ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3714/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3714/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra

recursurilor penale de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 69 din 03

iulie 2006 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial, în Dosarul nr. 17/2004

au fost condamnați inculpații:

I. Lt. col. (r)

C.V.G. la:

- 2 ani și 8

luni închisoare pentru trafic de influență în formă continuată, prev. de art. 257

C. pen., cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen., în referire la art. 6 din Legea nr.

78/2000 cu aplic, art. 19 din O.G. nr. 43/2002, prin schimbarea încadrării juridice,

conform art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea de luare de mită, prev. de art.

254 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. a) C. pen.,

în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 19 din O.G. nr. 43/2002

și art. 33 lit. a) C. pen.;

- 3 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b și c C.

pen. pentru complicitate în formă continuată la infracțiunea de luare de mită,

prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 254 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2)

C. pen., în referire la art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000, cu aplic.art. 19 din

O.G. nr. 43/2002, prin schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C.

proc. pen., din patru fapte în una singură, aceeași infracțiune, dar prevăzute

cu art. 75 lit. a) C. pen. care se elimină;

- 2 ani

închisoare pentru complicitate în formă continuată la infracțiunea de dare de

mită prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 255 C. pen., cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen. în referire la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 19 din O.G. nr.

43/2002, prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen.,

din aceeași faptă dar prevăzută cu art. 75 lit. a) C. pen. care se elimină;

- 2 ani și 11

luni închisoare, pentru asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de

art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic.art. 74 lit. c) și 76 lit. c) C.

pen.

În baza disp.art.

33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite și

a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani

interzicere drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

la:

- 2 ani și 8

luni închisoare pentru săvârșirea în formă continuată a infracțiunii de trafic

de influentă, prev. de art. 257 C. pen., cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen., în

referire la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplic.art. 19 din O.G. nr. 43/2002,

prin schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C. proc. pen., din

aceeași infracțiune, dar prevăzută cu art. 75 lit. a) C. pen., care se elimină;

- 2 ani

închisoare pentru complicitate în formă continuată la infracțiunea de dare de

mită, prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 255 C. pen., cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen., în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 19 din

O.G. nr. 43/2002 prin schimbarea încadrării juridice, conform dispozițiilor art.

334 C. proc. pen. din aceeași infracțiune, dar cu reținerea art. 75 lit. a) C.

pen. care se elimină;

- 3 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C.

pen. pentru complicitate în formă continuată la luare de mită, prev. de art. 26

C. pen., rap. la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2)

C. pen., în referire la art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000 și art. 19 din O.G. nr.

43/2002, prin schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C. proc. pen.

din 4 fapte privind aceeași infracțiune în una singură, și prevăzute cu art. 75

lit. a) C. pen., care se elimină;

- 2 ani și 11

luni închisoare pentru infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de

infracțiuni, prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. și cu aplic. art. 75 lit.

c) și 76 lit. c) C. pen.;

În baza art. 33

lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite și a

fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

la:

- câte 3 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) și c)

C. pen. pentru fiecare din cele 4 infracțiuni în formă continuată de luare de

mită, prev. de art. 254 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 7 din Legea 78/2000,

prin schimbarea încadrării juridice din aceeași infracțiune prevăzută cu disp.art.

75 lit. a) C. pen., care se elimină;

- 3 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vec|erea săvârșirii de

infracțiuni, prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.

În baza disp. art.

33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite și

a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

la:

- câte 3 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C.

pen. pentru fiecare din cele 2 infracțiuni de luare de mită, prev. de art. 254 alin.

(1) C. pen.;

- 3 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de

infracțiuni, prev. de art. 323 alin. (1) C. pen.

În baza disp.art.

33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite și

a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b C. pen.

la:

- 3 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b C.

pen. pentru săvârșirea în formă continuată a infracțiunii de luare de mită,

prev. de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen., în

referire la art. 6 din Legea 78/2000, prin schimbarea încadrării juridice,

conform art. 334 C. proc. pen., din aceeași infracțiune dar prevăzută cu art. 75

lit. a) C. pen., care se elimină;

- 3 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de

infracțiuni, prev. de art. 323 alin. (1) C. pen.;

În baza disp.art.

33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite și

a fost aplicată inculpatei pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

la:

- 3 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) și c)

C. pen. pentru săvârșirea în formă continuată a infracțiunii de luare de mită,

prev. de art. 254 alin. (2) C. pen., cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen., în

referire la art. 7 din Legea nr. 78/2000 prin schimbarea încadrăm juridice,

conform art. 334 C. proc. pen., din aceeași infracțiune prevăzută cu aplic.art.

75 lit. a) C. pen., care se elimină;

- 3 ani

închisoare pentru asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 323

alin. (1) și (2) C. pen.

În baza disp.art.

33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite și

a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

la:

- 3 ani

închisoare pentru săvârșirea în formă continuată a infracțiunii de trafic de

influență, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplic.art. 41 alin. (2) C.

pen., prin schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C. proc. pen., din

aceeași infracțiune prevăzută cu aplic.disp. art. 75 lit. a) C. pen., care se

elimină;

- 3 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C.

pen. pentru complicitate în formă continuată la infracțiunea de luare de mită,

prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic.art.

41 alin. (2) C. pen. prin schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C.

proc. pen., într-o singură infracțiune din 3 infracțiuni cu aceeași încadrare

juridică prevăzută în actul de sesizare, cu aplic.art. 75 lit. a) C. pen. care

se elimină;

- 3 ani

închisoare pentru complicitate în formă continuată la dare de mită, prev. de art.

26 C. pen., rap. la art. 255 C. pen., cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen., prin

schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C. proc. pen., din aceeași

infracțiune, dar prevăzută cu art. 75 lit. a), care se elimină.

- 3 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de

infracțiuni, prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.

în baza disp.art.

33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele stabilite și a aplicat

inculpatului pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

la:

- 3 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C.

pen. pentru complicitate în formă continuată la infracțiunea de luare de mită,

prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplic.art. 41 alin.

(2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen.,

din aceeași infracțiune, dar prevăzută cu art. 75 lit. a) C. pen., care au fost

eliminate.

Pe durata

prevăzută de art. 71 C. pen. s-au interzis inculpaților lt. col. (rez.) C.V.,

civili D.G., F.M., F.I., P.E.V. drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) și c)

C. pen.

Pentru inculpații

U.L., U.P. și C.R.M. în baza disp. art. 86

1

C. pen. s-a dispus

suspendarea executării pedepselor rezultante sub supraveghere, pe durata unui

termen de încercare calculat potrivit art. 862 C. pen., de 5 ani.

Au fost

obligați inculpații, potrivit art. 863 C. proc. pen., să se prezinte în fiecare

primă zi lucrătoare a fiecărui semestru al fiecărui an al termenului de

încercare la Secția de Poliție a locului de domiciliu unde să anunțe: orice

schimbare de locuință, reședință, domiciliu și deplasare; să comunice și să

justifice locul de muncă și schimbarea acestuia precum și orice informații de

natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

S-a atras

atenția acestor inculpați asupra cazurilor prevăzute de disp.art. 864 C. pen.,

privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Conform art. 88

C. pen. s-a computat din durata pedepselor aplicate inculpaților perioadele

arestării preventive după cum urmează:

- It. col. rez.

C.V., civ.F.M. și D.G. de la 05 decembrie 2002 la 25 iunie 2003; U.L. de la 09

decembrie 2002 la 26 mai 2003; C.R.M. de la 12 decembrie 2002 la 25 iunie 2003;

P.E.V. de la 26

februarie 2003 la 25 iunie 2003 și F.I. de la 29 ianuarie 2003 la 25 iunie 2003.

Potrivit disp.art.

254 alin. (3) C. pen. și art. 257 alin. (2) C. pen. s-a dispus confiscarea de

la inculpați a următoarelor sume de bani și bunuri ce au făcut obiectul

infracțiunilor reținute, după cum urmează:

De la C.R.M.,

- 7.328 dolari SUA

și contravaloarea în lei a 1.000 DM (mărci germane);

- U.L. și U.P.:

- contravaloarea

în lei a 2.000 DM, un cuptor cu microunde și radiocasetofon.

S-a constatat

că suma de 2.000 DM (1.200 dolari SUA) luați cu împrumut au fost retumati inc. P.E.V.

(chitanță fila 56 vol. II Dosar nr. 17/2004);

De la F.I.

- 2.000 euro și

2.000 dolari SUA (echivalent în lei în care se include suma de 3.338,39 euro aflată

în contul deschis la B.C.R. sector 1 care se confiscă (vol. l-filele 117, 135,

149-152, Dosar nr. 17/2004 a Tribunalului Municipiului Teritorial București);

De la P.E.V.

- contravaloarea

în lei a sumei de 35.000 DM;

De la D.G.

- 750 lei;

7.000 euro și 16.800 dolari SUA în care se includ sumele de bani descoperite cu

ocazia percheziției și consemnate la B.C.R. după cum urmează: 30.000.000

lei=3.000 lei-chitanță din 19 decembrie 2002; 56.000 dolari SUA (chitanță din 19

decembrie 2002); 190 tolarjev; 20 Kuna; 840.000 lire turcești; 11.900 forinți

(proces-verbal predare-primire 19 decembrie 2002) care se confiscă până la

concurența cuantumului supus confiscării. Cameră video și cablu alimentare).

S-a constatat

că bunurile în valoare de 30.857 euro, 33.891 euro și 16.990 DM au fost

restituite conform art. 255 alin. (5) C. pen. denunțătorului G.B.

De la C.V.

- 47.298,79 euro

și contravaloarea în lei a 22.500 DM.

De la F.M.

- 47.298,79 euro

în care se includ și 12.000 euro indisponibilizați în contul bancar deschis la

B.C.R.

Sucursala

Universitate care se confiscă.

- 20.500 DM

(echivalentul în lei)

Conform art. 160

5

alin. (4) lit. d), cu aplic. alin. (7) al aceluiași articol C. proc. pen., s-a

dispus încetarea stării de liberare provizorie și restituirea cauțiunii de 5.000

lei (50.000.000 lei) pentru inculpatul C.R.M., sumă consemnată la C.E.C. - Agenția

Basarab București cu recipisa de consemnare de către C.G.

În baza disp. art.

169 C. proc. pen. a fost ridicat sechestrul asigurător instituit asupra

bunurilor inculpatului D.G. și respectiv F.I. - mai puțin cele confiscate prin

hotărârea instanței de fond.

Au fost

menținute măsurile asigurătorii asupra bunurilor inculpaților F.M. și C.V.G.

În conformitate

cu disp.art. 191 C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la câte 2.000

lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

În anul 1997,

cetățeanul german F.M. se afla la o expoziție tehnică în Berlin având un stand

de prezentare ce avea drept ofertă o tehnologie, despre care el susținea că era

propria lui descoperire, tehnologia respectivă fiind destinată reabilitării

conductelor subterane, fără decopertare, cu aplicație principală în

termoficare.

Alături de

această tehnologie era prezentat și un material specific, care era folosit la

căptușirea interioară a conductelor prin tehnologia prezentată.

În perioada

respectivă F.M. era angajat al firmei germane P.R. GmbH, firmă căreia îi cedase

drepturile de comercializare ale materialului și tehnologiei inventate de către

acesta, firmă în numele căreia era făcută oferta la târgul respectiv din

Berlin.

La acest târg F.M.

l-a cunoscut pe F.G.R.F.G., cetățean german de origine română, reprezentant al

firmei germane SC P. SRL.

Cu acest prilej

F. a luat la cunoștință de oferta prezentată de F.M. discutând cu acesta dacă

nu ar dori să implementeze această tehnologie în România, explicându-i că este

român de origine și că are afaceri mai vechi în România.

F.M. a fost în

principiu, de acord, încredințându-i pliante cu oferta respectivă.

Ulterior, F.G.R.F.G.

a revenit în România și a purtat o discuție pe această temă, cu inculpatul P.E.V.,

care administra firma „SC E.P.I. SRL București și pe care îl cunoștea din anul

1995, în virtutea unor relații de afaceri. Cei doi au hotărât să facă o ofertă

cu tehnologia respectivă către R.A.D.E.T. București, unde s-a deplasat în vara

anului 1997 și au purtat o discuție cu secretarul general al acestei instituții,

martorul V.R.

Cu prilejul

acestei prezentări, reprezentantul R.A.D.E.T. București a apreciat că procedeul

tehnic prezentat de cei doi era neinteresant din punct de vedere tehnic și

economic pentru unitatea din care făcea parte.

La sfârșitul

anului 1997, inculpatul P.E.V. s-a întâlnit cu inculpatul F.M., cei doi fiind

cunoștințe mai vechi.

Inculpatul P.E.V.

avusese o serie de relații comerciale, prin firma sa SC E.P.I. SRL București,

cu SC M.P.I. SRL București reprezentată de inculpatul F.M., la care acesta din

urmă era asociat unic, bănuind că pe acest fond ei ar putea să promoveze

tehnologia germană descrisă anterior.

Inculpatul P.E.V.

i-a explicat inculpatului F.M. tot ce știa despre această tehnologie și i-a pus

la dispoziție o serie de pliante care făceau parte din ofertă.

Cu puțin timp

înainte de a purta această discuție cu inculpatul P.E.V., inculpatul F.M. îl

cunoscuse pe inculpatul It. col. (r) C.V.G. care lucra, în acea perioadă, la S.R.I.,

în cadrul unei direcții economice, fiind ofițer de obiectiv în cadrul direcției

respective pentru R.A.D.E.T. București, M.I.R., T. SA, șa. Inculpatul F.M. i-a

prezentat, la rândul său inculpatul It. col. (r) C.V.G. oferta firmei germane

în scopul promovării tehnologiei respective în anumite unități economice unde

ofițerul avea „relații".

Inculpatul It. col.

(r) C.V.G. (inginer ca pregătire profesionala de bază) i-a cerut inculpatului F.M.

să-i dea pliantele cu oferta respectivă explicându-i că dacă va aprecia că este

viabilă din punct de vedere tehnic, o să vorbească cu directorul general de la R.A.D.E.T.,

unitate economică de care ofițerul răspundea direct pe linie de serviciu.

Inculpatul

It.col.(r) C.V.G. s-a deplasat la biroul inculpatul D.G.I., care îndeplinea

funcția de director general R.A.D.E.T. București, căruia i-a făcut o succintă

prezentare a tehnologiei din ofertă, sugerându-i lui D.G.I. că această

activitate de susținere a firmei germane o face în virtutea atribuțiunilor sale

de serviciu.

Inculpatul D.G.I.

i-a spus că este de acord ca între R.A.D.E.T. București și firma germană să se

deschidă o serie de negocieri, care urmau să se poarte la sediul R.A.D.E.T. în

vederea încheierii unor eventuale contracte economice între cele două părți.

Inculpatul It. col.

(r) C.V.G. i-a adus la cunoștință inculpatul F.M. de acordul de principiu al

lui D.G.I. și i-a explicat că reprezentanții firmei germane să contacteze

telefonic pe inculpata U.L., ce îndeplinea funcția de director comercial la R.A.D.E.T.

București, pentru a demara negocierile.

La rândul său,

inculpatul F.M. I-a informat pe inculpatul P.E.V. să contacteze pe directoarea

comercială a R.A.D.E.T., U.L., explicându-i că a aranjat o „intrare

puternică" firmei germane la această unitate din București.

Inculpatul P.E.V.

i-a transmis această veste lui F.G.R.F.G., care I-a chemat în România pe F.M.

în vederea unei prime discuții la R.A.D.E.T. București.

Din declarația

lui F.M. dată în fața autorităților judiciare românești, rezultă că acesta a

venit în România în aprilie 1998 când împreună cu F.G.R.F.G. și cu inculpatul P.E.V.

s-au deplasat la sediul R.A.D.E.T. București, în birou la inculpata U.L.,

pentru o primă discuție privind eventualele negocieri în această afacere.

Inculpata U.L.

a fost asistată la această discuție, din partea R.A.D.E.T. București, de

inculpatul C.M.R. ce îndeplinea, în acea perioadă, funcția de director de

producție la R.A.D.E.T. Celor doi reprezentanți ai R.A.D.E.T. București Ie-a

fost făcută o scurtă prezentare tehnică cu privire la tehnologia în cauză,

precizându-li-se că ea aparține firmei germane P.R. GmbH și că dacă s-ar dori o

colaborare pentru implementarea acestei tehnologii urmează ca factorii de

decizie ai firmei germane să se deplaseze în București.

Inculpații U.L.

și C.M.R. le-au dat de înțeles celor trei interlocutori că aveau ordin „de

sus" să demareze oricum această afacere și că îi așteaptă la negocieri pe

cei de la firma germană.

Cu prilejul

acestei discuții la sediul R.A.D.E.T. au fost lăsate o serie de materiale

tehnice de documentare, inclusiv oferta tehnologică denumită: „T.-Tehnologie

modernă de reabilitare a conductelor fără decopertare pentru transport și

distribuție fluide (apă potabilă, agent termic, gaz metan și canalizare). Strat

mineral de acoperire interioară cu protecție anticorozivă pe termen lung".

Inculpații lt. col.

(r) C.V.G. și F.M. nu au participat personal la această discuție la sediul R.A.D.E.T.

București, așteptând să vadă ce rezultat vor avea aceste negocieri, fiind

convinși că dacă afacerea se va încheia, vor avea și ei doi parte de avantaje

materiale din partea firmei germane. Speranța celor doi a fost ulterior

„confirmată", așa cum a declarat inculpatul F.M., cu prilejul unei

discuții pe care ei au avut-o cu F., când acesta Ie-a promis că firma germană

este dispusă „din start" să dea 3-4% din valoarea contractului,

persoanelor din România, care au sprijinit încheierea acestei afaceri.

F.M. a declarat

că la prima întâlnire inculpatul C.M.R. a explicat că el personal are o serie

de nelămuriri tehnice cu privire la realizarea procedeului respectiv,

nelămuriri pe care Ie-a și detaliat în fața reprezentanților firmei germane,

destul de bine motivat și argumentat tehnic.

Această

situație l-a determinat pe F.M. să-l invite pe inculpatul C.M.R. să facă o

deplasare la Hanovra, în Germania, unde să asiste la o prezentare „pe

viu", a tehnologiei firmei germane.

În baza acestei

invitații, inculpatul C.M.R. s-a deplasat în luna mai 1998 la Hanovra, unde a

asistat la o prezentare „pe viu" a tehnologiei, în urma căreia acesta a

afirmat, așa cum a declarat F.M., că s-a convins de viabilitatea și

performanțele tehnologiei firmei germane.

După revenirea

în București a inculpatul C.M.R., între R.A.D.E.T. București și firma germană

s-a stabilit aproape o legătură permanentă în vederea semnării unor contracte

viitoare dar acest contact nu s-a ținut, cum era firesc direct între cele două

firme, ci el era intermediat de inculpatul P.E.V., F.M. și It. col. (r) C.V.G.

Aceștia au încercat, încă de la început, să blocheze contactul direct între

cele două firme, deoarece, dacă el s-ar fi realizat, prezența lor în afacere ar

fi fost inutilă și pe cale de consecință, nu ar mai fi avut parte de niciun

folos material.

S-a mai reținut

că reprezentanții firmei germane, la vremea aceea fiind F.M. și F.G.R.F.G., au

acceptat această manieră de lucru, aflând și ei că inculpatul lt. col. (r) C.V.

Gabriei este ofițer la S.R.I. și că deține o funcție importantă în această

structură, apreciind că numai prin intervențiile sale vor putea realiza această

afacere în România.

La data de 09

iulie 1998 F.M., F. G.R.F.G., inculpatul P.E.V. și D.R. (acesta din urmă fiind

unul din directorii firmei germane) s-au deplasat la sediul R.A.D.E.T.

București, unde au semnat contractul, din partea R.A.D.E.T. București

participând la această întrunire, inculpatul D.G.I., U.L. și C.M.R., precum și

directorul economic, martorul O.V. Contractul a fost semnat din partea R.A.D.E.T.

București numai de către inculpatul D.G.I. și martorul O.V.

Conform

negocierilor, acest contract urma să se efectueze pe o porțiune de probă

denumită la punctul unu alin. (2) din contract „Secțiunea de lucru

experimentală" având lungimea totală de 1.300 metri, urmând ca aceasta să

fie realizată de firma germană în perioada august -septembrie 1998. Prețul

total al contractului a fost de 520.000 DM (pct. 4.1), din care, R.A.D.E.T.

București era obligată să plătească, în avans firmei germane suma de 100.000 DM

(pct. 4.4).

Din contract

rezultă că, la capitolul „Preturi și condiții de plată" pct. 4.1 părțile

au convenit ca pretul/metru liniar să fie de 400 DM, iar R.A.D.E.T. București

s-a angajat (pct. 1 alin. (3)) în cadrul acestui contract, că va încheia cu

firma germană, pe viitor, noi contracte pentru alte porțiuni de conductă, cu

mult mai mari decât porțiunea de probă. Ulterior cele două părți au încheiat

contracte economice având același obiect cu valori considerabile în care, s-au

stabilit, pentru aceleași tipuri de lucrări, preturi cel puțin duble.

Din punctul de

vedere al R.A.D.E.T. București această „promisiune" nu ar fi ridicat

probleme dacă ea nu s-ar fi materializat în contracte noi în care, pentru

aceleași tipuri de lucrări, s-a stabilit un preț mai mult decât dublu

(contractul din 14 ianuarie 1999 în care prețul mediu/metru liniar a fost de 884

D.M).

Totodată, s-a

mai reținut că o astfel de „deschidere" a fost de natură să producă multă

„încântare" reprezentanților firmei germane, care au realizat că această

relație economică trebuie păstrată și întreținută „în orice mod".

Din punct de

vedere al realizării lucrărilor pentru porțiunea de probă a fost desemnat, din

partea firmei germane, ca și coordonator pe linie tehnică F.M.

În același timp

(conform documentelor primite prin C.R.I. - vol. XV, fila 51), între P.R. GmbH

și societatea SC P. SRL a lui F.G.R.F.G. s-a încheiat o convenție la 20

septembrie 1998 prin care, D.R. se angaja să-i plătească lui F. un comision de

3% din valoarea totală a contractului pentru porțiunea de probă de 520.000 DM,

valoarea acestui comision fiind de 15.600 mărci + TVA. Acest comision era

plătit firmei SC P. SRL  pentru a asigura organizarea de șantier la București,

în contractul pentru porțiunea de probă cu R.A.D.E.T. București.

Firma SC P. SRL

și-a onorat aceste obligații, prin intermediul SC C. SA din România cu sediul

în Târgu Mureș reprezentată prin managerul său, respectiv același domn F.G.R.F.G.

Această

porțiune „de probă" a fost executată de firma germană în lunile

august-septembrie 1998, lucrarea fiind supravegheată în teren, atât de F.M. și F.,

dar și de inculpații P.E.V. și F.M., aceștia din urmă aveau „misiunea" de

a tine legătura, pentru orice problemă cu reprezentanții R.A.D.E.T. București.

Din partea R.A.D.E.T.

București a fost desemnat inculpatul C.M.R. pentru a supraveghea respectarea

condițiilor tehnice pentru executarea lucrărilor.

Înainte de a se

semna contractul pentru această porțiune de probă, inculpatul F.M. i-a spus

inculpatului P.E.V. că „intrarea" la R.A.D.E.T. București s-a făcut prin

inculpatul It. col. (r) C.V.G. pe care l-a prezentat ca fiind un personaj cu

funcție importantă, pe care nu-l poate refuza cu nimic conducerea R.A.D.E.T.

București.

Pe parcursul

executării lucrărilor pentru porțiunea de probă inculpatul P.E.V. l-a chemat,

chiar pe șantier, pe inculpatul F.M. la o discuție cu F., prilej cu care acesta

din urmă i-a dat lui F.M. suma de 10.000 DM, prilej cu care inculpatul P.E.V.

i-a spus că o să vină să se întâlnească la C. acasă în legătură cu suma de

bani.

Inculpatul F.M.

s-a deplasat cu această sumă la domiciliul inculpatul It. col. (r) C.V.G. unde

în scurt timp a apărut și inculpatul P.E.V. Despre această sumă de bani

inculpatul F.M. a declarat că a primit-o cu specificația ca o parte să fie

folosită la cumpărarea unor cadouri pentru D. și U., din partea firmei germane,

iar o parte dă fie distribuită între C. și P.

La domiciliul

inculpatului C.V.G., inculpatul P.E. a primit 4.000 DM, inculpatul F.M. - 2.000

DM, inculpatul C.V.G. – 2.000 DM, cei trei stabilind de comun acord ca de 2.000

DM să ia cadouri pentru inculpații D.G.I. și U.L., de această problemă urmând

să se ocupe C. și F.M.

Inculpatul F.M.

a mai declarat (la 08 ianuarie 2003) că în vara anului 1998 a avut loc o masă

de protocol la Restaurantul „Tedeum" din București, la care, în afară de

el, au mai participat P.E.V., F.M., F. și R.D., prilej cu care acesta din urmă

a ținut să fie chemat la masă și ofițerul C.V.G. să-l cunoască personal.

Inculpatul C.V.G. s-a prezentat la masa respectivă făcând cunoștință personal

cu cetățenii germani.

La desfășurarea

lucrărilor pentru porțiunea de probă în perioada i anului 1998, inculpatul C.M.R.

a ridicat în mod constant o serie de probleme tehnice, cerând partenerilor

germani să facă și demersuri pentru obținerea agrementelor institutelor de

specialitate din România (Încerc București). Atitudinea sa a fost discutată

inclusiv cu directorul executiv D.R., ajungându-se la concluzia unanimă la

nivelul firmei germane că singura persoană de la R.A.D.E.T. care le poate bloca

evoluția viitoare a relației economice ar putea fi C.M.R.

Acesta din

urmă, cu prilejul unor discuții purtate la o masă de protocol cu reprezentanții

firmei germane i-a explicat lui D.R. că are ca pasiune jocul de bridge, că face

parte din Federația Română de Specialitate, și că în perioada respectivă se

organizează un concurs în Iordania, la Aman, cerându-i să sponsorizeze

deplasarea lui, a soției lui și a altor patru persoane în Iordania, cu

cheltuielile de transport și cazare pe toată perioada competiției.

D.R. a acceptat

în principiu această cerere urmând ca suma exactă și toate celelalte date să

fie transmise ulterior de inculpatul C.M.R.

Din declarata

lui F.G.R.F.G. a rezultat că în luna octombrie 1998 se aflau la sediul firmei

germane din Hanovra, când D.R. a primit de la inculpatul C.M.R. specificația

sumei totale a sponsorizării pentru concursul de bridge, de fată fiind și F.M.,

această sumă fiind în cuantum de 7.328 dolari SUA, fapt care i-a surprins

neplăcut pe toți trei deoarece nu se așteptau ca aceasta să fie așa de mare.

F.M. și-a

exprimat categoric dezacordul său privind acordarea acestei sponsorizări, însă D.R.

i-a adus aminte că inculpatul C.M.R. este singurul de la R.A.D.E.T. București

care le-ar putea pune „bețe în roate" și să le încurce afacerea ce se

preconiza de altfel destul de profitabilă pentru partea germană. După această

discuție D.R. a dispus virarea sumei de 7.328 dolari SUA către B.R.C.E. cu

destinația SC H.T. SRL București, care era firma de turism prin care urma să se

plătească deplasarea în Iordania.

Această

dispoziție a fost dată prin avizul de creditare din 14 octombrie 1998.

La data de 31

octombrie 1998 firma de turism SC H.T. SRL București a emis facturile pentru

suma totală de 7.328 dolari SUA pentru achitarea integrală a contravalorii

deplasării grupului respectiv în Iordania.

Cu prilejul

audierii lui F.M. acesta a confirmat situația expusă.

S-a mai reținut

că din actele C.R.I. primite de la autoritățile judiciare din Germania rezultă

că proiectul de sponsorizare a inculpatul C.M.R. a fost tradus pentru R.D. și F.M.

de F., a fost primit prin aceeași Comisie Rogatorie, contractul de sponsorizare

din 01 octombrie 1998 între firma germană și C.B. „L. C.F.R.”, contract semnat

de directorul executiv V.l.

Inculpatul C.M.R.,

fiind audiat cu privire la această sponsorizare, a susținut că este operațiune

legală, legalitatea fiind respectată însă de cele două părți din contractul de

sponsorizare cu privire la procedurile sponsorizării. Operațiunea a fost

aprobată de reprezentanții firmei germane pentru ai „tempera" obiecțiile

inculpatului cu privire la contractul cadru ce urma să fie încheiat pentru o

sumă importantă la începutul lui ianuarie 1999.

Inculpatul a

făcut acea deplasare pe banii firmei germane, fiind însoțit de soția sa, care

nu era membră a niciunui club de bridge și nici a Federației de specialitate,

fapt recunoscut de acesta. Audiată fiind, C.G. a recunoscut situația.

Prima instanță

a mai arătat în considerentele hotărârii că la dosarul cauzei există copii după

actele F.R.B., precum și ale Clubului “L.” precum și copii xerox de pe

pașapoartele soților C., din care rezultă efectuarea deplasării respective.

Suma respectivă

a fost pretinsă și primită de inculpatul C. în scopul și modul arătat, iar în

schimbul acestui „gest frumos" din partea partenerilor germani, el a

renunțat vizibil la eventualele critici fundamentate ce le-ar fi putut aduce

afacerii cu partenerul german.

Prima instanță

a constatat că din materialul probator administrat în cauză rezultă că

inculpatul C.M.R. a fost persoana desemnată de R.A.D.E.T. București să

supravegheze lucrările pentru porțiunea de probă, efectuate în perioada

august-septembrie 1998. Tot același inculpat se ocupa de transpunerea în

practică a obligațiilor contractuale ale R.A.D.E.T. București care-și asumase o

serie de obligații privind lucrările ce se efectuau, orice întârziere în

îndeplinirea acestor obligații de către R.A.D.E.T. București ar fi dus la

nerespectarea termenului pentru firma germană, și pe cale de consecință la

decalarea plăților, situație care nu s-a petrecut deoarece C.M.R. a fost foarte

„prompt" în raporturile cu firma germană, sponsorizarea fiind o recompensă

și pentru această bună conduită a sa.

Totodată,

înainte de încheierea contractului pentru porțiunea de probă în iulie 1998

între cei doi parteneri s-au purtat negocieri preliminare la care a participat

și inculpatul C.M.R.. Cu prilejul acestor negocieri se stabilise de fapt

inițierea unei relații economice pe mai mulți ani, cu condiția ca partenerul

german să execute gratuit porțiunea de probă, din vara lui 1998. Acest lucru

l-a recunoscut chiar inculpatul în declarația dată la 09 decembrie 2002. Gratuitatea

nu s-a realizat.

Prima instanță

a mai reținut că referitor la suma de 10.000 mărci primită de inculpatul F.M.

pe șantier, în vara lui 1998 de la F. rezultă că la data de 08 iulie 2003

Oficiul Judiciar al Landului Hanovra l-a audiat ca învinuit pe F.M., în cadrul

cererii de Comisie Rogatorie Internațională formulată de autoritățile judiciare

române. În această declarație cel în cauză a precizat textual : "cei doi

domni (făcând referire la inculpatul F.M. și C.V.G.) au solicitat prestații de

la firma P.R.S. Pentru acest proiect au fost predați, anticipat de către domnul

F. celor doi domni suma de 10,000 DM în numerar înregistrarea (contabilă - s.n)

s-a făcut prin casieria din Berlin. Aceasta s-a întâmplat aproximativ în luna

august/septembrie 1998".

Astfel, F.M. a

explicat că această sumă a fost prima plată ilegală făcută de firma germană

celor doi inculpați.

F.G.R.F.G. a

fost și el audiat de Autoritățile judiciare române și a precizat că pe data de

18 decembrie 1998 a venit în România, de la Hanovra având asupra sa 10.000 DM

pe care-i primise de la M.F. și la Aeroportul Otopeni a fost așteptat de

inculpații F.M. și P.E.V.. întreaga sumă de 10.000 DM i-a dat-o lui F.M.,

prilej cu care acesta i-a spus în prezența lui P. că urmează să cumpere

cadouri, de o valoare însemnată, pentru D. și U. de la R.A.D.E.T. București

pentru ca aceștia să semneze contractul cadru în ianuarie 1999.

În declarația

sa, F.G.R.F.G. a afirmat că, la începutul anului 1999 a discutat cu inculpatul P.E.V.

și acesta i-a confirmat că au fost cumpărate cadouri și date din partea firmei

germane lui D. și U.

Cu privire la a

doua sumă de bani primită de inculpatul F.M. de la F.G.R.F.G., acesta s-a

deplasat împreună cu inculpatul P.E.V. la domiciliul inculpatul It. col.(r) C.V.G.,

unde suma s-a împărțit în mod egal între cei trei inculpați discutându-se să ia

cadourile pentru U. și D. din cei 2.000 DM păstrați special din prima sumă

primită (tot de la F.).

Inculpatul F.M.

împreună cu inculpatul It. col.(r) C.V.G. au achiziționat în acele zile, contra

echivalentului a 1.000 DM pentru inculpatul U.L. un radio casetofon cu C.D. și

un cuptor cu microunde, iar pentru inculpatul D.G.I. o cameră video marca

Panasonic, ce valora 1.000 DM.

După

achiziționarea acestor cadouri ei s-au întâlnit cu inculpatul P.E.V. și i-au

arătat ce bunuri cumpăraseră, acestea aflându-se în autoturismul particular al

inculpatul F.M.

După aceasta,

cei doi inculpați s-au deplasat la domiciliile inculpaților D.G.I. și U.L.,

oferindu-le aceste cadouri din partea firmei germane, întrucât în primele zile

ale lunii ianuarie era convenit ca cele două părți să semneze contractul cadru.

Cu ocazia

primelor audieri a inculpatul D.G.I. și U.L., pe data de 04 decembrie 2002 au

negat că ar fi primit, prin F.M. sau C.G., bani sau alte bunuri cadou. Pe data

de 05 decembrie 2002 s-au efectuat însă percheziții domiciliare la aceștia

găsindu-se obiectele primite cadou.

Cu prilejul

efectuării percheziției domiciliare la inculpata U.L. după găsirea

radiocasetofonului și a cuptorului cu microunde a fost audiat soțul, respectiv

inculpatul U.P. Acesta a declarat că în luna decembrie 1999 era la domiciliu

împreună cu soția sa, când au venit pe înserat C.V.G. și F.M., care i-au adus

soției sale cele două aparate, explicându-i în prezența lui că sunt cadou din

partea firmei germane. Procesul-verbal de percheziție domiciliară se află depus

la dosarul cauzei.

Cu ocazia

reaudierii inculpata U.L. (a aducerii la cunoștință a rezultatului

percheziției), aceasta s-a exprimat textual că „ar fi posibil să fi primit

acele cadouri", recunoscând primirea lor.

La data de 05

decembrie 2002 s-a efectuat percheziție domiciliară la locuința inculpatului D.G.I.,

cu precizarea că telefonul mobil al inculpatului D.G.I. era interceptat legal

și până la începerea percheziției acesta l-a sunat pe fiul său discutând cu

acesta cum să facă să dispară camera video și cutia primită de la nemți și

ambalajul acestei camere.

Camera video

respectivă a fost identificată ulterior la sediul R.A.D.E.T. stabilindu-se că în

dimineața zilei de 05 decembrie 2002 inculpatul D.G.I. a adus personal acest

aparat și l-a predat secretarei P.A., spunându-l să o țină în biroul ei.

Această cameră video a fost identificată și ridicată fiindu-i prezentată

inculpatului care a recunoscut că este camera video primită în decembrie 1998

de la C.V.G. și F.M., care i-au adus-o la domiciliu, motivând că el a aruncat

cutia camerei la gunoi și a dus camera video la birou, de teama de a nu fi

descoperite de echipa de anchetă.

Cu privire la

acest aparat însă, inculpatul D.G.I. a relatat că l-a primit de la cei doi ca

un simplu cadou și că aceștia nu i-ar fi specificat că este din partea firmei

germane, susținere infirmată de inculpatul F.M. și C.G.V. cu prilejul

confruntărilor efectuate.

În legătură cu

momentul luării deciziei de a se oferi aceste prime „cadouri" persoanelor

din conducerea R.A.D.E.T. București, inculpatul P.E.V. și inculpatul F.M. au

declarat că după demararea lucrărilor pentru contractul cu porțiunea de probă a

existat o discuție la o masă de protocol la care au participat Forster Mafred, F.,

R.D., P.E.V., F.M. și C.V.G.

Cu acest

prilej, în timp ce se discuta și de proiectul viitorului proiect * cadru între

firma germană și R.A.D.E.T. București, cei trei cetățeni români i-au sugerat lui

D.R., care era șeful grupului german să pună la dispoziție o sumă de bani

pentru a se lua „cadouri" pentru persoanele din conducerea R.A.D.E.T.

București, în intenția de a le determina astfel să accepte o colaborare cu

firma germană pe mai mulți ani.

R.D. a fost de

acord să dea bani pentru mituirea celor din conducerea R.A.D.E.T., bani pe care

a promis că o să-l trimită în România ulterior prin F.G.R.F.G., promisiune pe

care și-a onorat-o.

În declarația

sa, martorul O.V., care îndeplinea în perioada 1998-1999 funcția de director

economic la R.A.D.E.T. București, a precizat că în momentul în care s-a semnat

contractul pentru porțiunea de probă (iulie 1998) a fost chemat de inculpatul D.G.I.

în sala de protocol a R.A.D.E.T. București, cerându-i-se să semneze pe loc

contractul în condițiile în care martorul participase la negocieri și nu știa

prea multe în legătură cu afacerea ce urma să se încheie.

Martorul a mai

relatat că inculpatul D.G.I. era la masă cu partenerii germani și cerându-i

modelul de contract pe care l-a studiat în fugă a constatat, printre altele, că

s-a inserat un preț prea mare și nejustificat în raport cu procedeele clasice

folosite până atunci de R.A.D.E.T., motiv pentru care a refuzat să semneze

acest contract. Ulterior, nemții au revenit cu contractul refăcut la prețul

produsului, respectiv stabilind un preț de 400 DM/metru liniar, care era mai

aproape de realitatea calculelor economice.

Despre această

modalitate de inițiere și întreținere a unor relații economice F. a declarat că

în prezența lui, în perioada 1998-1999, cu ocazia mai multor mese de protocol,

a asistat la discuții purtate în limba engleză între R.D. și inculpatul C.V.G.

și F.M., discuții în cadrul cărora aceștia din urmă îi cereau în mod repetat

sume de bani directorului firmei germane, invocând că trebuie să-i mituiască pe

cei din conducerea R.A.D.E.T. ca să semneze contractele sau ca să asigure

ritmicitate în derularea plăților.

A mai precizat

că în seara zilei în care a semnat contractul cadru la R.A.D.E.T. București, la

masa de protocol ce a avut loc la Restaurantul „A." (de față fiind și

președintele Concernului german pe nume P.) i-a auzit pe inculpatul C.V.G. și F.M.

cum îi sugerau lui R.D. să le dea o sumă de bani să-i mituiască pe cei de la R.A.D.E.T.

București pentru a-i determina să plătească firmei germane avansul necesar

demarării lucrărilor.

F.G.R.F.G. a

declarat că R.D. Ie-a răspuns că este de acord să dea bani pentru mituirea

celor de la R.A.D.E.T., dar în intenția lui ar fi să dea acești bani după ce R.A.D.E.T.-ul

va plăti avansul.

La finalul

declarației, F.G.R.F.G. a precizat că între R.D. și cei doi inculpați cetățeni

români s-au stabilit relații din ce în ce mai apropiate, bazate pe remiterea

repetată a unor sume de bani din Germania prin cei doi, pentru a fi dați ca

mită, situație care nu trebuia cunoscută prea bine de către F.G.R.F.G., în

accepțiunea lui D.R., motiv pentru care acesta din urmă l-a și exclus în iulie

1999 din această afacere înlocuindu-l cu G.Z.D. cetățean german de origine

română.

Despre acest

înlocuitor al său, F.G.R.F.G. a declarat în fața autorităților judiciare

românești că știe că spre sfârșitul anului 1999 ar fi prezentat unor persoane

din conducerea R.A.D.E.T. listele cu „șpăgi" mai precis cu sumele de bani

scoase din contabilitatea firmei germane pentru a fi date mită la R.A.D.E.T.

În referire la

contractele firmei germane cu R.A.D.E.T. București pe perioada

1998-2002.instanța dec fond a apreciat că există indicii puternice că cel puțin

prețul din contractul din 14 ianuarie 1999 a fost stabilit în mod fraudulos.

În acest sens

au fost reținute următoarele:

- în contractul

din 09 iulie 1998, prețul pe metru liniar este de 400 DM;

- în contractul

din 14 ianuarie 1999 (contract cadru) prețul mediu este de 884,20 DM/metru

liniar, preț care nu este explicit inserat în contract, dar este prevăzut în

protocolul din 03 decembrie 1998 între R.A.D.E.T. București și firma germană,

la care se face referire expresă în contract;

- actul

adițional nr. 1 (la contractul cadru) din 03 iulie 2001 are un preț de 700

DM/metru liniar tot ca preț mediu;

- actul

adițional nr. 2 (la contractul cadru) din 03 iulie 2002 stabilește un preț

mediu de 320 euro/metru liniar;

- protocolul

din 03 iulie 2000 încheiat între R.A.D.E.T. București și firma germană, în care

se stabilea prețul de 700 DM/metru liniar la conducta de 1.000 mm (vol. II,

filele 99-100). Referindu-ne la acest protocol vom constata că în 2002 prețul

pentru diametrul de 1.000 mm era mai mic decât prețul stabilit în ianuarie 1999

la „diametrul mediu" de 750 mm.

Totodată, s-a

mai reținut că pentru a păstra o aparență de legalitate cu privire la

încheierea contractului cadru cu firma germană inculpatul D.G.I., în calitate

de președinte al Consiliului de Administrație al R.A.D.E.T. București a

introdus pe ordinea de zi a ședinței din 23 decembrie 1998 la ultimul punct, o

prezentare făcută chiar de acesta împreună cu inculpatul C.M.R. denumită: „Reabilitarea

conductelor de termoficare prin torcretare", prezentare care a constat în

expunerea și susținerea tehnologiei firmei germane P.R.S., solicitându-se la

final Consiliului de Administrație ca acesta să aprobe încheierea unui contract

cadru cu derulare pe mai mulți ani calendaristici între R.A.D.E.T. București și

firma germană P.R.S.

În urma

susținerilor și propunerilor făcute de inculpați, Consiliul de Administrație a

aprobat încheierea contractului respectiv.

Implicarea

inculpaților U.L. și C.M.R. în promovarea intereselor firmei germane P.R.S.

este demonstrată prin participarea la ședința acestui Consiliu de Administrație

unde ei au fost invitați, deși nu aveau calitatea de membri ai acestui

consiliu.

Inculpații D.G.I.,

C.M.R. și U.L., au susținut în mod vădit, precipitat și nelegal demararea

acestei afaceri cu firma germană P.R.S., atâta timp cât această firmă străină

nu avea deschisă în România, la acel moment reprezentantă fiscală, fapt care a

dus ca pentru toate încasările acestei firme de la R.A.D.E.T. București până la

22 februarie 2002 firma germană să nu plătească impozit în România conform

legii române.

D.G.F.P.

București a efectuat un control la data de 22 februarie 2002 la R.A.D.E.T.

București, în urma căruia a constatat această încălcare a legii române,

dispunând ca R.A.D.E.T. București să achite din acel moment cu prioritate

impozitele datorate statului român și neplătite de firma germană, sume care au

fost plătite de R.A.D.E.T. București și reținute ulterior de acesta din sumele

ce le datora firmei germane P.R.S.

În seara de 14

ianuarie 1999, după semnarea contractului cadru a avut loc o masă festivă la

Restaurantul Ambasador din București la care, din partea firmei germane au

participat: președintele Concernului P.R.S., domnul P., F.G.R.F.G., D.R., P.E.V.,

F.M. Prezenți la această masă au fost și cei din conducerea R.A.D.E.T.

București.

După plecarea

reprezentanților R.A.D.E.T. la masa respectivă a apărut inculpatul C.V.G.,

fiind chemat telefonic de inculpatul F.M. la rugămintea partenerilor germani,

care doreau să-l cunoască pe

ofițerul S.R.I..

Cu acest prilej s-au purtat discuții în cadrul cărora cetățenii germani au

„apreciat" rolul ofițerului S.R.I. pentru semnarea acestui contract

(autodenunț F.M.).

Despre același

aspect inculpatul P.E.V., cu ocazia confruntării cu inculpatul F.M. a susținut

că la începutul anului 1999 la o masă de protocol, inculpatul F.M. i-a cerut

lui D.R. bani pentru a mitui persoanele din conducerea R.A.D.E.T. București

prin intermediul inculpatul It. col. (r) C.V.G. pentru a-i determina să

plătească mai repede avansul stabilit în contractul cadru încheiat.

D.R. a fost de

acord și după circa două săptămâni, la o altă masă la Restaurantul

„Amabasador" din București, i-a dat inculpatului F.M. suma de 10.000 DM,

în prezenta inculpatului P.E.V. Cei doi cetățeni români au plecat și s-au

întâlnit cu C.V.G., iar împreună cu acesta au stabilit ca 1.000 DM să-i fie

dați inculpatului C.M.R. prin inculpatul P.E.V., iar diferența de 9000 DM să

fie dați prin C.V.G., inculpaților D.G.I. și U.L.

După primirea

sumei de 1.000 DM, inculpatul P.E.V. l-a sunat pe inculpatul C.M.R.,

solicitându-i să se întâlnească la sediul Clubului de bridge “L.”, din clădirea

Ministerului Transporturilor. în fața acestei clădiri, fiind întuneric,

cei doi s-au întâlnit și inculpatul C.M.R., care a primit banii cu specificația

că sunt din partea firmei germane.

În perioada

menționată, inculpatul D.G.I. a primit în mod repetat la birou sau, în diferite

întâlniri în oraș, în monede diferite DM și euro, suma totală de 7.000 euro,

bani pe care inculpatul C.V.G. îi primea direct de la partenerii germani sau de

regulă prin inculpatul F.M., care și acesta îi primea din partea firmei germane

în numerar sau în cont bancar (autodenunț C.V.G.).

În plus,

inculpatul D.G.I. a mai primit din partea firmei germane în anul 2000, tot prin

intermediul inculpatului C.V.G., suma totală de 12.000 dolari SUA trimiși prin

„W.U." de firma germană și primiți de martorul L.L. Cu privire la această

sumă a fost audiat în cauză L.L. care a recunoscut că în anul 2000 a primit din

Germania, prin F.M., mai multe sume de bani cu indicația să i le predea

inculpatului It. col. (r) C.V.G.. S-au depus documentele bancare prin care s-au

expediat și primit aceste sume. F.M. a fost audiat de autoritățile judiciare

românești și confirmă trimiterea acestor sume de bani ce trebuiau să ajungă la C.

prin L.L. (care era în acea perioadă șoferul în România al lui F.M.).

Inculpata U.L.

a primit din partea firmei germane, prin inculpații C.V.G. și P.E.V.

următoarele sume de bani:

- 2.000 DM în

primăvara anului 1999 de la inculpatul P.E.V. care a fost contactat de inculpata

U.L. și i-a cerut suma menționând că ar fi o cerere de împrumut. Inculpatul P.E.V.

s-a deplasat la domiciliul lui U.L. unde se afla și soțul acesteia inculpatul U.P.

(cetățean român de origine bulgară).

Cei doi soți,

primind suma, l-au asigurat că i-o vor restitui ulterior, fapt întâmplat în

anul 2004. Acest așa-zis împrumut a fost solicitat de la inculpatul P.E.V.

în.condițiile în care el era în acea vreme unul din reprezentanții firmei

germane cu care inculpata U.L., în calitate de director comercial al R.A.D.E.T.

București avea relații de afaceri.

Inculpatul P.E.V.

a încercat ulterior să-și recupereze această sumă de la firma germană prin inculpatul

F.M., dar acesta l-a refuzat, îndrumându-l pe P. să le ceară nemților direct

banii.

În vara anului

2000 C.V.G. s-a deplasat la domiciliul soților U. găsindu-i acasă, atât pe P.,

cât și pe L. și Ie-a dat 2.000 DM din partea firmei germane, situație

recunoscută în declarațiile inculpatului U.P.. Situația este susținută de

inculpatul C.V.G. în confruntarea cu U.L., cât și de martorul L.L., care arată

că imediat după decesul fiului familiei U. a fost contactat de inculpatul C.G.V.,

care l-a rugat să-l sune pe F.M. care era în Germania și să-i spună necazul

familiei U. (decesul fiului) și să-l ceară o sumă de bani din partea firmei

germane.

Martorul L.L. a

discutat telefonic cu F.M. și acesta i-a confirmat că o să vină în câteva zile

în România cu o sumă de bani. Același martor a mai declarat că F.M. a venit în

România cu 3.000 DM pe care îi avea pregătiți pentru inculpata U.L. El știe că

o sumă de bani a ajuns la familia U., însă nu știe prin cine și ce sumă exactă.

Cercetările au stabilit că inculpatul It. col. (r) C.V.G. a primit 3.000 DM de

la F.M., dar a predat inculpata U.L. numai 2.000 DM diferența reținând-o în

folosul său.

Cetățeanul

german F.M. în aprilie 1999 l-a angajat în România, ca șofer și translator pe

martorul L.L., cunoscător de limbă germană.

Din

declarațiile acestuia, coroborate cu declarațiile inculpaților It. col. (r) C.V.G.,

P.E.V. și F.M., precum și ale martorilor O.D., M.V. și D.I.R., s-a stabilit că F.M.

a locuit în România în perioada aprilie 1999-aprilie 2000, aproximativ 6 luni

(zi la zi), mai precis el venea în România câte două săptămâni pe lună.

În anul

respectiv, L.L. a fost de față când inculpatul P.E.V. îi cerea cel puțin, o

dată pe lună lui F.M. între 500-1500 DM despre care îi spunea că trebuie să-i

dea „generalului" de la R.A.D.E.T., care nu era altul decât D.G.I. Aceste

discuții se purtau seara la biroul lui F.M., după plecarea secretarei pe care

acesta o avea angajată.

S-a mai reținut

că de câteva ori a fost de față și inculpatul F.M. când F.M. îi dădea lui P.

aceste sume pentru „general".

F.M., precum și

alți salariați ai firmei germane au adus în aceeași perioadă sume importante de

bani, care erau destinate inclusiv mituirii conducerii R.A.D.E.T. București,

atât prin intermediul lui P., dar mai ales prin intermediul lui C.V.G. și F.M.

De asemenea,

instanța de fond a mai reținut că în ciuda acestei situații, F.M. a observat că

pe tot parcursul anului 1999, R.A.D.E.T. București a înregistrat mari restanțe

în plățile ce trebuiau făcute către firma germană, motiv pentru care cu

prilejul sărbătorilor de iarnă, la o masă de protocol la care a invitat

persoane din conducerea R.A.D.E.T., după ce a consumat suficient alcool, l-a

chemat în holul restaurantului respectiv pe inculpatul C.M.R. și pe martorul L.L.

ca traducător.

F.M. i-a

prezentat inculpatului C.M.R. o listă cu mai multe coloane, care conțineau date

cale