ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6097/2012

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de fată, a reținut

următoarele:

Judecată fiind singura îndreptățită la o

astfel de apreciere, în raport de circumstanțele concrete ale cauzei.

Rolul activ nu

înseamnă, încălcarea principiului disponibilității în procesul civil, deoarece

obligația de a-și proba apărările revine reclamantului, în condițiile

dispozițiilor art. 1169 C. civ., instanța neputând să se substituie voinței

părților, judecătorul fiind însă obligat să descopere adevărul și să dea

părților, în egală măsură, îndrumare în apărarea drepturilor și intereselor

legitime.

Este o sarcină

excesivă a impune judecătorului să aibă un rol activ mai accentuat în

administrarea probatoriului decât însăși partea care dorește realizarea unui

drept sau apărarea lui.

Judecătorul, în

exercițiul rolului activ, trebuie doar să atragă atenția părților asupra

drepturilor și obligațiilor lor procedurale, iar nu să se substituie acestora

în exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor, pentru că ar fi

încălcat un alt principiu fundamental al procesului civil - principiul

disponibilității.

Așadar, concluzia

este aceea că judecătorul are posibilitatea de a manifesta un rol activ, în

limitele prevăzute de lege, însă neexercitarea acestei facultăți nu reprezintă

un motiv pentru desființarea hotărârii.

Având în vedere

aceste aspecte teoretice, se constată că, pretinzând neexercitarea unui rol

activ de către instanța de apel, reclamantele se prevalează, în fapt, de

propria culpă în neîndeplinirea obligațiilor procedurale prevăzute de art. 129

alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora părțile au obligația să urmărească

desfășurarea și finalizarea procesului, precum și de a-și proba pretențiile și

apărările.

În mod corect

instanța de apel a statuat că reclamantele, deși au solicitat atât prin

acțiunea introductivă, cât și prin cererea de apel, proba cu expertiza de

specialitate, nu au reiterat această probă și nu s-au prezentat la termenele de

judecată pentru a-și asuma obligațiile pe care această probă le incumbă,

respectiv obligația de a achita contravaloarea acesteia în condițiile art. 171

C. proc. civ, în condițiile în care au fost asistate de un avocat.

În aceste condiții,

este evidentă lipsa de diligență a reclamantelor care nu și-au probat

pretențiile din motivele de apel, mai mult, au dat dovadă de pasivitate și în

fața primei instanțe, deși au fost prezente, prin avocat, beneficiind astfel de

asistență juridică.

Cât timp îndeplinirea

propriilor obligații procedurale era posibilă, nu poate fi acceptată invocarea

lipsei de rol activ al instanței, potrivit principiului, ce operează și în

procesul civil, potrivit căruia este inadmisibilă invocarea propriei culpe,

consacrat explicit de art. 108 alin. (4) C. proc. civ. în materia nulității

actelor de procedură.

Pentru aceste

argumente și în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanții S.I.I. și A.E. împotriva Deciziei

nr. 39/2011-A din data de 15 februarie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția

civilă mixtă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 octombrie 2012.

Procesat

de GGC - NN