ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 960/2010

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: 1. Hotărârea instanței de apel. Prin Decizia nr. 851 din 18 noiembrie 2008, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelul declarat de reclamanții B.I. și B.I.A. împotriva sentinței civile nr. 123 din 21 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalului București, secția a V-a civilă, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Pentru a decide astfel instanța de apel a reținut că reclamanții au dedus judecății acțiunea prin care solicită să se constate că M.M.D.D., care a fost investit cu notificarea adresată de reclamanți, nu are calitatea de unitate deținătoare, astfel că prin desesizarea sa în favoarea celuilalt pârât - M.E.F., acesta să îndeplinească procedura administrativă reglementată de Legea nr. 10/2001.

Conform H.G. nr. 855 din 6 august 2002, suprafața de 183 ha din terenul în litigiu a fost înregistrată în domeniul public al statului și concesionată de M.M.G.A., în calitate de concedent în numele statului, SC R.R.C. SRL - București. Notificarea înregistrată la Primăria municipiului București a fost comunicată spre soluționare M.M.D.D., unde a fost înregistrată din 4 aprilie 2007. Pârât în cauză este Statul Român care, în calitate de pretins proprietar al terenului este, reprezentat în cauză de către M.E.F., conform art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998 și art. 25 din Decretul nr. 31/1954, în vreme ce M.M.D.D. reprezintă statul în raportul de concesionare potrivit H.G. nr. 855/2002. M.M.D.D.

exercită în numele statului calitatea de concedent, ce nu are în proprietate bunul, astfel că nu poate soluționa notificarea ce i-a fost remisă de către Primăria municipiului București. 2. Recursul 2.1. Motive Statul Român reprezentat de M.F.P. a declarat recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticile vizând următoarele aspecte: Conform art. 28 din Legea nr. 10/2001, în cazul în care persoana îndreptățită nu cunoaște deținătorul bunului imobil solicitat, notificarea se va trimite primăriei în a cărei rază se află imobilul, respectiv Primăriei Municipiului București. Ca urmare a acestei notificări, primăria era obligată ca în termen de 30 de zile să identifice unitatea deținătoare și să comunice persoanei îndreptățite elementele de identificare a acesteia.

Doar în cazul în care unitatea deținătoare nu a fost identificată, persoana îndreptățită poate chema în judecată statul, prin M.F.P., dacă nu a primit comunicarea din partea primăriei. Unitate deținătoare este fie entitatea cu personalitate juridică care exercită în numele statului dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii, fie entitatea cu personalitate juridică care are înregistrat în patrimoniul său bunul care face obiectul legii. Noțiunea de unitate deținătoare nu este legată strict de calitatea de proprietarul^ ^ bunului a cărui restituire se cere. în cazul de față este unitate deținătoare M.M.D.D. pentru că acesta exercită în numele statului dreptul de proprietate publică.

Calitate procesuală pasivă în acțiunea promovată potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 1 ianuarie are numai unitatea deținătoare care a respins cererea de restituire. 2. Analiza făcută de instanța de recurs Recursul nu este întemeiat și va fi respins pentru următoarele considerente: Prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat să se constate că M.M.D.D. nu are competența de a efectua procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001; să fie obligat M.M.D.D. să se desesizeze și să trimită notificarea din 2001 înregistrată la Primăria municipiului București, împreună cu dosarul, M.F.P. S-a solicitat, totodată, să se constate că M.F.P. are competenta de a efectua procedura prealabilă administrativă de soluționare a notificării și să fie obligat acest minister să o efectueze în termenul legal.

Prin sentința civilă nr. 123 din 21 ianuarie 2008 Tribunalului București, secția a V-a civilă, a .respins acțiunea ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. Instanța de apel a desființat această sentință și a trimis cauza spre rejudecare tribunalului, arătând că prima instanță a considerat greșit că M.F.P. nu ar avea calitate procesuală în cauză. Instanța superioară de fond este aceea care a făcut interpretarea corectă a prevederilor legii materiale incidente în cauză. Într-adevăr, în condițiile art. 28 alin. (1) teza I din Legea nr. 10/2001, în cazul în care persoana îndreptățită nu cunoaște deținătorul bunului imobil solicitat, notificarea se va trimite primăriei în a cărei rază se află imobilul, respectiv Primăriei Municipiului București.

Din încheierea de carte funciară din 15 aprilie 2003 rezultă că terenul în litigiu figura în cartea funciară ca fiind proprietatea municipiului București, ceea ce i-a îndreptățit pe reclamanți să se adreseze cu notificarea Primăriei Municipiului București. Prin încheierea de rectificare din 10 octombrie 2005 s-a arătat că proprietar tabular este în realitate Statul Român. Primăria Municipiului București a transmis notificarea formulată de reclamanți M.M.D.D. însă, din dovezile administrate nu a rezultat că ar fi comunicat reclamanților, ca răspuns la această notificare, cine este unitate deținătoare. Pentru această ipoteză, însuși recurentul arată că legitimare procesuală în cauză are M.F.P., ca reprezentant al statului.

Instanța de apel a arătat în mod corect că M.M.D.D. nu poate fi considerat „unitate deținătoare" într-un litigiu întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, acest minister fiind un reprezentant al statului doar în raportul de concesiune născut în temeiul H.G. nr. 855/2002. Având în vedere cele mai sus arătate, Înalta Curte apreciază că aspectele invocate prin motivele de recurs nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtul Statul Român prin M.F.P. împotriva Deciziei nr. 851 din data de 18 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2010.