ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4081/2013

Asupra

recursului de față,

Analizând

actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Tribunalul Prahova, secția a II-a

civilă, de contencios aministrativ și fiscal, prin sentința nr. 142 de Ia 28

martie 2012, a admis acțiunea introductivă, astfel cum a fost precizată,

formulată de Sindicatul Liber și Independent al Salariaților în contradictoriu

cu pârâta SC U. SA, a admis cererea de intervenție accesorie în interesul

reclamantei formulată de intervenienta Administrația Finanțelor Publice Sector

2 și a obligat pârâta să plătească suma de 331.783,8 RON reprezentând

despăgubiri civile, cu motivarea că există o răspundere civilă contractuală a

pârâtei, care, prin nerespectarea obligației de paza a bunului, respectiv

instalația de foraj T50, a produs o pagubă în patrimoniul beneficiarului

contractului prin descompletarea până la inutilizarea acestuia și, pe cale de

consecință, prin devalorizarea lui, astfel încât se impune obligarea pârâtei la

plata sumei de 331.783,3 RON reprezentând diferența dintre valoarea bunului la

momentul evaluării și prețul la care a fost atribuit ca urmare a descompletării.

Prin decizia

nr. 38 din data de 25 octombrie 2012, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondat apelul

formulat de pârâta SC U. SA prin administrator judiciar E.C. SPRL Ploiești,

reținând că reclamanta este îndreptățită să pretindă acoperirea prejudiciului

cauzat de executarea necorespunzâtoare a obligațiilor contractuale, potrivit

art. 969 și 1073 C. civ., pârâtei revenindu-i obligația de conservare a

instalației reparate până la clarificarea modului de executare a termenilor

contractului, iar o eventuală culpă a lichidatorului putea fi invocată numai în

cadrul procedurii de insolvență, în condițiile art. 22 din Legea nr. 85/2008.

Împotriva

acestei decizii, pârâta SC U. SA, prin administrator judiciar E.C. SPRL

Ploiești, a declarat recurs solicitând admiterea acestuia și casarea în tot a

deciziei atacate, fără a indica vreun motiv de nelegalitate.

În

argumentarea motivelor de recurs, s-a învederat că răspunderea contractuală a

încetat în momentul în care lucrarea a fost executată, răspunderea delictuală

nu poate fi angajată, iar, în ceea ce privește dreptul de retenție invocat de

reclamantă, acesta a încetat din momentul numirii unui lichidator judiciar care

avea obligația de a se ocupa de administrarea bunului.

Înalta Curte,

analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva dispozițiilor art. 137

alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța prioritar

asupra excepțiilor de fond sau de procedură care fac de prisos în tot sau în

parte cercetarea în fond a pricinii, va admite excepția nulității recursului

pentru nemotivare, în baza art. 306 alin. (1) raportat la art. 302

1

alin.

(1) lit. c) C. proc. civ., având în vedere următoarele considerente:

În cuprinsul

motivelor de recurs, pârâta a formulat exclusiv critici de netemeinicie a

soluției privind stabilirea situației de fapt, administrarea și interpretarea

probatoriilor, fără să formuleze nicio critică care să poată fi circumscrisă

motivelor de nelegalitate prevăzute expres de disp. art. 304 pct. 1-9 C. proc.

civ.

Dispozițiile

art. 303 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că recursul se motivează prin însăși

cererea de recurs sau în termenul de 15 zile de Ia data comunicării hotărârii

atacate, dacă legea nu dispune altfel, iar alin. (2) al aceluiași text legal

statuează că: „Termenul pentru depunerea motivelor se socotește de Ia

comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.”

Potrivit art.

308 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul, dacă nu a fost motivat în

termenul legal, cu excepția cazurilor menționate la alin. (2), iar, conform

disp. art. 302

1

alin. (1) C. proc. civ., este sancționată cu

nulitatea recursului nerespectarea condițiilor prevăzute pentru cererea de

recurs, între acestea, la lit. c) a aceluiași text legal, fiind reținut expres

că recursul va cuprinde: „motivele de nelegalitate pe care se întemeiază

recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse

printr-un memoriu separat”.

Astfel,

Înalta Curte constată că, în speță, pârâta, în memoriul de recurs, a făcut o

expunere a derulării litigiului, un istoric al cauzei, fără să structureze și

să dezvolte aceste critici subsumate motivelor de nelegalitate prev. de art.

304 C. proc. civ., limitându-se să reitereze aspecte vizând fondul cauzei, fără

a preciza relevanța față de decizia atacată și de dispozițiile art. 239 alin.

(1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului.

Pentru a

conduce la casarea sau modificarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o

simplă indicare a art. 239 și urm. C. proc. civ., condiția legală a dezvoltării

motivelor implicând determinarea greșelilor anume imputate și o minimă

argumentare a criticii în drept, ceea ce nu s-a întâmplat în speța dedusă

judecății.

Așa fiind,

cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile

prevăzute expres și limitativ de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., iar, conform

alin. (1) al art. 302

1

C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să

cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se

sprijină și dezvoltarea lor, Înalta Curte constatând că recurenta-pârâtă nu s-a

conformat acestor dispoziții legale, urmează să facă aplicarea prev. art. 308

alin. (1) raportat Ia art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ. și

să constate nulitatea cererii de îecurs declarată de pârâta SC U. SA, prin

administrator judiciar E.C. SPRL Ploiești împotriva deciziei nr. 98 din 25

octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a

II-

a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată

nulitatea cererii de recurs declarată de pârâta SC U. SA, prin administrator

judiciar EC SPRL Ploiești, împotriva deciziei nr. 98 din 25 octombrie 2012

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a ll-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 noiembrie 2013.