ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 940/2014

Asupra recursurilor de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 135/ COM din 4 octombrie 2012, Tribunalul Neamț, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.L., raportată la cererea de chemare în judecată. A respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, precum și excepția lipsei de obiect a acțiunii. A admis în parte acțiunea formulată de reclamanții A.I. și A.Z., în contradictoriu pârâții SC M. SA și A.N.L. și, în consecință: A obligat în solidar, pârâtele la plata către reclamanți a sumei de 9.328,50 Euro reprezentând penalități de întârziere sau echivalentul în lei al acestei sume, reactualizată cu indicele de inflație la data plății.

A obligat pârâta SC M. SA la plata către reclamanți a sumei de 24.876 Euro sau echivalentul în lei al acestei sume reactualizată cu indicele de inflație la data plății. A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a chematei în garanție A.N.L. și, în consecință: a respins cererea de chemare în garanție, fiind obligate pârâtele la plata sumei de 5.082 lei către reclamanți, reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, la data de 5 septembrie 2006 între A.N.L. și SC M. SA a fost semnat contractul de antrepriză nr. 11358, prin care s-a convenit construirea unor imobile cu destinația de locuințe în Piatra Neamț, str. Nufărului. Intre reclamanta A.Z.

și A.N.L. a fost încheiat contractul de mandat cu nr. PN39 din 17 aprilie 2007 în conformitate cu care, reclamanta, în calitate de mandant, împuternicea A.N.L., în calitate de mandatar să îl reprezinte în relațiile cu Proiectantul și Antreprenorul General în vederea urmăririi executării și finalizării lucrărilor, pentru ca acestea să fie realizate la termen și în conformitate cu condițiile de calitate stabilite prin contractul de construire, să utilizeze, din conturile de avans și de credit ale mandantului, sumele necesare recuperării cheltuielilor avansate de A.N.L., să îl reprezinte pe mandant în relația cu banca finanțatoare și să gestioneze și să utilizeze garanția de bună execuție. Pentru apartamentul nr. 3, reclamanții au încheiat la rândul lor contractul de construire cu SC M. SA, autentificat de către B.N.P.

H.D. și H.I. din Piatra Neamț, sub nr. 3288 din 15 mai 2007. Potrivit clauzelor contractuale ale contractului cu nr. 3288 din 15 mai 2007 (art. 8), antreprenorul general SC M. SA s-a obligat să predea beneficiarului-reclamanților din cauză, locuința contractată, pe bază de proces verbal de predare-primire, în termen de 24 luni de la emiterea ordinului de începere a lucrărilor. Potrivit clauzelor contractuale ale contractului cu nr. 3288 din 15 mai 2007 (art. 10), pentru nepredarea locuinței la termenul stabilit, din cauze imputabile antreprenorului general, acesta urma să plătească beneficiarului penalități de 0,15 % pe zi de întârziere, din valoarea contractului, până la predarea efectivă a acesteia.

Deși nu avea împuternicire în acest sens de la mandant, mandatarul A.N.L., a perfectat cu constructorul SC M. SA acte adiționale prin care a fost prelungit termenul de predare-primire a locuințelor, încheind în acest sens acte adiționale. Un număr de 10 beneficiari ai locuințelor au ratificat actele adiționale prin care a fost prelungit termenul de predare a locuințelor, nu însă și reclamanții din actuala cauză, astfel încât prelungirea termenului nu le este opozabilă acestora. La data de 25 noiembrie 2009 s-a încercat predarea locuinței, însă stadiul lucrărilor a fost necorespunzător, fiind constatate numeroase nereguli și deficiențe ale locuinței, astfel încât s-a impus remedierea de către constructor a deficiențelor, predarea locuinței către reclamanți fiind făcută la data de 31 mai 2010. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.L.

raportat la cererea principală, prima instanță a apreciat că este neîntemeiată, întrucât A.N.L., în calitate de mandatar s-a obligat față de mandant să îl reprezinte pe acesta în relațiile cu constructorul, reclamanții criticând modul defectuos de îndeplinire a mandatului, în condițiile în care mandatarul a prelungit, fără a avea împuternicire în acest sens termenul de execuție a locuinței, pârâta A.N.L. având culpă comună cu constructorul pentru nepredarea locuinței în termen, astfel încât s-a constatat că această pârâtă are calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecății. Ca neîntemeiată s-a apreciat a fi și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, întrucât aceștia au și un raport contractual direct cu SC M. SA, decurgând din contractul cu nr. 3288 din 15 mai 2007 prin care, antreprenorul general SC M. SA s-a obligat să predea către beneficiar, respectiv către reclamanții din cauză, locuința contractată.

Potrivit clauzelor contractului cu nr. 3288 din 15 mai 2007, pentru nepredarea locuinței la termenul stabilit, din cauze imputabile antreprenorului general, acesta urma să plătească beneficiarului penalități de 0,15 % pe zi de întârziere, din valoarea contractului, până la predarea efectivă a acesteia. Astfel, prevederea din art. 64 din contractul de antrepriză generală, care conferea dreptul A.N.L. de a pretinde penalități de la constructor, nu înlătura dreptul reclamanților de a face uz de prevederea art. 10 din contractul de construire încheiat între reclamanta A.Z. și SC M. SA. De asemenea, s-a apreciat, ca neîntemeiată, și excepția lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată. Astfel, predarea locuinței nu s-a făcut la termenul convenit între beneficiar și constructor, ci la un termen ulterior, pe care beneficiarul nu l-a ratificat.

Termenul stabilit de A.N.L. și SC M. SA, prin actul adițional nr. 2 nu este opozabil reclamanților, aceștia având calitatea de terți față de actul adițional nr. 2 prin care mandatarul, cu depășirea împuternicirii date prin contractul de mandat și fără acordul mandantului, a acceptat prelungirea termenului de predare a locuinței. Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.L. formulată raportat la cererea de chemare în garanție, s-a constatat că este întemeiată, întrucât nu s-a invocat niciun temei legal sau contractual în baza căruia A.N.L. să poată fi obligată să garanteze pentru despăgubirile pe care constructorul ar fi obligat să le plătească beneficiarului.

Pe fondul cauzei s-a reținut că pârâta SC M. SA nu a respectat obligația contractuală de a preda apartamentul la termenul stabilit prin art. 8 din Contractul nr. 3288 din 15 mai 2007 și potrivit art. 10 din același contract, aceasta putea fi obligată la plata de penalități către beneficiarii locuinței, ca și pârâta A.N.L., care a contribuit, de asemenea, la nerespectarea termenului de predare a locuinței, în acest sens, această pârâtă în calitate de mandatar, nu a avut împuternicirea dată de mandant, pentru a prelungi termenul de finalizare a construcției.

În acest context, prima instanță a stabilit că, obligațiile de plată urmează a fi stabilite în mod diferențiat în sarcina celor două pârâte, avându-se în vedere măsura în care fiecare pârâtă a contribuit la depășirea termenului, pentru penalitățile aferente celor 90 de zile prelungite nejustificat prin actul adițional nr. 2, răspunderea celor două pârâte, urmează a fi solidară, iar pentru celelalte 240 de zile răspunderea contractuală revine exclusiv constructorului SC M. SA, mandatarul A.N.L. nefiind în culpă pentru această întârziere. În termen legal, împotriva hotărârii tribunalului au formulat apel pârâtele A.N.L. și SC M. SA Piatra Neamț, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel Bacău, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 16/2013 din 14 februarie 2013, a admis apelurile promovate de pârâtele SC M. SA și A.N.L., a schimbat în parte, sentința atacată și în consecință: A admis în parte, acțiunea formulată de reclamanții A.l. și A.Z. împotriva pârâtei SC M. SA, aceasta fiind obligată către reclamanți la plata sumei de 15.029,25 Euro, în loc de 9328,50 Euro și 24.876 Euro. A respins, ca nefondată, acțiunea formulată împotriva pârâtei A.N.L. și a înlăturat obligarea acesteia, în solidar cu pârâta SC M. SA la plata sumei de 9328,50 Euro. A fost obligată pârâta SC M. SA la plata sumei de 4284 lei către reclamanți reprezentând cheltuieli de judecată, în loc de 5082 lei, fiind înlăturată obligarea pârâtei A.N.L.

de la plata cheltuielilor de judecată, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Au fost obligați intimații-reclamanți să achite apelantei pârâte SC M. SA cheltuieli de judecată efectuate în apel în sumă de 1464,50 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, fiind respinsă cererea apelantei pârâte A.N.L. de obligare a intimaților-reclamanți la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată. A fost dispusă restituirea către pârâta A.N.L. a cauțiunii în sumă de 1000 lei, achitată la C.E.C. BANK cu recipisa de consemnare nr. 3382846/1 din 21 ianuarie 2013, recipisă ce se află la Camera de valori a Curții de Apel Bacău. Pentru a decide astfel, instanța de apel a apreciat cu privire la apelul pârâtei A.N.L.

BUCUREȘTI că nu s-a putut reținute vreo excepție de la principiul relativității efectelor contractului consacrat de art. 973 C. civ., considerând că, reclamanții nu pot pretinde daune potrivit unei evaluări convenționale făcute de alte persoane într-un contract în care nu sunt părți, în condițiile în care daunele nu au fost pretinse și dovedite pe cale judiciară conform art. 1084 – art. 1086 C. civ., ci în temeiul unei convenții la care nu sunt parte. De aceea, apelul acestei pârâte a fost admis cu consecința respingerii acțiunii față de A.N.L. și a înlăturării obligației de plată a cheltuielilor de judecată.

S-a constatat că o evaluare convențională a prejudiciului suferit de beneficiarul construcției (clauză penală) a fost limitată de părți doar în cazul nepredării locuinței la termenul stabilit, nu și în cazul în care locuința nu ar fi fost corespunzătoare prevederilor tehnice sau ar fi prezentat defecțiuni, pentru această situație distinctă, în sarcina antreprenorului fiind convenită doar obligația de remediere. Faptul că evaluarea convențională a daunelor a fost prevăzută doar pentru depășirea termenului de predare a locuinței nu exclude posibilitatea ca reclamanții, în calitatea lor de beneficiari ai locuinței, să pretindă daune interese și în cazul existenței unor defecțiuni sau a necorespunderii locuinței cu prevederile tehnice.

însă, pentru acordarea unor asemenea daune, care pot fi pretinse în temeiul art. 1084 – art. 1086 C. civ., reclamanții ar fi trebuit să facă dovada existenței, dar mai ales, a întinderii prejudiciului suferit ca urmare a faptului că pârâta nu și-ar fi executat obligația principală de remediere sau, deși executată, modul și termenul de executare au determinat un prejudiciu cert. În ceea ce privește apelul pârâtei SC M. SA Piatra Neamț, instanța de apel a constatat că o evaluare convențională a prejudiciului suferit de beneficiarul construcției, clauză penală, a fost limitată de părți doar în cazul nepredării locuinței la termenul stabilit, nu și în cazul în care locuința nu ar fi fost corespunzătoare prevederilor tehnice sau ar fi prezentat defecțiuni, pentru această situație distinctă, în sarcina antreprenorului, fiind convenită doar obligația de remediere.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, reclamanții A.I., A.Z. și pârâta SC M. SA Piatra Neamț au declarat recurs. Recursul reclamanților A.I. și A.Z. a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., iar aceștia au solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate, în sensul respingerii apelurilor și menținerii ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond. Criticile reclamanților A.I. și A.Z.

se referă, în esență, la faptul că, instanța de apel a interpretat greșit actul dedus judecații, astfel încât, în mod greșit a reținut că penalitățile solicitate de către subsemnații după data de 30 noiembrie 2009 au avut în vedere „situația lipsei de conformitate a locuinței cu prevederile tehnice sau a prezentării anumitor defecțiuni care necesitau remedieri”, aspect ce s-ar încadra în prevederile art. 11 din contractul de construire, pentru perioada de până la 31 mai 2010, întrucât din toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezulta cu certitudine faptul că locuința era improprie folosirii acesteia la parametri optimi de funcționare, iar lipsa centralei de bloc echivalează cu nepredarea la termen, în stare de funcționare a apartamentului, conform obligațiilor asumate prin contract.

O altă critică vizează faptul că, hotărârea instanței de apel cuprinde motive contradictorii, întrucât pe de-o parte se reține că în data de 25 noiembrie 2009 au fost consemnate în procesul-verbal lucrări de amploare ce trebuiau obligatoriu efectuate pentru ca apartamentul să poată fi locuibil, având ca dată de finalizare 18 decembrie 2009, iar apoi se reține că în 30 noiembrie 2009 a fost semnat proces-verbal de predare-primire ce constata că „lucrările de construcții și instalații au fost executate de bună calitate”, fără ca la apartament să fie începute reparațiile. În acest context, recurenții A.I. și A.Z. consideră evidentă și culpa A.N.L.

în neexecutarea contractului și predarea locuinței la parametrii optimi de funcționare la termenul stabilit, având în vedere că aceasta nu a acționat ca un mandatar diligent, depășindu-și limitele mandatului, întrucât nu și-a îndeplinit obligația asumată de a urmări terminarea lucrărilor la termenul convenit și nu a reprezentat cel mai eficient mod de a-și îndeplini obligația de supraveghere. În ceea ce privește recursul declarat de pârâta SC M. SA Piatra Neamț, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., aceasta solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate, iar pe fond respingerea acțiunii reclamanților față de SC M. SA.

Criticile pârâtei SC M. SA se referă în esență la faptul că, hotărârea cuprinde motive contradictorii, deoarece nici instanța de fond si nici instanța de apel nu au interpretat cele două contracte în mod unitar și prin raportare prioritară la clauzele contractului de antrepriză generală și în acest context se putea observa că actul adițional nr. 2 la contractul de antrepriză generală le era opozabil în mod direct și reclamanților A.l. si A.Z., întrucât pârâta A.N.L. București era obligată să comunice reclamanților actul adițional încheiat cu M., față de dispozițiile contractului de mandat. Mai susține pârâta SC M. SA că, în mod greșit Curtea de Apel Bacău a stabilit faptul că prelungirea termenului de finalizare a construcției nu este opozabilă reclamanților, întrucât necomunicarea actului adițional antrenează răspunderea pârâtei A.N.L., în calitate de mandatar, aceasta urmând a despăgubi proprietarii A., în solidar cu pârâta SC M. SA.

Analizând criticile aduse deciziei atacate în raport de temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, urmând ca recursurile declarate de reclamanții A.I. și A.Z. și de pârâta SC M. SA Piatra Neamț să fie respinse, pentru următoarele considerente: Cu privire la primul motiv de recurs, susținut de reclamanții A.I. și A.Z. privește modificarea sau casarea unei hotărâri poate fi solicitată, potrivit art. 304 pct. 8 C. proc. civ., atunci când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Din perspectiva acestui motiv de recurs, recurenții-reclamanți învederează că instanța de control judiciar prin hotărârea pronunțată în mod greșit a reținut că, penalitățile solicitate după data de 30 noiembrie 2009 au avut în vedere situația lipsei de conformitate a locuinței cu prevederile tehnice sau a prezentării anumitor defecțiuni care necesită remedieri, deși, din actele depuse la dosarul cauzei, rezulta că locuința era improprie folosirii acesteia la parametri optimi de funcționare. Acest motiv de casare își găsește aplicațiunea numai în cazul în care din probele administrate în cauză coroborate cu susținerile părților ar rezulta un dubiu asupra conținutului actului supus judecății, iar judecătorii s-ar substitui părților contractante modificând sau înlocuind clauzele contractuale fie schimbând natura juridică a actului care a fost încheiat.

Această ipoteză nu se regăsește în criticile aduse deciziei pronunțate de instanța de apel, câtă vreme din precizarea acțiunii depusă la Tribunalul Neamț, la termenul din 7 iunie 2012, rezultă că pretențiile reclamanților reprezintă daune ca urmare a „nerespectării termenului de predare a locuinței la parametri optimi de funcționare pentru perioada de 330 zile, conform art. 64 din contractul de antrepriză generală nr. 11358 din 05 septembrie 2006 încheiat între A.N.L. București și SC M. SA și art. 10 din contractul de construire nr. 3288 din 15 mai 2007 încheiat între reclamanți și SC M. SA, aspect confirmat și de semnarea procesului-verbal de recepție din data de 30 noiembrie 2009, fără obiecțiuni, în speță nefiind făcute dovezi cu privire la faptul că reclamanții ar fi fost forțați să procedeze la semnarea acestuia.

Motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Acest motiv, vizează prin conținutul său nerespectarea prevederilor art. 261 alin. (5) C. proc. civ., pe care recurenții nu le-au citat și nici nu au argumentat distinct criticile care ar putea fi încadrate în motivul de nelegalitate invocat. Observând considerentele deciziei criticate se constată că aceasta cuprinde motivele pe care se sprijină în sensul că a răspuns criticilor care au fost formulate de apelanți în cadrul controlului de netemeinicie și nelegalitate care poate fi exercitat în calea respectivă de atac.

Astfel, sub acest aspect nu poate fi reținută nelegalitatea întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., întrucât argumentele recurenților care vizează probele dosarului nu conduc la concluzia evocată, constând în faptul că „hotărârea cuprinde motive contradictorii” și prin urmare, critica nu va fi reținută. Aceasta deoarece instanța de apel, în mod corect a reținut, raportat la obiectul acțiunii că penalitățile de întârziere solicitate sunt datorate de către constructor în baza evaluării convenționale, clauza penală, stipulată prin art. 10 din contractul de construire, reținând în același timp că pentru eventualele lucrări necorespunzătoare conform prevederilor tehnice sau care prezintă defecțiuni, reprezintă o altă obligație stabilită în sarcina constructorului, pentru care recurenții-reclamanți ar fi trebuit să facă dovada existentei acestora, dar mai ales a prejudiciului suferit.

Susținerea reclamanților potrivit căreia în cauză s-a dovedit și culpa A.N.L.

în neexecutarea contractului și predarea locuinței la parametrii optimi de funcționare la termenul stabilit, întrucât aceasta nu a acționat ca un mandatar diligent, depășindu-și limitele mandatului, se constată nefondată, având în vedere dispozițiile art. 1 din contractul de mandat din care rezultă că procura a fost cunoscută de antreprenorul general, iar art. 18 din contractul de construire arată că dispozițiile sale se completează cu cele ale contractului de antrepriză generală nr. 11358 din 5 septembrie 2006. În acest sens sunt dispozițiile art. 64, prin care se arată că dacă terminarea obiectivului este întârziată din vina antreprenorului general, acesta va plăti A.N.L., pentru beneficiarii locuințelor, penalizări în valorare de 0,15 % din valoarea contractului, aspect ce nu conduce la o extindere a efectelor sale în privința pârâtei A.N.L.; acest fapt vizează o interpretare concordantă a actelor încheiate, sens în care nu se poate reține o depășire a limitelor mandatului A.N.L.

București. În ceea ce privește criticile formulate de pârâta SC M. SA Piatra Neamț referitoare la faptul că, cele două instanțe nu au interpretat cele două contracte în mod unitar și prin raportare prioritară la clauzele contractului de antrepriză generală, se constată că nu pot fi primite, având în vedere că, instanța de prim control judiciar, prin motivele de fapt și de drept a reținut și interpretat în mod clar obligațiile asumate de părțile litigante prin contractele civile încheiate. În acest context, se reține că, în mod corect instanța de apel a stabilit prin situația de fapt că SC M. SA nu și-a îndeplinit obligația de predare a imobilului la termen, iar în temeiul prerogativelor legale, aceasta este datoare să îi despăgubească pe recurenții-reclamanți pentru prejudiciul creat, care a fost evaluat convențional de părți prin clauza penală inserată în art. 10 din contractul încheiat între părți.

^ În ceea ce privește critica pârâtei SC M. SA, referitoare la faptul că necomunicarea actului adițional antrenează răspunderea pârâtei A.N.L., în calitate de mandatar, aceasta urmând a despăgubi proprietarii A. în solidar cu pârâta SC M. SA, se constată că nu poate fi primită. Aceasta deoarece, împrejurarea că între contractele încheiate de părți există o strânsă legătură, nu poate determina transferul obligațiilor antreprenorului general de plată a penalităților de întârziere către mandatar, acesta urmând să răspundă numai în temeiul contractului de mandat. În acest sens este și practica judiciară, care reglementează în mod clar excepțiile de la principiul relativității efectelor contractului și excepția de la opozabilitatea față de terți, or în speța de față, având în vedere contractele diferite încheiate între părți nu s-a putut reține prezența niciunei excepții, care să oblige pârâta A.N.L.

BUCUREȘTI la plata unor penalități de întârziere prin prisma clauzei penale cuprinse în contractul de construire sau contractul de antrepriză generală, acest aspect fiind clarificat de către instanța de apel. În această situație, se constată că motivele de recurs invocate de recurenta-pârâtă SC M. SA sunt nefondate, atâta timp cât se poate constata că situația de fapt a fost corect stabilită și justificată de instanța de apel, în sensul că recurenta-pârâtă nu și-a îndeplinit obligația contractuală de predare a imobilului la termen și nici nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere. În ceea ce privește cererea intimatei-pârâte A.N.L. BUCUREȘTI având ca obiect plata cheltuielilor de judecată, privind cheltuielile de transport, Înalta Curte constată că este nefondată, având în vedere că, aceste cheltuieli nu se referă la deplasările efectuate în vederea susținerii dosarului aflat pe rolul instanței de recurs, ci vizează dosarele altor instanțe.

Pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanții A.I. și A.Z. și de pârâta SC M. SA Piatra Neamț, urmând ca cererea intimatei-pârâte A.N.L. BUCUREȘTI având ca obiect plata cheltuielilor de judecată să fie respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanții A.I. și A.Z. și de pârâta SC M. SA Piatra Neamț împotriva deciziei civile nr. 16/2013 din 14 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Respinge cererea intimatei-pârâte A.N. L. BUCUREȘTI având ca obiect plata cheltuielilor de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2014.