ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 960/2010

Deliberând, în condițiile art. 256 C.

proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:

Prin

Decizia nr. 851 din 18 noiembrie 2008, Curtea de Apel București, secția a IV-a

civilă, a admis apelul declarat de reclamanții B.I. și B.I.A. împotriva

sentinței civile nr. 123 din 21 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalului

București, secția a V-a civilă, a desființat sentința și a trimis cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a decide astfel instanța de

apel a reținut că reclamanții au dedus judecății acțiunea prin care solicită să

se constate că M.M.D.D., care a fost investit cu notificarea adresată de

reclamanți, nu are calitatea de unitate deținătoare, astfel că prin desesizarea

sa în favoarea celuilalt pârât - M.E.F., acesta să îndeplinească procedura

administrativă reglementată de Legea nr. 10/2001.

Conform H.G. nr. 855 din 6 august

2002, suprafața de 183 ha din terenul în litigiu a fost înregistrată în

domeniul public al statului și concesionată de M.M.G.A., în calitate de

concedent în numele statului, SC R.R.C. SRL - București.

Notificarea înregistrată la Primăria

municipiului București a fost comunicată spre soluționare M.M.D.D., unde a fost

înregistrată din 4 aprilie 2007.

Pârât în cauză este Statul Român care,

în calitate de pretins proprietar al terenului este, reprezentat în cauză de

către M.E.F., conform art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998 și art. 25 din

Decretul nr. 31/1954, în vreme ce M.M.D.D. reprezintă statul în raportul de

concesionare potrivit H.G. nr. 855/2002.

M.M.D.D. exercită în numele statului

calitatea de concedent, ce nu are în proprietate bunul, astfel că nu poate

soluționa notificarea ce i-a fost remisă de către Primăria municipiului

București.

2.1. Motive

Statul Român reprezentat de M.F.P. a

declarat recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., criticile vizând următoarele aspecte:

Conform art. 28 din Legea nr. 10/2001,

în cazul în care persoana îndreptățită nu cunoaște deținătorul bunului imobil

solicitat, notificarea se va trimite primăriei în a cărei rază se află

imobilul, respectiv Primăriei Municipiului București.

Ca urmare a acestei notificări,

primăria era obligată ca în termen de 30 de zile să identifice unitatea

deținătoare și să comunice persoanei îndreptățite elementele de identificare a

acesteia.

Doar în cazul în care unitatea

deținătoare nu a fost identificată, persoana îndreptățită poate chema în

judecată statul, prin M.F.P., dacă nu a primit comunicarea din partea

primăriei.

Unitate deținătoare este fie entitatea

cu personalitate juridică care exercită în numele statului dreptul de

proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii,

fie entitatea cu personalitate juridică care are înregistrat în patrimoniul său

bunul care face obiectul legii.

Noțiunea de unitate deținătoare nu

este legată strict de calitatea de proprietarul^ ^ bunului a cărui restituire

se cere. în cazul de față este unitate deținătoare M.M.D.D. pentru că acesta

exercită în numele statului dreptul de proprietate publică.

Calitate procesuală pasivă în acțiunea

promovată potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 1 ianuarie are numai

unitatea deținătoare care a respins cererea de restituire.

recurs

Recursul nu este întemeiat și va fi

respins pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată

reclamanții au solicitat să se constate că M.M.D.D. nu are competența de a

efectua procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001; să fie obligat

M.M.D.D. să se desesizeze și să trimită notificarea din 2001 înregistrată la

Primăria municipiului București, împreună cu dosarul, M.F.P. S-a solicitat,

totodată, să se constate că M.F.P. are competenta de a efectua procedura

prealabilă administrativă de soluționare a notificării și să fie obligat acest

minister să o efectueze în termenul legal.

Prin sentința civilă nr. 123 din 21

ianuarie 2008 Tribunalului București, secția a V-a civilă, a .respins acțiunea

ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Instanța de apel a desființat această

sentință și a trimis cauza spre rejudecare tribunalului, arătând că prima

instanță a considerat greșit că M.F.P. nu ar avea calitate procesuală în cauză.

Instanța superioară de fond este aceea

care a făcut interpretarea corectă a prevederilor legii materiale incidente în

cauză.

Într-adevăr, în condițiile art. 28

alin. (1) teza I din Legea nr. 10/2001, în cazul în care persoana îndreptățită

nu cunoaște deținătorul bunului imobil solicitat, notificarea se va trimite

primăriei în a cărei rază se află imobilul, respectiv Primăriei Municipiului

București.

Din încheierea de carte funciară din

15 aprilie 2003 rezultă că terenul în litigiu figura în cartea funciară ca

fiind proprietatea municipiului București, ceea ce i-a îndreptățit pe

reclamanți să se adreseze cu notificarea Primăriei Municipiului București.

Prin încheierea de rectificare din 10

octombrie 2005 s-a arătat că proprietar tabular este în realitate Statul Român.

Primăria Municipiului București a

transmis notificarea formulată de reclamanți M.M.D.D. însă, din dovezile

administrate nu a rezultat că ar fi comunicat reclamanților, ca răspuns la

această notificare, cine este unitate deținătoare. Pentru această ipoteză,

însuși recurentul arată că legitimare procesuală în cauză are M.F.P., ca

reprezentant al statului.

Instanța de apel a arătat în mod

corect că M.M.D.D. nu poate fi considerat „unitate deținătoare" într-un

litigiu întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, acest minister fiind un

reprezentant al statului doar în raportul de concesiune născut în temeiul H.G.

nr. 855/2002.

Având în vedere cele mai sus arătate, Înalta

Curte apreciază că aspectele invocate prin motivele de recurs nu întrunesc

cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul formulat

de pârâtul Statul Român prin M.F.P. împotriva Deciziei nr. 851 din data de 18

noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

16 februarie 2010.