ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1681/2014

Deliberând asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 32 din 19 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș, în Dosarul nr. 3017/109/2011, pe latura penală a cauzei, au fost condamnați inculpații P.G., D.N. și C.V., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 170 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 republicată, art. 296 1 lit. e) din Legea nr. 571/2003, prin reținerea de circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., la câte 3 ani închisoare, în condițiile art. 86 1 C. pen., fixându-se un termen de încercare de 7 ani și deducându-se, în privința inculpatului P.G. arestat în cauză, perioada executată.

Pe latura civilă a cauzei, în baza art. 118 lit. e) C. pen., s-au confiscat de la mama inculpatului P.G., numita S.E. sumele de 10.000 euro și 9.300 RON ridicate și consemnate de la Banca C.E.C., iar de la inculpatul D.N. suma de 950 RON ridicată și consemnată la Banca C.E.C. Au fost obligați inculpații C.V. și D.N., în solidar, să plătească 902.477 RON părții civile A.N.A.F., Direcția pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova, la care s-au adăugat dobânzile aferente până la data achitării creanței fiscale principale. A fost obligat inculpatul P.G. să plătească 1.385.320 RON către aceeași parte civilă, la care s-au adăugat dobânzile aferente până la data achitării creanței fiscale principale.

În esență, în actul de sesizare, s-a reținut că inculpații P.G. și D.N., în cursul anului 2010, până la 21 septembrie 2010, au constituit un grup infracțional organizat împreună cu inculpații O.E.D., P.G.A., S.A.G., S.S., D.F. și M.J., în scopul obținerii de venituri din comercializarea țigărilor de contrabandă, au transportat, depozitat și comercializat țigări care trebuiau plasate sub regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă, au deținut astfel de produse, în afara antrepozitărilor autorizați pentru produse din tutun prelucrat, inculpata C.V. aderând la grupul infracțional organizat și desfășurând aceleași activități ilicite, în urma acestei activități infracționale cauzându-se un prejudiciu în valoare de 139.108 RON.

Din probatoriul administrat, instanța de fond a constatat, totodată, că toți inculpații erau implicați într-o activitate infracțională organizată, aceștia acționând în mod coordonat, fiecare având rolul său prestabilit și foarte clar determinat, continuitatea legăturilor dintre ei fiind de natură să asigure coeziunea și eficiența grupului infracțional. Astfel, a reținut instanța de fond, inculpatul O.E.D. era cel care avea legături directe atât cu furnizorii, M.J. și M.I., cât și cu ceilalți membrii ai grupării, el asigurând coordonarea întregii activități infracționale. De asemenea, ceilalți membri ai grupării desfășurau activități bine determinate: soții S. depozitau țigările de contrabandă în domiciliul lor situat pe str. S.S., din Pitești, iar inculpatele P.G.A.

și D.F. vindeau marfa unui număr mare de clienți, atât cu amănuntul cât și en-gros. Inculpatul P.G. desfășura activitate de transport a mărfurilor, atât în scop de aprovizionare, cât și de vânzare către clienți conform dispozițiilor date de către inculpatul O.E.D. care îl și plătea pentru transporturile efectuate. Inculpații D.N. și C.V. achiziționau cantități mari de țigări de contrabandă de la inculpatul O.E.D., pe care le vindeau prin intermediul magazinului lor, pentru țigările de contrabandă ținând o evidență separată. Pentru a pronunța această sentință pe latura civilă a cauzei, prima instanță a reținut, sub aspectul laturii civile, că A.N.A.F., Direcția pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova s-a constituit parte civilă cu suma de 3.691.853.911 ROL, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat.

Constatând că prin faptele lor, inculpații arătați au cauzat acest prejudiciu reclamat de partea civilă, precum și împrejurarea că aceștia au acționat ca grup organizat în baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., s-a dispus obligarea, în solidar, la plata sumei menționate de 3.691.853.911 ROL, la care s-au adăugat dobânzile și penalitățile de întârziere calculate până la data plății integrale a prejudiciului. În ceea ce privește sechestrul asigurător precizat mai sus, prima instanță a arătat că în urma percheziției domiciliare s-au ridicat de la numita S.E., soacra inculpatei P.G.A. sumele de 10.000 euro și 9.300 RON, iar de la inculpatul O.E.D. suma de 3.550 RON, bani pe care prima instanță i-a considerat proveniți din comiterea infracțiunilor deduse judecății, menținând sechestrul asigurător asupra acestor sume în vederea acoperirii prejudiciului.

Împotriva ambelor sentințe, atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă a cauzei au fost declarate căi de atac, în perioade diferite. Astfel, împotriva sentinței penale nr. 32 din 19 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș, în Dosarul nr. 3017/109/2011, privind pe inculpații P.G., D.N. și C.V., cauză disjunsă la data de 16 iunie 2011 din cauza ce a făcut obiectul celeilalte sentințe penale nr. 323 din 30 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Argeș, în Dosarul nr. 4422/109/2010, privind pe inculpații O.E.D., P.G.A., S.A.G., S.S., D.F., M.J., M.I. și B.C., disjungerea a operat ca urmare a judecării cauzei în procedura recunoașterii vinovăției prevăzută de art. 320 1 C. proc.

pen., de către acești ultimi inculpați, au declarat apel D.I.I.C.O.T., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Pitești, inculpații P.G., D.N. și C.V. Paralel, în cursul judecății, în apel, ce a făcut obiectul Dosarului nr. 3017/109/2011, au fost exercitate căi de atac și în celălalt dosar penal, și anume Dosarul nr. 4422/109/2010, în care s-a pronunțat sentința penală nr. 323 din 30 iunie 2011, de Tribunalul Argeș, căi de atac exercitate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Pitești, inculpații O.E.D., P.G.A., S.A.G., S.S., D.F., M.J., M.I. și B.C., precum și de A.N.A.F., Autoritatea Națională a Vămilor.

Prin decizia penală nr. 136/A din 27 noiembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și familie, au fost admise apelurile, numai cu privire la latura civilă a cauzei, declarate de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova, în nume propriu și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, precum și în numele și pentru Statul Român prin A.N.A.F., împotriva sentinței penale nr. 32 din 19 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș, în Dosarul nr. 3017/109/2011 și împotriva sentinței penale nr. 323 din data de 30 iunie 2011, a Tribunalului Argeș, în Dosarul nr. 4422/109/2010*, conexat la Dosarul nr. 3017/109/2011, acțiune civilă disjunsă și înregistrată sub un nou Dosar cu nr. 1005/46/2013.

Desființată, în parte, latura civilă a sentințelor penale atacate și obligă în solidar pe toți inculpații din ambele dosare conexate, respectiv pe inculpații O.E.D., P.G.A., S.A.G., S.S., D.F., M.J., M.I., B.C., din Dosarul penal nr. 4422/109/2010*, cât și pe inculpații P.G., D.N., C.V., din Dosarul penal nr. 3017/109/2011, la plata sumei de 2.511.878,5426 RON, prejudiciu neachitat către partea civilă Direcția Regională Pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova, la care se adaugă, pentru perioada ulterioară celei stabilite în raportul de expertiză contabilă întocmit la data de 11 septembrie 2013 și cererii de constituire de parte civilă de către Direcția Regională Pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova, așa cum a fost precizată și înregistrată din 6 martie 2013, numai cu privire la SC V.A.M.

SRL, accesoriile calculate potrivit C. proc. fisc., până la achitarea integrală a creanței fiscale principale. S-a constatat că inculpatul B.C. a achitat suma de 27.293 RON. În baza art. 163 alin. (1) C. proc. pen., a fost instituit sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale acestor inculpați. Au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpații O.E.D., P.G.A., S.A.G., S.S., D.F., M.J., M.I. și B.C., Dosar nr. 4422/109/2010* și de inculpații P.G., D.N., C.V., Dosar nr. 3017/109/2011, împotriva acelorași sentințe și numai cu referire la latura civilă a cauzei.

S-a constatat că asupra apelului declarat de petiționara S.E., vizând instituirea sechestrului asigurător în vederea indisponibilizării sumelor de 10.000 euro și 9.300 RON, s-a pronunțat anterior Curtea de Apel Pitești, în Dosarul nr. 4222/109/2010*, soluție rămasă definitivă prin decizia Înalta Curte de Casație și Justiție, nr. 3129 din 4 octombrie 2012. A fost respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Pitești, cu privire la instituirea greșită a sechestrului asigurător asupra sumelor de bani aparținând petiționarei S.E., prin sentința penală nr. 32 din 19 ianuarie 2012 a Tribunalului Argeș în Dosarul conexat nr. 3017/109/2011.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentințelor. Au fost obligați apelanții-inculpați O.E.D., P.G.A., S.A.G., S.S., D.F., M.J., M.I. și B.C., P.G., D.N., C.V., la plata sumei de câte 1.500 RON cheltuieli judiciare statului, din care onorariul parțial pentru inculpații D.N. și C.V. în sumă de câte 100 RON precum și onorariul avocatului din oficiu în sumă de câte 400 RON pentru inculpații O.E.D., P.G.A., S.A.G., S.S., D.F., M.J., M.I., B.C. și P.G., se avansează din fondul Ministerului Justiției. Au fost obligați inculpații D.N. și C.V. la plata sumei de câte 1.660 RON, reprezentând onorariul expertizei efectuată în cauză conform decontului depus la dosar. Reținându-se infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, prin participarea tuturor inculpaților, Curtea a apreciat că se impune obligarea în solidar a tuturor inculpaților la plata prejudiciului cauzat.

În acest sens, sunt evident incidente prevederile art. 1003 C. civ., în care se arată că persoanele sunt ținute în solidar pentru despăgubire, atunci când delictul sau cvasi-delictul este imputabil mai multor persoane. De altfel, nici nu se poate stabili în concret, în funcție de activitatea infracțională a fiecăruia dintre inculpați, desfășurată în structura grupului criminal organizat, care este prejudiciul efectiv ce poate fi reținut în sarcina fiecăruia dintre ei. De aceea, cum acest prejudiciu este urmarea aceleiași fapte penale la care toți inculpații au contribuit atunci, în opinia curții, conform textului menționat, toți inculpații trebuie să fie obligați în solidar și nu în raport de prejudiciul cauzat de fiecare, așa cum susține apărarea într-o variantă subsidiară.

De altfel, edificatoare în acest sens sunt și prevederile art. 1382 noul C. civ., în care se arată că acele persoane care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ținute în solidar la reparație față de prejudiciul cauzat. De asemenea, potrivit prevederilor art. 1370 noul C. civ., dacă prejudiciul a fost cauzat prin acțiunea simultană sau succesivă a mai multor persoane, fără să se poată stabili că a fost cauzat sau, după caz, că nu putea fi cauzat prin fapta vreuneia dintre ele, toate aceste persoane vor răspunde solidar față de victimă. Chiar dacă prevederile noului C. civ.

nu se aplică în speța dată, întrucât faptele au fost săvârșite înainte de intrarea în vigoare a acestuia, ele pot fi lămuritoare, sub aspectul solidarității, contestată de către apărare, dar reținută de către instanțe atunci când subzistă infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 3 9/2003, când participanților nu li se poate stabili prejudiciul concret săvârșit de fiecare, deoarece chiar titlul art. 1370 C. civ. este sugestiv, titlu intitulat „Imposibilitatea de individualizare a autorului faptei ilicite”, din conținutul căreia rezultă în mod expres, așa cum s-a arătat mai sus, că într-o atare situație operează răspunderea solidară. Ca atare, Curtea a reținut obligarea în solidar a tuturor inculpaților din ambele dosare conexate la plata prejudiciului menționat, prejudiciu neachitat, în sumă de 2.518.876,5426 RON la care se adaugă accesoriile aferente, potrivit C. proc.

fisc., până la achitarea integrală a creanței fiscale principale. Împotriva deciziei penale nr. 136/A din 27 noiembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în termen legal, au declarat recurs inculpații B.C., D.N., C.V. și partea civilă A.N.A.F., Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 16 ianuarie 2014 și s-a stabilit termen pentru judecarea recursului la 16 mai 2014. Preliminar, Înalta Curte apreciază că potrivit dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 255/2013 recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs.

Având în vedere data înregistrării recursului pe rolul Înaltei Curți, respectiv 16 ianuarie 2014, anterior intrării în vigoare a noului C. proc. pen. (1 februarie 2014), dispoziția tranzitorie menționată este aplicabilă în cauză, astfel că această instanță va continua să judece cauza conform C. proc. pen. anterior. Examinând decizia penală atacată prin raportare la motivele de recurs invocate de recurenții inculpați, circumscrise cazului de casare prevăzut în art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. anterior, precum și prin raportare la motivele de recurs invocate de recurenta parte civilă, circumscrise cazului de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. anterior, dar și din oficiu, conform art. 385 alin. (3) C. proc.

pen. anterior, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază recursurile declarate ca fiind nefondate, având în vedere în acest sens următoarele considerente: În cauză, se constată că decizia penală recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie la data de 27 noiembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 385 9 C. proc. pen. anterior, care trebuie invocate în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum obligă dispozițiile art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. Verificând îndeplinirea acestor cerințe, se observă că recurenta parte civilă A.N.A.F., Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș și recurentul inculpat B.C.

și-au motivat recursurile în termenul prevăzut de art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. anterior, în care recurenții erau îndrituiți a depune motivele căii de atac exercitate, însă recurenții inculpați D.N. și C.V. nu și-au respectat obligația de a-și motiva recursul în termenul prevăzut de art. 3 85 alin. (2) C. proc. pen. anterior. Înalta Curte apreciază că sfera controlului judiciar a fost limitată prin adoptarea Legii nr. 2/2013, astfel că, nu poate examina decât chestiuni ce privesc aspecte de drept, fără a putea examina și netemeinicia deciziei atacate.

Astfel, se observă că, prin acest act normativ, s-a realizat o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial, intenția clară a legiuitorului prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale de atac ordinară de atac, doar la chestiuni de drept. Examinând decizia penală atacată prin prisma motivelor de recurs, dar și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, constată următoarele: Prin motivele de recurs invocate în scris de recurenta parte civilă A.N.A.F., Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 10 C. proc.

pen. anterior, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de apel și trimiterea spre rejudecare aceleiași instanțe în vederea pronunțării unei hotărâri temeinice și legale care să țină seama de cererea de constituire de parte civilă formulată de Statul Român prin A.N.A.F. și de prejudiciul produs bugetului general consolidat al statului de către inculpați în sumă de 3.571.375,3087 RON, la care se adugă accesoriile aferente debitului principal calculate de la data la care a luat naștere obligația fiscală principală și până la data achitării integrale a acesteia. Înalta Curte, referitor la solicitarea recurentei părți civile de aplicare a cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 10 C. proc.

pen. anterior, constată că acest caz de casare nu mai este prevăzut de legea procedurală incidență la momentul soluționării prezentului recurs, fiind abrogat odată cu intrarea în vigoare a prevederilor Legii nr. 2/2013. Cum judecata în recurs se limitează la motivele de casare expres prevăzute de lege, o analiză a cazului de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. anterior, abrogat prin adoptarea Legii nr. 2/2013, nu mai poate face obiectul examinării de către instanța de ultim control judiciar. Prin motivele de recurs formulate în scris de către recurentul inculpat B.C., circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen. anterior cu respectarea dispozițiilor art. 385 10 alin. (2) C. proc.

pen. anterior, respectiv cu indicarea motivelor de recurs cu cel puțin 5 zile înainte de primul termen de judecată, s-a criticat obligația de a achita în solidar cu ceilalți inculpați diferența de prejudiciu, precum și netemeinicia menținerii sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile, întrucât prejudiciul cauzat de acesta a fost acoperit integral, iar pe de altă parte nu au fost identificate, individualizate și evaluate bunuri care să-i aparțină, încălcându-se astfel dispozițiile art. 163 alin. (1) și alin. (2) C. proc. pen. anterior. Criticile recurentului inculpat B.C. ar putea fi analizate conform cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. anterior, ulterior modificărilor intervenite prin Legea nr. 2/2013, fiind respectate dispozițiile art. 385 10 alin. (2) C. proc.

pen., doar atunci când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii. Referitor la prima critică a recurentului inculpat, în sensul de nu fi obligat a achita în solidar cu ceilalți inculpați diferența de prejudiciu, Înalta Curte în acord cu instanțele anterioare apreciază că prejudiciul este urmarea aceleiași fapte penale la care toți inculpații au contribuit, astfel, toți inculpații trebuie să fie obligați în solidar și nu în raport de prejudiciul cauzat de fiecare, așa cum susține inculpatul B.C. În acest sens, sunt evident incidente prevederile art. 1003 C. civ. în vigoare la data comiterii faptelor, în care se arată că persoanele sunt ținute în solidar pentru despăgubire, atunci când delictul sau cvasi-delictul este imputabil mai multor persoane.

Nici motivul invocat referitor la netemeinicia menținerii sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile, întrucât prejudiciul cauzat de acesta a fost acoperit integral, iar alte bunuri care să-i aparțină nu au fost identificate, nu conduce la reținerea nelegalității hotărârii atacate. Ca atare, Înalta Curte apreciază că respectivele critici ale recurentului nu pot face obiectul examinării instanței de recurs prin prisma motivelor de recurs invocate și nici alte cazuri de casare nu sunt incidente spre a putea fi luate în considerare din oficiu. Prin motivele de recurs formulate în scris de către recurenții inculpați D.N. și C.V., circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 9 și pct. 17 C. proc.

pen. anterior fără a fi respectate dispozițiile art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. anterior, respectiv cu indicarea motivelor de recurs cu cel puțin 5 zile înainte de primul termen de judecată și fără a indica cazuri de casare în conformitate cu modificările Legii nr. 2/2013, văzând data pronunțării deciziei penale, 27 noiembrie 2013, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, s-a criticat decizia pronunțată de instanța de apel în sensul că a obligat pe toți inculpații în solidar către bugetul de stat, făcând în mod greșit aplicabilitatea dispozițiilor art. 1003 și art. 1370 C. civ., aceste articole reglementând o situație de solidaritate pasivă legală atunci când delictul sau cvasidelictul este imputabil mai multor persoane și nu se poate stabili contribuția fiecăreia la prejudiciul creat, însă fiecare dintre inculpați a cauzat un prejudiciu individual părții civile proporțional cu activitatea infracțională a fiecăruia.

În concluzie, se precizează că prejudiciul cauzat este individual pentru fiecare inculpat în parte și nu există vreun motiv pentru care să nu fie obligați individual la repararea pagubei aduse bugetului de stat, astfel că, se solicită admiterea recursului, casarea deciziei și rejudecarea de către instanța de apel. Înalta Curte, referitor la solicitarea recurenților inculpați de aplicare a cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 9 și pct. 17 C. proc. pen. anterior, constată că aceste cazuri de casare nu mai sunt prevăzute de legea procedurală incidență la momentul soluționării prezentului recurs, fiind abrogate odată cu intrarea în vigoare a prevederilor Legii nr. 2/2013 și niciun alt caz de casare nu poate fi luat în considerare din oficiu.

Ca atare, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.C., D.N., C.V. și de partea civilă A.N.A.F., Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș împotriva deciziei penale nr. 136/A din 27 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. vor fi obligați recurentul inculpat B.C. la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției, recurenții inculpați D.N.

și C.V. la plata sumei de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și recurenta parte civilă A.N.A.F., Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, iar onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați O.E.D., M.J., P.G.A., S.A.G., S.S., M.I., P.G. și D.F. în sumă de câte 400 RON se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.C., D.N., C.V. și de partea civilă A.N.A.F., Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș împotriva deciziei penale nr. 136/A din 27 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul inculpat B.C. la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurenții inculpați D.N. și C.V. la plata sumei de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenta parte civilă A.N.A.F., Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat. Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați O.E.D., M.J., P.G.A., S.A.G., S.S., M.I., P.G. și D.F. în sumă de câte 400 RON se plătesc din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 mai 2014.