ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1011/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1011/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 171 din 30

iunie 2011, Tribunalul Harghita a dispus următoarele:

A respins cererea de schimbare a

încadrării juridice formulată de apărătorul inculpaților, în infracțiunea

prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată și completată

pentru inculpatul H.T. și în infracțiunea de tentativă la infracțiunea

prevăzută de art. 2 alin. (1) raportat la art. 13 din Legea nr. 143/2000

modificată și completată pentru inculpata B.E.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000 modificată și completată de O.U.G. nr. 6/2010 cu aplicarea art. 14

lit. d) din Legea nr. 143/2000 modificată și completată de O.U.G. nr. 6/2010 a

condamnat inculpatul H.T., cu antecedente penale, în prezent deținut în

Penitenciarul Miercurea Ciuc, la:

- 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. pe o durată de 1 an, pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de droguri de risc.

În baza art. 136

1

din Legea

nr. 295/2004 modificată de O.U.G. nr. 26/2008 a condamnat inculpatul la:

- 3 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de deținere de armă fără autorizație.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen. a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare și

i-a interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. pe 1 an.

A făcut aplicarea prevederilor art. 71

și art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. în condițiile art. 71 alin. (5) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa

aplicată durata reținerii și arestării preventive începând cu 25 noiembrie 2010

la zi.

În baza art. 86

1

C. pen. a

dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare

de 5 ani.

Pe durata termenului de încercare a dispus

ca inculpatul să se supună măsurilor prevăzute de art. 86

3

alin. (1)

C. pen., inclusiv să se prezinte o dată lunar la Serviciul de Probațiune de pe lângă

Tribunalul Harghita.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor

art. 86

4

C. pen.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C.

proc. pen. a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului H.T. de sub puterea

mandatului de arestare preventivă din 26 noiembrie 2010 emis de Tribunalul Harghita,

dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000 modificată și completată de O.U.G. nr. 6/2010 cu aplicarea art. 14

lit. d) din Legea nr. 143/2000 modificată și completată de O.U.G. nr. 6/2010 a condamnat

inculpata B.E., la:

- 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. pe o durată de 1 an.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsă

durata reținerii de 24 ore din 25 noiembrie 2010.

A făcut aplicarea prevederilor art. 71

și art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. în condițiile art. 71 alin. (5) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen. a

dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare

de 5 ani.

Pe durata termenului de încercare a dispus

ca inculpata să se supună măsurilor prevăzute de art. 86

3

alin. (1)

C. pen., inclusiv să se prezinte o dată lunar la Serviciul de Probațiune de pe lângă

Tribunalul Harghita.

A atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor

art. 86

4

C. pen.

A dispus confiscarea specială în favoarea

statului a armei cu aer comprimat, cal. 4,5 mm și a unei cutii de metal cu inscripția

„G.” ce conține un număr de 243 diaboluri aparținând inculpatului și introduse în

Camera de corpuri delicte a I.P.J. Harghita.

A dispus confiscarea specială în favoarea

statului a 3 telefoane mobile și a sumei de 160 RON aparținând inculpaților, precum

și confiscarea specială în favoarea statului a cantității de 23,5 grame cannabis

rămasă din proba înaintată pentru analiză, ridicată de la inculpat și predată organelor

de poliție și s-a dispus distrugerea acesteia după rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art. 191 C. proc. pen. au obligat

inculpații să plătească câte 1.500 RON cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această sentință, s-au

reținut următoarele:

Sub nr. 266/96 din data de 20

ianuarie 2011 s-a înregistrat rechizitoriul nr. 32/D/P/2010 prin care D.I.I.C.O.T.

Biroul Teritorial Harghita a trimis în judecată pe inculpatul H.T. pentru săvârșirea

infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000 modificată și completată de O.U.G. nr. 6/2010 și cu aplicarea

art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000 modificată și completată de O.U.G. nr. 6/2010

și deținere de armă fără autorizație prev. de art. 136

1

din Legea

nr. 295/2004 modificată de O.U.G. nr. 26/2008 și pe inculpata B.E. pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000 modificată și completată de O.U.G. nr. 6/2010 și cu aplicarea art.

14 lit. d) din Legea nr. 143/2000 modificată de O.U.G. nr. 6/2010.

În fapt, s-au reținut următoarele:

Din informații a rezultat că învinuitul

M.C. are diverse legături infracționale prin intermediul cărora procură, consumă

și comercializează droguri de mare risc și cabannabis, distribuindu-le printr-o

rețea pe care o coordonează la nivelul municipiului Gheorgheni la prețul de vânzare

de 50 RON/gram.

Instanța de fond a mai reținut că din

cercetările efectuare a rezultat că în activitatea infracțională de procurare și

comercializare a drogurilor sunt implicați inculpatul H.T., învinuiții B.E. și minorul

L.N. (fiul învinuitei B.E.). Astfel, inculpatul H.T. în locuința din Ciaracio, unde-și

are reședința, se ocupa cu cultivarea, uscarea cabannabisul, care era ulterior vândut

prin intermediul învinuitei B.E. și a învinuiților L.N. și M.C. Acesta la rândul

său îl vindea unor consumatori din Miercurea Ciuc și Odorheiu Secuiesc. În baza

acestor informații, în data de 25 noiembrie 2010, în jurul orelor 13:30, inculpatul

H.T. și învinuita B.E. au fost prinși în flagrant în barul „H.F.F.” situat în gara

din Miercurea Ciuc, deținând circa 15 grame de substanțe stupefiante în vederea

comercializării. Acestea au fost găsite cu ocazia percheziției corporale în buzunarul

pantalonului de pe piciorul stâng al inculpatului H.T. Atât din informații, cât

și din discuțiile telefonice purtate, rezultă că atât învinuita B.E., cât și inculpatul

H.T., dețin la domiciliul lor importante cantități de substanțe stupefiante pe care

le comercializează, atât în Miercurea Ciuc, cât și în Odorheiu Secuiesc.

În data de 25 noiembrie 2010, în baza

unei înțelegeri, la solicitarea lui M.C. învinuitul minor L.N. i-a promis acestuia

că îi face rost de cannabis pentru suma de 4.800 RON.

În aceste condiții, L.N. a sunat-o pe

mama sa, învinuita B.E. și a întrebat-o dacă are cannabis. Aceasta a discutat cu

inculpatul H.T., concubinul său și i-a comunicat învinuitului L.N. că au și că sunt

de acord să-l vândă. S-au înțeles ca inculpatul și învinuita să se întâlnească cu

învinuitul minorul L.N. în gara din Miercurea Ciuc pentru ca L.N. să preia cannabisul

și să-l vândă lui M.C. Astfel, în data de 25 noiembrie 2010 inculpatul H.T. și învinuita

B.E. au venit cu trenul și în jurul orelor 14:30 urmau să se întâlnească cu L.N.

care venea din Odorheiu Secuiesc împreună cu M.C., B.A. și o fată. Inculpatul și

învinuita B.E. ajunși în Miercurea Ciuc în gară, au intrat în barul „H.F.F.” și

îl așteptau pe L.N. care ajunsese mai repede în Miercurea Ciuc și care aștepta împreună

cu persoanele menționate ora întâlnirii într-un bar din Miercurea Ciuc. Astfel inculpatul

și învinuita au fost prinși în flagrant având substanțe stupefiante în barul „H.F.F.”,

iar învinuiții L.N. și M.C. erau în celălalt bar din Miercurea Ciuc, unde au fost

legitimați de organele de poliție și conduși la sediu.

Declarațiile martorului B.A., ale învinuiților

M.C. și L.N. și ale coînvinuita B.E. a confirmat starea de fapt prezentată, mai

mult decât atât, din declarațiile lor se poate desprinde că învinuiții și inculpatul

nu sunt la prima tranzacție realizată în modalitatea descrisă. Exemplificative fiind

discuțiile purtate în data de 24 noiembrie 2010,25 noiembrie 2010 între L.N. și

B.E., discuțiile din 12 octombrie 2010 și 12 noiembrie 2010, dintre M.C. și diferiți

consumatori prin care aceștia îi solicită acestuia să le facă rost de substanțe

stupefiante.

Cu ocazia percheziției, la domiciliul

inculpatului a fost găsită o armă de tir cu aer comprimat din categoria E și un

pistol. S-a constatat că pentru arma de tir cu aer comprimat inculpatul nu deține

autorizație sau permis.

Examinând actele și lucrările dosarului,

instanța de fond a stabilit următoarele:

Având informații că numitul M.C. din

Odorheiu Secuiesc avea diverse legături infracționale prin intermediul cărora procură,

consumă și comercializează droguri de mare risc și cannabis, D.I.I.C.O.T. Biroul

Teritorial Harghita l-a identificat pe minorul L.N. care prin intermediul mamei

sale, inculpata B.E. procura cannabis cultivat de inculpatul H.T. Inculpata fiind

concubina inculpatului H.T. și locuind în imobilul acestuia din comuna C., sat C.

După ce minorul a sunat-o pe mama sa

și aceasta a discutat cu inculpatul, au stabilit o întâlnire pentru a-i vinde cannabis.

Cei trei au stabilit o întâlnire în gara CFR din Miercurea Ciuc pentru data de 25

noiembrie 2010. Inculpații au venit cu trenul, urmând ca în jurul orelor 14

:

30 să se întâlnească cu minorul L.N.

care a venit în Miercurea Ciuc din Odorheiu Secuiesc împreună cu M.C., B.A. și o

fată.

Inculpații au intrat în barul „H.F.F.”

și în timp ce-l așteptau pe L.N. au fost prinși în flagrant având substanțe stupefiante

asupra lor. Inculpatul avea asupra sa cantitatea de 10,3 grame cannabis destinat

comercializării.

L.N. și M.C., care au sosit în Miercurea

Ciuc mai repede, au fost legitimați și conduși la poliție dintr-un alt bar.

Din declarațiile date de minorul L.N.,

de martorii B.A., B.K. și M.C. a rezultat că minorul și inculpații au mai realizat

tranzacții de acest gen.

Din aceste declarații și discuțiile telefonice

interceptate în condițiile legii, s-a putut stabili că inculpatul H.T. cultiva cannabis,

pe care-l vindea împreună cu inculpata prin intermediul minorului L.N.

S-a efectuat o percheziție la reședința

inculpatului, ocazie cu care a fost găsită o armă de tir cu aer comprimat pentru

care inculpatul nu deține autorizație sau permis.

Percheziția a fost întreruptă din cauze

obiective, și continuată a doua zi, ocazie cu care nu au mai fost găsite bunuri

deținute contrar legii.

Conform concluziilor expertizei din data

de 26 noiembrie 2010 probele ridicate cu ocazia flagrantului și a percheziției sunt

23,5 grame cannabis, cannabisul făcând parte din tabelul anexă nr. III din

Legea nr. 143/2000.

Buletinele de analiză a confirmat că

inculpații nu consumau substanțe stupefiante.

Inculpatul nu a recunoscut traficul de

cannabis, susținând că a cultivat cannabis pentru consum propriu, suferind de boli

pe care le trata cu aceasta, respectiv cu titlu de calmant. Susținerea inculpatului

a fost infirmată de rezultatul probelor biologice.

Inculpatul a recunoscut deținerea armei

găsite la percheziția domiciliară, susținând că nu avea cunoștință are nevoie de

autorizație pentru aceasta.

În faza de urmărire penală, inculpata

a recunoscut fapta, însă în declarația dată în fața instanței a revenit asupra acestor

declarații, negând săvârșirea infracțiunii.

Fapta de trafic de droguri de risc a

fost dovedită prin declarațiile martorilor. Revenirea asupra declarațiilor date

în cursul urmăririi penale a martorului L.N. nu a fost primită de instanța de fond,

din moment ce a fost audiat cu respectarea legii, în prezența unui avocat și nu

a solicitat audierea sa în prezența unui interpret de limbă maghiară.

Nici în cazul inculpatei și nici a martorului

L.N. nu au există indicii că declarațiile lor de recunoaștere date în faza de urmărire

penală ar fi fost viciate în vreun fel.

De asemenea, la dosar au fost depuse

transcrierile convorbirilor telefonice interceptate în condițiile legii, care dovedesc

faptul că traficul de cannabis a fost realizat de inculpați prin intermediul martorului

L.N., fiul inculpatei B.E.

Infracțiunea a fost dovedită și prin

cantitatea de cannabis găsită asupra inculpatului la flagrant și la percheziția

domiciliară.

S-a reținut că fapta inculpatului H.T.

de a cultiva, deține și comercializa cu ajutorul unui minor cannabis întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată și completată de O.U.G. nr. 6/2010

cu aplicarea art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000 modificată și completată de

O.U.G. nr. 6/2010.

În sarcina inculpatul s-a reținut și

săvârșirea infracțiunii de deținere de armă fără autorizație prev. de art. 136

1

din Legea nr. 295/2004 modificată prin O.U.G. nr. 26/2008.

S-a mai reținut că fapta inculpatei B.E.

de a deține la domiciliul comun cu inculpatul și comercializa cu ajutorul unui minor

cannabis întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri

de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată și completată

de O.U.G. nr. 6/2010 cu aplicarea art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000 modificată

și completată de O.U.G. nr. 6/2010.

Inculpatul a solicitat schimbarea încadrării

juridice în infracțiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea

art. 320

1

C. proc. pen., susținând că a deținut drogul pentru consum

propriu și a recunoscut sincer această faptă.

Inculpata a solicitat schimbarea încadrării

juridice în tentativă la trafic de droguri de risc, susținând că nu a avut nici

un control asupra comportamentului inculpatului.

Instanța de fond a constatat că cererile

de schimbare a încadrării juridice sunt nefondate, pe de o parte, pentru că există

probe că inculpatul nu consumase substanțe stupefiante, și pe de altă parte, este

pe deplin dovedit că au deținut și comercializat cannabisul cultivat de inculpat

prin intermediul minorului.

La individualizarea pedepselor instanța

a avut în vedere gravitatea infracțiunilor săvârșite și datele care caracterizează

persoana inculpaților.

Astfel instanța a apreciat că pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc o pedeapsă de câte 3 ani închisoare

și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. pe 1 an,

va atinge scopul pedepsei.

Inculpatul a fost condamnat și la pedeapsa

de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de armă fără autorizație,

urmând ca în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. să execute pedeapsa

cea mai grea, de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară de 1 an.

Instanța a apreciat că se poate dispune

executare pedepselor sub supraveghere, scopul pedepsei, respectiv prevenția, poate

fi atins și prin măsurile de supraveghere care vor fi dispuse conform art. 86

3

alin. (1) C. pen. pe un termen de încercare de câte 5 ani.

A aplicat prevederile art. 71 și

art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. în condițiile art. 71 alin. (5) C. pen.

A dedus din pedepsele aplicate durata

reținerii de 24 ore din data de 25 noiembrie 2010 pentru inculpată și durata reținerii

și arestării preventive a inculpatului începând cu 25 noiembrie 2010 la zi.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C.

proc. pen. a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului.

A dispus și confiscarea specială în favoarea

statului a armei, a cantității de 23,5 grame cannabis, a 3 telefoane mobile și a

sumei de 160 RON aparținând inculpaților și ridicate de la aceștia cu ocazia flagrantului

și a percheziției domiciliare.

Împotriva sentinței Tribunalului Harghita

au declarat apel Parchetul și inculpații H.T. și B.E.

Hotărârea a fost criticată de procuror

sub aspectul pedepselor aplicate inculpaților solicitând majorarea în raport de

faptele comise –trafic de droguri de risc, de cei doi inculpați B.E. a solicitat

achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10

lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta nu există, iar inculpatul H.T., schimbarea

încadrării juridice în art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și aplicarea unei

amenzi penale pentru infracțiunea prev. de art. 136 alin. (1) din Legea nr. 295/2004.

Prin decizia penală nr. 75/A din 3 noiembrie

2011, Curtea de Apel Târgu Mureș a respins ca nefondate apelurile inculpaților M.T.,

B.E. și parchetului.

S-a reținut în esență că, i

nstanța de fond a făcut o corectă interpretare a probelor analizate

în cauză astfel că instanța de apel nu consideră că sunt aplicabile prev. art. 378

alin. (2) C. proc. pen. motiv pentru care probele nu vor căpăta o nouă apreciere.

A reținut că este real faptul

că inculpatul H.T., în declarațiile date, a susținut că a cultivat cannabisul pentru

consum propriu, având nevoie de el în vederea tratării unor boli de care suferă

după cum este real și faptul că inculpata B.E., după ce a recunoscut comiterea faptei,

a negat-o, menținându-se pe această ultimă poziție și pe parcursul judecății cauză

în apel.

Cu toate acestea, din probele

administrate, respectiv declarațiile martorilor B.A., M.C., B.K. și a minorului

L.N., precum și din înregistrările convorbirilor telefonice, procesul-verbal de

prindere în flagrant, imagini foto, rapoarte de expertiză biocriminalistică, buletine

de analiză medicale, rezultă că în urma unor informații a rezultat că numitul M.C.

procură, consumă și comercializează droguri

de mare risc și cannabis, distribuindu-le printr-o

rețea pe care o coordonează la nivelul municipiului Odorheiu Secuiesc la prețul

de vânzare de 50 RON/gram.

Din cercetările efectuate

a rezultat că în activitatea infracțională de procurare și comercializare a drogurilor

sunt implicați inculpatul H.T., B.E. și minorul L.N. (fiul învinuitei B.E.).

Astfel, inculpatul H.T. în

locuința din Ciaracio unde-și are reședința, se ocupa cu cultivarea, uscarea cannabisului,

care era ulterior vândut prin intermediul inculpatei B.E. și a numiților L.N. și

M.C.

Acesta la rândul său îl vindea

unor consumatori din Miercurea Ciuc și Odorheiu Secuiesc. În baza acestor informații

în data de 25 noiembrie 2010, în jurul orelor 14:30, inculpatul H.T. și inculpata

B.E. au fost prinși în flagrant în barul „H.F.F.” situat în gara din Miercurea Ciuc,

deținând circa 15 grame de substanțe stupefiante în vederea comercializării. Cannabisul

a fost găsit cu ocazia percheziției corporale în buzunarul pantalonului de pe piciorul

stâng a inculpatului H.T.

Atât din informații cât și

din discuțiile telefonice purtate, a rezultat că atât inculpata B.E., cât și inculpatul

H.T., dețineau la domiciliile lor importante cantități de substanțe stupefiante

pe care le comercializau atât în Miercurea Ciuc cât și în Odorheiu Secuiesc.

La solicitarea D.I.I.C.O.T.

- Biroul Teritorial Harghita, în 25 noiembrie 2010, după realizarea flagrantului,

Tribunalul Harghita a emis autorizație de percheziție. Din procesul-verbal încheiat

în urma percheziției efectuate la domiciliul inculpatului H.T. au fost ridicate

fragmente vegetale suspecte a fi cannabis. Avându-se în vedere locul unde au fost

găsite, respectiv în grajd, modalitatea în care erau împrăștiate s-a dedus că erau

rămășițele unei culturi, aspect pus în evidență de planșele foto.

De asemenea, cu ocazia percheziției

a fost găsită și o armă de tir cu aer comprimat din categoria E și un pistol. Din

verificările efectuate s-a constatat că pentru această armă de tir cu aer comprimat

inculpatul nu deținea autorizație sau permis.

Deoarece imobilul ocupat

de inculpat, respectiv clădirea și curtea sunt de circa 2 hectare, că percheziția

a fost începută după amiaza, condițiile meteo nu au permis percheziționarea întregului

imobil și a curții, activitatea a fost întreruptă și continuată a doua, ocazie cu

care nu au mai fost găsite bunuri deținute contrar legii.

De fapt, inculpatul H.T.

nu a negat că este consumator de cannabis și că a plantat în casă acest drog, dosar

fond, însă a susținut că a folosit drogul doar pentru consum propriu, în vederea

ameliorării unor boli de care suferă.

Acest inculpat, în motivele

de apel, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei prin reținerea infracțiunii

de deținere de droguri în vederea consumului propriu, ceea ce a și recunoscut.

Curtea a apreciat că nu va

reține această faptă deoarece, probele administrate, în principal interceptările

convorbirilor telefonice și declarațiile date de către L.N. în faza de urmărire

penală și de către martorii M.C. și L.B., au confirmat că inculpatul a deținut și

cultivat cannabisul pe care îl dădea mai apoi minorului L.N. pentru vânzare.

Chiar dacă acest minor a

revenit ulterior în declarații, susținând în fața instanței de fond că a fost bătut

de poliție să scrie cele consemnate în declarație, aceste declarații nu au fost

luate în considerare deoarece minorul nu a dovedit cele susținute, Curtea apreciindu-le

ca fiind simple afirmații și încercări de natură să ducă la achitarea inculpaților

H. și B.

Prin urmare, susținerea apărătorului

inculpatului că nu există la dosar probe care să confirme fapta de trafic de droguri

de risc este neprobată în cauză.

În ceea ce o privește ce-a

de-a doua faptă comisă de inculpatul H., de deținere de armă fără a avea autorizație,

s-a constatat că și aceasta a fost dovedită deoarece arma a fost găsită cu ocazia

percheziției efectuate la domiciliul inculpatului, inculpatul susținând că a cumpărat-o

cu mult timp în urmă.

În ceea ce privește pe inculpata

B.E., față de aceasta s-a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea

de tentativă la trafic de droguri de risc și achitarea de sub învinuirea comiterii

acestei fapte.

Este real faptul că inculpata

a revenit în declarațiile date inițial la parchet, de nerecunoaștere, susținând

în fața instanței că nu cunoștea bine limba română și că nu a înțeles întrebările

ce i-au fost puse, fiind amenințată de poliție. Această revenire, în opinia Curții,

este una conjuncturală și necredibilă, cu atât mai mult cu cât o declarație de recunoaștere,

dosar urmărire penală, a fost dată de către inculpată în fața procurorului și a

apărătorului.

Prin urmare, așa cum s-a

arătat, la dosar există probe certe care dovedesc faptul că inculpata împreună cu

coinculpatul H. se ocupau de comercializarea de droguri de risc, fiind ajutați în

acest sens de către minorul L.N. – fiul inculpatei.

Aceste probe sunt interceptările

convorbirilor telefonice, declarațiile din faza de urmărire penală ale minorului

L.N. și ale inculpatei, precum și declarațiile martorilor B., M. și B.

Ca urmare, fapta inculpatei,

descrisă mai sus, nu poate fi schimbată, prin reținerea tentativei la infracțiunea

de trafic de droguri de mare risc ci menținută ca întrunind elementele constitutive

ale infracțiunii de trafic de droguri de risc sub forma autoratului.

A apreciat că în cauză nu

există nicio probă de natură a crea vreo îndoială cu privire la comiterea de către

inculpată a infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată

de O.U.G. nr. 6/2010, cu aplic. art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000 modificată,

solicitarea acesteia de achitare a fost respinsă.

În ceea ce privește pedepsele

aplicate inculpaților, ce au făcut obiect al apelurilor atât a inculpaților, cât

și a parchetului, a apreciat că instanța de fond a făcut o justă aplicare a prev.

art. 72 C. pen.

Astfel, în privința inculpatului

H. pedepsele aplicate pentru cele două fapte au fost orientate la minimum special.

Este real faptul că acest

inculpat nu este recidivist și că în comiterea faptei s-a ajutat de un minor însă,

în raport de cantitatea de drog găsită, de tipul acestui drog, cannabis, a apreciat

că mai eficientă în cauză este aplicarea unei pedepse care să se execute sub supraveghere

așa cum a reținut și instanța de fond.

A apreciat că timpul cât

acest inculpat a fost arestat preventiv a fost suficient pentru ca inculpatul să

conștientizeze gravitatea faptelor sale.

În ceea ce o privește pe

inculpata B.E., în raport de faptul că este la primul contact cu legea penală, că

nu are loc de muncă și că are un copil minor în întreținere, a apreciat că pedeapsa

de 3 ani închisoare, aplicată de către instanța de fond, este suficientă și eficientă.

Este real faptul că această

inculpată nu a fost sinceră în fața instanței și că în comiterea faptei s-a folosit

de propriul copil, însă se apreciază că o reeducare mai eficientă a inculpatei se

poate realiza și fără executarea pedepsei în detenție, existând suficiente garanții

că executarea pedepsei sub supravegherea organelor abilitate este mai eficientă

în cauză iar scopul pedepsei poate fi atins în modalitatea spre care a optat instanța

de fond.

În concluziile apărătorului

inculpaților s-a invocat și aplicarea prev. art. 320

1

C. proc. pen.,

prevederi care nu sunt aplicabile în această situație, această procedură putând

fi aplicată doar până la începerea cercetării judecătorești, ceea ce nu este cazul

în cauza de față.

În raport de toate cele de

mai sus apelurile formulate de inculpații H.T., B.E. și Direcția de Investigare

a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Harghita

au fost respinse ca nefondate, în conformitate cu art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

Împotriva deciziei penale nr. 75/A din

3 noiembrie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș au declarat recurs inculpații H.T.

și B.E. și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T.,

Serviciul Teritorial Târgu Mureș.

Inculpata B.E. a invocat cazul de casare

prevăzut de dispozițiile art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., susținând că

instanța a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei

hotărâri greșite de condamnare, întrucât nu există nici o probă că a deținut droguri,

nu a încercat să vândă droguri prin intermediul copilului său minor, relevante în

acest sens fiind declarațiile martorilor audiați la cercetarea judecătorească. Din

aceste motive, se impune achitarea sa, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2

lit. b) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta nu există.

Inculpatul

H.T. a susținut cazurile de casare prevăzute

de art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen., solicitând schimbarea încadrării

juridice în deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu prevăzută

de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, deoarece probatoriul administrat a dovedit

că deținea droguri pentru consum, neexistând nici un indiciu că a avut intenția

să comercializeze substanțe stupefiante.

De asemenea, a motivat că la individualizarea

pedepselor aplicate nu au fost avute în vedere circumstanțele personale favorabile,

necunoscut cu antecedente penale, motiv pentru care se impune reducerea pedepselor

sau aplicarea unor amenzi penale, iar cu privire la infracțiunea de deținere de

arme fără autorizație prevăzută de art. 136 alin. (1) din Legea nr. 295/2004 a apreciat

că fapta constituie contravenție și se impune aplicarea unei sancțiuni contravenționale.

Din oficiu, în temeiul dispozițiilor

art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., prin prisma cazului de casare prevăzut

în art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., Înalta Curte a pus în

discuția părților greșita confiscare specială în favoarea statului a celor trei

telefoane mobile și a sumei de 160 RON aparținând inculpaților.

Procurorul, invocând cazul de casare

prevăzut de dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. a formulat critici

numai în ceea ce privește individualizarea judiciară a modalității de executare

a pedepsei aplicate inculpaților H.T., arătând că suspendarea executării pedepsei

sub supraveghere nu este aptă să asigure scopul pedepsei, urmând a se avea în vedere

că inculpatul a săvârșit fapta de trafic de droguri folosindu-se de un minor, a

comis două fapte în concurs real și din aceste motive se impune schimbarea modalității

de executare în detenție.

În ziua judecății, oral, procurorul a

susținut și motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., criticând încadrarea juridică dată faptei inculpatei

B.E., apreciind că activitățile desfășurate

de aceasta, complicitate la transportul drogurilor și tentativă de vânzare a acestora

prin intermediul fiului său minor realizează infracțiunea de complicitate la trafic

de droguri de risc prevăzută de art. 26 raportat la art. 2 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. d) din aceeași lege.

Recursurile inculpaților H.T. și

B.E. sunt fondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Din procesul-verbal de constatare a ionfracțiunii

flagrante întocmit de organele de urmărire penală, a reieșit că la data de 25 noiembrie

2010 în barul SC H.A. din Miercurea Ciuc „la masă au fost identificați cei doi inculpați

H.T. și B.E. Asupra inculpatului H.T. în buzunarul de la pantaloni s-au găsit

fragmente vegetale uscate, suma de 160 RON, un telefon mobil N., iar asupra inculpatei

B.E. două telefoane mobile N. și S.E.

La aceeași dată 25 noiembrie 2010 a fost

realizată o percheziție domiciliată la locuința inculpatului H.T. din comuna C.,

sat C., jud. Harghita, într-un dulap fiind găsită o pungă ce conținea fragmente

vegetale uscate, în hambar, de asemenea au fost găsite fragmente vegetale, iar într-o

cameră a imobilului o armă de tir cu aer comprimat.

S-a realizat o percheziție domiciliară

și la locuința inculpatei B.E. din Miercurea Ciuc, strada M.L., nefiind descoperite

droguri sau alte bunuri deținute contrar legii.

Rapoartele de constatare tehnico-științifice

au concluzionat că probele identificate asupra inculpatului H.T. și în locuința

acestuia sunt constituite din cannabis 6,3 grame, 0,7 grame, 4,7 grame, 9,3 grame

și 11 grame –drog de risc ce face parte din Tabelul – Anexă nr. III din Legea

nr. 143/2000.

Atât prima instanță cât și instanța de

apel au reținut că la data de 25 noiembrie 2010 cei doi inculpați H.T. și B.E. au

fost prinși în flagrant într-un local din Miercurea Ciuc deținând aproximativ 15

grame cannabis în vederea comercializării.

Situația de fapt stabilită prin hotărârea

atacată în ceea ce o privește pe inculpata B.E. nu a fost confirmată de probe, ceea

ce atrage incidența cazului de casare prevăzut în art. 385

9

alin.

(1) pct. 18 C. proc. pen., s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință

pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare.

Eroarea de fapt există atunci când situația

de fapt stabilită prin hotărârea atacată este contrară probelor dosarului. Prin

urmare, există o eroare de fapt dacă prin hotărârea atacată instanța a reținut o

anumită situație de fapt pe baza probelor administrate în cauză, dar din probele

administrate rezultă o altă situație de fapt. Eroarea de fapt există și atunci când

situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată nu este confirmată de probe și

nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discordanța între cele reținute

de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente

care au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul

probator o susține. Pentru a constitui motiv de casare, eroarea de fapt trebuie

să fie gravă, esențială în sensul că a influențat soluția pronunțată în cauză și

a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite, în speță de condamnare.

În cauza dedusă judecății, din procesul

verbal de constatare a infracțiunii flagrante a reieșit în evidență că asupra inculpatei

B.E. nu a fost găsit vreun drog cannabis, iar în locuința sa nu au fost identificate

substanțe stupefiante. Prin urmare, probele administrate au relevat o altă situația

de fapt decât cea stabilită de instanță, anume că la data de 25 noiembrie 2010 inculpata

B.E. se afla împreună cu inculpatul H.T. într-un local din Miercurea Ciuc, și numai

asupra inculpatului H.T., cât și numai în locuința acestuia au fost găsite droguri

de risc – cannabis.

De asemenea, s-a reținut de către cele

două instanțe, fond, apel, că la dosar există probe certe care dovedesc că inculpata

B.E. împreună cu inculpatul H.T. se ocupau de comercializarea drogurilor de risc,

fiind ajutați de minorul L.N. - fiul inculpatei B.E., probe ce constau în interceptările

convorbirilor telefonice, declarațiile din faza urmăririi penale ale minorului L.N.,

inculpatei B.E. și martorilor B.A.T., M.C. și B.K.T., dovezi ce au constituit temei

pentru condamnarea inculpatei pentru trafic de droguri în prima instanță și de respingerea

apelului său ca nefondat de instanța de apel.

Martorul B.K.T. a declarat în faza de

urmărire penală, aspecte despre care a luat la cunoștință din relatarea minorului

L.N., anume că acesta din urmă în luna octombrie 2010 a vândut droguri, respectiv

marijuana la diverse persoane pe care le procura de la mama sa, inculpata B.E.,

iar aceasta la rândul său la obținerea de la inculpatul B.E.

B.A.T. a relatat că la 25 noiembrie 2010

împreună cu M.C. și L.N. s-au deplasat cu un autoturism în Miercurea Ciuc pentru

ca M.C. să-și rezolve o apărare, iar alte detalii referitoare la cele întâmplate

în ziua de 25 noiembrie 2010 nu a mai relevat.

În ceea ce-l privește pe M.C., a fost

învinuit în cauză pentru trafic de droguri, deținere de droguri în vederea consumului

propriu și audiat în această calitate a relatat că în data de 25 noiembrie 2010

împreună cu L.N., B.A. s-au deplasat cu un autoturism în Miercurea Ciuc pentru a

cumpăra droguri de la L.N. Au intrat în barul G., iar la scurt timp au fost legitimați

de organele de poliție, asupra lor nefiind găsită vreo substanță stupefiantă. Parchetul

a reținut cu privire la M.C. că din probatoriul administrat a reieșit că a oferit/vândut

spre consum la diferite persoane cannabis dar pentru că este necunoscut cu antecedente

penale, cu o comportare bună în societate s-a apreciat că fapta sa de trafic de

droguri de risc nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și din

acest motiv a aplicat o sancțiune cu caracter administrativ, dispunând scoaterea

de sub urmărire penală pentru infracțiunea de deținere de droguri de risc în vederea

consumului propriu, procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală a aceluiași

învinuit M.C. pentru că buletinul de analiză medicală a fost negativ, ceea ce a

dovedit că nu a consumat cannabis.

În ceea ce privește interceptările convorbirilor

telefonice se constată că au avut loc la 19 noiembrie 2010 între J.L. (care nu este

parte în proces) și un bărbat neidentificat în cursul urmăririi penale, apoi la

17 noiembrie 2010, 10 noiembrie 2010 între aceleași persoane, între M.C. și un „domn”

la 23 noiembrie 2010, 12 noiembrie 2010, 13 noiembrie 2010, M.C. și L.N. la 10

noiembrie 2010, din cuprinsul căruia reiese că M.C. îi cere numitului L.N. un plic

de ceai stabilind să se întâlnească. De asemenea au fost redate convorbirile telefonice

ale învinuitului M.C. cu o persoană neidentificată la 25 noiembrie 2010, M.C. cu

o doamnă (neidentificată) M.C. cu numitul T. (neidenticat), M.C. cu un domn la 10

noiembrie 2010, 12 noiembrie 2010, 17 noiembrie 2010 M.C. cu K. (asemenea neidentificat)

la 18 noiembrie 2010.

Referitor la minorul L.N. – fiul inculpatei

B.E. – asemenea lui M.C. a fost învinuit de aceleași infracțiuni, trafic de droguri

și deținere de droguri în vederea consumului propriu relatând că la data de 24

noiembrie 2010 a fost semnat de M.C. care i-a cerut să-i procure cannabis. A luat

legătura telefonic cu mama sa B.E. solicitându-i ca a doua zi să se întâlnească

în Miercurea Ciuc să-i aducă 50 grame cannabis pentru 400 RON. În ziua de 25

noiembrie 2010, în jurul orelor 12

:

40 împreună cu M.C., B.A., au plecat din Odorheiul Secuiesc și au ajuns în

Miercurea Ciuc, unde au intrat într-un local fiind legitimați de poliție așa încât

tranzacția nu a mai avut loc. Distinct de cele întâmplate la 25 noiembrie 2010,

L.N. a mai relatat că și anterior acestei date mama sa B.E. și inculpatul H.T. i-au

dat 12 grame cannabis pe care le-a vândut unor persoane necunoscute în Miercurea

Ciuc, declarând totodată că inculpatul H.T. cultiva cannabis la locuința sa din

comuna C., ce era vândut ulterior prin intermediul său și fiului inculpatului.

Pentru infracțiunea de trafic de droguri

de risc a învinuitului L.N., parchetul a dispus aplicarea unei sancțiuni administrative

din aceleași considerente pentru care a dispus aceeași soluție și față de M.C.,

iar pentru infracțiunea de deținere de droguri pentru consum propriu procurorul

a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului L.N. pentru că nu s-a dovedit

că a consumat cannabis.

În instanță, L.N. audiat de această dată

în calitate de martor revine asupra depoziției dată în calitate la urmărire penală

ca învinuit, relatând că în fapt, la 25 noiembrie 2010 nu s-a întâlnit cu mama sa

B.E. pentru că a fost dus la poliție, nu a discutat cu mama sa despre vânzarea vreunui

drog și nu a văzut în locuința inculpatului H.T. cannabis.

Depozițiile martorilor sus-menționate,

pe lângă faptul că relatează despre împrejurări cunoscute de la alte persoane (cum

este cazul martorului B.K.T.) nu pot fi reținute de instanța de recurs ca probe

în acuzarea inculpatei B.E. pentru că nu dovedesc că a existat la data de 25 noiembrie

2010 vreo livrare, vânzare de cannabis de către inculpata B.E. fiului său minor

L.N., toți martorii relatând în esență aceeași împrejurare, anume că, împreună s-au

deplasat de la Odorheiu Secuiesc la Miercurea Ciuc, iar în barul G. au fost legitimați

și conduși la sediul poliției. Nici unul dintre martori nu relatează despre vreo

întâlnire a inculpatei B.E. cu minorul L.N. ce se presupune că ar fi avut loc la

aceeași dată, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante neconsemnând

o asemenea împrejurare, cu atât mai mult cu cât cei doi inculpați H.T. și B.E.

au fost identificați într-un local din Miercurea Ciuc – SC H.A. diferit de cel în

care s-au aflat martorii – barul G. din aceeași localitate.

De asemenea, interceptările convorbirilor

telefonice sunt neconcludente. Se constată că majoritatea discuțiilor telefonice

au avut loc între M.C. (martor în cauză) și diferite persoane care nu au fost identificate

și audiate în cursul urmăririi penale, nu cuprind referiri la inculpații H.T. și

B.E. și au fost purtate în limba maghiară, nefiind traduse de un interpret autorizat

ci de lucrători ai poliției. Convorbirile telefonice dintre M.C. și L.N., limbajul

folosit este unul codificat (spre exemplu bucată plic de ceai) , dar atâta vreme

cât nu au fost urmate de identificarea cantităților de stupefiante, presupus a fi

fost traficate de inculpata B.E. sunt irelevante și rămân în sfera unor simple supoziții,

neconfirmate de acte materiale concrete, specifice laturii obiective a infracțiunii

inculpatei dedusă judecății.

Mărturia minorului L.N. din faza de urmărire

penală, anume că anterior date de 25 noiembrie 2010, cei doi inculpați i-au dat

12 grame cannabis pe care le-a vândut unor persoane necunoscute, că H.T. cultiva

cannabis la locuința sa și îl vindea ulterior prin intermediul său, a fost dată

de minor în calitate de învinuit în aceeași cauză pentru trafic de droguri, or potrivit

dispozițiilor art. 69 C. proc. pen., declarațiile învinuitului făcute în cursul

procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate

cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Obiectul judecății prezentei cauze astfel

cum rezultă din actul de sesizare a instanței l-a constituit traficul de droguri

de risc a celor doi inculpați H.T. și B.E. din data de 25 noiembrie 2010 când au

fost prinși în flagrant deținând 15 grame cannabis destinate comercializării, asemenea

și în locuință fiind găsit cannabis (cum parchetul a reținut), alte acte materiale

ale infracțiunii de trafic de droguri, anterioare datei de 25 noiembrie 2010 comis

de cei doi inculpați nefiind deduce judecății, de vreme ce nu s-a reținut forma

continuată a acestei infracțiuni și nu s-a făcut vorbire despre acestea în conținutul

rechizitoriului.

Prin urmare, depoziția minorului L.N.

mai sus amintită se referă la acte materiale anterioare datei de 25 noiembrie 2010,

ce nu fac obiectul judecății cauzei, iar potrivit art. 69 C. proc. pen. nu se coroborează

cu alte probe sau împrejurări ce au rezultat din probele existente în cauză, mai

precis nu a fost confirmată de probe certe, de neînlăturat cum ar fi

procese-verbale de depistare și rapoarte tehnico-științifice care să ateste că,

într-adevăr anterior zilei de 25 noiembrie 2010 cei doi inculpați i-au livrat cannabis.

În lipsa unei probe științifice care să ateste că substanța obținută de L.N. de

la cei doi inculpați este cannabis, depoziția minorului chiar din faza de urmărire

penală nu poate fi reținută în acuzarea inculpaților.

Apoi trebuie observat că numai în locuința

inculpatului H.T., la data de 25 noiembrie 2010 a fost găsit cannabis, într-un dulap,

într-o pungă și în hambar pe un pat, dar nu și cannabis cultivat, cum procesul verbal

de percheziție domiciliară a relevat și ca atare relatarea minorului L.N., anume

că inculpatul H.T. cultiva cannabis în curtea locuinței nu s-a confirmat.

Constituie infracțiunea de trafic de

droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cultivarea,

producea, fabricarea, experimentarea (…) oferirea, punerea în vânzare, vânzarea,

distribuirea (...) deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de

risc.

Realizarea conținutului constitutiv al

infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, presupune așadar

realizarea unei sau mai multor acțiuni dintre cele prevăzute în textul de lege enunțat

și anume cultivarea (…) deținerea ori alte operațiuni, existența infracțiunii fiind

condiționată în oricare dintre modalitățile alternative de scopul traficului, circulației

drogurilor de risc, fără drept.

În cauză nu s-a dovedit că inculpata

B.E. a cultivat – oferit, deținut, vândut sau a realizat vreo altă operațiune referitoare

la circulația drogurilor de risc la data de 25 noiembrie 2010, iar în acest sens

se are în vedere că asupra inculpatei nu a fost găsit cannabis, în locuința sa nu

au fost identificate substanțe stupefiante, martorii audiați nu relatează despre

vreo întâlnire a inculpatei cu L.N. în localul SC H.A., nu atestă vreo livrare,

vânzare de cannabis, de către B.E. fiului său minor, interceptările convorbirilor

telefonice nu cuprins vreo referire la vreo acțiune a inculpatei din data de 25

noiembrie 2010, iar depoziția minorului L.N. din faza urmăririi penale, retractată

în instanță, pe lângă faptul că se referă la acte materiale anterioare datei de

25 noiembrie 2010, care nici nu au constituit obiectul judecății nu a fost confirmată

de vreo probă științifică care să ateste că mama sa i-a livrat cannabis.

Nu se poate dispune condamnarea pentru

trafic de droguri pe baza unei posibile acțiuni viitoare a inculpatei B.E., de livrare

a cannabisului fiului său minor, acțiune care în fapt nu s-a realizat, neexistând

nicio tentativă de vânzare a drogurilor, cum procurorul a susținut în concluziile

orale în recurs, atâta vreme cât cei doi nu s-au întâlnit în data de 25

noiembrie 2010.

Tentativa, în conformitate cu dispozițiile

art. 20 alin. (1) C. pen. presupune pe lângă existența unei hotărâri de a săvârși

infracțiunea și începerea executării hotărârii infracționale, adică realizarea acțiunii

ce constituie elementul material al laturii obiective, dar care este întreruptă

sau este executată până la capăt dar rezultatul nu se produce.

Or, în speță, nu a fost realizată de

către inculpată nici o acțiune de vânzare, livrare a drogurilor care fi fost întreruptă

de intervenția poliției și prin urmare dispozițiile art. 20 alin. (1) C. pen. nu

sunt incidente.

În recurs, procurorul a invocat oral

cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen.

apreciind că faptei săvârșite de către inculpata B.E. i s-a dat o greșită încadrare

juridică acțiunile desfășurate de aceasta realizând elementele constitutive ale

infracțiunii de complicitate la trafic de droguri de risc prevăzută de art. 26 raportat

la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Activitatea complicelui, potrivit legii

penale, poate consta atțt în ajutor sau înlesnire la săvârșirea faptei prevăzută

de legea penală cât și în promisiunea de tăinuire a bunurilor provenite din infracțiune

ori de favorizare a infractorului înlesnirea poate consta atât în activități materiale

de procurare a mijloacelor, instrumentelor cât și în activități ce reprezintă o

contribuție morală ca procurarea de informații cu privire la locul și timpul unde

urmează să fie săvârșită infracțiunea, întărirea hotărârii infracționale prin sfaturi,

iar ajutorul dat de complice primește activitățile desfășurate de acesta în timpul

executării faptei de către autor și poate consta în asigurarea pazei, îndemnul de

a continua săvârșirea faptei, etc.

Nici una dintre acțiunile inculpatei

din data de 25 noiembrie 2010 nu se circumscriu activităților complicelui mai sus

arătate, inculpatul H.T. declarând că B.E. nu a avut cunoștință că deține cannabis

asupra sa și în locuință, aceeași împrejurare relevând-o și B.E. Simpla prezență

a inculpatei alături de autorul infracțiunii care deținea droguri ar fi putut constitui

într-adevăr pentru acesta un ajutor moral creându-i autorului o stare psihică favorabilă

punerii în aplicare a traficului de droguri, dar această împrejurare nu conduce

automat la reținerea complicității, fiind necesar să se stabilească distinct și

că însoțitorul a urmărit sau măcar a prevăzut și acceptat ca prezența sa să constituie

un astfel de ajutor, întrucât participația sub forma complicității nu se poate realiza

decât cu intenție directă sau indirectă, ceea ce în cauză nu s-a stabilit din moment

ce nu cunoștea că autorul infracțiunii deține droguri în vederea comercializării.

Prin urmare, din considerentele arătate

se impune achitarea inculpatei B.E. în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2

lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., sub aspectul infracțiunii de

trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 prin

admiterea recursului inculpatei în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., casării deciziei atacate și în parte a sentinței penale

nr. 171 din 30 iunie 2011 a Tribunalului Harghita.

Referitor la inculpatul M.T., se constată

că nu este incident cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen. – faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică

–invocat de apărare întrucât nu ne aflăm în situația în care inculpatul H.T. a fost

condamnat pentru o altă infracțiune decât cea ale cărei elemente constitutive sunt

întrunite.

Infracțiunea de trafic de droguri de

risc săvârșită de inculpatul H.T. a fost dovedită și corect s-a dispus condamnarea

pentru această faptă, iar în acest sens, se are în vedere împrejurarea că asupra

inculpatului și în locuința sa a fost găsit cannabis în diferite cantități 6,3 grame,

0,7 grame, 4,7 grame, 9,3 grame și 11 grame, cum rapoartele de constatare tehnico-științifică

au concluzionat. Așadar, s-a dovedit una dintre acțiunile prevăzute în textul de

lege și anume deținerea drogurilor de risc de către inculpat, iar aceasta a fost

realizată nu pentru consumul său propriu cum a susținut ci în scopul arătat în

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 – circulația drogurilor de risc fără drept.

O asemenea concluzie se desprinde din anumite elemente de fapt, anume cantitatea

de droguri deținută – aproximativ 32 grame, buletinul de analize medicale din 26

noiembrie 2010 care a atestat că în urma testului pentru droguri inclusiv cannabis,

inculpatul a fost găsit negativ, ceea ce coroborate dovedesc că drogurile nu erau

destinate consumului inculpatului ci comercializării și din aceste motive nu se

justifică schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de

art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 – deținerea de droguri de risc pentru consum

propriu, cum în recurs a solicitat.

Circumstanța agravantă prevăzută de

art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000 se reține în situația în care în săvârșirea

faptelor prevăzute la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 sunt folosiți minori.

Atâta vreme cât la data de 25 noiembrie 2010 nu a existat nicio întâlnire între

H.T., B.E. și minorul L.N., alte acte materiale ale infracțiunii de trafic de droguri

săvârșite de H.T. nu au fost dovedite și nici nu au format obiectul judecății, nu

s-a dovedit că la 25 noiembrie 2010 inculpatul H. i-a livrat minorului cannabis

pentru ca acesta la rândul său să-l vândă vreunei persoane, circumstanța agravantă

prevăzută de art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000 nu se justifică în încadrarea

juridică a faptei inculpatului H.T. și se impune a fi înlăturată prin admiterea

recursului inculpatului sub acest aspect.

Referitor la pedepsele aplicate inculpatului

H.T. (cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. – pedepse

greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite

decât cele prevăzute de lege - invocat de parchet și apărare deopotrivă) pentru

faptele săvârșite –trafic de droguri de risc și deținere de armă fără autorizație,

Înalta Curte constată că la individualizarea pedepselor au fost avute în vedere

corect criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. respectiv limitele de pedeapsă

prevăzute de textul de lege, gradul de pericol social și împrejurările comiterii

faptelor circumstanțele reale în care au fost săvârșite, împrejurările care atenuează

răspunderea penală și datele care circumstanțiază persoana inculpatului, necunoscut

cu antecedente penale, cu o comportare bună în societate.

Fiind stabilite pedepse orientate spre

minimul special prevăzut de lege, s-a avut în vedere într-o măsură suficientă atât

datele care circumstanțiază persoana inculpatului (vârsta 58 ani, antecedente penale)

cât și pericolul social concret al faptelor, pus în evidență de împrejurările și

modalitatea în care a acționat, cantitatea de droguri traficată, iar prin urmare

în raport de criteriile enunțate nu se justifică majorarea pedepselor inculpatului

și schimbarea modalității de executare din suspendarea executării pedepsei sub supraveghere

în detenție, cum parchetul a cerut dar nici reducerea pedepselor, așa cum apărar