ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3751/2012

Asupra recursurilor de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 73 din 18 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Prahova, au fost condamnați inculpații:

- P.C. la pedepsele de: -3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. cu excepția drepturilor de a alege, ca pedeapsă complementară, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la delapidare prev. și ped. de art. 25 rap. la art. 2151 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit a) C. pen.;-1(un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită art. 254 alin. (1) cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 19 din Ordonanța nr. 43/2002 (republicată) și art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. d) C. pen., faptă din perioada 1993-2001; -1(un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. și ped. de art. 254 alin. (1) cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 19 din Ordonanța 43/2002 (republicată), art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. d) C. pen., faptă din perioada 1998-2001 și respectiv -2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prev. și ped. art. 323 alin. (1) și (2), cu aplic. art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. c) C. pen.

În baza disp. art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite, dispunându-se ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția drepturilor de a alege, ca pedeapsă complementară.

- B.D. la pedepsele de: -1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mita prev. și ped. de art. 254 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2). C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 19 din Ordonanța nr. 43/2002 (republicată), cu aplic, art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. d) C. pen.; -3(trei) ani închisoare și 2(doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. cu excepția drepturilor de a alege, ca pedeapsă complementară, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la delapidare prev. și ped. de art. 26 rap. la art. 2151 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplic, art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. a) C. pen.; -1(un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la luare de mită prev. și ped. de art. 26 rap. la art. 254 alin. (1) cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 19 din Ordonanța nr. 43/2002 (republicată), cu aplic, art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. d) C. pen. și -2(doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiunii prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic, art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. c) C. pen.

Conform disp. art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite, dispunându-se ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția drepturilor de a alege, ca pedeapsă complementară.

- N.O. la pedepsele de: - 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. cu excepția drepturilor de a alege, ca pedeapsă complementară, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prev. și ped. de art. 215

1

alin. (1) și (2) C. pen., cu aplic, art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. a) C. pen.; - 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prev. și ped. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplic, art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. c) C. pen.

în temeiul disp. art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite, dispunându-se ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția drepturilor de a alege, ca pedeapsă complementară.

În temeiul disp. art. 71 C. pen. s-a aplicat fiecărui inculpat și pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

Conform disp. art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepselor aplicate inculpaților P.C. și B.D. reținerea și arestarea preventivă începând cu data de 17 februarie 2005 până la 17 octombrie 2006.

În baza disp. art. 861 alin. (1) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate tuturor inculpaților sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 8 ani, calculat conform art. 862 C. pen., perioadă în care, potrivit disp. art. 863 alin. (1) C. pen., aceștia fiind obligați să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova la datele care vor fi stabilite de acest serviciu; b) să anunțe Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova, în prealabil, despre orice schimbare a domiciliului, reședință sau locuință și despre orice deplasare care depășește 8(opt) zile, precum și întoarcerea din deplasare; c) să comunice Serviciului de Probațiune precizat schimbarea locului de muncă și justificarea acestei schimbări;d)să comunice aceluiași serviciu de probațiune informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza disp. art. 359 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus comunicarea unei copii de pe prezenta hotărâre de la data rămânerii definitive a acesteia și la Poliția Municipiului Ploiești.

În final, conform disp. art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicată fiecărui inculpat pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii aplicate inculpatului.

Conform disp. art. 254 alin. (3) C. pen. s-a dispus confiscarea sumei de 650.000.000.lei de la inculpatul P.C. și a sumelor de 3.555.505.322 lei și 61.000 dolari SUA de la inculpatul B.D.

În latură civilă, în baza disp. art. 14-15 rap. la art. 346 C. proc. pen., combinat cu art. 998-999 și 1003 C. civ., s-a dispus obligarea în solidar a inculpaților P.C., B.D. și N.O. la plata sumei de 70.010,06 dolari SUA către partea civilă SC R.A.R. SA Ploiești.

Totodată, în baza art. 350 alin. (1) rap la art. 139 alin. (2) și respectiv art. 343 alin. (2) rap. la art. 168 C. proc. pen. au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile formulate de inculpatul P.C., privind revocarea măsurii obligării acestuia de a nu părăsi țara precum și aceea de ridicare a sechestrului asigurător.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut pe baza probelor administrate, respectiv: denunțuri și autodenunțuri, declarații martori, declarații învinuit și inculpat, procese-verbale de confruntare, procese-verbale de conducere în teren, procese-verbale de reconstituire, procese-verbale de percheziție domiciliară, documente contabile, relații de la S.R.I., LP.J. Prahova, Parchetul de pe lână Curtea de Apel Ploiești; S.N.P. Sucursala „P."; SC R.A.R. SA, interceptare telefonică, situații prejudiciu, situații evoluție prețuri la produsele benzină, motorină și combustibil lichid de încălzire; fotografii judiciare, raport de expertiză tehnică judiciară efectuată în faza de cercetare judecătorească, vinovăția inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor deduse judecății și următoarea situație de fapt:

În toamna anului 1993, inc. col. (rez.) P.C., având funcția de șef al Secției de Informații Prahova, iar prim-locțiitor pe inc. col. (rez.) B.D., a început să aducă în curtea Secției de Informații Prahova mai multe autoturisme fabricație străină, ce nu aparțineau unității, primite de acesta în mod ilegal de la o grupare de oameni de afaceri de cetățenie italiană, ce dezvoltau afaceri pe teritoriul României, afaceri în care era implicat și ofițerul respectiv.

Autoturismele respective urmau să fie folosite de inc. col. (rez.) P.C., în principal în interes personal, ele nefiind alocate la cota de carburant a unității, fiind necesară astfel alimentarea cu benzină sau motorină din alte surse.

Pe acest fond, inc. col. (rez.) P.C. era obligat să găsească o sursă „neoficială" de unde să aducă, în mod repetat, importante cantități de benzină și motorină, având în vedere că autoturismele respective erau din categoria celor cu capacitate cilindrică mare și cu consum substanțial de carburant.

Sursa de carburant identificată de inc. col. (rez. P.C. a fost SC R.A.R. SA Ploiești, unde director general era N.O. în acea perioadă, conform modului de lucru și a organizării Serviciului Român de Informații, ofițerii operativi nu mai aveau repartizate anumite obiective economice, ci lucrau pe principiul „liniei de muncă", în sensul că anumite ramuri și genuri de activități din județul respectiv erau considerate linii de muncă, una dintre ele fiind și petrochimia, care includea rafinăriile din județul Prahova în speța de față, printre ele situându-se, ca unul din obiectivele principale SC R.A.R. SA Ploiești.

În perioada respectivă martorul E.V. era ofițer activ la Secția de Informații Prahova lucrând în domeniul de muncă petrochimie, având ca obiectiv și SC R.A.R. SA Ploiești.

Pe baza probelor administrate și declarațiilor martorului, care se coroborează cu celelalte probe, s-a reținut de instanța de fond că acest ofițer răspundea de mulți ani de acest obiectiv, „stăpânind" situația operativă destul de bine.

Astfel, a rezultat că E.V. a început, din toamna anului 1993, să prezinte conducerii Secției de Informații Prahova, respectiv col. (rez.) P.C. și col. (rez.) B.D., în mod repetat, informații culese din această rafinărie, din care rezulta, la vremea respectivă, că există tendința de „coagulare" a unor grupuri de interese din care făceau parte factorii din conducerea rafinăriei și administratorii unor firme particulare, implicați în activități comerciale cu produse petroliere, activități de tip infracțional.

Motivează prima instanță că în mod nejustificat ofițerului respectiv i s-a refuzat sistematic implementarea informațiilor respective, implementare care dacă ar fi fost făcută, ar fi trebuit să conducă, în final, la sesizarea organelor de cercetare penală (poliție, parchet), după ce în prealabil trebuia deschis un caz informativ pentru a surprinde și delimita amploarea fenomenului infracțional.

Aceste refuzuri nejustificate au fost repetate, situație ce a fost de natură să-i reducă artificial vol. de muncă al ofițerului dar și calitatea activității sale, riscând să aibă probleme cu calificativele periodice ce se acordau pe linie profesională.

Din acest motiv, între ofițerul E.V. și cei doi inculpați s-a instaurat, în scurt timp, o stare de conflict de care au luat la cunoștință și colegii ofițerului, respectiv: martorii Ma.G., R.M., P.Ș. și D.G.

Deoarece ofițerul E.V. a protestat în mod public în sediul unității, față de refuzurile celor doi șefi, devenind astfel „incomod", aceștia din urmă i-ar fi zis efectiv să nu se mai ocupe de SC R.A.R. SA și să îl schimbe de la acel loc de muncă.

Din declarațiile inculpatului N.O. s-a reținut că acesta îl cunoștea pe ofițerul E.V. de mai mulți ani, deoarece acesta din urmă era ofițer vechi de obiectiv. N.O. a declarat că până la îndepărtarea din obiectivul SC R.A.R. SA a ofițerului E.V., acesta l-a chemat într-o zi în mun. Ploiești, prilej cu care „i-a fluturat" niște hârtii în față, explicându-i că din ordinul șefului său P.C. îi aduce la cunoștință că la Secția de Informații Prahova există documente și informații despre activități compromițătoare ale sale, unele putând avea chiar caracter ilegal, transmițându-i în același timp, „sugestia" șefului său P.C. să meargă pentru o discuție, în perioada următoare la biroul acestuia.

La scurt timp după acest moment, inculpatul N.O. s-a deplasat la biroul col. (rez) P.C., prilej cu care, acesta din urmă, i-a prezentat directorului un set de fotografii cu cisterne și cu persoane, fotografii realizate în SC R.A.R. SA și o serie de documente despre care P. a susținut că sunt fișe cu informații compromițătoare despre toți factorii de conducere din județul Prahova.

Cu acest prilej inc. col. (rez.) P.C. i-a mărturisit lui N.O. că deține dovezi despre posibila implicare a acestuia în afaceri ilegale cu produse petroliere, precum și ale unor relații ale acestuia cu persoane de sex feminin din rafinărie, explicându-i că aceste informații au fost obținute în cadrul serviciului, însă i-a sugerat în același timp că ar fi dispus să nu implementeze informațiile

S-a apreciat că această atitudine a col. (rez.) P.C. a fost în realitate o încălcare flagrantă a atribuțiilor de serviciu, urmărind ca prin atitudinea sa să realizeze „punerea în dependență" a numitului N.O.. în plan subiectiv P.C. nu și-ar fi putut atinge scopul dacă N.O. „și-ar fi permis" să ignore eventualele amenințări ce ar fi putut să derive din situația mai sus expusă cu privire la persoana sa.

La scurt timp după ce a avut loc această discuție, N.O. a participat la o reuniune cu factori din lumea petrolului, ce a avut loc într-un local public din județul Prahova, unde a purtat anumite discuții profesionale, reuniune la care nu a participat și inculpatul P.C.. După câteva zile, în mod surprinzător pentru numitul N.O. acesta a fost chemat urgent de col. (rez.) P.C., la birou la el, prilej cu care ofițerul i-a relatat atât conținutul discuțiilor purtate cât și anumite gesturi spontane pe care N.O. le făcuse la reuniune, reproșându-i cu acest prilej atitudinile sale. N.O. a înțeles un singur lucru în urma acestei discuții și anume faptul că este permanent „monitorizat" de P.C., în acest mod „punerea în dependență" a lui N.O. de către P.C. s-a accentuat, fapt urmărit și conștientizat de P.

În continuarea acestei discuții inc. col. (rez.) P.C. a schimbat subiectul discuției, explicându-i lui N.O. că el și subordonații săi răspund la nivel național de supravegherea traficului ilegal cu produse petroliere în fosta Iugoslavie și că, aceste responsabilități presupun multe sarcini ce se realizează prin deplasări repetate în țară, pentru care S.R.I.-ul nu deține suficient carburant auto.

Inculpatul N.O. i-a cerut să-i dea din rafinărie benzină și motorină, atunci când o să aibă nevoie, fără bani și fără forme legale, motivând că serviciul din care face parte „e sărac". N.O., față de cele petrecute anterior între ei a acceptat fără comentarii propunerea lui P.C., chiar dacă cunoștea că el va trebui să sustragă din gestiunea rafinăriei combustibilul respectiv.

Cei doi s-au înțefes ca N.O. să-i permită șoferului inc. col. (rez.) P.C., respectiv martorul G.G., să intre în rafinărie cu autoturismul Secției de Informații Prahova (autofurgon), să încarce butoaiele respective și să iasă nestingherit pe poartă fără documente legale. în baza acestei rezoluții infracționale, la scurt timp, martorul G.G., care era subofițer activ la Secția de Informații Prahova, la vremea aceea, s-a deplasat la N.O., explicându-i că este trimis de P.C. după benzină și motorină.

Din declarațiile martorului G.G. și G.A.J., a rezultat că acest prim transport s-a făcut cu un mijloc auto pus la dispoziție de N.O., prilej cu care, în butoaie metalice și alte recipiente din plastic, s-a încărcat benzină și motorină.

Produsele petroliere respective au fost aduse în curtea Secției de Informații Prahova, pe timp de zi, însă, inițial, gestionarul G.A.J., constatând că nu există documente legale pentru marfa respectivă, a refuzat să primească în depozit carburantul adus de G.G.

Față de atitudinea sa, martorul G.A.J. a fost chemat la comandant, în speță la inc.col. (rez) P.C., care i-a cerut să primească combustibilul respectiv în depozit. G.A.J. i-a motivat că nu poate să primească în depozit această marfă fără documente și i-a cerut lui P. să fie de acord să întocmească un înscris de mână (proces-verbal de custodie), în care să figureze data, tipul și cantitatea de produs și faptul că benzina și motorina i-au fost predate lui G.A.J. de șeful său. Martorul G.A.J. s-a scuzat în fața șefului său pentru această cerere, însă a motivat că îi este teamă de un eventual control la care ar putea fi găsit cu un plus nejustificat în gestiune.

Col. (rez.) P.C. a acceptat propunerea martorului G.A.J. iar acesta din urmă a redactat, în formă olografă, pe agenda sa personală, un proces-verbal de custodie ce poartă data de 17 noiembrie 1993 din care rezultă că P.C. i-a predat, fără documente legale, 200 litri benzină Premium C098 și 178 litri motorină, procesul-verbal fiind semnat de P. la „P." și de martor la „primire".

Pe „verso"- ui acestei pagini G.A.J. a notat anumite date calendaristice și cantități, în litri, despre care a declarat că sunt alimentările făcute din combustibilul respectiv, la mașinile străine aduse de șeful său șa).

După acest moment al „primei aprovizionări", martorul G.G. a continuat să se deplaseze lunar la SC R.A.R. SA Ploiești, de unde încărca, de fiecare dată 7 (șapte) butoaie metalice a câte 220 litri fiecare, cu, benzină și motorină luată din dispoziția lui N.O., de la Secția A.F.P. din rafinărie, fără documente legale.

Din declarația martorului G.G. s-a reținut că, lunar 60% din cantitatea de produs petrolier pusă în cele 7 butoaie era benzină și 40% motorină iar transportul acestor butoaie se făcea cu camioneta S.R.I. Prahova, pe timp de zi ele fiind aduse de fiecare dată în incinta SRL Secția de Informații Prahova și depozitate într-o magazie la care aveau acces de regulă, G.G. și martorul G.A. și din care se alimentau, din ordinul inc. col. (rez.) P.C., în mod exclusiv, autoturismele marcă străină ce nu aparțineau unității și care erau folosite în interesul majoritar al acestui inculpat.

De asemenea, a rezultat că inc. col. (rez.) P.C. i-a cerut martorului G.G. să țină o evidență personală, pe niște caiete, a cantităților de combustibil „intrate" lunar, precum și a alimentărilor zilnice, caiete care erau verificate de inculpat și când ele erau completate integral îi erau cerute lui G.G. și distruse în prezența acestuia de inc. col. (rez.) P.C., în biroul său, „operațiune" care a durat până în luna aprilie 2001, când inc. col. (rez) P.C. și-a dat demisia din funcția de șef al Secției de Informații Prahova.

La începutul anului 1998, SC R.A.R. SA Ploiești a fost supusă procesului de privatizare, pachetul majoritar de acțiuni fiind achiziționat de SC I. SA București, administrată de omul de afaceri l.N.

Din probele administrate a rezultat că, după privatizare, loan Niculae l-a numit la rafinărie, în funcția de consilier personal, pe l.T.L., iar N.O. a continuat să îndeplinească funcția de director general până în luna mai a anului 2000.

Și după privatizare, inc. col. (rez) P.C. a continuat să facă, în același ritm și în același mod, lunar, aprovizionări de benzină și motorină de la SC R.A.R. SA Ploiești, în condițiile în care, încet-încet a intrat în această relație infracțională și cu consilierul l.T.L.. Acesta din urnă a fost investit, conform fișei postului, cu puteri decizionale privind întreaga activitate de comerț, investiții, pază și administrare a patrimoniului, împărțind practic atribuțiunile cu N.O. care avea și el atribuțiunile sale în domeniile mai sus menționate.

Martorul G.G. a declarat că, după privatizare juc. col. (rez.) P.C. a început să-l trimită cu acele butoaie la l.T.L. Acesta a continuat să-i dea benzină și motorină lui P., ce erau practic sustrase din rafinărie ca și în perioada anterioară, cu aprobarea tacită a inculpatului N.O.

Această relație infracțională, pe fondul căreia inc. col. (rez.) P.C. a obținut, în mod ilegal, benzină sau motorină de la SC R.A.R. SA Ploiești, are un segment în perioada 1999-2000, particularizat de restul perioadei activității infracționale prin aceea că, în perioada respectivă SC R.A.R. SA nu mai deținea pe stoc, benzină premium de care inc. col. (rez) P.C. avea nevoie lunar. Prin înțelegere cu l.T.L. s-a hotărât, în aceste condiții și pentru a asigura „în flux continuu" lui P. benzina necesară ca SC R.A.R. SA să comande în numeie și pe banii săi la Sucursala „P." din cadrui S.N.P., cantitățile de benzină necesare lui P.C., pe care șoferii săi, respectiv martorii O.D. și G.G., să meargă eu autofurgoneta Secției de Informații Prahova să o încarce direct din „P.", urmând ca plata să fie făcută de SC R.A.R. SA

Pentru aceasta, era nevoie, mai mult formal, de acceptul directorului general al Sucursalei „P.", martorul N. Petre, accept ce trebuia să fie dat în scopul de li se permite șoferilor de la Secția de Informații Prahova să încarce benzina în butoaie metalice de 200 litri, de la rampa din „P.", unde se încărcau numai cisternele auto. Pentru a primi acest accept, inc. col. (rez.) P.C. l-a trimis pe adjunctul său inc. col. (rez.) B.D. să vorbească cu directorul general al Sucursalei „P.", martorul N.P.

În acest timp, martorul G.G. se afla la poarta Sucursalei P., cu furgoneta cu butoaie, pentru încărcare. Inc. col. (rez.) B.D. a recunoscut această situație în declarațiile sale, precizând că din ordinul șefului său s-a deplasat la N. Petre, pe care l-a rugat să-i permită lui G.G. să încarce butoaiele metalice de la rampa auto a Sucursalei „P.".

Pentru stabilirea datelor exacte ale acestor transporturi (preț, tip de produs, dată, cantitate) s-au ridicat de la Sucursala „P." toate livrările, care s-au efectuat în perioada 1999-2000, de benzină către SC R.A.R. SA, precum și documentele de plată și stingere a datoriilor, și s-a constatat că din Sucursala „P." au plecat către Secția de Informații Prahova următoarele cantități de benzină:-cu factura fiscală și avizul de însoțire a mărfii, ambele din data de 20 iulie 2000, delegat G.G., mijloc de transport auto, cantitatea de 850 kg benzină premium fără plumb, total 11.130.920 lei;-cu factura fiscală și avizul de însoțire a mărfii, ambele din data de 21 noiembrie 2000, delegat O.D., mijloc de transport auto, cantitatea de 320 kg benzină premium fără plumb, total 5.159.722 lei; -cu factura fiscală și avizul de însoțire a mărfii, ambele din data de 11 octombrie 2000, delegat O.D., mijloc de transport auto, cantitatea de 640 kg benzină premium fără plumb, total 9.691.309 lei;-cu factura fiscală și avizul de însoțire a mărfii, ambele din data de 12 octombrie 2000, delegat O.D., mijloc de transport auto, cantitatea de 340 kg benzină premium fără plumb, total 5.148.508 lei;-cu factura fiscală și avizul de însoțire a mărfii, ambele din data de 07 februarie 2001, delegat O.D., mijloc de transport auto, cantitatea de 660 kg benzină premium fără plumb, total 10.593.464 lei.

La dosarul cauzei s-au depus copii conform cu originalul, după „Registrul de intrare-ieșire al autovehiculelor în Sucursala P.", în perioada respectivă, care are și rubrică „numele și prenumele destinatarului sau șoferului" în cuprinsul acestuia au fost regăsite, ca ieșite pe poartă din Sucursala „P.", mijloacele auto conduse de G.G. și O.D.

De asemenea, la dosar a fost depuse copii conforme cu originalul după contractele și ordinele de compensare între SC R.A.R. SA Ploiești și S.N.P. P. - Sucursala „P.", din care rezultă că, în realitate, cantitățile de benzină ridicate din „P." și folosite în final de inc. col. (rez) P.C. au fost plătite de SC R.A.R. SA Ploiești.

În gestiunea SC R.A.R. SA „scăderea" acestor cantități de benzină s-a făcut prin emiterea unui număr de șapte bonuri de consum intern, toate false, în care s-a consemnat că benzina, care în realitate a ajuns la Secția de informații Prahova, ar fi fost consumată în cadrul SC R.A.R. SA.

S-a motivat de prima instanță că importanța documentelor contabile rezidă și din aceea că, s-a putut constata, în baza unor probe materiale ce nu mai pot fi contestate, faptul că P.C. a folosit la autoturismele sale din curtea S.R.I. cantități mari de carburant de calitate superioară. Martorul G.G. și celelalte persoane din cadrul Secției de Informații Prahova care au fost audiate, au confirmat de altfel că benzina sau motorina cu care se alimentau autoturismele străine era de cea mai bună calitate. Toate aceste persoane au mai declarat că mașinile la care erau utilizate benzina și motorina respectivă, erau sofisticate și nici nu ar fi funcționat cu benzină de proastă calitate sau de cifră octanică joasă, respectiv de 70-75 octani, așa cum a încercat să inducă o falsă reprezentare în declarațiile sale, atât inc. col. (rez.) P.C., cât și inculpatul N.O.

Din cadrul Secției de Informații Prahova, pentru perioada 1993-2001, cu privire la aducerea periodică în curtea unității, în condițiile descrise anterior, de butoaie de benzină și motorină și cu privire la tipurile de autoturisme la care combustibilul respectiv era utilizat, au mai fost audiate următoarele cadre, sau foste cadre din această unitate: D.G.; R.A.O.; G.M.; C.D.; U.M.; L.L.N.; R.M.; D.M.; T.G.; P.F.C.; S.l.; C.G. ș.a. Prin coroborarea tuturor probelor administrate în cauză s-a stabilit, inclusiv prin recunoașterea inculpaților col. (rez.) P.C. și col. (rez) B.D.; că în perioada 1993-2001, inc. col. (rez) P.C. a adus în curtea Secției de Informații Prahova și folosit în interes majoritar personal.

Toate cadrele și fostele cadre din Secția de Informații a jud. Prahova audiate au declarat, inclusiv despre modul de folosire de către inc. col. (rez.) P.C., a acestor autoturisme, rezultând, în urma coroborării probelor că, pe perioada celor 9 ani, P.C. a acceptat unor subordonați, de maxim 30 de ori, să se deplaseze pe distanțe medii, gen Ploiești-București (tur-retur); Ploiești-Bușteni și două curse la distanțe mai îndepărtate, restul timpului fiind folosite exclusiv în interes personal.

Cu prilejul audierii inc. col. (rez.) P.C. a recunoscut în parte, faptul că pe perioada menționată 1993-2001, ar fi pretins și primit, în mod Periodic, de la N.O. și l.T.L., diverse cantități de benzină și motorină ridicate de șoferii T.L., diverse cantități de benzină și motorină ridicate de șoferii săi din rafinării fără ca aceste cantități să fie plătite și fără să se întocmească forme legale, și a susținut că a luat cantități mult mai mici, de circa 500 litri pe an și că ar fi folosit acest combustibil exclusiv în efectuarea unor curse în interesul serviciului cu mașinile de fabricație străină care aflau în gestiunea unității.

În sprijinul afirmațiilor sale a solicitat audierea foștilor șefi ai S.R.I., C.G., M.V. și a foștilor prim-adjuncți ai S.R.I., l.V. și L.V. Cu privire la foștii săi șefi, inc. col. (rez.) P.C. a susținut că acest mod de „procurare" a unor cantități de carburanți din surse „neoficiale", precum și modul lor de folosire la acele autoturisme marcă străină, s-ar fi făcut cu știința și acordul șefilor invocați și exclusiv în interesul serviciului, solicitând audierea lor în acest sens.

Cei patru martori au fost audiați, dar nici unul dintre ei nu a confirmat susținerile inculpatului, declarând că aceste practici invocate de inc.col. (rez.) P.C. au caracter ilegal și ei nu au avut cunoștință de existența lor. Aceștia au mai declarat că era interzis, conform legii și regulamentelor interne, ca o unitate din sistem să folosească carburant „procurat" fără întocmirea formelor legale. Cu privire la faptul dacă era permisă și acceptată de către dânșii ca șefi ai instituției, prezența în unitatea teritorială Prahova a acelor autoturisme ce nu făceau parte din gestiunea unității, cei patru martori au declarat că nu au avut cunoștință de acest fenomen și că dacă el a existat, este împotriva legii.

Relația infracțională a inc. col. (rez.) P.C. cu factorii de decizie din SC R.A.R. SA. Ploiești, care a avut drept scop procurarea de inculpat a acestor cantități de benzină și motorină a fost cunoscută, îngăduită și chiar întreținută, de fostul său prim-locțiitor inc. col. (rez.) B.D., care chiar a declarat că, fiind prezent aproape permanent la SC R.A.R. SA Ploiești, de care răspundea faptic, a constatat fenomenul respectiv prin care P.C. își trimitea subordonații „la lumina zilei și la vedere" să ia în mod repetat benzină și motorină, motivând însă că s-a gândit că, dacă această activitate se desfășoară la vedere și carburantul se duce în unitate nu este nicio problemă de ilegalitate, susținând că el a avut impresia că șeful său folosește în interes de serviciu carburantul respectiv.

S-a mai reținut prin rechizitoriu faptul că în modul în care a procedat inc. col. (rez) B.D. și-a încălcat flagrant atribuțiunile de serviciu, deoarece, pe de o parte nu a făcut demersurile legale pentru intrarea în legalitate, iar pe de altă parte, în toată această perioadă, s-a implicat direct în alte acte materiale ale aceleiași infracțiuni, acordând în schimb, pe perioada în cauză, împreună cu șeful său, „protecție" inculpatului N.O. și făptuitor l.T.L., prin nepromovarea, pe circuit oficial a unor informații care relevau existența unor fenomene infracționale grave în SC R.A.R. SA Ploiești și în care erau implicați și cei doi șefi.

În primele declarații luate inc. col. (rez.) P.C. și inculpatului N.O. aceștia au încercat să susțină că ar putea exista între SC R.A.R. SA Ploiești și Secția de Informații Prahova, acte de sponsorizare în baza cărora rafinăria să fi „livrat" benzină și motorina în acele butoaie metalice. Atât din relațiile primite de la S.R.I., cât și din relațiile primite de la SC R.A.R. SA Ploiești, a rezultat că între cele două unități nu au existat niciodată încheiate acte de sponsorizare. După obținerea acestor dovezi inculpatul N.O. și-a modificat susținerea în referire la acest aspect.

În luna noiembrie 1994, inc. col. (rez.) P.C. i-a dat dispoziție primului său locțiitor, inc. col. (rez) B.D., să se deplaseze în poarta SC R.A.R. SA Ploiești, de unde să preia o vidanja încărcată cu combustibil de încălzire, pe care să o conducă, urcând în cabina acesteia, la Vila „C." din Stațiunea Cheia, unde administrator era martorul B.M., audiat în cauză ca martor. Inc. col. (rez) B.D. s-a conformat, s-a deplasat în poarta rafinăriei unde a găsit vidanja respectivă (ce nu a putut fi identificată), s-a urcat în cabina acesteia și a asigurat „traseul" până la Vila „C." unde i-a așteptat martorui B.M.

Vidanja avea 7 tone de combustibil ce au fost descărcate în bazinul subteran al vilei, urmând să fie folosit la încălzire și prepararea apei calde. în timp ce șoferul a descărcat combustibilul, B.M. și inc. col. (rez) B.D. au servit masa fără ca ofițerul să-i predea beneficiarului vreun document însoțitor al mărfii.

După un an de zile, în luna noiembrie a anului 1995, inc. col. (rez) P.C., i-a mai trimis lui B.M., la Cheia, în aceeași zi, alte două vidanje cu capacitate de 7 tone fiecare, încărcate cu combustibil de încălzire, preluate de același inc. col. (rez) B.D., din fața SC R.A.R. SA Ploiești și conduse până la Cheia, în intenția reală de a se asigura că nu intervine poliția sau alt organ de control, deoarece combustibilul era sustras din rafinărie și nu avea documente legale.

Despre situația de fapt au fost audiați și confruntați cei în cauză, respectiv: B.D. cu B.M., inc. col. (rez) P.C. și inc. col. (rez) B.D., inc. col. (rez) B.D. cu inculpatul N.O., inc. col. (rez) P.C. cu martorul B.M., confruntări ce au fost efectuate în prezența apărătorilor aleși ai inculpaților, ocazie cu care P.C. și N.O. nu au recunoscut faptele, ele fiind însă recunoscute de B.D., care i-a confirmat susținerea inițială a lui B.M.

Începând cu cele trei vidanje cu combustibil sustras din SC R.A.R. SA cu concursul inculpatului N.O., P.C. a constatat că, din această unitate petrochimică, prin „slăbiciunea" liderului ei, poate „să procure" și cantități mult mai mari, în raport cu cantitățile lunare care continuau să fie scoase cu butoaiele metalice.

Astfel, în anul 1997, inc. col. (rez) P.C. a demarat împreună cu înv. S.M. construcția unei vile, proprietate personală, construcție realizată de înv. M.S. cu materiale și forță de muncă din societatea SC A. SA Mâneciu, jud. Prahova (profil construcții hidrotehnice), fără ca inc. col. (rez) P.C. să achite acestei societăți contravaloarea materialelor și a forței de muncă.

Până în martie 1998, înv. S.M. a demarat construcția vilei lui P. și neavând bani să-i plătească inc. col. (rez) P.C. i-a propus lui S.M. să-i dea „în compensare" motorină de la SC R.A.R. SA, dar fără documente legale, propunere pe care Înv. S.M. a acceptat-o fără să ceară prea multe detalii.

Această primă discuție a avut loc telefonic între cei doi, potrivit căreia s-au înțeles ca Înv.S.M. să trimită a doua zi la poarta SAC R.A.R. SA o cisternă auto de capacitate 20 tone, cu șofer din unitatea sa, fără delegat, P. i-a explicat că „omul său" îl va aștepta în poartă pe șofer și că o să-l recunoască după sigla societății SC A. SA aplicată pe ușile cabinei. A doua zi, respectiv pe data de 06 martie 1998, conducătorul auto din subordinea Înv. S.M., respectiv martorul Soare Constantin, s-a deplasat cu cisterna în poarta rafinăriei, unde a fost întâmpinat de martorul G.G., șoferul inc. col. (rez) P.C.

Acesta din urmă a primit ordin de la șeful său să introducă cisterna de la SC A. SA în Rafinărie, să o încarce și să o conducă ca antemergător, la destinație (depozitul din Comuna Homorîciu jud.Prahova).

Martorul G.G. a luat legătura cu l.T.L. și acesta a dat dispoziția la poarta și la rampa AFP, să se încarce la capacitate maximă cisterna respectivă, iar după încărcare cisterna a fost scoasă din rafinărie, conform dispozițiilor lui l.T.L. fără să mai treacă prin procedura de cântărire, emitere a certificatului de calitate, prin prelevare de probe și de facturare. Cisterna respectivă a fost condusă, ca antemergător de G.G., până la depozitul din comuna Homorîciu, unde a fost primită de gestionara P.M. și soțul său, P.I.S. Din declarațiile acestora a rezultat că transportul nu a fost însoțit de documente, ele fiind primite ulterior de la conducerea SC A. SA. Martorul S.C., cu ocazia audierii a precizat că el deține acasă o agendă din perioada respectivă, în care avea obiceiul sa¬și noteze toate cursele efectuate, pentru eventualele verificări pe această temă. Doi membrii ai echipei de anchetă s-au deplasat la domiciliul martorului, au identificat agenda, unde la data de 06 martie 1998, martorul a făcut următoarea mențiune olografa: „o cursă cu motorină de la SC A. SA Ploiești la Peco Homorîciu; delegat de la SC A. SA ", însemnare ce a fost făcută cu ocazia efectuării cursei respective motivând că este singura cursă făcută cu delegat de la Astra, menționând că de regulă, când a efectuat curse la rafinărie era însoțit de delegat de la SC A. SA, fila respectivă fiind ridicată în original și depusă la dosar, împreună cu procesul-verbal de ridicare.

În baza aceleiași înțelegeri între inc. col. (rez) P.C. și înv. S.M., spre sfârșitul lunii martie 1998, conducătorul auto l.I. de la SC A. SA a fost chemat într-o dimineață la șeful de garaj B.M., care i-a dat dispoziție să se deplaseze cu o cisternă de capacitate 20 tone fără delegat la SC R.A.R. SA, i-a spus că o să fie așteptat de un delegat să-l încarce și să-l ducă la depozitul de la Homorîciu. Martorul l.I. iar cu ocazia audierii a declarat că a rămas surprins că merge la rafinărie fără delegat, fapt care nu se mai petrecuse până atunci, dar a efectuat cursa. In fața rafinăriei a fost întâmpinat de un bărbat pe nume „G." care nu era altui decât G.G., șoferul inc. col. (rez) P.C.. Acesta a fost trimis de șeful său să încarce și această cisternă cu motorină, tot cu ajutorul lui l.T.L., care nu a întocmit nici un act, carburantul fiind sustras din gestiune.

În aceeași lună P.C. I-a mai trimis pe șoferul său G.G. la l.T.L., la aceeași rafinărie, să conducă pe traseu o autovidanjă încărcată cu 10 tone combustibil lichid de încălzire, combustibilul fiind în fapt sustras de l.T.L., prin aceleași manevre. Martorul G.G. a condus autovidanjă în comuna Mîneciu jud. Prahova, la ansamblul de locuințe de serviciu al SC A. SA Mîneciu, unde a fost așteptat personal de înv. S.M., în prezența căruia autovidanjă a fost descărcată în rezervorul subteran al ansamblului de locuințe.

La data de 30 iunie 2005 înv. S.M. a formulat o sesizare. Din probele administrate s-a constata că, în evidențele contabile ale SC A. SA Mîneciu se află o serie de documente fiscale, de aprovizionare cu produse petroliere în acea perioada, care provin de la societăți comerciale ce nu există în realitate, fapt care a condus la concluzia că actele respective sunt false, ele putând servi, inclusiv la „acoperirea" cantităților de motorină și combustibil lichid, aduse de la SC R.A.R. SA, fără documente legale.

Din coroborarea declarațiilor martorilor G.G., N.V.A., precum și a declarațiilor salariaților din SC R.A.R. SA, s-a reținut că în același mod, cu același mijloc de transport condus de N.V.A. și însoțit de fiecare dată ca antemergător de G.G., s-au mai sustras din gestiunea SC R.A.R. SA, prin demersurile lui l.T.L., următoarele cantități de combustibil petrolier lichid: - un transport de 10 tone, în luna martie 1998. la un punct de lucru al SC P. SRL Ploiești, unde funcționa o brutărie, societate ce era administrată de înv. P.N., vechi prieten de familie cu inc. col. (rez) P.C. Aici, combustibilul a fost descărcat într-un rezervor suprateran aflat în curtea brutăriei, combustibil ce a dispărut odată cu încetarea activității acestui punct de lucru; -în luna aprilie 1998. două transporturi succesive (în aceeași zi), a câte 10 tone fiecare, la o moară din comuna Păulești jud.Prahova ce funcționa în cadrul punctului de lucru al aceleiași SC P. SRL Ploiești, administrată de Înv..P.N.; aceste 2 transporturi au fost descărcate într-un rezervor metalic, suprateran fixat pe patru picioare în beton, în curtea societății respective;-un alt transport de 10 tone, în aceeași lună. în com. Găgeni jud.Prahova la o moară ce funcționa în cadrul unui alt punct de lucru al SC P. SRL Ploiești, ce aparținea Înv. P.N., fiind descărcat combustibilul într-un rezervor suprateran; - după câteva zile, s-au mai efectuat două transporturi a câte 10 tone fiecare la Vila din Cheia zona Valea Neagră a inc. col. (rez.) P.C., conținutul autovidanjelor a fost descărcat într-un rezervor suprateran din curtea vilei, identificat cu ocazia percheziției domiciliare efectuate în cauză; - în luna mai 1998, au mai fost efectuate în același mod două transporturi cu autovidanja respectivă, fiecare având capacitatea de 10 tone cu combustibil lichid pentru încălzire la Vila „C." din Cheia, trecută între timp în proprietatea SC C.C. SRL Cheia, administrată din 1998 de Înv. P.N. Cu prilejul audierilor și confruntărilor înv. N.O., acesta a mai precizat că după privatizarea SC R.A.R. SA s-au prezentat într-una din zile la el în birou, inc. col. (rez) B.D., însoțit de făptuitorul l.T.L., cerându-i acordul să încarce o vidanja cu combustibil lichid de încălzire, fără documente legale, pe care B.D. să o însoțească până la o vilă din Cheia, susținând că acolo ar fi un centru de ascultări (interceptări) al S.R.I., unde urmează să se desfășoare o serie de activități oficiale, scop în care vila trebuie încălzită și S.R.I. nu are bani să plătească combustibilul.

Cu privire la aceste transporturi de combustibil cu autovidanja respectivă a fost audiat și reaudiat și înv. P.N., care deși inițial nu a recunoscut că a primit astfel de cantități în condițiile descrise, însă ulterior a precizat, în prezența apărătorului ales, că anterior a ascuns adevărul și că în realitate în 1998 la propunerea prietenului său P.C. a acceptat să „fie ajutat" de acesta, prin procurarea unor cantități de combustibil lichid, deoarece acest produs era în acea perioadă deficitar pe piață.

Cu privire la modul în care, pe toată perioadă cuprinsă între anii 1993-2001, de la Secția A.F.P. din SC R.A.R. SA în butoaie, autovidanje și cisterne s-au încărcat cantitățile mai sus menționate de benzină, motorină și combustibil de încălzire, fără documente legale și din dispoziția înv. N.O. și a făptuitorului l.T.L., au fost audiați și reaudiați următorii martori: R.N.S., S.l., F.M., S.Ș., C.A., A.l., J.I., D.F., ș.a. care au confirmat în totalitate faptele așa cum au fost reținute prin actul de sesizare, susținând că pe toată această perioadă, au încărcat în butoaie, cisterne și vidanje (indicând și autovidanja, „cu cabina albastră"), cantități de benzină, motorină și combustibil, delegat fiind de fiecare dată bărbatul identificat sub apelativul de „G.", recunoscut de aceștia ulterior ca fiind martorul G.G. Toți acești martori au mai declarat că din dispoziția celor doi factori de conducere din rafinărie, toate cantitățile iivrate în acest mod au fost trecute la capitolul „pierderi tehnologice".

Cu privire la justificarea acestor cantități prin includerea în capitolul „pierderi tehnologice", au mai fost audiați martorii: C.S. -șef Birou randamente la SC A.R. SA; G.G.T., tehnologul șef al rafinăriei; inculpatul N.O. și inc. col. (rez) B.D. Din coroborarea declarațiilor acestora a rezultat că acesta a fost modul de justificare în gestiune al acestor lipsuri.

Din probele administrate în cauză a mai reieșit că în perioada 1998-martie 2001, martorii G.J. și G.G. au fost trimiși lunar, timp de 29 de luni, pentru a ridica din biroul lui l.T.L. și din alte locuri din cadrul SC R.A.R. SA diferite sume de bani pe care l.T.L. i le dădea mită inc. col. (rez.) P.C. Despre una dintre aceste sume de bani a avut cunoștință și martorul O.D. care l-a văzut pe martorul G.A.J. când i-a înmânat o pungă cu bani șefului său P.C. Predarea uneia dintre aceste trei sume lui G.G. s-a făcut în biroul lui lordănescu când de față era și înv. C.V., care a recunoscut în declarațiile sale că l-ar fi împrumutat pe l.T.L., pentru ca acesta din urmă să-i dea suma de bani acelui prieten necunoscut de Înv. C.V.

În legătură cu aceste aspecte martorul G.J. declară că din vara anului 1998 până în martie 2001, P.C. l-a trimis lunar la l.T.L., care la rândul său la îndrumat la Înv.C.V., pentru a ridica aceste sume de bani.

Martorul G.J. a declarat că prima sumă de bani a fost ridicată de l.T.L., în prezența sa, de la casieria rafinăriei, suma fiind formată din teancuri de bancnote așezate în mod uniform pe toată suprafața unui plic format A4, culoare crem, plic care era lipit. Preluarea acestui plic s-a tăcut în prezența casierei care a păstrat plicul respectiv într-un fișet metalic.

Mare parte din această sumă de 600 milioane lei, minim, provenea de la înv. C.V., care a declarat că în toată această perioadă l.T.L. i-a cerut în mod repetat, cu titlu de împrumut, suma totală de 400 milioane lei, motivând că i-o dă unui prieten pe care vrea să-l ajute, fără să-i precizeze însă numele.

Cu privire la acest subiect înv. C.V. a mai declarat că l.T.L. i-a cerut să se întâlnească ulterior, în mod repetat cu acest „G." dar și cu un alt intermediar identificat a fi martorul G.A.J., cărora Ie-a remis diferite sume de bani, periodic, pentru ca aceștia să fie duși „prietenului necunoscut" a lui l.T.L. Cei doi martori au declarat că au dus toate aceste sume de bani lui P.C.

Înv. C.V. a mai declarat că prima cerere pentru o sumă de bani, făcută de l.T.L. în numele acestui „prieten misterios", a fost făcută în septembrie 1997 când lordănescu i-a cerut să achite suma de 50 milioane în numele SC N. SRL Lipănești jud. Prahova, cu titlu: „Contract 19 din 16 mai 1997 - având materiale în vederea realizării lucrărilor de construcții", l.T.L. i-a promis Înv. C.V. că o să primească ulterior această sumă înapoi. Înv. C.V. a mai declarat, că s-a sfătuit cu contabila sa B.V.J., audiată ca martor, căreia i-a expus situația și i-a cerut să plătească această sumă din conturile societății sale SC M.A. SRL București.

Suma a fost achitată cu ordinul de plată din data de 23 septembrie 1997, în contul facturii emise de SC N. SRL din 03 septembrie 1997, depusă în original la dosarul de urmărire penală. Această sumă de 50 milioane s-a adăugat la celelalte 600 milioane primite mită de inc. col. (rez) P.C., deoarece firma SC N. SRL era firma care îi construia vila lui P. de la Cheia, în baza contractului 19 din 16 mai 1997, iar această plată a fost făcută conform declarațiilor celor doi asociați ai firmei, V.N. și V.P., în contul materialelor și manoperei utilizate la construcția vilei lui P.C.

l.T.L. a început să fie „cultivat" și protejat de P.C. și la un moment dat l.T.L. chiar i-a cerut o sumă de bani despre care a spus că are nevoie urgentă ca să-i dea lui P.

În legătură cu această relație între l.T.L. și P. bazată pe remiteri de sume de bani, sau alte bunuri martorul G.G., a declarat la data de 29 iunie 2005 că în vara lui 1998 inc. col. (rez) P.C. 1-a trimis la SC R.A.R. SA la consilierul l.T.L. ca acesta să-i dea niște bani pentru a cumpăra mese și scaune din plastic și corturi de curte, ce-i trebuiau lui P. pentru a amenaja curtea vilei de la Cheia unde urma ca fiul său, înv.P.O., să-și serbeze ziua de naștere.

Conform susținerii martorului G.G., l.T.L. nu a avut bani să-i dea însă l-a chemat pe un „afacerist" care lucra în domeniul produselor petroliere, pe nume D.I.C. și i-a cerut acestuia, nici mai mult nici mai puțin, să meargă cu G.G. la „M." București de unde să cumpere pe banii săi corturile, mesele și scaunele respective, cel în cauză îndeplinind solicitarea lui l.T.L., fără să comenteze. Obiectele respective au fost preluate de martorul G.G. și duse la vila lui - P. de la Cheia, unde au fost găsite la percheziția domiciliară efectuată la vila acestuia din C. zona V.N.

Din cercetările efectuate în cauză, prin rechizitoriu s-a reținut că ceea ce i-a determinat, atât pe înv. N.O. cât și pe făptuitorul l.T.L. să sustragă din gestiunea rafinăriei, în mod repetat mari cantități de produse petroliere pentru inc. col. (rez) P.C., a fost rezultatul unei acțiuni constante a acestuia de punere în dependență a celor doi, de protecție pe care Ie-o acorda prin neimplementarea informațiilor despre fapte ilegale ale celor doi aduse din teren de ofițerii operativi și chiar prin oferirea unor documente și tehnologii obținute „prin metode specifice" de P.C.

Astfel, atât inc. col. (rez) B.D., cât și inc. col. (rez) P.C., au deținut informații despre l.T.L. că este implicat în activități de sustragere de produse petroliere din rafinărie, de înșelăciuni în dauna Rafinăriei „Astra Română" S.A., de implicare în grupări infracționale ce desfășurau activități ilegale de tip evazionist, cei doi ofițeri și-au încălcat atribuțiunile de serviciu neimplementând aceste informații și blocându-le astfel calea spre destinatarul legal care trebuia să fie organul judiciar.

În anul 1997, P.C. i-a oferit înv.N.O., prin încălcarea sarcinilor de serviciu, fără să raporteze eșaloanelor superioare, așa cum avea obligația, o tehnologie ce conținea un proiect al unei instalații de hidrocracare, autorul proiectului fiind o firmă italiană de prestigiu „S.P.", proiectul în desfășurare la o rafinărie în Polonia.

Inculpatul N.O. a primit și analizat materialul, întocmind cu șeful Serviciului Cercetare, martorul dr. ing. S.C., un referat în care au apreciat valoarea deosebită al proiectului, însă ei nu au putut să-l pună în aplicare din lipsă de fonduri financiare, motiv pentru care au depus, întreaga documentație la Biroul Documente Secrete din rafinărie, unde a fost identificat, ridicat și depus la dosarul de urmărire penală. Conform procedurii, inc. col. (rez) P.C. era obligat să informeze eșaloanele superioare și să ceară aprobarea pentru a oferi această tehnologie, fapt care nu s-a petrecut, însă el prin gestul său a încercat să mărească gradul de dependență a lui N.O. față de el.

Din declarațiile fostului ofițer al Secției de Informații Prahova, R.A.O., a mai rezultat că acesta în perioada 1998-2000, a obținut în mod repetat informații valoroase și documentate, atât cu copii după documente contabile cât și cu înregistrări audio, despre activități de sustragere în mod organizat, a unor mari cantități de produs petrolier din SC R.A.R. SA

Din informațiile acestui ofițer a rezultat că în această grupare infracțională sunt implicați și factori din conducerea rafinăriei inclusiv inculpatul N.O. și l.T.L.. El a mai obținut și a încercat să promoveze inclusiv informația că aceștia sustrăgeau cu o „autovidanja" produse petroliere din rafinărie.

Conform declarației acestui martor a rezultat că cel mai important „personaj" implicat în sustragerile de produse petroliere din rafinărie era un anume G.G. din Oradea, patronul unui lanț de benzinării la frontieră.

În cursul urmăririi penale, verificându-se dacă există în Oradea o persoană pe nume G.G. s-a constatat că această persoană există și că în perioada 1999-2000, a fost controlat la firmele sale de comisari din cadrul Gărzii Financiare Centrale, care au constatat că acesta a vândut 4.515.200 litri motorină, fără să dețină documente de proveniența comisarii respectivi neputând decât să-l sancționeze contravențional la Legea nr. 12/1990.

Raportat le cele reținute, într-adevăr, dacă s-ar fi promovat la Secția de Informații Prahova și s-ar fi aprofundat informațiile ofițerului R.A.D., despre activitățile ilegale ale acestei persoane, șansa de se descoperi o puternică grupare infracțională era reală.

Din relațiile primite de la I.P.J. Prahova și de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a rezultat că Secția de Informații Prahova nu a informat niciodată organul judiciar competent despre anumite fenomene infracționale, așa cum au fost ele expuse mai sus și cum erau de altfel cunoscute de cei doi șefi ai instituției, fapt ce a dus la imposibilitatea aplicării legii penale în mod real și corespunzător.

În cauză a mai fost audiat și acționarul majoritar al SC R.A.R. SA, l.N., care a declarat că după ce a devenit patronul rafinăriei, în anul 1999 a fost chemat de inc. col. (rez) P.C., în biroul acestuia, prilej cu care ofițerul i-a înmânat pur și simplu o documentație ce reprezenta un studiu privind o inovație în materie de procesare a țițeiului care ar