ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2724/2012

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sesizarea înregistrată sub nr.

6660/2/2012, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a solicitat

instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 102 alin. (1) din Legea nr.

302/2004, republicată, punerea în executare a mandatului european de arestare

emis la data de 30 iulie 2012 de către autoritățile judiciare italiene față de

cetățeanul român C.M.

În cuprinsul sesizării

s-a arătat că autoritățile judiciare italiene au emis împotriva persoanei solicitate

un mandat european de arestare la data de 30 iulie 2012 pentru comiterea infracțiunilor

de proxenetism, lipsire de libertate, mandatul fiind transmis prin semnalare introdusă

prin Sistemul Informatic Schengen, pentru a dispune cu privire la luarea măsurii

arestării persoanei solicitate.

Totodată, s-a precizat

că persoana solicitată a fost încarcerată în Penitenciarul de Maximă Siguranță Rahova,

în baza mandatului de arestare preventivă nr. 47 emis la data de 02 martie 2012

de Tribunalul București, secția a II-a penală, pentru săvârșirea de infracțiuni

prevăzute de Legea nr. 143/2000, iar măsura arestării preventive expiră la 23

septembrie 2012.

La dosarul cauzei a fost

atașată lucrarea înregistrată sub nr. 2384/II/5/2012 la Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel București, ce a conținut procesul verbal de aducere la cunoștință a învinuirii

și a dreptului de a fi asistat de apărător și copia mandatului european de arestare

tradus în limba română.

La termenul din 23

august 2012, Curtea de Apel București a solicitat Judecătoriei sectorului 5 București

să comunice copia sentinței penală nr. 1280 din 12 iunie 2012 privind pe inculpatul

C.M. însoțită de un referat din care să rezulte dacă și modalitatea în care aceasta

a rămas definitivă, iar Tribunalului București, secția a II-a penală, i s-a solicitat

comunicarea unei copii a rechizitoriului nr. 25/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție existent în Dosarul nr. 14611/3/2012 al Tribunalului

București, secția a II-a penală.

La dosarul cauzei au fost

depuse relațiile solicitate, precum și copia sentinței penale nr. 63 din 27 aprilie

2011, pronunțată de Tribunalul Buzău, secția penală, în Dosarul nr. 580/114/2010,

rămasă definitivă prin decizia penală nr. 112 din 19 iulie 2012 a Curții de Apel

Ploiești.

La termenul din 30

august 2012 s-a procedat, conform disp. art. 103 alin. (1) și (3) din Legea nr.

302/2004, republicată, persoana solicitată declarând că nu renunță la regula specialității

însă nu este de acord să fie predată autorităților judiciare italiene întrucât acestea

i-au încălcat drepturile, pentru faptele în legătură cu solicitarea autorităților

italiene este judecat și în România, învederând totodată instanței că mai este cercetat

în alte două dosare penale de organele judiciare române pentru instigare și complicitate

la delapidare, respectiv pentru proxenetism.

Prin sentința penală

nr. 333 din 30 august 2012, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis

sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

A dispus

punerea

în executare a mandatului european de arestare emis la data de 30 iulie 2012 de

către Tribunalul civil și penal Perugia, Italia, împotriva cetățeanului român C.M.,

cu respectarea regulii specialității și cu îndeplinirea condiției ca, în cazul în

care s-a pronunțat o hotărâre de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate,

persoana solicitată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.

A

amânat predarea persoanei solicitate până la rămânerea definitivă a sentinței penale

nr. 1280 din 12 iunie 2012 a Judecătoriei sector 5 București (pronunțată în Dosarul

nr. 4440/302/2012) și, eventual, executarea integrală a pedepsei privative de libertate,

precum și până la soluționarea definitivă a cauzei penale care a format obiectul

Dosarului nr. 14611/3/2012 al Tribunalului București, secția a II-a penală, și eventual

executarea integrală a pedepsei privative de libertate.

A

dispus arestarea persoanei solicitate C.M. pe o perioadă de 30 de zile în vederea

predării, începând de la data încetării motivelor care au justificat amânarea.

Cheltuielile

judiciare au rămas în sarcina statului.

Onorariul

apărătorului din oficiu în cuantum de 320 RON s-a avansat din fondul Ministerului

Justiției.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a apreciat că sunt întrunite toate condițiile legale pentru punerea în

executare a mandatului european de arestare.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs, în termen legal, persoana solicitată C.M., solicitând, personal

și prin apărătorul desemnat din oficiu, admiterea recursului și, pe fond, respingerea

cererii Parchetului de punere în executare a mandatului european de arestare emis

la data de 30 iulie 2012 de către autoritățile judiciare italiene, în condițiile

în care există elemente care pot împiedica extrădarea.

Analizând legalitatea

și temeinicia deciziei recurate prin prisma motivelor invocate, conform art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., în fața căreia instanța de recurs examinează cauza numai

prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385

9

C. proc. pen., cât

și din perspectiva art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de

Casație și Justiție reține că recursul declarat de persoana solicitată nu este fondat,

urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează:

Mandatul european de arestare

a fost emis de autoritățile judiciare italiene la data de 30 iulie 2012, referința

Dosarului nr. 472/10 NR - 405/10 GIP - 566/11 DIB, pe numele cetățeanului român,

C.M., , în baza Ordonanței Tribunalului de reexaminare Perugia în cadrul apelului

- nr. 566/11 R.G. dib - nr. 472/10 R.G.N.R - 473 Reg. Măsuri de arestare preventivă

- executivă la data de 12 decembrie 2011 prin care se ia din nou măsura deja emisă

de Judecătorul pentru investigații preliminare (GIP) la data de 13 martie 2010 (405/10

GIP).

În fapt, s-a reținut că

cercetările efectuate de Jandarmii din Assisi, în urma declarațiilor date de o tânără

de origine română, Ș.C.I., după ce a reușit să se elibereze din apartamentul unde

fusese segregată câteva zile, au dus la identificarea lui M.C. ca fiind acela care,

împreună cu prietena lui D.C. a făcut-o pe Ș. să vină în Italia. Fetei i s-a prezentat

în mod fals posibilitatea de a munci în Italia ca și croitoreasă, după care odată

ce a ajuns la Aeroportul din Roma a fost luată de M. și de un albanez cu numele

X., care au dus-o la Santa Maria degli Angeli (PG) unde au constrâns-o mai întâi

să lucreze într-un „Night”, dându-i lui M. tot câștigul obținut și după aceea să

se prostitueze, tot în avantajul lui M. și al celorlalte persoane care-l ajutau

în activitatea ilicită. Printre acestea se afla și o tânără femeie româncă, P.A.,

și ea tot prostituată, care o supraveghea pe Ș. atât la locul de muncă, cât și acasă,

nelăsând-o să se îndepărteze și să iasă decât împreună cu ea. Ș, în afară de faptul

că nu era liberă să iasă din casă, în caz de nesupunere, era amenințată și bătută

și de M. și X.E. În special era terorizată de M. întrucât, fiind și el român, o

amenința cu represalii asupra membrilor familiei și a băiețelului ei, rămași în

România.

În drept, s-a arătat că

aceste fapte întrunesc elementele constitutive a trei infracțiuni, respectiv extorcare

- art. 629 C. pen. italian; de inducere și favorizare a prostituției, agravată de

folosirea violenței și a amenințării față de persoana vătămată - art. 3 alin.

(2) nr. 4 și 8 din Legea nr. 75/58; de sechestrare de persoană - art. 605 C.

pen. italian.

Înalta Curte reține că

infracțiunile reținute în sarcina persoanei solicitate conduc la predare în condițiile

art. 96 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Pe de altă parte, în cauză

nu au fost identificate motive obligatorii de refuz al executării prev. de art.

98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, iar persoana solicitată nu a formulat

obiecții privind identitatea.

Înalta Curte constată,

de asemenea, că în cauză sunt infirmate susținerile persoanei solicitate în sensul

că pentru aceeași faptă este cercetată penal în România și prin urmare, nu este

incident cazul de refuz facultativ prev. de art. 98 alin. (2) lit. b) din Legea

nr. 302/2004, republicată.

În consecință, reține

Înalta Curte că în mod corect prima instanță a apreciat că sunt îndeplinite toate

condițiile legale pentru punerea în executare a mandatului european de arestare,

admițând cererea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și dispunând punerea

în executare a mandatului european de arestare din data de 30 iulie 2012 de către

Tribunalul civil și penal Perugia, Italia, împotriva cetățeanului român M.C. cu

respectarea regulii specialității și cu îndeplinirea condiției ca, în cazul în care

se va pronunța o hotărâre de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, persoana

solicitată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.

De asemenea, corect a

dispus instanța și amânarea predării persoanei solicitate către autoritățile italiene

până la rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 1280/2012 a Judecătoriei sectorului

5 București și, eventual, executarea integrală a pedepsei privative de libertate,

precum și până la soluționarea definitivă a cauzei ce formează obiectul Dosarului

nr. 14611/3/2012 al Tribunalului București, având în vedere că față de persoana

solicitată a fost emis de către autoritățile judiciare române un mandat de arestare

preventivă de către Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 14611/3/2012,

că aceasta a fost condamnată în primă instanță prin sentința penală nr. 1280 din

12 iunie 2012 a Judecătoriei sector 5 București, care nu a rămas definitivă, cât

și faptul că Ministerul Public a solicitat amânarea cauzei.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată M.C.

împotriva sentinței penale nr. 333 din 30 august 2012

a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

În baza

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată C.M. împotriva sentinței penale

nr. 333 din 30 august 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată

în Dosarul nr. 6660/2/2012 (2629/2012).

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 7 septembrie 2012.