ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2741/2013

Asupra recursului de față;

Prin Sentința penală nr. 32 din 19 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș, au fost condamnați inculpații P.G.,  D.N., fiul lui natural și I.,  și C.V., fiica lui I. și E. la câte:

- 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 lit. a), art. 76 lit. b), art. 27 C. pen.

- 1 an și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 170 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 republicată, cu aplic. disp. art. 74 lit. a), art. 76 lit. e), art. 27 C. pen.

- 9 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 296

1

lit. e) din Legea nr. 571/2003 cu aplic. disp. art. 74 lit. a), art. 76 lit. d), art. 27 C. pen.

În baza art. 33, art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele urmând ca inculpații să le execute pe cele mai grele de câte 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., pe durata executării pedepselor s-au interzis inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepselor, iar în baza art. 86

2

C. pen., s-au fixat termene de încercare de câte 7 ani.

S-au instituit în sarcina inculpaților măsurile de supraveghere prev. de art. 86

3

alin. (1) C. pen., iar cu privire la cea prev. de lit. a), au fost obligați să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș, după programul stabilit de această instituție.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpaților asupra disp. art. 86

4

C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului P.G. perioada executată între 22 septembrie și 14 octombrie 2010.

În baza art. 160

5

alin. (6) C. pen., la rămânerea definitivă a sentințe s-a constatat încetată liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului P.G.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-au confiscat de la mama inculpatului P.G., numita Ș.E., sumele de 10.000 euro și 9.300 RON ridicate și consemnate de la C. Bank (recipisele seria TA nr. 1417165 și seria TA nr. 1417166), iar de la inculpatul D.N. suma de 950 RON ridicată și consemnată la C. Bank (recipisă TA nr. 1417168).

Au fost obligați inculpații C.V. și D.N., în solidar, să plătească 902.477 RON părții civile ANAF - Direcția pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova, la care s-au adăugat dobânzile aferente până la data achitării creanței fiscale principale.

A fost obligat inculpatul P.G. să plătească 1.385.320 RON către aceeași parte civilă, la care s-au adăugat dobânzile aferente până la data achitării creanței fiscale principale.

Au fost obligați inculpații C.V. și D.N. la câte 1.400 RON cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpatul P.G. la 1.500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 100 RON reprezentând onorariu avocat oficiu, s-a dispus a se avansa din fondurile M.J.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a constatat, că prin Rechizitoriul nr. 21D/P din 25 noiembrie 2010, Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș a trimis în judecată mai mulți inculpați, printre care și inculpații P.G., D.N., C.V., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 republicată și de art. 296

1

lit. e) din Legea nr. 571/2003 cu aplic. disp. art. 33 C. pen.

Prin Sentința penală nr. 323 din 30 iunie 2011 a Tribunalului Argeș, s-a disjuns cauza cu privire la acești inculpați, aceasta fiind soluționată cu privire la ceilalți inculpați, care au înțeles să solicite aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

În fapt, s-a reținut că în municipiul Pitești există rețele implicate în vânzarea de țigări de contrabandă, organele de urmărire penală reușind să identifice mai multe persoane care aprovizionează rețelele respective, printre aceștia aflându-se și inculpatul O.E.D.

De asemenea, pornind de la acesta, au fost identificați inculpații P.G.P., P.G., D.N., Ș.A.G., Ș.S., D.F. și B.C. care îl ajutau pe inculpatul O.E.D. în transportarea, ascunderea și depozitarea, precum și la comercializarea țigărilor de contrabandă.

De aprovizionarea rețelei cu marfă se ocupau inculpații M.J. și M.I. care procurau țigările de pe raza județului Galați.

Din probatoriul administrat, a rezultat că toți inculpații erau implicați într-o activitate infracțională organizată, aceștia acționând în mod coordonat, fiecare având rolul său, prestabilit și foarte clar determinat, continuitatea legăturilor dintre ei fiind de natură să asigure coeziunea și eficiența grupului infracțional.

Astfel, inculpatul O.E.D. era cel care avea legături directe atât cu furnizorii, M.J. și M.I., cât și cu ceilalți membrii ai grupării, el asigurând coordonarea întregii activități infracționale.

De asemenea, ceilalți membri ai grupării desfășurau activități bine determinate: soții Ș. depozitau țigările de contrabandă în domiciliul lor situat pe str. S., din P., iar inculpatele P.G.P. și D.F. vindeau marfa unui număr mare de clienți, atât cu amănuntul cât și en-gros.

Inculpatul P.G. desfășura activitate de transport a mărfurilor, atât în scop de aprovizionare, cât și de vânzare către clienți conform dispozițiilor date de către inculpatul O.E.D. care îl și plătea pentru transporturile efectuate.

Inculpații D.N. și C.V. achiziționau cantități mari de țigări de contrabandă de la inculpatul O.E., pe care le vindeau prin intermediul magazinului lor, pentru țigările de contrabandă ținând o evidență separată.

Situația de fapt a fost dovedită cu actele de urmărire penală, probe ce se coroborează cu depozițiile martorilor T.V., E.G., T.L., M.M. și I.N.

Inculpații nu au recunoscut săvârșirea infracțiunilor, formulându-și apărări proprii care însă sunt contrazise de probatoriul administrat.

Astfel, a reținut instanța de fond, că inculpații D. și C. au arătat că au cumpărat de la inculpatul O.E. cantități mici de țigări de contrabandă, însă nu au comercializat decât o parte dintre acestea, restul dându-le cu titlu gratuit unor muncitori ce lucrau la amenajarea locuinței lor.

S-a reținut că inculpatul P.G. a dat declarații contradictorii, afirmând în depoziția dată în cursul cercetării judecătorești că a transportat pentru inculpatul O.E. țigări de contrabandă, fără să fie plătit, însă nu știa că această activitate constituie infracțiune.

În ultimul cuvânt inculpatul a susținut că, fiind taximetrist, a efectuat mai multe transporturi de bagaje pentru inculpatul O.E., care îl plătea cu 100 RON cursa, însă nu cunoștea ce conțin bagajele pe care le transporta.

S-a constatat că apărările inculpaților sunt în contradicție cu probele administrate în cauză care susțin situația de fapt reținută de către tribunal.

Astfel, martorul N.V.S., audiat în faza de urmărire penală, arată că l-a cunoscut pe inculpatul P.G., chiar discutând cu acesta despre vânzarea de țigări de contrabandă.

În urma supravegherii operative a membrilor grupului, s-a stabilit că la data de 01 august 2010 inculpații O.E. și P.G. s-au deplasat la București de unde au achiziționat 35 de baxuri cu țigări de contrabandă, 5 dintre acestea fiind transportate personal de O.E. la domiciliul inculpatului Badea.

La data de 10 august 2010, a avut loc o altă întâlnire între inculpații O.E., P.G. și M.J., ocazie cu care cei dintâi au procurat 10 baxuri cu țigări de contrabandă, o parte dintre acestea ajungând la inculpatul D.N.

La 18 august 2010, inculpații P.G.P. și P.G. au mers în domiciliul soților Ș. din strada S., de unde au luat un pachet ce conținea țigări de contrabandă, pe care l-au înmânat unui bărbat rămas neidentificat.

La data de 30 august 2010, inculpatul O.E. i-a solicitat telefonic inculpatei C.V. o sumă de bani reprezentând contravaloarea a două baxuri de țigări livrate ulterior de către inculpatul P.G.

La data de 14 septembrie 2010, inculpații P.G. și D.N. s-au întâlnit în parcarea OMV Mioveni, ocazie cu care primul i-a dat celui de-al doilea mai multe bagaje voluminoase, conținând țigări de contrabandă.

La data de 17 septembrie 2010, inculpatul O.E. s-a întâlnit în București cu inculpatul M.J. de la care a luat mai mulți saci voluminoși ce conțineau țigări de contrabandă, înmânându-i un teanc de bani.

A transportat apoi țigările în str. Smârdan din Pitești unde îl așteptau inculpații P.G. și P.G. care l-au ajutat la descărcarea mărfii.

De asemenea, la domiciliu inculpaților P.G. și P.G.P. au fost găsite două caiete în care erau consemnate operațiunile de vânzare-cumpărare a țigărilor de contrabandă, Procesul-verbal nr. 4.309 din 15 octombrie 2010 al Gărzii Financiare stabilind că prejudiciul cauzat bugetului de stat prin comercializarea țigărilor este de 1.132.119 RON.

La domiciliul inculpaților D.N. și C.V. au fost găsite 3 caiete care conțineau mențiuni referitoare la mărfurile comercializate prin intermediul SC V.A.M. SRL, printre referințele privind mărfurile uzuale găsindu-se și mențiuni referitoare la comercializarea țigărilor de contrabandă.

S-a reținut că amănunte cu privire la comercializarea țigărilor de contrabandă prin magazinul inculpaților oferă depoziția martorei I.N.

Instanța de fond a apreciat, că prejudiciul cauzat bugetului de stat este, potrivit procesului-verbal al Gărzii Financiare de 902.477 RON.

Apărările inculpaților au fost apreciate ca nesincere, probele administrate dovedind cu prisosință activitatea infracțională, apartenența la grupul infracțional organizat și rolul pe care l-a avut fiecare în cadrul grupului.

În raport cu situația de fapt reținută, tribunalul a considerat că faptele celor trei inculpați întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 270 alin. (3) din Legea nr 86/2006 republicată și de art. 296

1

lit. e) din Legea nr. 571/2003.

A avut în vedere instanța de fond că inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, precum și disp. art. 27 C. pen, privind dozarea pedepsei în cazul participației penale în raport de contribuția fiecărui inculpat la săvârșirea faptelor, tribunalul a apreciat, că aceste aspecte constituie cauza de diminuare a răspunderii penale, motiv pentru care a reținut în favoarea inculpaților circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a) cu referire și la art. 27 C. pen.

S-a considerat că scopul preventiv prev. de art. 52 C. pen, va fi realizat prin condamnarea inculpaților la pedepse cu închisoarea, coroborate potrivit art. 76 lit. b), c) și d) C. proc. pen, sub minimul prevăzut de textul incriminator.

Având în vedere că dispozițiile art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 prevăd și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, în baza art. 65 C. pen. s-au interzis inculpaților exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b C. pen.

În ce privește modalitatea de executare, tribunalul a apreciat, că, având în vedere persoana inculpaților, precum și circumstanțele atenuante reținute în favoarea lor, privarea de libertate ar fi prea severă, în condițiile în care scopul sancțiunilor penale este în principal acela de prevenție și educare, scopul punitiv fiind în lumina disp. art. 52 C. pen, secundar.

În aceste împrejurări, tribunalul a considerat, că o pedeapsă fără executare, însă cu o supraveghere strictă este aptă pentru ca inculpații să înțeleagă consecințele comportamentului propriu, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen, și a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor rezultante, iar în baza art. 86

2

C. pen, s-au fixat termene de încercare.

S-au instituit în sarcina inculpaților măsurile de supraveghere prev. de art. 86

3

alin. (1) C. pen, iar în baza art. 359 C. proc. pen li s-a atras atenția asupra disp. art. 86

4

C. proc. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. proc. pen. a fost suspendată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, b C. pen.

S-a reținut, că inculpatul P.G. a fost arestat preventiv la data de 22 septembrie 200, fiind pus în libertate provizorie sub control judiciar la data de 14 octombrie 200, motiv pentru care, în baza art. 88 C. pen, a dedus din pedeapsă această perioadă, iar în baza art. 160

5

alin. (6) C. pen., la rămânerea definitivă a prezentei sentințe se va constata încetată liberarea provizorie sub control judiciar.

Cu ocazia descinderii organelor de urmărire penală la domiciliile inculpaților, au fost ridicate, de la numita Ș.E., mama inculpatului P.G. sumele de 10.000 euro și 9.300 RON, iar de la inculpatul D.N. suma de 950 RON, bani proveniți în mod evident din săvârșirea infracțiunilor deduse judecății, motiv pentru care, în baza art. 118 lit. e) C. pen., au fost confiscate aceste sume.

Sub aspectul laturii civile, s-a constatat că ANAF s-a constituit parte civilă cu sumele reprezentând contravaloarea accizelor și taxelor pentru țigările de contrabandă ce au fost comercializate, potrivit caietelor găsite la inculpații P. și D.

Întrucât prin faptele acestora, inculpații au cauzat părții civile prejudiciul reclamat, în baza art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 1349 alin. (3) C. civ., au fost obligați inculpații D.N. și C.V., în solidar, să plătească părții civile suma de 902.477 RON, iar inculpatul P.G. suma de 1.385.320 RON, la care s-au adăugat dobânzile aferente.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Pitești și inculpații P.G., D.N. și C.V.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a criticat sentința sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, susținând că prima instanță a făcut o greșită individualizare a pedepselor, dispunând aplicarea prevederilor art. 86

1

C. pen., privind pe inculpatul P.G., nu s-au dedus din pedepsele aplicate perioada reținerii, începând cu data de 21 septembrie 2010, în ceea ce privește pe inculpații P.G. și D.N., în mod greșit, prima instanță a aplicat inculpaților P.G., D.N. și C.V. pedeapsa complementară de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, în condițiile în care a aplicat pentru această infracțiune o pedeapsă principală de numai un an și 6 luni închisoare. De asemenea, în mod greșit, s-a dispus confiscarea de la mama inculpatului P.G., numita Ș.E., sumele de 10.000 euro și 9.300 RON ridicate și consemnate la C. în temeiul dispozițiilor art. 118 lit. e) C. pen.

Inculpatul P.G. a solicitat, în principal, achitarea, potrivit art. II pct. 2 lit. a), rap. la art. 10 lit. a) și c) C. proc. pen., iar în subsidiar, a solicitat ca modalitate de executare aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.

Inculpații D.N. și C.V. au solicitat, în esență, achitarea în temeiul art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen.

Prin Decizia penală nr. 19/A din 27 februarie 2013 Curtea de Apel Pitești a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Pitești, de inculpații D.N. și C.V. împotriva Sentinței penale nr. 32 din data de 19 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. 3017/109/2011.

A desființat, în parte, sentința atacată și, rejudecând a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului P.G. de 3 ani închisoare în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor.

S-a majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 de la 3 ani închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare.

S-a înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a, lit. b) C. pen., aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, republicată - și nu art. 170 alin. (3) din aceeași lege, cum din eroare s-a menționat în sentință.

S-a majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 296

1

lit. l) din Legea nr. 571/2003 și nu art. 296

1

lit. e) din aceeași lege cum din eroare s-a menționat în sentință de la 9 luni la 11 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a-II-a și b) C. pen.

S-a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 86

1

- 86

4

C. pen. în cazul inculpatului P.G. și s-a făcut aplicarea prevederilor art. 57 C. pen.

S-a descontopit pedeapsa complementară aplicată inculpaților D.N. și C.V. în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor.

S-a înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a, lit. b) C. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 - și nu art. 170 alin. (3) din aceeași lege, cum din eroare s-a menționat în sentință - urmând ca inculpații să execute numai pedeapsa complementară stabilită pentru infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

S-au menținut în rest dispozițiile sentinței atacată.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpaților P.G. și D.N. perioada reținerii începând cu data de 21 septembrie 2010.

S-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul P.G., împotriva aceleiași sentințe.

S-a reținut că prin rechizitoriul parchetului, au fost trimiși în judecată inculpații O.E.D., P.G., D.N., P.G.P., Ș.A.G., Ș.S., D.F. și M.J., care, în cursul anului 2010 au constituit un grup infracțional organizat, în scopul obținerii de venituri din comercializarea țigărilor din contrabandă, la care au aderat și inculpații M.I., B.C., C.V., grup în cadrul căruia au transportat, depozitat și comercializat țigări care trebuiau plasate sub un regim vamal, cunoscând că aceștia provin din contrabandă, deținând astfel de produse în afara antrepozitarilor autorizați.

În cursul judecății, prima instanță a disjuns cauza cu privire la inculpații care nu au achiesat la procedura judecării potrivit art. 320

1

C. proc. pen. - recunoașterea vinovăției - și anume cu referire la inculpații P.G., D.N. și C.V.

Cauza cu privire la inculpații care au achiesat la procedura recunoașterii vinovăției ce a făcut obiectul dosarului nr. 4422/109/2012, în care s-a pronunțat Sentința penală nr. 323 din 30 iunie 2011, inculpații din această cauză și anume O.E.D., P.G.P., Ș.A.G., Ș.S., D.F., M.J., M.I. și B.C., au fost condamnați prin această sentință, atacată în apel și apoi și în recurs - sentință rămasă definitivă prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3.129 din 4 octombrie 2012, pronunțată în dosarul nr. 4422/109/2016 - la câte 3 ani și 6 luni închisoare, în condițiile art. 57 C. pen., inculpații O.E.D., P.G.P., Ș.A.G., Ș.S., M.J., M.I., 3 ani închisoare, în condițiile art. 86

1

C. pen. inculpatul B.C., și 2 ani închisoare, în condițiile art. 81 C. pen., inculpata D.F.

Totodată, prin decizia menționată a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în ceea ce privește latura civilă a cauzei, a fost trimisă cauza din nou la Curtea de Apel Pitești pentru rejudecarea laturii civile.

În cursul judecării cauzei, ce face obiectul dosarului nr. 3017/109/2011, a fost înregistrat la Curtea de Apel Pitești, dosarul nr. nr. 4422/109/2010, dosarul inițial în care au fost judecați ceilalți inculpați care au achiesat la procedura recunoașterii vinovăției, ca urmare a casării cu trimitere pe latura civilă a cauzei pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Sentința penală menționată nr. 3.129 din 4 octombrie 2012.

La data de 13 decembrie 2012, constatând că sunt întrunite condițiile legale pentru conexarea dosarelor, a dispus conexarea dosarului nr. 4422/109/2010* la dosarul nr. 3017/109/2011, apreciind că sunt incidente dispozițiile art. 34 lit. d) C. proc. pen., în sensul că o mai bună înfăptuire a justiției se poate face, mai ales cu privire la latura civilă a cauzei, avându-se mai ales în vedere infracțiunea de constituire a unui grup criminal organizat reținută în sarcina tuturor inculpaților, fie că au achiesat la procedura recunoașterii vinovăției, fie că nu, când trebuie avut în vedere prejudiciul de ansamblu unitar creat de fiecare dintre inculpați prin pretinsa activitate infracțională reținută în sarcina lor, evitându-se, astfel, a se pronunța 2 soluții contradictorii de complete diferite, pe aceeași latură civilă.

Totodată, în cursul judecății s-a constatat că se impune efectuarea unei expertize care să aibă în vedere întreg prejudiciu cauzat, atât de inculpații care au achiesat la procedura recunoașterii vinovăției, cât și cei care nu au achiesat.

În baza dispozițiilor art. 348 C. proc. pen., instanța a disjuns acțiunea civilă, cu referire la toți inculpații din ambele dosare conexate, astfel că, prin Încheierea din 14 februarie 2013, s-a dispus o atare disjungere rămânând în pronunțare numai cu privire la acțiunea penală, cu referire la inculpații P.G., D.N. și C.V., formându-se dosarul nr. 1005/46/2013, numai latura civilă a cauzei, cu referire la toți inculpații care au fost trimiși în judecată prin același rechizitoriu.

S-a apreciat că în mod corect prima instanță, având în vedere ansamblul probator al cauzei, a stabilit vinovăția inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost condamnați, și anume a infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, și nu art. 170 alin. (3) din aceeași lege, cum din eroare s-a menționat în sentință, precum și a infracțiunii prevăzute de art. 296

1

lit. l) din Legea nr. 571/2003 și nu art. 296

1

lit. e) din aceeași lege, cum din eroare s-a menționat, de asemenea, în sentință.

S-a reținut, atât în privința inculpatului P.G., cât și în privința celorlalți inculpați, D.N. și C.V. că nu pot fi primite criticile referitoare la achitare, întrucât există un grup criminal organizat, în sensul legii, având în vedere că toți inculpații care au fost trimiși în judecată prin același rechizitoriu, dar și inculpații din prezenta cauză, erau implicați într-o asemenea activitate infracțională organizată, acționând în mod coordonat, într-o anumită ierarhie și cu un rol bine stabilit pentru a se asigura coeziunea și eficiența grupului infracțional, așa cum just arată tribunalul.

S-a constatat că din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul P.G. desfășura activitatea de transport a mărfurilor, a pachetelor cu țigări de contrabandă, atât în scop de aprovizionare, cât și de vânzare către clienți, conform dispozițiilor date de inculpatul O.E.D., condamnat în cauza inițială, inculpat care și plătea pentru transporturile efectuate.

În ceea ce privește pe inculpații D.N. și C.V., aceștia achiziționau cantități mari de țigări de contrabandă, de la inculpatul O.E., pe care le vindeau prin intermediul magazinului lor, ținând chiar o evidență separată.

Referitor la activitatea infracțională desfășurată de inculpații D.N. și C.V., s-a reținut că la domiciliul acestora au fost găsite 3 caiete, care conțineau mențiuni privind și comercializarea țigărilor de contrabandă.

De asemenea, la domiciliul inculpaților P.G. și P.G.P., care în cauza inițială a fost condamnată la 3 ani și 6 luni închisoare, în condițiile art. 57 C. pen., au fost găsite 2 caiete, în care, de asemenea, erau consemnate operațiunile de vânzare-cumpărare a țigărilor de contrabandă.

Toată această situație de fapt prezentată, în esență, vizând coordonarea grupului și rolurile pe care le aveau și inculpații din această cauză P.G., D.N. și C.V., rezultată din declarațiile martorilor, așa cum sunt menționate de tribunal, dar și din datele rezultate în urma supravegherii operative a membrilor grupului, conduc la concluzia existenței grupului criminal organizat, astfel că, în mod corect, prima instanță a dispus condamnarea inculpaților la pedeapsa închisorii pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, înlăturându-se, astfel, susținerea apărării că se impune achitarea în temeiul art. 10 lit. a), c) sau d) C. proc. pen., pentru această infracțiune.

S-a mai constatat că nu poate fi primită nici cealaltă critică, în sensul că nu poate fi reținută infracțiunea de contrabandă cu țigări, așa cum este prevăzută de dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 82/2006, pe considerentul că până la data de 21 iunie 2010, această activitate era o simplă contravenție, deoarece o astfel de pretinsă activitate infracțională a durat până la data de 21 septembrie 2010, deci și după data de 21 iunie 2010, când apărarea susține că a intervenit modificarea legii, calificând astfel de fapte ca infracțiuni și nu ca și contravenții, cum erau calificate anterior, astfel că în mod corect s-a reținut această infracțiune, ca de altfel, așa cum s-a reținut și prin hotărârea definitivă a Înaltei Curți și în privința inculpaților care au achiesat la procedura recunoașterii vinovăției, și care au fost condamnați anterior pentru o astfel de infracțiune.

Cu referire la criticile subsidiare formulate de inculpați, prin care au solicitat reducerea pedepsei și aplicarea prevederilor art. 81 C. pen., în ceea ce privește pe inculpatul P.G., care nu are antecedente penale, sau redozarea pedepsei și a modalității de executare privind pe ceilalți inculpați, D.N. și C.V., s-a apreciat, sub aspectul individualizării pedepsei și a modalității de executare, că prima instanță a statuat în mod judicios, cu referire la inculpații D.N. și C.V., în sensul că se impune aplicarea unei pedepse de 3 ani închisoare, în condițiile art. 86

1

C. pen., având în vedere, pe de o parte, contribuția acestora mai redusă la săvârșirea activității infracționale, iar, pe de altă parte, datele personale ale inculpaților.

În legătură cu aceste critici, prin care parchetul solicită majorarea pedepsei și stabilirea unei modalități privative de libertate privind pe inculpatul P.G., a constatat că aceste critici sunt întemeiate.

Având în vedere că inculpatul P.G. a desfășurat o activitate infracțională mai amplă, comparativ cu ceilalți doi inculpați, pentru care de altfel parchetul nu a solicitat modificarea sentinței sub aspectul individualizării pedepsei, a constatat că se impune majorarea pedepsei și stabilirea unei alte modalități de executare, nu în condițiile art. 86

1

C. pen., așa cum a hotărât prima instanță, ci în condițiile art. 57 C. pen.

De altfel, scopul pedepsei, cu referire la acest inculpat, având în vedere gradul de pericol social al infracțiunilor comise și urmările acestora, prin prisma activității infracționale mai ample desfășurate de acest inculpat, poate fi realizat, prin aplicarea unei pedepse privative de libertate, așa cum a stabilit și Înalta Curte de Casație și Justiție în cauza inițială în privința inculpaților O.E.D., P.G.P., Ș.A.G., Ș.S., M.J., M.I., care au achiesat la judecarea cauzei în condițiile art. 320

1

C. proc. pen., și care au fost condamnați la 3 ani și 6 luni închisoare, în condiții privative de libertate așa cum s-a arătat și mai sus.

În acest sens, având în vedere și un tratament judiciar echitabil, cu referire la toți inculpații care au fost trimiși în judecată prin același rechizitoriu, vizând, în genere, aceeași activitate infracțională, s-a apreciat că ar fi fost neechitabil ca unii dintre inculpați, care au recunoscut fapta să fie condamnați la pedeapsa închisorii de 3 ani și 6 luni, în condiții privative de libertate, iar inculpatul P.G., pentru aceeași pretinsă activitate infracțională, pe care nu a recunoscut-o, să fie condamnat la 3 ani închisoare, și aceasta în condițiile art. 86

1

C. pen.

Astfel, critica parchetului, cu privire la individualizarea pedepsei, ca și cuantum, cât și ca modalitate de executare, în ceea ce privește pe inculpatul P.G., a fost admisă în sensul aplicării acestui inculpat a unei pedepse de 3 ani și 6 luni închisoare, în condițiile art. 57 C. pen.

S-a constatat că prin Ordonanța nr. 21/D/P/2010 din 21 septembrie 2010, s-a dispus reținerea inculpaților P.G. și D.N., pe o perioadă de 24 de ore, astfel că, în baza dispozițiilor art. 88 C. pen., iar prima instanță trebuia să deducă din pedeapsa aplicată și această perioadă a reținerii.

De asemenea, s-a constatat că pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., a fost aplicată greșit, întrucât, potrivit art. 65 alin. (1) C. pen., ce vizează această pedeapsă complementară, o astfel de pedeapsă nu poate fi aplicată decât dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puțin 2 ani și s-a constatat că față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.

Cum în cauză, pentru infracțiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, republicată, și nu art. 170 alin. (3) din aceeași lege, cum din eroare s-a menționat în sentință, a fost aplicată de prima instanță o pedeapsă principală de numai un an și 6 luni închisoare, pentru toți inculpații din această cauză, și nu cel puțin 2 ani închisoare, așa cum prevăd dispozițiile arătate ale art. 65 C. pen., a înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru această infracțiune, cu referire la toți inculpații.

S-a menținut, însă, pedeapsa complementară de 2 ani închisoare, privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, pentru fiecare dintre acești inculpați, întrucât pedeapsa principală aplicată pentru această infracțiune a fost mai mare de 2 ani, cât pretind dispozițiile art. 65 C. pen., respectiv 3 ani închisoare.

În ceea ce privește ultima critică a parchetului, care vizează dubla confiscare a acelorași sume de 10.000 euro și 9.300 RON ridicați de la Ș.E., mama inculpatului P.G., inculpat în această cauză, și soacra inculpatei P.G.P., aceasta din urmă condamnată definitiv în cauza inițială conexată, a reținut că se va aprecia asupra acestei critici, odată cu soluționarea laturii civile, vizând pe toți inculpații care au fost trimiși în judecată, în dosarele conexate, latură civilă disjunsă, în dosarul nr. 1005/46/2013, aflat în continuare pe rolul Curții de Apel Pitești.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul P.G. și invocând cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și menținerea sentinței, arătând că în mod nelegal au fost înlăturate dispozițiile art. 86

1

C. pen.

Examinând motivele de recurs invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție, constată că recursul inculpatului P.G. este nefondat.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că decizia atacată a fost pronunțată la data de 27 februarie 2013, însă dezbaterile au avut loc la data de 14 februarie 2013, astfel că recursul inculpatului intră sub incidența vechilor dispoziții legale, urmând a fi analizat prin prisma cazurilor de casare anterior modificărilor Legii nr. 2/2013, intrată în vigoare la data de 15 februarie 2013.

Potrivit dispozițiilor art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport de prevederile dispozițiilor art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Pe baza probelor, în mod corect s-a reținut că inculpatul P.G. desfășura activitate de transport a mărfurilor, atât în scop de aprovizionare, cât și de vânzare către clienți conform dispozițiilor date de către inculpatul O.E.D. care îl și plătea pentru transporturile efectuate, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, republicată și art. 296

1

lit. l) din Legea nr. 571/2003.

Înalta Curte constată că la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului P.G. pentru faptele săvârșite, instanța de apel a avut în vedere, corect criteriile generale de prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege, natura și gravitatea faptelor comise împrejurările comiterii faptelor, urmările produse, cât și circumstanțele personale.

De asemenea, instanța de apel a avut în vedere și Decizia penală nr. 3.129 din 4 octombrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în cauza inițială în privința inculpaților O.E.D., P.G.P., Ș.A.G., Ș.S., M.J., M.I., care au solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., și care au fost condamnați la 3 ani și 6 luni închisoare, avându-se în vedere și un tratament judiciar echitabil, cu referire la toți inculpații care au fost trimiși în judecată prin același rechizitoriu, apreciindu-se că ar fi fost neechitabil ca unii dintre inculpați, care au recunoscut fapta să fie condamnați la pedeapsa închisorii de 3 ani și 6 luni.

Este adevărat că inculpatul este necunoscut cu antecedente penale, însă această împrejurare este insuficientă a conduce la reținerea circumstanțelor atenuante și implicit la reducerea pedepsei, raportat la circumstanțele reale ale comiterii faptelor cât și principiul egalității de tratament prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Avându-se în vedere dispozițiile art. 52 C. pen., se constată că pedeapsa - ca măsură de constrângere - are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește faptele penale săvârșite cât și comportarea făptuitorului.

Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte penale similare ceea ce se realizează prin aplicarea unei pedepse inculpatului P.G. într-un cuantum de 3 ani și 6 luni cu executare în regim de detenție.

Pedeapsa aplicată recurentului inculpat prin cuantumul și modalitatea de executare stabilită, atât poziția procesuală a inculpatului, cât și infracțiunile săvârșite, sunt apte să conducă la realizarea scopurilor pedepsei reglementate de art. 52 C. pen., ca măsură de constrângere, mijloc de reeducare și de prevenire a comiterii de noi infracțiuni.

Rezultă, așadar, că nu poate fi primită critica invocată în recurs referitoare la greșita individualizare a pedepselor aplicate și în mod corect instanței de apel a reindividualizat pedeapsa și a dispus înlăturarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, hotărârea recurată fiind legală și temeinică.

În raport cu criticile enunțate, pedeapsa stabilită inculpatului P.G. și modalitatea de executare sunt în acord cu dispozițiile art. 72 C. pen. și în măsură să asigure reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Constatând că decizia atacată este legală și temeinică, în temeiul disp. art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.G. împotriva Deciziei penale nr. 19/A din 27 februarie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, iar în temeiul disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va dispune obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.G. împotriva Deciziei penale nr. 19/A din 27 februarie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 17 septembrie 2013.

Procesat de GGC - AM