ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 962/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 962/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ.,
asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:
Hotărârea instanței de apel
Prin
Decizia civilă nr. 84/A din 28 aprilie 2009, Curtea de Apel București, secția a
IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a respins ca
nefondat apelul declarat de pârâta SC D.S. SRL
Pentru a decide astfel instanța a reținut că în
ceea ce privește modalitatea de
determinare a bazei de calcul și a sumei
datorate de către apelantă la efectuarea raportului de expertiză, expertul a
avut în vedere precizările pârâtei în sensul că ar
realiza venituri și din alte obiecte de activitate decât retransmiterea
programelor T.V.,
precum și
înscrisurile pe care aceasta i le-a pus la dispoziție. în apel, la termenul la
care
s-au discutat probele, apelanta nu a cerut decât administrarea probei
cu înscrisuri și,
deși i s-a acordat un
termen în acest sens, nu și-a îndeplinit obligația de a atașa la dosar
alte
acte decât cele care erau deja depuse odată cu apelul.
Pârâta nu a formulat
obiecțiuni la raportul de expertiză până la primul termen ce
a urmat
comunicării raportului de expertiză.
Este legală obligarea
pârâtei la plata T.V.A.-ului iar penalitățile de întârziere și
cheltuielile
de judecată nu au fost raportate la T.V.A.
A fost considerat nefondat și motivul de apel prin care s-a
susținut că în mod
eronat au fost obligați
la remiterea către reclamantă a raportului privind numărul de abonați deoarece SC
D.S. SRL a fost înstrăinată la 10 ianuarie
2007 o altă societate
comercială iar prima instanță a obligat pârâta să comunice reclamantei raportul
cuprinzând lista serviciilor de programe retransmise prin cablu, numărul
abonaților și valoarea abonamentului pentru perioada mai 2005 - decembrie 2006
iar nu după data de 10 ianuarie 2007.
Recursul
2.1.
Motive
Apelanta pârâtă a
declarat recurs, motivat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9
C.
proc. civ., critica vizând următoarele aspecte:
La al doilea termen de judecată recurenta a solicitat
amânarea cauzei în mod
legal pentru a-și
susține apărarea apelului și a-l dovedi cu acte, iar nejustificat instanța
a rămas în pronunțare privând recurenta de dreptul
constituțional la apărare.
De asemenea, „invocăm aceleași argumente ca și în apel în
susținerea prezentului recurs".
2.2.
Analiza făcută de instanța de recurs
Recursul este nefondat, și va fi respins în consecință,
pentru următoarele considerente:
Conform art. 156 C. proc. civ., instanța va putea da un
singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată.
Cererea depusă la 30
martie 2009 de către avocat P.M., prin care a arătat faptul că nu se poate
prezenta la termenul din 7 aprilie 2009, motivat de faptul că
ar avea dosare la alte instanțe, nu a fost
însoțită de dovezi din care să rezulte aspectele
invocate, astfel încât
în mod corect judecătorii apelului au considerat că nu este
întemeiată. în egală măsură, avocatul aflat în
imposibilitate de prezentare are obligația
asigurării substituirii.
Cât privește faptul că în
cererea de recurs se arată că partea „invocă aceleași
argumente ca și în apel în susținerea prezentului
recurs", Înalta Curte a considerat că nu
se poate socoti învestită cu analiza vreunei critici, motivele de
nelegalitate a hotărârii
date în apel trebuind să fie prezentate
explicit prin cererea de recurs, așa cum rezultă din art. 303 alin. (1) C.
proc. civ.
În etapa recursului, cale extraordinară de atac, nu
sunt incidente prevederi
precum cele
înscrise în art. 292 alin. (2) C. proc. civ., conform cu care în cazul în care
apelul
nu se motivează ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprind motive,
mijloace de apărare sau dovezi noi, instanța de
apel se va pronunța, în fond, numai pe
baza celor invocate la prima
instanță.
Având în vedere cele mai sus arătate, criticile formulate nu
întrunesc cerințele art. 304 pct. 5 C. proc. civ. - față de faptul că singurul
motiv de recurs este în legătură cu nesocotirea unor dispoziții procedurale.
În temeiul art. 312 alin. (1) C.
proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
Întrucât recurenta se află
în culpă procesuală, în temeiul art. 274 C. proc. civ. va
fi obligată la
plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat
recursul formulat de pârâta SC D.S. SRL
împotriva Deciziei nr. 84/A din
data de 28 aprilie 2009 a Curții de Apel
București,
secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Obligă pe recurentă la 1075 lei cheltuieli de judecată
către intimata U.C.M.R. - A.D.A.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 16 februarie 2010.