de aceasta, complicitate la transportul drogurilor și tentativă de vânzare a acestora prin intermediul fiului său minor realizează infracțiunea de complicitate la trafic de droguri de risc prevăzută de art. 26 raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. d) din aceeași lege. Recursurile inculpaților H.T. și B.E. sunt fondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Din procesul-verbal de constatare a ionfracțiunii flagrante întocmit de organele de urmărire penală, a reieșit că la data de 25 noiembrie 2010 în barul SC H.A.

din Miercurea Ciuc „la masă au fost identificați cei doi inculpați H.T. și B.E. Asupra inculpatului H.T. în buzunarul de la pantaloni s-au găsit fragmente vegetale uscate, suma de 160 RON, un telefon mobil N., iar asupra inculpatei B.E. două telefoane mobile N. și S.E. La aceeași dată 25 noiembrie 2010 a fost realizată o percheziție domiciliată la locuința inculpatului H.T. din comuna C., sat C., jud. Harghita, într-un dulap fiind găsită o pungă ce conținea fragmente vegetale uscate, în hambar, de asemenea au fost găsite fragmente vegetale, iar într-o cameră a imobilului o armă de tir cu aer comprimat. S-a realizat o percheziție domiciliară și la locuința inculpatei B.E. din Miercurea Ciuc, strada M.L., nefiind descoperite droguri sau alte bunuri deținute contrar legii.

Rapoartele de constatare tehnico-științifice au concluzionat că probele identificate asupra inculpatului H.T. și în locuința acestuia sunt constituite din cannabis 6,3 grame, 0,7 grame, 4,7 grame, 9,3 grame și 11 grame –drog de risc ce face parte din Tabelul – Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000. Atât prima instanță cât și instanța de apel au reținut că la data de 25 noiembrie 2010 cei doi inculpați H.T. și B.E. au fost prinși în flagrant într-un local din Miercurea Ciuc deținând aproximativ 15 grame cannabis în vederea comercializării. Situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată în ceea ce o privește pe inculpata B.E. nu a fost confirmată de probe, ceea ce atrage incidența cazului de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc.

pen., s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare. Eroarea de fapt există atunci când situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată este contrară probelor dosarului. Prin urmare, există o eroare de fapt dacă prin hotărârea atacată instanța a reținut o anumită situație de fapt pe baza probelor administrate în cauză, dar din probele administrate rezultă o altă situație de fapt. Eroarea de fapt există și atunci când situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată nu este confirmată de probe și nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente care au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține.

Pentru a constitui motiv de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, esențială în sensul că a influențat soluția pronunțată în cauză și a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite, în speță de condamnare. În cauza dedusă judecății, din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante a reieșit în evidență că asupra inculpatei B.E. nu a fost găsit vreun drog cannabis, iar în locuința sa nu au fost identificate substanțe stupefiante. Prin urmare, probele administrate au relevat o altă situația de fapt decât cea stabilită de instanță, anume că la data de 25 noiembrie 2010 inculpata B.E. se afla împreună cu inculpatul H.T. într-un local din Miercurea Ciuc, și numai asupra inculpatului H.T., cât și numai în locuința acestuia au fost găsite droguri de risc – cannabis.

De asemenea, s-a reținut de către cele două instanțe, fond, apel, că la dosar există probe certe care dovedesc că inculpata B.E. împreună cu inculpatul H.T. se ocupau de comercializarea drogurilor de risc, fiind ajutați de minorul L.N. - fiul inculpatei B.E., probe ce constau în interceptările convorbirilor telefonice, declarațiile din faza urmăririi penale ale minorului L.N., inculpatei B.E. și martorilor B.A.T., M.C. și B.K.T., dovezi ce au constituit temei pentru condamnarea inculpatei pentru trafic de droguri în prima instanță și de respingerea apelului său ca nefondat de instanța de apel. Martorul B.K.T. a declarat în faza de urmărire penală, aspecte despre care a luat la cunoștință din relatarea minorului L.N., anume că acesta din urmă în luna octombrie 2010 a vândut droguri, respectiv marijuana la diverse persoane pe care le procura de la mama sa, inculpata B.E., iar aceasta la rândul său la obținerea de la inculpatul B.E.

B.A.T. a relatat că la 25 noiembrie 2010 împreună cu M.C. și L.N. s-au deplasat cu un autoturism în Miercurea Ciuc pentru ca M.C. să-și rezolve o apărare, iar alte detalii referitoare la cele întâmplate în ziua de 25 noiembrie 2010 nu a mai relevat. În ceea ce-l privește pe M.C., a fost învinuit în cauză pentru trafic de droguri, deținere de droguri în vederea consumului propriu și audiat în această calitate a relatat că în data de 25 noiembrie 2010 împreună cu L.N., B.A. s-au deplasat cu un autoturism în Miercurea Ciuc pentru a cumpăra droguri de la L.N. Au intrat în barul G., iar la scurt timp au fost legitimați de organele de poliție, asupra lor nefiind găsită vreo substanță stupefiantă. Parchetul a reținut cu privire la M.C.

că din probatoriul administrat a reieșit că a oferit/vândut spre consum la diferite persoane cannabis dar pentru că este necunoscut cu antecedente penale, cu o comportare bună în societate s-a apreciat că fapta sa de trafic de droguri de risc nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și din acest motiv a aplicat o sancțiune cu caracter administrativ, dispunând scoaterea de sub urmărire penală pentru infracțiunea de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu, procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală a aceluiași învinuit M.C. pentru că buletinul de analiză medicală a fost negativ, ceea ce a dovedit că nu a consumat cannabis. În ceea ce privește interceptările convorbirilor telefonice se constată că au avut loc la 19 noiembrie 2010 între J.L.

(care nu este parte în proces) și un bărbat neidentificat în cursul urmăririi penale, apoi la 17 noiembrie 2010, 10 noiembrie 2010 între aceleași persoane, între M.C. și un „domn” la 23 noiembrie 2010, 12 noiembrie 2010, 13 noiembrie 2010, M.C. și L.N. la 10 noiembrie 2010, din cuprinsul căruia reiese că M.C. îi cere numitului L.N. un plic de ceai stabilind să se întâlnească. De asemenea au fost redate convorbirile telefonice ale învinuitului M.C. cu o persoană neidentificată la 25 noiembrie 2010, M.C. cu o doamnă (neidentificată) M.C. cu numitul T. (neidenticat), M.C. cu un domn la 10 noiembrie 2010, 12 noiembrie 2010, 17 noiembrie 2010 M.C. cu K. (asemenea neidentificat) la 18 noiembrie 2010. Referitor la minorul L.N.

– fiul inculpatei B.E. – asemenea lui M.C. a fost învinuit de aceleași infracțiuni, trafic de droguri și deținere de droguri în vederea consumului propriu relatând că la data de 24 noiembrie 2010 a fost semnat de M.C. care i-a cerut să-i procure cannabis. A luat legătura telefonic cu mama sa B.E. solicitându-i ca a doua zi să se întâlnească în Miercurea Ciuc să-i aducă 50 grame cannabis pentru 400 RON. În ziua de 25 noiembrie 2010, în jurul orelor 12 : 40 împreună cu M.C., B.A., au plecat din Odorheiul Secuiesc și au ajuns în Miercurea Ciuc, unde au intrat într-un local fiind legitimați de poliție așa încât tranzacția nu a mai avut loc. Distinct de cele întâmplate la 25 noiembrie 2010, L.N. a mai relatat că și anterior acestei date mama sa B.E.

și inculpatul H.T. i-au dat 12 grame cannabis pe care le-a vândut unor persoane necunoscute în Miercurea Ciuc, declarând totodată că inculpatul H.T. cultiva cannabis la locuința sa din comuna C., ce era vândut ulterior prin intermediul său și fiului inculpatului. Pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc a învinuitului L.N., parchetul a dispus aplicarea unei sancțiuni administrative din aceleași considerente pentru care a dispus aceeași soluție și față de M.C., iar pentru infracțiunea de deținere de droguri pentru consum propriu procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului L.N. pentru că nu s-a dovedit că a consumat cannabis. În instanță, L.N. audiat de această dată în calitate de martor revine asupra depoziției dată în calitate la urmărire penală ca învinuit, relatând că în fapt, la 25 noiembrie 2010 nu s-a întâlnit cu mama sa B.E.

pentru că a fost dus la poliție, nu a discutat cu mama sa despre vânzarea vreunui drog și nu a văzut în locuința inculpatului H.T. cannabis. Depozițiile martorilor sus-menționate, pe lângă faptul că relatează despre împrejurări cunoscute de la alte persoane (cum este cazul martorului B.K.T.) nu pot fi reținute de instanța de recurs ca probe în acuzarea inculpatei B.E. pentru că nu dovedesc că a existat la data de 25 noiembrie 2010 vreo livrare, vânzare de cannabis de către inculpata B.E. fiului său minor L.N., toți martorii relatând în esență aceeași împrejurare, anume că, împreună s-au deplasat de la Odorheiu Secuiesc la Miercurea Ciuc, iar în barul G. au fost legitimați și conduși la sediul poliției.

Nici unul dintre martori nu relatează despre vreo întâlnire a inculpatei B.E. cu minorul L.N. ce se presupune că ar fi avut loc la aceeași dată, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante neconsemnând o asemenea împrejurare, cu atât mai mult cu cât cei doi inculpați H.T. și B.E. au fost identificați într-un local din Miercurea Ciuc – SC H.A. diferit de cel în care s-au aflat martorii – barul G. din aceeași localitate. De asemenea, interceptările convorbirilor telefonice sunt neconcludente. Se constată că majoritatea discuțiilor telefonice au avut loc între M.C. (martor în cauză) și diferite persoane care nu au fost identificate și audiate în cursul urmăririi penale, nu cuprind referiri la inculpații H.T.

și B.E. și au fost purtate în limba maghiară, nefiind traduse de un interpret autorizat ci de lucrători ai poliției. Convorbirile telefonice dintre M.C. și L.N., limbajul folosit este unul codificat (spre exemplu bucată plic de ceai) , dar atâta vreme cât nu au fost urmate de identificarea cantităților de stupefiante, presupus a fi fost traficate de inculpata B.E. sunt irelevante și rămân în sfera unor simple supoziții, neconfirmate de acte materiale concrete, specifice laturii obiective a infracțiunii inculpatei dedusă judecății. Mărturia minorului L.N. din faza de urmărire penală, anume că anterior date de 25 noiembrie 2010, cei doi inculpați i-au dat 12 grame cannabis pe care le-a vândut unor persoane necunoscute, că H.T.

cultiva cannabis la locuința sa și îl vindea ulterior prin intermediul său, a fost dată de minor în calitate de învinuit în aceeași cauză pentru trafic de droguri, or potrivit dispozițiilor art. 69 C. proc. pen., declarațiile învinuitului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Obiectul judecății prezentei cauze astfel cum rezultă din actul de sesizare a instanței l-a constituit traficul de droguri de risc a celor doi inculpați H.T. și B.E.

din data de 25 noiembrie 2010 când au fost prinși în flagrant deținând 15 grame cannabis destinate comercializării, asemenea și în locuință fiind găsit cannabis (cum parchetul a reținut), alte acte materiale ale infracțiunii de trafic de droguri, anterioare datei de 25 noiembrie 2010 comis de cei doi inculpați nefiind deduce judecății, de vreme ce nu s-a reținut forma continuată a acestei infracțiuni și nu s-a făcut vorbire despre acestea în conținutul rechizitoriului. Prin urmare, depoziția minorului L.N. mai sus amintită se referă la acte materiale anterioare datei de 25 noiembrie 2010, ce nu fac obiectul judecății cauzei, iar potrivit art. 69 C. proc. pen.

nu se coroborează cu alte probe sau împrejurări ce au rezultat din probele existente în cauză, mai precis nu a fost confirmată de probe certe, de neînlăturat cum ar fi procese-verbale de depistare și rapoarte tehnico-științifice care să ateste că, într-adevăr anterior zilei de 25 noiembrie 2010 cei doi inculpați i-au livrat cannabis. În lipsa unei probe științifice care să ateste că substanța obținută de L.N. de la cei doi inculpați este cannabis, depoziția minorului chiar din faza de urmărire penală nu poate fi reținută în acuzarea inculpaților. Apoi trebuie observat că numai în locuința inculpatului H.T., la data de 25 noiembrie 2010 a fost găsit cannabis, într-un dulap, într-o pungă și în hambar pe un pat, dar nu și cannabis cultivat, cum procesul verbal de percheziție domiciliară a relevat și ca atare relatarea minorului L.N., anume că inculpatul H.T.

cultiva cannabis în curtea locuinței nu s-a confirmat. Constituie infracțiunea de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cultivarea, producea, fabricarea, experimentarea (…) oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea (...) deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc. Realizarea conținutului constitutiv al infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, presupune așadar realizarea unei sau mai multor acțiuni dintre cele prevăzute în textul de lege enunțat și anume cultivarea (…) deținerea ori alte operațiuni, existența infracțiunii fiind condiționată în oricare dintre modalitățile alternative de scopul traficului, circulației drogurilor de risc, fără drept.

În cauză nu s-a dovedit că inculpata B.E. a cultivat – oferit, deținut, vândut sau a realizat vreo altă operațiune referitoare la circulația drogurilor de risc la data de 25 noiembrie 2010, iar în acest sens se are în vedere că asupra inculpatei nu a fost găsit cannabis, în locuința sa nu au fost identificate substanțe stupefiante, martorii audiați nu relatează despre vreo întâlnire a inculpatei cu L.N. în localul SC H.A., nu atestă vreo livrare, vânzare de cannabis, de către B.E. fiului său minor, interceptările convorbirilor telefonice nu cuprins vreo referire la vreo acțiune a inculpatei din data de 25 noiembrie 2010, iar depoziția minorului L.N. din faza urmăririi penale, retractată în instanță, pe lângă faptul că se referă la acte materiale anterioare datei de 25 noiembrie 2010, care nici nu au constituit obiectul judecății nu a fost confirmată de vreo probă științifică care să ateste că mama sa i-a livrat cannabis.

Nu se poate dispune condamnarea pentru trafic de droguri pe baza unei posibile acțiuni viitoare a inculpatei B.E., de livrare a cannabisului fiului său minor, acțiune care în fapt nu s-a realizat, neexistând nicio tentativă de vânzare a drogurilor, cum procurorul a susținut în concluziile orale în recurs, atâta vreme cât cei doi nu s-au întâlnit în data de 25 noiembrie 2010. Tentativa, în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. (1) C. pen. presupune pe lângă existența unei hotărâri de a săvârși infracțiunea și începerea executării hotărârii infracționale, adică realizarea acțiunii ce constituie elementul material al laturii obiective, dar care este întreruptă sau este executată până la capăt dar rezultatul nu se produce.

Or, în speță, nu a fost realizată de către inculpată nici o acțiune de vânzare, livrare a drogurilor care fi fost întreruptă de intervenția poliției și prin urmare dispozițiile art. 20 alin. (1) C. pen. nu sunt incidente. În recurs, procurorul a invocat oral cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen. apreciind că faptei săvârșite de către inculpata B.E. i s-a dat o greșită încadrare juridică acțiunile desfășurate de aceasta realizând elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la trafic de droguri de risc prevăzută de art. 26 raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Activitatea complicelui, potrivit legii penale, poate consta atțt în ajutor sau înlesnire la săvârșirea faptei prevăzută de legea penală cât și în promisiunea de tăinuire a bunurilor provenite din infracțiune ori de favorizare a infractorului înlesnirea poate consta atât în activități materiale de procurare a mijloacelor, instrumentelor cât și în activități ce reprezintă o contribuție morală ca procurarea de informații cu privire la locul și timpul unde urmează să fie săvârșită infracțiunea, întărirea hotărârii infracționale prin sfaturi, iar ajutorul dat de complice primește activitățile desfășurate de acesta în timpul executării faptei de către autor și poate consta în asigurarea pazei, îndemnul de a continua săvârșirea faptei, etc. Nici una dintre acțiunile inculpatei din data de 25 noiembrie 2010 nu se circumscriu activităților complicelui mai sus arătate, inculpatul H.T.

declarând că B.E. nu a avut cunoștință că deține cannabis asupra sa și în locuință, aceeași împrejurare relevând-o și B.E. Simpla prezență a inculpatei alături de autorul infracțiunii care deținea droguri ar fi putut constitui într-adevăr pentru acesta un ajutor moral creându-i autorului o stare psihică favorabilă punerii în aplicare a traficului de droguri, dar această împrejurare nu conduce automat la reținerea complicității, fiind necesar să se stabilească distinct și că însoțitorul a urmărit sau măcar a prevăzut și acceptat ca prezența sa să constituie un astfel de ajutor, întrucât participația sub forma complicității nu se poate realiza decât cu intenție directă sau indirectă, ceea ce în cauză nu s-a stabilit din moment ce nu cunoștea că autorul infracțiunii deține droguri în vederea comercializării.

Prin urmare, din considerentele arătate se impune achitarea inculpatei B.E. în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., sub aspectul infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 prin admiterea recursului inculpatei în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., casării deciziei atacate și în parte a sentinței penale nr. 171 din 30 iunie 2011 a Tribunalului Harghita. Referitor la inculpatul M.T., se constată că nu este incident cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen. – faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică –invocat de apărare întrucât nu ne aflăm în situația în care inculpatul H.T.

a fost condamnat pentru o altă infracțiune decât cea ale cărei elemente constitutive sunt întrunite. Infracțiunea de trafic de droguri de risc săvârșită de inculpatul H.T. a fost dovedită și corect s-a dispus condamnarea pentru această faptă, iar în acest sens, se are în vedere împrejurarea că asupra inculpatului și în locuința sa a fost găsit cannabis în diferite cantități 6,3 grame, 0,7 grame, 4,7 grame, 9,3 grame și 11 grame, cum rapoartele de constatare tehnico-științifică au concluzionat. Așadar, s-a dovedit una dintre acțiunile prevăzute în textul de lege și anume deținerea drogurilor de risc de către inculpat, iar aceasta a fost realizată nu pentru consumul său propriu cum a susținut ci în scopul arătat în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 – circulația drogurilor de risc fără drept.

O asemenea concluzie se desprinde din anumite elemente de fapt, anume cantitatea de droguri deținută – aproximativ 32 grame, buletinul de analize medicale din 26 noiembrie 2010 care a atestat că în urma testului pentru droguri inclusiv cannabis, inculpatul a fost găsit negativ, ceea ce coroborate dovedesc că drogurile nu erau destinate consumului inculpatului ci comercializării și din aceste motive nu se justifică schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 – deținerea de droguri de risc pentru consum propriu, cum în recurs a solicitat. Circumstanța agravantă prevăzută de art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000 se reține în situația în care în săvârșirea faptelor prevăzute la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 sunt folosiți minori.

Atâta vreme cât la data de 25 noiembrie 2010 nu a existat nicio întâlnire între H.T., B.E. și minorul L.N., alte acte materiale ale infracțiunii de trafic de droguri săvârșite de H.T. nu au fost dovedite și nici nu au format obiectul judecății, nu s-a dovedit că la 25 noiembrie 2010 inculpatul H. i-a livrat minorului cannabis pentru ca acesta la rândul său să-l vândă vreunei persoane, circumstanța agravantă prevăzută de art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000 nu se justifică în încadrarea juridică a faptei inculpatului H.T. și se impune a fi înlăturată prin admiterea recursului inculpatului sub acest aspect. Referitor la pedepsele aplicate inculpatului H.T. (cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. – pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege - invocat de parchet și apărare deopotrivă) pentru faptele săvârșite –trafic de droguri de risc și deținere de armă fără autorizație, Înalta Curte constată că la individualizarea pedepselor au fost avute în vedere corect criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege, gradul de pericol social și împrejurările comiterii faptelor circumstanțele reale în care au fost săvârșite, împrejurările care atenuează răspunderea penală și datele care circumstanțiază persoana inculpatului, necunoscut cu antecedente penale, cu o comportare bună în societate.

Fiind stabilite pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, s-a avut în vedere într-o măsură suficientă atât datele care circumstanțiază persoana inculpatului (vârsta 58 ani, antecedente penale) cât și pericolul social concret al faptelor, pus în evidență de împrejurările și modalitatea în care a acționat, cantitatea de droguri traficată, iar prin urmare în raport de criteriile enunțate nu se justifică majorarea pedepselor inculpatului și schimbarea modalității de executare din suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în detenție, cum parchetul a cerut dar nici reducerea pedepselor, așa cum apărar