Decizia nr. 3714/2013 — ÎCCJ, Secția penală · Dosar nr. 17/2004 — recurs împotriva sentinței nr. 69/2006 a Tribunalului Militar Teritorial

Civ. F.M., la: - 2 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea în formă continuată a infracțiunii de trafic de influentă, prev. de art. 257 C. pen., cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen., în referire la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplic.art. 19 din O.G. nr. 43/2002, prin schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C. proc. pen., din aceeași infracțiune, dar prevăzută cu art. 75 lit. a) C. pen., care se elimină; - 2 ani închisoare pentru complicitate în formă continuată la infracțiunea de dare de mită, prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 255 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 19 din O.G. nr. 43/2002 prin schimbarea încadrării juridice, conform dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. din aceeași infracțiune, dar cu reținerea art. 75 lit. a) C. pen. care se elimină; - 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru complicitate în formă continuată la luare de mită, prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în referire la art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000 și art. 19 din O.G. nr. 43/2002, prin schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C. proc. pen. din 4 fapte privind aceeași infracțiune în una singură, și prevăzute cu art. 75 lit. a) C. pen., care se elimină; - 2 ani și 11 luni închisoare pentru infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. și cu aplic. art. 75 lit. c) și 76 lit. c) C. pen.; În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite și a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

Civ. D.G.I., la: - câte 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. pentru fiecare din cele 4 infracțiuni în formă continuată de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 7 din Legea 78/2000, prin schimbarea încadrării juridice din aceeași infracțiune prevăzută cu disp.art. 75 lit. a) C. pen., care se elimină; - 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vec|erea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. În baza disp. art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite și a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

Civ. C.M.R., la: - câte 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru fiecare din cele 2 infracțiuni de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen.; - 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. (1) C. pen. În baza disp.art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite și a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b C. pen.

Civ. U.L., la: - 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b C. pen. pentru săvârșirea în formă continuată a infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen., în referire la art. 6 din Legea 78/2000, prin schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C. proc. pen., din aceeași infracțiune dar prevăzută cu art. 75 lit. a) C. pen., care se elimină; - 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. (1) C. pen.; În baza disp.art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite și a fost aplicată inculpatei pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

Civ. F.I., la: - 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. pentru săvârșirea în formă continuată a infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (2) C. pen., cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen., în referire la art. 7 din Legea nr. 78/2000 prin schimbarea încadrăm juridice, conform art. 334 C. proc. pen., din aceeași infracțiune prevăzută cu aplic.art. 75 lit. a) C. pen., care se elimină; - 3 ani închisoare pentru asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. În baza disp.art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite și a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

Civ. P.E.V., la: - 3 ani închisoare pentru săvârșirea în formă continuată a infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C. proc. pen., din aceeași infracțiune prevăzută cu aplic.disp. art. 75 lit. a) C. pen., care se elimină; - 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru complicitate în formă continuată la infracțiunea de luare de mită, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. prin schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C. proc. pen., într-o singură infracțiune din 3 infracțiuni cu aceeași încadrare juridică prevăzută în actul de sesizare, cu aplic.art. 75 lit. a) C. pen. care se elimină; - 3 ani închisoare pentru complicitate în formă continuată la dare de mită, prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 255 C. pen., cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C. proc. pen., din aceeași infracțiune, dar prevăzută cu art. 75 lit. a), care se elimină. - 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. în baza disp.art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele stabilite și a aplicat inculpatului pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

Civ. U.P., la: - 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru complicitate în formă continuată la infracțiunea de luare de mită, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen., din aceeași infracțiune, dar prevăzută cu art. 75 lit. a) C. pen., care au fost eliminate. Pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. s-au interzis inculpaților lt. col. (rez.) C.V., civili D.G., F.M., F.I., P.E.V. drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. Pentru inculpații U.L., U.P. și C.R.M. în baza disp. art. 86 1 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor rezultante sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare calculat potrivit art. 862 C. pen., de 5 ani. Au fost obligați inculpații, potrivit art. 863 C. proc. pen., să se prezinte în fiecare primă zi lucrătoare a fiecărui semestru al fiecărui an al termenului de încercare la Secția de Poliție a locului de domiciliu unde să anunțe: orice schimbare de locuință, reședință, domiciliu și deplasare; să comunice și să justifice locul de muncă și schimbarea acestuia precum și orice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență. S-a atras atenția acestor inculpați asupra cazurilor prevăzute de disp.art. 864 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. Conform art. 88 C. pen. s-a computat din durata pedepselor aplicate inculpaților perioadele arestării preventive după cum urmează: - It. col. rez. C.V., civ.F.M. și D.G. de la 05 decembrie 2002 la 25 iunie 2003; U.L. de la 09 decembrie 2002 la 26 mai 2003; C.R.M. de la 12 decembrie 2002 la 25 iunie 2003; P.E.V. de la 26 februarie 2003 la 25 iunie 2003 și F.I. de la 29 ianuarie 2003 la 25 iunie 2003. Potrivit disp.art. 254 alin. (3) C. pen. și art. 257 alin. (2) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpați a următoarelor sume de bani și bunuri ce au făcut obiectul infracțiunilor reținute, după cum urmează: De la C.R.M., - 7.328 dolari SUA și contravaloarea în lei a 1.000 DM (mărci germane); - U.L. și U.P.: - contravaloarea în lei a 2.000 DM, un cuptor cu microunde și radiocasetofon. S-a constatat că suma de 2.000 DM (1.200 dolari SUA) luați cu împrumut au fost retumati inc. P.E.V. (chitanță fila 56 vol. II Dosar nr. 17/2004); De la F.I. - 2.000 euro și 2.000 dolari SUA (echivalent în lei în care se include suma de 3.338,39 euro aflată în contul deschis la B.C.R. sector 1 care se confiscă (vol. l-filele 117, 135, 149-152, Dosar nr. 17/2004 a Tribunalului Municipiului Teritorial București); De la P.E.V. - contravaloarea în lei a sumei de 35.000 DM; De la D.G. - 750 lei; 7.000 euro și 16.800 dolari SUA în care se includ sumele de bani descoperite cu ocazia percheziției și consemnate la B.C.R. după cum urmează: 30.000.000 lei=3.000 lei-chitanță din 19 decembrie 2002; 56.000 dolari SUA (chitanță din 19 decembrie 2002); 190 tolarjev; 20 Kuna; 840.000 lire turcești; 11.900 forinți (proces-verbal predare-primire 19 decembrie 2002) care se confiscă până la concurența cuantumului supus confiscării. Cameră video și cablu alimentare). S-a constatat că bunurile în valoare de 30.857 euro, 33.891 euro și 16.990 DM au fost restituite conform art. 255 alin. (5) C. pen. denunțătorului G.B. De la C.V. - 47.298,79 euro și contravaloarea în lei a 22.500 DM. De la F.M. - 47.298,79 euro în care se includ și 12.000 euro indisponibilizați în contul bancar deschis la B.C.R. Sucursala Universitate care se confiscă. - 20.500 DM (echivalentul în lei) Conform art. 160 5 alin. (4) lit. d), cu aplic. alin. (7) al aceluiași articol C. proc. pen., s-a dispus încetarea stării de liberare provizorie și restituirea cauțiunii de 5.000 lei (50.000.000 lei) pentru inculpatul C.R.M., sumă consemnată la C.E.C. - Agenția Basarab București cu recipisa de consemnare de către C.G. În baza disp. art. 169 C. proc. pen. a fost ridicat sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor inculpatului D.G. și respectiv F.I. - mai puțin cele confiscate prin hotărârea instanței de fond. Au fost menținute măsurile asigurătorii asupra bunurilor inculpaților F.M. și C.V.G. În conformitate cu disp.art. 191 C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la câte 2.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: În anul 1997, cetățeanul german F.M. se afla la o expoziție tehnică în Berlin având un stand de prezentare ce avea drept ofertă o tehnologie, despre care el susținea că era propria lui descoperire, tehnologia respectivă fiind destinată reabilitării conductelor subterane, fără decopertare, cu aplicație principală în termoficare. Alături de această tehnologie era prezentat și un material specific, care era folosit la căptușirea interioară a conductelor prin tehnologia prezentată. În perioada respectivă F.M. era angajat al firmei germane P.R. GmbH, firmă căreia îi cedase drepturile de comercializare ale materialului și tehnologiei inventate de către acesta, firmă în numele căreia era făcută oferta la târgul respectiv din Berlin. La acest târg F.M. l-a cunoscut pe F.G.R.F.G., cetățean german de origine română, reprezentant al firmei germane SC P. SRL. Cu acest prilej F. a luat la cunoștință de oferta prezentată de F.M. discutând cu acesta dacă nu ar dori să implementeze această tehnologie în România, explicându-i că este român de origine și că are afaceri mai vechi în România. F.M. a fost în principiu, de acord, încredințându-i pliante cu oferta respectivă. Ulterior, F.G.R.F.G. a revenit în România și a purtat o discuție pe această temă, cu inculpatul P.E.V., care administra firma „SC E.P.I. SRL București și pe care îl cunoștea din anul 1995, în virtutea unor relații de afaceri. Cei doi au hotărât să facă o ofertă cu tehnologia respectivă către R.A.D.E.T. București, unde s-a deplasat în vara anului 1997 și au purtat o discuție cu secretarul general al acestei instituții, martorul V.R. Cu prilejul acestei prezentări, reprezentantul R.A.D.E.T. București a apreciat că procedeul tehnic prezentat de cei doi era neinteresant din punct de vedere tehnic și economic pentru unitatea din care făcea parte. La sfârșitul anului 1997, inculpatul P.E.V. s-a întâlnit cu inculpatul F.M., cei doi fiind cunoștințe mai vechi. Inculpatul P.E.V. avusese o serie de relații comerciale, prin firma sa SC E.P.I. SRL București, cu SC M.P.I. SRL București reprezentată de inculpatul F.M., la care acesta din urmă era asociat unic, bănuind că pe acest fond ei ar putea să promoveze tehnologia germană descrisă anterior. Inculpatul P.E.V. i-a explicat inculpatului F.M. tot ce știa despre această tehnologie și i-a pus la dispoziție o serie de pliante care făceau parte din ofertă. Cu puțin timp înainte de a purta această discuție cu inculpatul P.E.V., inculpatul F.M. îl cunoscuse pe inculpatul It. col. (r) C.V.G. care lucra, în acea perioadă, la S.R.I., în cadrul unei direcții economice, fiind ofițer de obiectiv în cadrul direcției respective pentru R.A.D.E.T. București, M.I.R., T. SA, șa. Inculpatul F.M. i-a prezentat, la rândul său inculpatul It. col. (r) C.V.G. oferta firmei germane în scopul promovării tehnologiei respective în anumite unități economice unde ofițerul avea „relații". Inculpatul It. col. (r) C.V.G. (inginer ca pregătire profesionala de bază) i-a cerut inculpatului F.M. să-i dea pliantele cu oferta respectivă explicându-i că dacă va aprecia că este viabilă din punct de vedere tehnic, o să vorbească cu directorul general de la R.A.D.E.T., unitate economică de care ofițerul răspundea direct pe linie de serviciu. Inculpatul It.col.(r) C.V.G. s-a deplasat la biroul inculpatul D.G.I., care îndeplinea funcția de director general R.A.D.E.T. București, căruia i-a făcut o succintă prezentare a tehnologiei din ofertă, sugerându-i lui D.G.I. că această activitate de susținere a firmei germane o face în virtutea atribuțiunilor sale de serviciu. Inculpatul D.G.I. i-a spus că este de acord ca între R.A.D.E.T. București și firma germană să se deschidă o serie de negocieri, care urmau să se poarte la sediul R.A.D.E.T. în vederea încheierii unor eventuale contracte economice între cele două părți. Inculpatul It. col. (r) C.V.G. i-a adus la cunoștință inculpatul F.M. de acordul de principiu al lui D.G.I. și i-a explicat că reprezentanții firmei germane să contacteze telefonic pe inculpata U.L., ce îndeplinea funcția de director comercial la R.A.D.E.T. București, pentru a demara negocierile. La rândul său, inculpatul F.M. I-a informat pe inculpatul P.E.V. să contacteze pe directoarea comercială a R.A.D.E.T., U.L., explicându-i că a aranjat o „intrare puternică" firmei germane la această unitate din București. Inculpatul P.E.V. i-a transmis această veste lui F.G.R.F.G., care I-a chemat în România pe F.M. în vederea unei prime discuții la R.A.D.E.T. București. Din declarația lui F.M. dată în fața autorităților judiciare românești, rezultă că acesta a venit în România în aprilie 1998 când împreună cu F.G.R.F.G. și cu inculpatul P.E.V. s-au deplasat la sediul R.A.D.E.T. București, în birou la inculpata U.L., pentru o primă discuție privind eventualele negocieri în această afacere. Inculpata U.L. a fost asistată la această discuție, din partea R.A.D.E.T. București, de inculpatul C.M.R. ce îndeplinea, în acea perioadă, funcția de director de producție la R.A.D.E.T. Celor doi reprezentanți ai R.A.D.E.T. București Ie-a fost făcută o scurtă prezentare tehnică cu privire la tehnologia în cauză, precizându-li-se că ea aparține firmei germane P.R. GmbH și că dacă s-ar dori o colaborare pentru implementarea acestei tehnologii urmează ca factorii de decizie ai firmei germane să se deplaseze în București. Inculpații U.L. și C.M.R. le-au dat de înțeles celor trei interlocutori că aveau ordin „de sus" să demareze oricum această afacere și că îi așteaptă la negocieri pe cei de la firma germană. Cu prilejul acestei discuții la sediul R.A.D.E.T. au fost lăsate o serie de materiale tehnice de documentare, inclusiv oferta tehnologică denumită: „T.-Tehnologie modernă de reabilitare a conductelor fără decopertare pentru transport și distribuție fluide (apă potabilă, agent termic, gaz metan și canalizare). Strat mineral de acoperire interioară cu protecție anticorozivă pe termen lung". Inculpații lt. col. (r) C.V.G. și F.M. nu au participat personal la această discuție la sediul R.A.D.E.T. București, așteptând să vadă ce rezultat vor avea aceste negocieri, fiind convinși că dacă afacerea se va încheia, vor avea și ei doi parte de avantaje materiale din partea firmei germane. Speranța celor doi a fost ulterior „confirmată", așa cum a declarat inculpatul F.M., cu prilejul unei discuții pe care ei au avut-o cu F., când acesta Ie-a promis că firma germană este dispusă „din start" să dea 3-4% din valoarea contractului, persoanelor din România, care au sprijinit încheierea acestei afaceri. F.M. a declarat că la prima întâlnire inculpatul C.M.R. a explicat că el personal are o serie de nelămuriri tehnice cu privire la realizarea procedeului respectiv, nelămuriri pe care Ie-a și detaliat în fața reprezentanților firmei germane, destul de bine motivat și argumentat tehnic. Această situație l-a determinat pe F.M. să-l invite pe inculpatul C.M.R. să facă o deplasare la Hanovra, în Germania, unde să asiste la o prezentare „pe viu", a tehnologiei firmei germane. În baza acestei invitații, inculpatul C.M.R. s-a deplasat în luna mai 1998 la Hanovra, unde a asistat la o prezentare „pe viu" a tehnologiei, în urma căreia acesta a afirmat, așa cum a declarat F.M., că s-a convins de viabilitatea și performanțele tehnologiei firmei germane. După revenirea în București a inculpatul C.M.R., între R.A.D.E.T. București și firma germană s-a stabilit aproape o legătură permanentă în vederea semnării unor contracte viitoare dar acest contact nu s-a ținut, cum era firesc direct între cele două firme, ci el era intermediat de inculpatul P.E.V., F.M. și It. col. (r) C.V.G. Aceștia au încercat, încă de la început, să blocheze contactul direct între cele două firme, deoarece, dacă el s-ar fi realizat, prezența lor în afacere ar fi fost inutilă și pe cale de consecință, nu ar mai fi avut parte de niciun folos material. S-a mai reținut că reprezentanții firmei germane, la vremea aceea fiind F.M. și F.G.R.F.G., au acceptat această manieră de lucru, aflând și ei că inculpatul lt. col. (r) C.V. Gabriei este ofițer la S.R.I. și că deține o funcție importantă în această structură, apreciind că numai prin intervențiile sale vor putea realiza această afacere în România. La data de 09 iulie 1998 F.M., F. G.R.F.G., inculpatul P.E.V. și D.R. (acesta din urmă fiind unul din directorii firmei germane) s-au deplasat la sediul R.A.D.E.T. București, unde au semnat contractul, din partea R.A.D.E.T. București participând la această întrunire, inculpatul D.G.I., U.L. și C.M.R., precum și directorul economic, martorul O.V. Contractul a fost semnat din partea R.A.D.E.T. București numai de către inculpatul D.G.I. și martorul O.V. Conform negocierilor, acest contract urma să se efectueze pe o porțiune de probă denumită la punctul unu alin. (2) din contract „Secțiunea de lucru experimentală" având lungimea totală de 1.300 metri, urmând ca aceasta să fie realizată de firma germană în perioada august -septembrie 1998. Prețul total al contractului a fost de 520.000 DM (pct. 4.1), din care, R.A.D.E.T. București era obligată să plătească, în avans firmei germane suma de 100.000 DM (pct. 4.4). Din contract rezultă că, la capitolul „Preturi și condiții de plată" pct. 4.1 părțile au convenit ca pretul/metru liniar să fie de 400 DM, iar R.A.D.E.T. București s-a angajat (pct. 1 alin. (3)) în cadrul acestui contract, că va încheia cu firma germană, pe viitor, noi contracte pentru alte porțiuni de conductă, cu mult mai mari decât porțiunea de probă. Ulterior cele două părți au încheiat contracte economice având același obiect cu valori considerabile în care, s-au stabilit, pentru aceleași tipuri de lucrări, preturi cel puțin duble. Din punctul de vedere al R.A.D.E.T. București această „promisiune" nu ar fi ridicat probleme dacă ea nu s-ar fi materializat în contracte noi în care, pentru aceleași tipuri de lucrări, s-a stabilit un preț mai mult decât dublu (contractul din 14 ianuarie 1999 în care prețul mediu/metru liniar a fost de 884 D.M). Totodată, s-a mai reținut că o astfel de „deschidere" a fost de natură să producă multă „încântare" reprezentanților firmei germane, care au realizat că această relație economică trebuie păstrată și întreținută „în orice mod". Din punct de vedere al realizării lucrărilor pentru porțiunea de probă a fost desemnat, din partea firmei germane, ca și coordonator pe linie tehnică F.M. În același timp (conform documentelor primite prin C.R.I. - vol. XV, fila 51), între P.R. GmbH și societatea SC P. SRL a lui F.G.R.F.G. s-a încheiat o convenție la 20 septembrie 1998 prin care, D.R. se angaja să-i plătească lui F. un comision de 3% din valoarea totală a contractului pentru porțiunea de probă de 520.000 DM, valoarea acestui comision fiind de 15.600 mărci + TVA. Acest comision era plătit firmei SC P. SRL pentru a asigura organizarea de șantier la București, în contractul pentru porțiunea de probă cu R.A.D.E.T. București. Firma SC P. SRL și-a onorat aceste obligații, prin intermediul SC C. SA din România cu sediul în Târgu Mureș reprezentată prin managerul său, respectiv același domn F.G.R.F.G. Această porțiune „de probă" a fost executată de firma germană în lunile august-septembrie 1998, lucrarea fiind supravegheată în teren, atât de F.M. și F., dar și de inculpații P.E.V. și F.M., aceștia din urmă aveau „misiunea" de a tine legătura, pentru orice problemă cu reprezentanții R.A.D.E.T. București. Din partea R.A.D.E.T. București a fost desemnat inculpatul C.M.R. pentru a supraveghea respectarea condițiilor tehnice pentru executarea lucrărilor. Înainte de a se semna contractul pentru această porțiune de probă, inculpatul F.M. i-a spus inculpatului P.E.V. că „intrarea" la R.A.D.E.T. București s-a făcut prin inculpatul It. col. (r) C.V.G. pe care l-a prezentat ca fiind un personaj cu funcție importantă, pe care nu-l poate refuza cu nimic conducerea R.A.D.E.T. București. Pe parcursul executării lucrărilor pentru porțiunea de probă inculpatul P.E.V. l-a chemat, chiar pe șantier, pe inculpatul F.M. la o discuție cu F., prilej cu care acesta din urmă i-a dat lui F.M. suma de 10.000 DM, prilej cu care inculpatul P.E.V. i-a spus că o să vină să se întâlnească la C. acasă în legătură cu suma de bani. Inculpatul F.M. s-a deplasat cu această sumă la domiciliul inculpatul It. col. (r) C.V.G. unde în scurt timp a apărut și inculpatul P.E.V. Despre această sumă de bani inculpatul F.M. a declarat că a primit-o cu specificația ca o parte să fie folosită la cumpărarea unor cadouri pentru D. și U., din partea firmei germane, iar o parte dă fie distribuită între C. și P. La domiciliul inculpatului C.V.G., inculpatul P.E. a primit 4.000 DM, inculpatul F.M. - 2.000 DM, inculpatul C.V.G. – 2.000 DM, cei trei stabilind de comun acord ca de 2.000 DM să ia cadouri pentru inculpații D.G.I. și U.L., de această problemă urmând să se ocupe C. și F.M. Inculpatul F.M. a mai declarat (la 08 ianuarie 2003) că în vara anului 1998 a avut loc o masă de protocol la Restaurantul „Tedeum" din București, la care, în afară de el, au mai participat P.E.V., F.M., F. și R.D., prilej cu care acesta din urmă a ținut să fie chemat la masă și ofițerul C.V.G. să-l cunoască personal. Inculpatul C.V.G. s-a prezentat la masa respectivă făcând cunoștință personal cu cetățenii germani. La desfășurarea lucrărilor pentru porțiunea de probă în perioada i anului 1998, inculpatul C.M.R. a ridicat în mod constant o serie de probleme tehnice, cerând partenerilor germani să facă și demersuri pentru obținerea agrementelor institutelor de specialitate din România (Încerc București). Atitudinea sa a fost discutată inclusiv cu directorul executiv D.R., ajungându-se la concluzia unanimă la nivelul firmei germane că singura persoană de la R.A.D.E.T. care le poate bloca evoluția viitoare a relației economice ar putea fi C.M.R. Acesta din urmă, cu prilejul unor discuții purtate la o masă de protocol cu reprezentanții firmei germane i-a explicat lui D.R. că are ca pasiune jocul de bridge, că face parte din Federația Română de Specialitate, și că în perioada respectivă se organizează un concurs în Iordania, la Aman, cerându-i să sponsorizeze deplasarea lui, a soției lui și a altor patru persoane în Iordania, cu cheltuielile de transport și cazare pe toată perioada competiției. D.R. a acceptat în principiu această cerere urmând ca suma exactă și toate celelalte date să fie transmise ulterior de inculpatul C.M.R. Din declarata lui F.G.R.F.G. a rezultat că în luna octombrie 1998 se aflau la sediul firmei germane din Hanovra, când D.R. a primit de la inculpatul C.M.R. specificația sumei totale a sponsorizării pentru concursul de bridge, de fată fiind și F.M., această sumă fiind în cuantum de 7.328 dolari SUA, fapt care i-a surprins neplăcut pe toți trei deoarece nu se așteptau ca aceasta să fie așa de mare. F.M. și-a exprimat categoric dezacordul său privind acordarea acestei sponsorizări, însă D.R. i-a adus aminte că inculpatul C.M.R. este singurul de la R.A.D.E.T. București care le-ar putea pune „bețe în roate" și să le încurce afacerea ce se preconiza de altfel destul de profitabilă pentru partea germană. După această discuție D.R. a dispus virarea sumei de 7.328 dolari SUA către B.R.C.E. cu destinația SC H.T. SRL București, care era firma de turism prin care urma să se plătească deplasarea în Iordania. Această dispoziție a fost dată prin avizul de creditare din 14 octombrie 1998. La data de 31 octombrie 1998 firma de turism SC H.T. SRL București a emis facturile pentru suma totală de 7.328 dolari SUA pentru achitarea integrală a contravalorii deplasării grupului respectiv în Iordania. Cu prilejul audierii lui F.M. acesta a confirmat situația expusă. S-a mai reținut că din actele C.R.I. primite de la autoritățile judiciare din Germania rezultă că proiectul de sponsorizare a inculpatul C.M.R. a fost tradus pentru R.D. și F.M. de F., a fost primit prin aceeași Comisie Rogatorie, contractul de sponsorizare din 01 octombrie 1998 între firma germană și C.B. „L. C.F.R.”, contract semnat de directorul executiv V.l. Inculpatul C.M.R., fiind audiat cu privire la această sponsorizare, a susținut că este operațiune legală, legalitatea fiind respectată însă de cele două părți din contractul de sponsorizare cu privire la procedurile sponsorizării. Operațiunea a fost aprobată de reprezentanții firmei germane pentru ai „tempera" obiecțiile inculpatului cu privire la contractul cadru ce urma să fie încheiat pentru o sumă importantă la începutul lui ianuarie 1999. Inculpatul a făcut acea deplasare pe banii firmei germane, fiind însoțit de soția sa, care nu era membră a niciunui club de bridge și nici a Federației de specialitate, fapt recunoscut de acesta. Audiată fiind, C.G. a recunoscut situația. Prima instanță a mai arătat în considerentele hotărârii că la dosarul cauzei există copii după actele F.R.B., precum și ale Clubului “L.” precum și copii xerox de pe pașapoartele soților C., din care rezultă efectuarea deplasării respective. Suma respectivă a fost pretinsă și primită de inculpatul C. în scopul și modul arătat, iar în schimbul acestui „gest frumos" din partea partenerilor germani, el a renunțat vizibil la eventualele critici fundamentate ce le-ar fi putut aduce afacerii cu partenerul german. Prima instanță a constatat că din materialul probator administrat în cauză rezultă că inculpatul C.M.R. a fost persoana desemnată de R.A.D.E.T. București să supravegheze lucrările pentru porțiunea de probă, efectuate în perioada august-septembrie 1998. Tot același inculpat se ocupa de transpunerea în practică a obligațiilor contractuale ale R.A.D.E.T. București care-și asumase o serie de obligații privind lucrările ce se efectuau, orice întârziere în îndeplinirea acestor obligații de către R.A.D.E.T. București ar fi dus la nerespectarea termenului pentru firma germană, și pe cale de consecință la decalarea plăților, situație care nu s-a petrecut deoarece C.M.R. a fost foarte „prompt" în raporturile cu firma germană, sponsorizarea fiind o recompensă și pentru această bună conduită a sa. Totodată, înainte de încheierea contractului pentru porțiunea de probă în iulie 1998 între cei doi parteneri s-au purtat negocieri preliminare la care a participat și inculpatul C.M.R.. Cu prilejul acestor negocieri se stabilise de fapt inițierea unei relații economice pe mai mulți ani, cu condiția ca partenerul german să execute gratuit porțiunea de probă, din vara lui 1998. Acest lucru l-a recunoscut chiar inculpatul în declarația dată la 09 decembrie 2002. Gratuitatea nu s-a realizat. Prima instanță a mai reținut că referitor la suma de 10.000 mărci primită de inculpatul F.M. pe șantier, în vara lui 1998 de la F. rezultă că la data de 08 iulie 2003 Oficiul Judiciar al Landului Hanovra l-a audiat ca învinuit pe F.M., în cadrul cererii de Comisie Rogatorie Internațională formulată de autoritățile judiciare române. În această declarație cel în cauză a precizat textual : "cei doi domni (făcând referire la inculpatul F.M. și C.V.G.) au solicitat prestații de la firma P.R.S. Pentru acest proiect au fost predați, anticipat de către domnul F. celor doi domni suma de 10,000 DM în numerar înregistrarea (contabilă - s.n) s-a făcut prin casieria din Berlin. Aceasta s-a întâmplat aproximativ în luna august/septembrie 1998". Astfel, F.M. a explicat că această sumă a fost prima plată ilegală făcută de firma germană celor doi inculpați. F.G.R.F.G. a fost și el audiat de Autoritățile judiciare române și a precizat că pe data de 18 decembrie 1998 a venit în România, de la Hanovra având asupra sa 10.000 DM pe care-i primise de la M.F. și la Aeroportul Otopeni a fost așteptat de inculpații F.M. și P.E.V.. întreaga sumă de 10.000 DM i-a dat-o lui F.M., prilej cu care acesta i-a spus în prezența lui P. că urmează să cumpere cadouri, de o valoare însemnată, pentru D. și U. de la R.A.D.E.T. București pentru ca aceștia să semneze contractul cadru în ianuarie 1999. În declarația sa, F.G.R.F.G. a afirmat că, la începutul anului 1999 a discutat cu inculpatul P.E.V. și acesta i-a confirmat că au fost cumpărate cadouri și date din partea firmei germane lui D. și U. Cu privire la a doua sumă de bani primită de inculpatul F.M. de la F.G.R.F.G., acesta s-a deplasat împreună cu inculpatul P.E.V. la domiciliul inculpatul It. col.(r) C.V.G., unde suma s-a împărțit în mod egal între cei trei inculpați discutându-se să ia cadourile pentru U. și D. din cei 2.000 DM păstrați special din prima sumă primită (tot de la F.). Inculpatul F.M. împreună cu inculpatul It. col.(r) C.V.G. au achiziționat în acele zile, contra echivalentului a 1.000 DM pentru inculpatul U.L. un radio casetofon cu C.D. și un cuptor cu microunde, iar pentru inculpatul D.G.I. o cameră video marca Panasonic, ce valora 1.000 DM. După achiziționarea acestor cadouri ei s-au întâlnit cu inculpatul P.E.V. și i-au arătat ce bunuri cumpăraseră, acestea aflându-se în autoturismul particular al inculpatul F.M. După aceasta, cei doi inculpați s-au deplasat la domiciliile inculpaților D.G.I. și U.L., oferindu-le aceste cadouri din partea firmei germane, întrucât în primele zile ale lunii ianuarie era convenit ca cele două părți să semneze contractul cadru. Cu ocazia primelor audieri a inculpatul D.G.I. și U.L., pe data de 04 decembrie 2002 au negat că ar fi primit, prin F.M. sau C.G., bani sau alte bunuri cadou. Pe data de 05 decembrie 2002 s-au efectuat însă percheziții domiciliare la aceștia găsindu-se obiectele primite cadou. Cu prilejul efectuării percheziției domiciliare la inculpata U.L. după găsirea radiocasetofonului și a cuptorului cu microunde a fost audiat soțul, respectiv inculpatul U.P. Acesta a declarat că în luna decembrie 1999 era la domiciliu împreună cu soția sa, când au venit pe înserat C.V.G. și F.M., care i-au adus soției sale cele două aparate, explicându-i în prezența lui că sunt cadou din partea firmei germane. Procesul-verbal de percheziție domiciliară se află depus la dosarul cauzei. Cu ocazia reaudierii inculpata U.L. (a aducerii la cunoștință a rezultatului percheziției), aceasta s-a exprimat textual că „ar fi posibil să fi primit acele cadouri", recunoscând primirea lor. La data de 05 decembrie 2002 s-a efectuat percheziție domiciliară la locuința inculpatului D.G.I., cu precizarea că telefonul mobil al inculpatului D.G.I. era interceptat legal și până la începerea percheziției acesta l-a sunat pe fiul său discutând cu acesta cum să facă să dispară camera video și cutia primită de la nemți și ambalajul acestei camere. Camera video respectivă a fost identificată ulterior la sediul R.A.D.E.T. stabilindu-se că în dimineața zilei de 05 decembrie 2002 inculpatul D.G.I. a adus personal acest aparat și l-a predat secretarei P.A., spunându-l să o țină în biroul ei. Această cameră video a fost identificată și ridicată fiindu-i prezentată inculpatului care a recunoscut că este camera video primită în decembrie 1998 de la C.V.G. și F.M., care i-au adus-o la domiciliu, motivând că el a aruncat cutia camerei la gunoi și a dus camera video la birou, de teama de a nu fi descoperite de echipa de anchetă. Cu privire la acest aparat însă, inculpatul D.G.I. a relatat că l-a primit de la cei doi ca un simplu cadou și că aceștia nu i-ar fi specificat că este din partea firmei germane, susținere infirmată de inculpatul F.M. și C.G.V. cu prilejul confruntărilor efectuate. În legătură cu momentul luării deciziei de a se oferi aceste prime „cadouri" persoanelor din conducerea R.A.D.E.T. București, inculpatul P.E.V. și inculpatul F.M. au declarat că după demararea lucrărilor pentru contractul cu porțiunea de probă a existat o discuție la o masă de protocol la care au participat Forster Mafred, F., R.D., P.E.V., F.M. și C.V.G. Cu acest prilej, în timp ce se discuta și de proiectul viitorului proiect * cadru între firma germană și R.A.D.E.T. București, cei trei cetățeni români i-au sugerat lui D.R., care era șeful grupului german să pună la dispoziție o sumă de bani pentru a se lua „cadouri" pentru persoanele din conducerea R.A.D.E.T. București, în intenția de a le determina astfel să accepte o colaborare cu firma germană pe mai mulți ani. R.D. a fost de acord să dea bani pentru mituirea celor din conducerea R.A.D.E.T., bani pe care a promis că o să-l trimită în România ulterior prin F.G.R.F.G., promisiune pe care și-a onorat-o. În declarația sa, martorul O.V., care îndeplinea în perioada 1998-1999 funcția de director economic la R.A.D.E.T. București, a precizat că în momentul în care s-a semnat contractul pentru porțiunea de probă (iulie 1998) a fost chemat de inculpatul D.G.I. în sala de protocol a R.A.D.E.T. București, cerându-i-se să semneze pe loc contractul în condițiile în care martorul participase la negocieri și nu știa prea multe în legătură cu afacerea ce urma să se încheie. Martorul a mai relatat că inculpatul D.G.I. era la masă cu partenerii germani și cerându-i modelul de contract pe care l-a studiat în fugă a constatat, printre altele, că s-a inserat un preț prea mare și nejustificat în raport cu procedeele clasice folosite până atunci de R.A.D.E.T., motiv pentru care a refuzat să semneze acest contract. Ulterior, nemții au revenit cu contractul refăcut la prețul produsului, respectiv stabilind un preț de 400 DM/metru liniar, care era mai aproape de realitatea calculelor economice. Despre această modalitate de inițiere și întreținere a unor relații economice F. a declarat că în prezența lui, în perioada 1998-1999, cu ocazia mai multor mese de protocol, a asistat la discuții purtate în limba engleză între R.D. și inculpatul C.V.G. și F.M., discuții în cadrul cărora aceștia din urmă îi cereau în mod repetat sume de bani directorului firmei germane, invocând că trebuie să-i mituiască pe cei din conducerea R.A.D.E.T. ca să semneze contractele sau ca să asigure ritmicitate în derularea plăților. A mai precizat că în seara zilei în care a semnat contractul cadru la R.A.D.E.T. București, la masa de protocol ce a avut loc la Restaurantul „A." (de față fiind și președintele Concernului german pe nume P.) i-a auzit pe inculpatul C.V.G. și F.M. cum îi sugerau lui R.D. să le dea o sumă de bani să-i mituiască pe cei de la R.A.D.E.T. București pentru a-i determina să plătească firmei germane avansul necesar demarării lucrărilor. F.G.R.F.G. a declarat că R.D. Ie-a răspuns că este de acord să dea bani pentru mituirea celor de la R.A.D.E.T., dar în intenția lui ar fi să dea acești bani după ce R.A.D.E.T.-ul va plăti avansul. La finalul declarației, F.G.R.F.G. a precizat că între R.D. și cei doi inculpați cetățeni români s-au stabilit relații din ce în ce mai apropiate, bazate pe remiterea repetată a unor sume de bani din Germania prin cei doi, pentru a fi dați ca mită, situație care nu trebuia cunoscută prea bine de către F.G.R.F.G., în accepțiunea lui D.R., motiv pentru care acesta din urmă l-a și exclus în iulie 1999 din această afacere înlocuindu-l cu G.Z.D. cetățean german de origine română. Despre acest înlocuitor al său, F.G.R.F.G. a declarat în fața autorităților judiciare românești că știe că spre sfârșitul anului 1999 ar fi prezentat unor persoane din conducerea R.A.D.E.T. listele cu „șpăgi" mai precis cu sumele de bani scoase din contabilitatea firmei germane pentru a fi date mită la R.A.D.E.T. În referire la contractele firmei germane cu R.A.D.E.T. București pe perioada 1998-2002.instanța dec fond a apreciat că există indicii puternice că cel puțin prețul din contractul din 14 ianuarie 1999 a fost stabilit în mod fraudulos. În acest sens au fost reținute următoarele: - în contractul din 09 iulie 1998, prețul pe metru liniar este de 400 DM; - în contractul din 14 ianuarie 1999 (contract cadru) prețul mediu este de 884,20 DM/metru liniar, preț care nu este explicit inserat în contract, dar este prevăzut în protocolul din 03 decembrie 1998 între R.A.D.E.T. București și firma germană, la care se face referire expresă în contract; - actul adițional nr. 1 (la contractul cadru) din 03 iulie 2001 are un preț de 700 DM/metru liniar tot ca preț mediu; - actul adițional nr. 2 (la contractul cadru) din 03 iulie 2002 stabilește un preț mediu de 320 euro/metru liniar; - protocolul din 03 iulie 2000 încheiat între R.A.D.E.T. București și firma germană, în care se stabilea prețul de 700 DM/metru liniar la conducta de 1.000 mm (vol. II, filele 99-100). Referindu-ne la acest protocol vom constata că în 2002 prețul pentru diametrul de 1.000 mm era mai mic decât prețul stabilit în ianuarie 1999 la „diametrul mediu" de 750 mm. Totodată, s-a mai reținut că pentru a păstra o aparență de legalitate cu privire la încheierea contractului cadru cu firma germană inculpatul D.G.I., în calitate de președinte al Consiliului de Administrație al R.A.D.E.T. București a introdus pe ordinea de zi a ședinței din 23 decembrie 1998 la ultimul punct, o prezentare făcută chiar de acesta împreună cu inculpatul C.M.R. denumită: „Reabilitarea conductelor de termoficare prin torcretare", prezentare care a constat în expunerea și susținerea tehnologiei firmei germane P.R.S., solicitându-se la final Consiliului de Administrație ca acesta să aprobe încheierea unui contract cadru cu derulare pe mai mulți ani calendaristici între R.A.D.E.T. București și firma germană P.R.S. În urma susținerilor și propunerilor făcute de inculpați, Consiliul de Administrație a aprobat încheierea contractului respectiv. Implicarea inculpaților U.L. și C.M.R. în promovarea intereselor firmei germane P.R.S. este demonstrată prin participarea la ședința acestui Consiliu de Administrație unde ei au fost invitați, deși nu aveau calitatea de membri ai acestui consiliu. Inculpații D.G.I., C.M.R. și U.L., au susținut în mod vădit, precipitat și nelegal demararea acestei afaceri cu firma germană P.R.S., atâta timp cât această firmă străină nu avea deschisă în România, la acel moment reprezentantă fiscală, fapt care a dus ca pentru toate încasările acestei firme de la R.A.D.E.T. București până la 22 februarie 2002 firma germană să nu plătească impozit în România conform legii române. D.G.F.P. București a efectuat un control la data de 22 februarie 2002 la R.A.D.E.T. București, în urma căruia a constatat această încălcare a legii române, dispunând ca R.A.D.E.T. București să achite din acel moment cu prioritate impozitele datorate statului român și neplătite de firma germană, sume care au fost plătite de R.A.D.E.T. București și reținute ulterior de acesta din sumele ce le datora firmei germane P.R.S. În seara de 14 ianuarie 1999, după semnarea contractului cadru a avut loc o masă festivă la Restaurantul Ambasador din București la care, din partea firmei germane au participat: președintele Concernului P.R.S., domnul P., F.G.R.F.G., D.R., P.E.V., F.M. Prezenți la această masă au fost și cei din conducerea R.A.D.E.T. București. După plecarea reprezentanților R.A.D.E.T. la masa respectivă a apărut inculpatul C.V.G., fiind chemat telefonic de inculpatul F.M. la rugămintea partenerilor germani, care doreau să-l cunoască pe ofițerul S.R.I.. Cu acest prilej s-au purtat discuții în cadrul cărora cetățenii germani au „apreciat" rolul ofițerului S.R.I. pentru semnarea acestui contract (autodenunț F.M.). Despre același aspect inculpatul P.E.V., cu ocazia confruntării cu inculpatul F.M. a susținut că la începutul anului 1999 la o masă de protocol, inculpatul F.M. i-a cerut lui D.R. bani pentru a mitui persoanele din conducerea R.A.D.E.T. București prin intermediul inculpatul It. col. (r) C.V.G. pentru a-i determina să plătească mai repede avansul stabilit în contractul cadru încheiat. D.R. a fost de acord și după circa două săptămâni, la o altă masă la Restaurantul „Amabasador" din București, i-a dat inculpatului F.M. suma de 10.000 DM, în prezenta inculpatului P.E.V. Cei doi cetățeni români au plecat și s-au întâlnit cu C.V.G., iar împreună cu acesta au stabilit ca 1.000 DM să-i fie dați inculpatului C.M.R. prin inculpatul P.E.V., iar diferența de 9000 DM să fie dați prin C.V.G., inculpaților D.G.I. și U.L. După primirea sumei de 1.000 DM, inculpatul P.E.V. l-a sunat pe inculpatul C.M.R., solicitându-i să se întâlnească la sediul Clubului de bridge “L.”, din clădirea Ministerului Transporturilor. în fața acestei clădiri, fiind întuneric, cei doi s-au întâlnit și inculpatul C.M.R., care a primit banii cu specificația că sunt din partea firmei germane. În perioada menționată, inculpatul D.G.I. a primit în mod repetat la birou sau, în diferite întâlniri în oraș, în monede diferite DM și euro, suma totală de 7.000 euro, bani pe care inculpatul C.V.G. îi primea direct de la partenerii germani sau de regulă prin inculpatul F.M., care și acesta îi primea din partea firmei germane în numerar sau în cont bancar (autodenunț C.V.G.). În plus, inculpatul D.G.I. a mai primit din partea firmei germane în anul 2000, tot prin intermediul inculpatului C.V.G., suma totală de 12.000 dolari SUA trimiși prin „W.U." de firma germană și primiți de martorul L.L. Cu privire la această sumă a fost audiat în cauză L.L. care a recunoscut că în anul 2000 a primit din Germania, prin F.M., mai multe sume de bani cu indicația să i le predea inculpatului It. col. (r) C.V.G.. S-au depus documentele bancare prin care s-au expediat și primit aceste sume. F.M. a fost audiat de autoritățile judiciare românești și confirmă trimiterea acestor sume de bani ce trebuiau să ajungă la C. prin L.L. (care era în acea perioadă șoferul în România al lui F.M.). Inculpata U.L. a primit din partea firmei germane, prin inculpații C.V.G. și P.E.V. următoarele sume de bani: - 2.000 DM în primăvara anului 1999 de la inculpatul P.E.V. care a fost contactat de inculpata U.L. și i-a cerut suma menționând că ar fi o cerere de împrumut. Inculpatul P.E.V. s-a deplasat la domiciliul lui U.L. unde se afla și soțul acesteia inculpatul U.P. (cetățean român de origine bulgară). Cei doi soți, primind suma, l-au asigurat că i-o vor restitui ulterior, fapt întâmplat în anul 2004. Acest așa-zis împrumut a fost solicitat de la inculpatul P.E.V. în.condițiile în care el era în acea vreme unul din reprezentanții firmei germane cu care inculpata U.L., în calitate de director comercial al R.A.D.E.T. București avea relații de afaceri. Inculpatul P.E.V. a încercat ulterior să-și recupereze această sumă de la firma germană prin inculpatul F.M., dar acesta l-a refuzat, îndrumându-l pe P. să le ceară nemților direct banii. În vara anului 2000 C.V.G. s-a deplasat la domiciliul soților U. găsindu-i acasă, atât pe P., cât și pe L. și Ie-a dat 2.000 DM din partea firmei germane, situație recunoscută în declarațiile inculpatului U.P.. Situația este susținută de inculpatul C.V.G. în confruntarea cu U.L., cât și de martorul L.L., care arată că imediat după decesul fiului familiei U. a fost contactat de inculpatul C.G.V., care l-a rugat să-l sune pe F.M. care era în Germania și să-i spună necazul familiei U. (decesul fiului) și să-l ceară o sumă de bani din partea firmei germane. Martorul L.L. a discutat telefonic cu F.M. și acesta i-a confirmat că o să vină în câteva zile în România cu o sumă de bani. Același martor a mai declarat că F.M. a venit în România cu 3.000 DM pe care îi avea pregătiți pentru inculpata U.L. El știe că o sumă de bani a ajuns la familia U., însă nu știe prin cine și ce sumă exactă. Cercetările au stabilit că inculpatul It. col. (r) C.V.G. a primit 3.000 DM de la F.M., dar a predat inculpata U.L. numai 2.000 DM diferența reținând-o în folosul său. Cetățeanul german F.M. în aprilie 1999 l-a angajat în România, ca șofer și translator pe martorul L.L., cunoscător de limbă germană. Din declarațiile acestuia, coroborate cu declarațiile inculpaților It. col. (r) C.V.G., P.E.V. și F.M., precum și ale martorilor O.D., M.V. și D.I.R., s-a stabilit că F.M. a locuit în România în perioada aprilie 1999-aprilie 2000, aproximativ 6 luni (zi la zi), mai precis el venea în România câte două săptămâni pe lună. În anul respectiv, L.L. a fost de față când inculpatul P.E.V. îi cerea cel puțin, o dată pe lună lui F.M. între 500-1500 DM despre care îi spunea că trebuie să-i dea „generalului" de la R.A.D.E.T., care nu era altul decât D.G.I. Aceste discuții se purtau seara la biroul lui F.M., după plecarea secretarei pe care acesta o avea angajată. S-a mai reținut că de câteva ori a fost de față și inculpatul F.M. când F.M. îi dădea lui P. aceste sume pentru „general". F.M., precum și alți salariați ai firmei germane au adus în aceeași perioadă sume importante de bani, care erau destinate inclusiv mituirii conducerii R.A.D.E.T. București, atât prin intermediul lui P., dar mai ales prin intermediul lui C.V.G. și F.M. De asemenea, instanța de fond a mai reținut că în ciuda acestei situații, F.M. a observat că pe tot parcursul anului 1999, R.A.D.E.T. București a înregistrat mari restanțe în plățile ce trebuiau făcute către firma germană, motiv pentru care cu prilejul sărbătorilor de iarnă, la o masă de protocol la care a invitat persoane din conducerea R.A.D.E.T., după ce a consumat suficient alcool, l-a chemat în holul restaurantului respectiv pe inculpatul C.M.R. și pe martorul L.L. ca traducător. F.M. i-a prezentat inculpatului C.M.R. o listă cu mai multe coloane, care conțineau date cale