ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5853/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Constată că prin cererea adresată Tribunalului Suceava, reclamanții Z.E. și Z.V.A. s-au adresat instanței, formulând cerere de chemare în judecată, în contradictoriu cu pârâta Comuna Cacica prin primar, și solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia de a le restitui, în natură, imobilele casă de locuit cu nr. 191 și anexe gospodărești precum și terenul în suprafață de 2,25 ha respectiv casă de locuit cu nr. 193 cu anexă șură și terenul în suprafață de 23 prăjini. În motivarea cererii, au arătat că nu au fost despăgubiți nici în România și nici în Germania, iar la plecarea din țară nu s-au întocmit acte de trecere în proprietatea statului a imobilelor.

Prin Sentința civilă nr. 1872 din 27 octombrie 2009 a Tribunalului Suceava s-a respins ca inadmisibilă cererea reclamanților. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 "persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului". Nerespectarea termenului de 6 luni este sancționată, potrivit alin. (6) al textului, cu pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent. S-a reținut că petenții nu au urmat procedura impusă de legea specială iar memoriile înaintate pârâtei nu pot echivala cu o solicitare de restituire în condițiile Legii nr. 10/2001 întrucât nu respectă faza premergătoare de notificare prin executorul judecătoresc și nici termenele impuse de lege pentru aceasta.

Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta Z.E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În dezvoltarea motivelor de apel, reclamanta a invocat aspecte care vizează fondul cauzei, respectiv modalitatea în care a fost deposedată de imobilele în litigiu și în care autoritățile competente au răspuns cererilor de restituire. A arătat, de asemenea, că soțul său, reclamantul Z.V.A., a decedat la 13 mai 2009. Prin Decizia civilă nr. 8 din 3 februarie nr. 2010, Curtea de Apel Suceava, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelul declarat de reclamanții Z.E. și Z.A.V., a desființat Sentința civilă nr. 1872 din 27 octombrie 2009 a Tribunalului Suceava și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., impunându-se desființarea hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, reținându-se, în mod eronat, excepția inadmisibilității cererii formulate de reclamanți și întemeiată pe dispozițiile Legii speciale cu caracter reparatoriu nr. 10/2001. Astfel, s-a constatat că, în speță, s-a făcut dovada înregistrării notificării formulate în termen de către reclamanți și prin care au solicitat imobilul aflat în litigiu, notificare înregistrată la Biroul executorului judecătoresc B.C., al data de 12 februarie 2002, astfel încât a fost respectat termenul prevăzut de art. 22 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei decizii, la data de 9 martie 2010, a declarat recurs, în termen legal, Primăria Comunei Cacica, prin Primar, criticând-o ca fiind nelegală și solicitând modificarea acesteia, în sensul respingerii apelului declarat de reclamanți, cu consecința menținerii Sentinței civile nr. 1872 din 27 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția civilă în Dosarul nr. 7954/86/2008. În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta arată că, prin Sentința civilă nr. 1872 din 27 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția civilă, s-a reținut, în mod corect, că potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 "persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului". S-a mai susținut că numiții Z.E.

și Z.A. au plecat legal la cerere în Germania în anul 1987 iar imobilele, case de locuit, anexe gospodărești și terenul au trecut în proprietatea statului conform Deciziei nr. 520 din 30 noiembrie 1987 a Consiliului Popular al județului Suceava în baza Decretului 223/1974, ca urmare a aprobării reclamanților de a părăsi definitiv țară. Pentru imobilele case de locuit și anexe reclamanții au primit suma de 35.000 RON (în total 70.000 pentru cele două imobile) conform statului de plată (lista de avans chenzinal) pe care au semnat că au primit această sumă. Referitor la imobilul teren ce a trecut în proprietatea statului cu titlu gratuit, pârâta arată că acesta nu poate fi restituit deoarece terenul se află în extravilanul localității și conform art. 6.1 din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 nu intră sub incidența acestei legi.

Analizând recursul declarat de către pârâtă, prin prisma criticilor formulate care pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondat și-l va respinge, ca atare, avându-se în vedere următoarele considerente: Astfel, dispozițiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ.

stipulează faptul că: "instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe în cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, ori judecata s-a făcut în lipsa părților care nu au fost legal citate". Curtea de Apel Suceava, ca instanță de apel, a făcut o corectă aplicare a acestor dispoziții legale, admițând apelul declarat de reclamanți, desființând hotărârea primei instanțe și dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea soluționării, pe fond, a cererii formulate de reclamanți, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, câtă vreme Tribunalul Suceava a reținut, în mod eronat, în primă instanță, că este întemeiată excepția inadmisibilității acțiunii cu care a fost investită, constatând, în mod greșit, că nu au fost respectate dispozițiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora "persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului". Astfel, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (1) și (3) din Legea nr. 10/2001, în redactarea inițială (art. 22 în prezent),

persoana îndreptățită și care solicită restituirea imobilelor preluate în mod abuziv de către stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, trebuie să notifice unitatea deținătoare în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii, termen prelungit succesiv prin O.U.G. nr. 109/2001 și O.U.G. nr. 145/2001, termen care a expirat la data de 14 februarie 2002. Cum, în cauză, reclamanții au făcut dovada că pe data de 12 februarie 2002 au formulat notificare înregistrată la Biroul individual al executorului judecătoresc B.C., în mod corect Curtea de Apel Suceava a considerat că au fost respectate dispozițiile Legii nr. 10/2001 în ceea ce privește formularea în termen a notificării.

Prin urmare, în condițiile în care prima instanță a respins, în mod greșit, ca fiind inadmisibilă cererea formulată de reclamanți, Curtea de Apel Suceava, ca instanță de apel, a aplicat în mod întemeiat dispozițiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare în primă instanță, în vederea soluționării, pe fond, a acțiunii civile deduse judecății. În consecință, față de cele arătate, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Primăria comunei Cacica, județul Suceava, prin Primar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Primăria comunei Cacica prin Primar împotriva Deciziei nr. 8 din 3 februarie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 noiembrie 2010. Procesat de GGC - CL