ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 972/2010

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut

următoarele:

instanței de apel

Prin Decizia nr. 349/A din 4

iunie 2009, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu

minori și familie, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Municipiul

București, prin primarul general, împotriva sentinței prin care a fost obligat

la restituirea terenului situat în București, sector 6 în suprafață de 293 mp,

astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză; a mai fost obligat

pârâtul să emită dispoziție cu propunere de acordare de despăgubiri ce vor fi

stabilite în condițiile titlului VII al Legii nr. 247/2005 pentru terenul în

suprafață de 227 mp imposibil de restituit în natură.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut că „termenul de 60 de zile considerat de

apelant ca fiind de recomandare pentru soluționarea notificării, în toate

formele de la apariția Legii nr. 10/2001 și până la ultima modificare prin

Legea nr. 1/2009 și ultimele Norme de aplicare a acestei legi nu reiese această

concluzie".

Este adevărat

că cele 60 de zile față de numărul mare de notificări nu poate fi respectat,

dar natura termenului nu poate fi schimbată și apelanta trebuie să soluționeze

notificarea în cele 60 de zile prevăzute de lege.

Celelalte

critici sunt de ordin general, atâta timp cât la baza restituirii și

soluționării cauzei a stat o expertiză, probă care este edificatoare și

răspunde chiar motivelor de apel.

2.1. Motive

Municipiul

București, prin primar general, a declarat recurs motivat în drept pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a formulat următoarele

critici:

Termenul de 60

de zile prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001 este un termen de recomandare

iar depășirea lui poate fi sancționată cel mult cu obligarea unității deținătoare

la despăgubiri.

Termenul de 60

de zile curge numai după completarea dosarelor de notificare cu actele

necesare. Procedura administrativă presupune o serie de verificări ample și laborioase,

inclusiv sub aspectul regimului juridic al terenului în discuție, sub aspectul neafectării

sale de elemente de sistematizare și utilități publice.

2.2. Analiza

făcută de instanța de recurs

Recursul nu

este întemeiat și va fi respins pentru următoarele considerente:

Conform art. 25

alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea

notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit. art.

23, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie sau, după

caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură.

Față de

prevederile art. 25.1. alin. (4) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.

10/2001, prorogarea termenului de 60 de zile în care unitatea notificată,

trebuie să emită decizie sau dispoziție motivată este posibilă dacă, în

intervalul de 60 de zile de la data depunerii notificării, unitatea deținătoare

comunică persoanei care a făcut notificarea faptul că documentația depusă este

insuficientă pentru fundamentarea deciziei de restituire.

Notificarea nr.

2483 a fost comunicată Primăriei Municipiului București în 14 noiembrie 2001.

Față de

prevederile legii speciale de reparație incidente în cauză, Primăria

Municipiului București trebuia să soluționeze această notificare în termen de

60 de zile.

Prorogarea

termenului de emitere a deciziei/dispoziției asupra notificării putea avea loc dacă,

în același interval de 60 de zile, unitatea notificată ar fi comunicat

persoanei îndreptățite aspectele enunțate în Normele metodologice.

De vreme ce

prorogarea termenului îi profită, cea care trebuie să facă dovada îndeplinirii

acestor cerințe este unitatea notificată, aspect care nu a format obiectul

vreunei probațiuni.

Drept urmare,

soluția instanțelor de fond de a obliga unitatea notificata, restituie terenul

în natură și să emită dispoziție cuprinzând propunerea de acordare de

despăgubiri a fost dată cu aplicarea corectă a prevederilor art. 25 din Legea nr.

10/2001, astfel încât criticile formulate nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 9

C. proc. civ.

Față de cele ce

preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca

nefondat, cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

nefondat recursul formulat de pârâtul Municipiul București, prin primar general

împotriva Deciziei nr. 349/A din data de 4 iunie 2009 a Curții de Apel

București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 16 februarie 2010.