ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1637/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ sub nr. 744/120/2011, reclamanta SC M. SRL Târgoviște, în contradictoriu cu pârâta SC C. SA Ploiești, a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 500.000 RON reprezentând prejudiciu suferit, precum și la plata cheltuielilor de judecată, Prin Sentința nr. 3497 din 15 decembrie 2011 Tribunalul Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea și a obligat pârâta la plata sumei de 500.000 RON reprezentând despăgubiri și a sumei de 12.113 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut în esență, incidența, în speță, a dispozițiilor art. 94 și 95 din O.U.G. nr. 195/2005 potrivit cărora protecția mediului constituie o obligație a tuturor persoanelor fizice și juridice, răspunderea pentru prejudiciul adus mediului având caracter obiectiv, independent de culpă și fiind solidară în cazul pluralității de autori.

De asemenea, față de cele consemnate în procesul-verbal de constatare încheiat de Administrația Națională Apele Române la 31 iulie 2010, cu privire la deversarea de țiței în Lacul nr. 5 Ilfoveni, a reținut că sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale impuse de art. 998 din C. civ., prin existența unui prejudiciu, a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și a vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în neglijența cu care a acționat prin abandonarea unei conducte dar și având în vedere faptul că în ceea ce privește protecția mediului legea prevede o răspundere obiectivă, fundamentată pe ideea de risc, în sensul că activitatea care creează pentru altul un risc, face pe autorul său responsabil pentru prejudiciul pe care îl poate cauza.

În speță, din analiza coroborată a probatoriilor administrate, rezultă fără echivoc legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită de abandonare a unei conducte aflate sub concesiunea pârâtei și prejudiciul material cauzat prin deversarea țițeiului, poluarea nefiind contestată de pârâtă. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta SC C. SA Ploiești, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Prin Decizia nr. 33 din 26 martie 2012, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, învestită cu soluționarea căii ordinare de atac a admis apelul formulat de pârâta SC C. SA Ploiești împotriva Sentinței nr. 3494 din data de 15 decembrie 2012 a Tribunalului Dâmbovița, pe care a schimbat-o în parte, în sensul ca a obligat pârâta la plata sumei de 400.000 RON despăgubiri, respectiv 368.100 RON despăgubiri materiale și 31.900 RON daune morale; a menținut restul dispozițiilor sentinței atacate; a obligat intimata-reclamantă la 4.310,5 RON cheltuieli de judecată către apelanta-pârâtă.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de control ordinar a reținut că pârâta nu a contestat poluarea lacului, ci numai cuantumul despăgubirilor la care a fost obligată și a avut în vedere faptul că incidentul s-a produs ca urmare a cedării ventilului care închidea un tronson de conductă, ceea ce a determinat evacuarea unei cantități de 1.000 litri de țiței în Acumularea Ilfoveni, pârâta luând măsurile necesare de remediere, inclusiv de ecologizare a zonei.

Din această perspectivă a apreciat ca fiind corect determinat prin raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, prejudiciul material în sumă de 388.100 RON prin raportare la încasările medii obținute de reclamantă din pescuit sportiv în ultimele trei luni anterior evenimentului față de cele din lunile ulterioare, până la data de 31 iulie 2011 S-a apreciat, însă că prejudiciul de imagine suferit de reclamantă a fost cuantificat la o sumă mult prea mare în raport de paguba efectivă, drept pentru care, a diminuat suma acordată cu titlu de daune morale la 31.900 RON. Împotriva Deciziei nr. 33 din 28 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apei Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal au declarat recurs atât reclamanta cât și pârâta.

Reclamanta SC M. SRL Târgoviște a criticat hotărârea atacată din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului și menținerii hotărârii primei instanțe ca justă și temeinică. Pârâta SC C. SA Ploiești a dezvoltat criticile formulate împotriva hotărârii instanței de apel subsumat motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 și a solicitat admiterea propriei căi extraordinare de atac, modificarea deciziei atacate în sensul schimbării în tot a hotărârii primei instanțe și respingerii acțiunii introductive ca nefondate. Reclamanta, în dezvoltarea criticii formulate a susținut că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, că soluția de diminuare a cuantumului despăgubirilor este una aleatorie, nejustificată și nesusținută de niciun element probatoriu.

Pârâta, subsumat motivului de nelegalitate prevăzut la pct. 7 al art. 304 C. proc. civ., a criticat decizia atacată pentru că nu cuprinde argumentele care au format convingerea instanței de apel în sensul soluției pronunțate.

Astfel, pârâta a susținut că instanța de apel nu a analizat probatoriile administrate în combaterea pretențiilor reclamantei, niciunul dintre acestea neregăsindu-se consemnate în considerentele deciziei și nu au fost avute în vedere la pronunțarea soluției respectiv o serie de înscrisuri între care: nota de constatare din 31 iulie 2010 întocmită de Garda Națională de Mediu Dâmbovița, procesul-verbal de constatare din 31 iulie 2010 întocmit de Administrația bazinală Argeș - Vedea, nota de constatare din 30 august 2010 a Gărzii Naționale de Mediu Dâmbovița, care atestă la data respectivă, remedierea avariei, recuperarea țițeiului deversat în exterior și ecologizarea zonei afectate, precum și opinia separată la raportul de expertiză tehnică întocmită de expert M.D., depozițiile martorilor B.A.

și P.R. și răspunsurile reclamantei la interogatoriu. De asemenea, a criticat validarea raportului de expertiză întocmit de expert S.M. în condițiile în care a fost realizat prin raportare la o perioadă de timp ce depășește intervalul menționat de reclamantă în invitația la conciliere ca fiind cel pentru care solicită daune, expertul extinzând aleatoriu perioada de calcul a prejudiciului până la data de 31 iulie 2010, deși reclamanta a indicat data de 18 noiembrie 2010. Circumscris motivului de nelegalitate prevăzut la pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., pârâta a criticat aprecierea instanței referitoare la întrunirea condițiilor răspunderii civile delictuale prevăzute de dispozițiile art. 998 C. civ.

raportat la art. 94 din O.U.G. nr. 195/2005, în condițiile în care, în opinia sa, reclamanta nu a făcut dovada existenței prejudiciului suferit. Prealabil examinării motivelor de nelegalitate prima chestiune ce se impune a fi precizată este cea referitoare la obligația prevăzută în sarcina părții care exercită această cale de atac de a respecta dispozițiile art. 302 1 și 304 C. proc. civ. Exigențele impuse prin cele două texte legale au în vedere faptul că recursul în concepția actuală este cale extraordinară de atac și în consecință, ca ultim grad de jurisdicție nu își propune rejudecarea fondului, ci examinarea legalității hotărârilor atacate în condițiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.

Față de aceste precizări, se constată că, atât criticile formulate de reclamantă cât și cele dezvoltate de pârâtă încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare. Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate din perspectiva cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 7 coroborat cu art. 312 alin. (3) C. proc. civ. și vor fi admise în considerarea următoarelor argumente: Art. 304 pct. 7 C. proc. civ. reglementează ca motiv de recurs situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Motivarea hotărârii înseamnă că aceasta trebuie să cuprindă în considerentele sale, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și au condus la soluția pronunțată, care au legătură directă cu aceasta și care susțin soluția pronunțată. Motivarea unei hotărâri este contradictorie atunci când există considerente contradictorii, din care rezultă atât temeinicia cât și netemeinicia cererii de chemare în judecată, ori atunci când există contradicție între considerente și dispozitiv. Motivarea străină de natura pricinii se regăsește într-o hotărâre, atunci când argumentele avute în vedere de instanță în considerentele acesteia nu au legătură cu soluția și nu sunt de natura să o susțină.

În cauză, atât reclamanta, cât și pârâta, în ceea ce privește hotărârea pronunțată de instanța de apel au susținut că nu cuprinde motivele pe care se sprijină. Verificând economia hotărârii atacate, Înalta Curte constată că aceasta este nemotivată, neregăsindu-se în considerentele sale argumentele care au format convingerea instanței în sensul soluției adoptate, respectiv argumentele pentru care a diminuat cuantumul despăgubirilor acordate reclamantei de la 500.000 RON la 400.000 RON, respectiv a daunelor morale reprezentând cuantificarea prejudiciului de imagine la suma 31.900 RON, complet aleatoriu, doar pentru că le-a apreciat ca fiind prea mari pe cele acordate de prima instanță, fără a se raporta la niciuna dintre probele administrate și în lipsa oricărui criteriu.

Or, hotărârea judecătorească nu este un act discreționar, ci rezultatul unui proces logic de analiză a probelor administrate în scopul aflării adevărului și justei soluționări a cauzei. În plus, motivarea hotărârii judecătorești justifică echitatea procesului, pe de o parte, prin dreptul părților de a fi convinse că justiția a fost înfăptuită, respectiv că judecătorul a examinat toate mijloacele procesuale și procedurale propuse de acestea și, pe de altă parte, prin dreptul părților de a cunoaște oportunitatea promovării căii de atac. În speță, instanța de apel s-a rezumat a menționa, complet aleatoriu, fără nicio susținere că suma acordată cu titlu de daune morale este prea mare, fără a se raporta la niciun criteriu în baza căruia a făcut această apreciere și, fără a analiza în vreun fel și înlătura motivat criticile și apărările formulate de apelanta-pârâtă.

Procedând în acest fel, curtea de apel a încălcat dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care prevăd obligativitatea expunerii motivelor de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, făcând practic imposibil de realizat misiunea instanței de recurs de a controla hotărârea atacată. În aceste condiții, constatând că soluția adoptată de instanța de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină, respectiv că, practic, prin decizia atacată nu a fost analizat fondul cauzei, în baza art. 304 pct. 7 coroborat cu art. 312 alin. (3) și (6) C. proc.

civ., Înalta Curte urmează să admită recursurile declarate de reclamanta SC M. SRL Târgoviște și de pârâta SC C. SA Ploiești Deciziei nr. 33 din 26 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care o va casa și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, care, cu ocazia rejudecării urmează a se preocupa de remedierea deficiențelor arătate cu respectarea dispozițiilor legale menționate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de reclamanta SC M. SRL Târgoviște și de pârâta SC C. SA Ploiești împotriva Deciziei nr. 33 din 26 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi, 16 aprilie 2013. Procesat de GGC - AS