ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 74/2010

Deliberând asupra recursului civil de

față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la 3 octombrie 2008 pe rolul Tribunalului Dolj,

reclamantul M.M. a chemat în judecată pârâta C.J.P. Dolj, solicitând în temeiul

Legii nr. 19/2000,anularea Deciziei sale de pensionare nr. 294.888 din 9

septembrie 2009 emisă de pârâtă.

Ulterior, în pricina ce formează

obiectul Dosarului nr. 16946/63/2008, introdusă la data de 13 octombrie 2008,

același reclamant a chemat în judecată pârâta C.J.P. Dolj, solicitând anularea

aceleiași decizii, invocând în drept dispozițiile Legii nr. 226/2006.

Prin sentința civilă nr. 569 din 16

februarie 2009, Tribunalul Dolj a admis în parte, contestația formulată de M.M.

în contradictoriu cu intimata C.J.P. Dolj, a anulat Decizia nr. 294.888 din 9

septembrie 2008, emisă de intimată, a obligat-o pe aceasta să emită o nouă

decizie cu luarea în calcul a adeverinței din 2006 emisă de R.T.F. Călători

Craiova, cu privire la sporurile cu caracter permanent și să-i plătească

drepturile bănești.

A respins capătul II din cerere, cu

privire la contestarea aceleiași decizii, prin care a cerut aplicarea

dispozițiilor Legii nr. 226/2006, în urma conexării dosarelor.

Împotriva acestei sentințe au declarat

recurs reclamantul M.M. și pârâta C.J.P. Dolj, criticând-o pentru nelegalitate.

În recurs, reclamantul a invocat

excepția de neconstituționalitate a prevederilor Legii nr. 226/2006.

În motivarea excepției s-a arătat că

este neconstituțională aplicarea abuzivă a unei legi ordinare, Legea nr.

226/2006, în raport cu legea organică nr. 19/2000, respectiv prevederile anexei

4 la această lege și este neconstituțional pct. 14 lit. a) din Normele de

aplicare a actului normativ menționat.

Prin încheierea din 7 iulie 2009,

Curtea de Apel Craiova, secția civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări

sociale, a suspendat judecata cauzei, pricina fiind înaintată Curții

Constituționale pentru a soluționa excepția de neconstituționalitate.invocată

de reclamant.

Împotriva acestei încheieri a declarat

recurs, reclamantul M.M.

Recursul este inadmisibil și urmează a

fi respins pentru considerentele ce succed.

Potrivit art. 29. alin (1 )din Legea

nr. 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața

instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind

neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o

lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei

în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepția poate fi ridicată la

cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori

de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în

fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepției

prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a

Curții Constituționale.

(4) Sesizarea Curții Constituționale

se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de

neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere

ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile

depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie

motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare.

(5) Pe perioada soluționării excepției

de neconstituționalitate judecarea cauzei se suspendă.

(6) Dacă excepția este inadmisibilă, fiind

contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3) instanța respinge printr-o

încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Încheierea poate fi atacată numai cu

recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Din interpretarea dispozițiilor mai

sus redate, respectiv art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 rezultă, per a

contrario, că împotriva măsurii prin care s-a admis suspendarea judecății

cauzei nu se exercită nicio cale de atac, fiind supusă recursului doar măsura

respingerii cererii de suspendare, legea reglementând expres calea de atac a

recursului, numai atunci când se respinge cererea de suspendare.

Așa fiind, cum dispozițiile legale

evocate sunt de strictă interpretare, instanța va respinge recursul ca

inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil, recursul

declarat de reclamantul M.M. împotriva încheierii din 7 iulie 2009 a Curții de

Apel Craiova, secția a ll-a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

13 ianuarie 2010.