ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 05.11.2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5853/2010

HOTĂRÂRE
05.11.2010
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5853/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Constată că prin cererea adresată

Tribunalului Suceava, reclamanții Z.E. și Z.V.A. s-au adresat instanței,

formulând cerere de chemare în judecată, în contradictoriu cu pârâta Comuna

Cacica prin primar, și solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se

dispună obligarea acesteia de a le restitui, în natură, imobilele casă de

locuit cu nr. 191 și anexe gospodărești precum și terenul în suprafață de 2,25

ha respectiv casă de locuit cu nr. 193 cu anexă șură și terenul în suprafață de

23 prăjini.

În motivarea cererii,

au arătat că nu au fost despăgubiți nici în România și nici în Germania, iar la

plecarea din țară nu s-au întocmit acte de trecere în proprietatea statului a

imobilelor.

Prin Sentința civilă

nr. 1872 din 27 octombrie 2009 a Tribunalului Suceava s-a respins ca inadmisibilă

cererea reclamanților.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut că, potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

"persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării

în vigoare a prezentei legi persoana juridică deținătoare, solicitând

restituirea în natură a imobilului".

Nerespectarea

termenului de 6 luni este sancționată, potrivit alin. (6) al textului, cu

pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau

prin echivalent.

S-a reținut că petenții

nu au urmat procedura impusă de legea specială iar memoriile înaintate pârâtei

nu pot echivala cu o solicitare de restituire în condițiile Legii nr. 10/2001

întrucât nu respectă faza premergătoare de notificare prin executorul

judecătoresc și nici termenele impuse de lege pentru aceasta.

Împotriva sentinței a

declarat apel reclamanta Z.E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În dezvoltarea

motivelor de apel, reclamanta a invocat aspecte care vizează fondul cauzei,

respectiv modalitatea în care a fost deposedată de imobilele în litigiu și în

care autoritățile competente au răspuns cererilor de restituire.

A arătat, de

asemenea, că soțul său, reclamantul Z.V.A., a decedat la 13 mai 2009.

Prin Decizia civilă

nr. 8 din 3 februarie nr. 2010, Curtea de Apel Suceava, secția civilă și pentru

cauze cu minori și de familie a admis apelul declarat de reclamanții Z.E. și

Z.A.V., a desființat Sentința civilă nr. 1872 din 27 octombrie 2009 a

Tribunalului Suceava și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de apel a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 297

alin. (1) C. proc. civ., impunându-se desființarea hotărârii primei instanțe și

trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât, în mod greșit, prima instanță a

soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, reținându-se, în mod

eronat, excepția inadmisibilității cererii formulate de reclamanți și

întemeiată pe dispozițiile Legii speciale cu caracter reparatoriu nr. 10/2001.

Astfel, s-a constatat

că, în speță, s-a făcut dovada înregistrării notificării formulate în termen de

către reclamanți și prin care au solicitat imobilul aflat în litigiu,

notificare înregistrată la Biroul executorului judecătoresc B.C., al data de 12

februarie 2002, astfel încât a fost respectat termenul prevăzut de art. 22

alin. (4) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei

decizii, la data de 9 martie 2010, a declarat recurs, în termen legal, Primăria

Comunei Cacica, prin Primar, criticând-o ca fiind nelegală și solicitând modificarea

acesteia, în sensul respingerii apelului declarat de reclamanți, cu consecința

menținerii Sentinței civile nr. 1872 din 27 octombrie 2009 pronunțată de

Tribunalul Suceava, secția civilă în  Dosarul nr. 7954/86/2008.

În dezvoltarea

motivelor de recurs, pârâta arată că, prin Sentința civilă nr. 1872 din 27

octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția civilă, s-a reținut, în

mod corect, că potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 "persoana

îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a

prezentei legi persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură

a imobilului".

S-a mai susținut că

numiții Z.E. și Z.A. au plecat legal la cerere în Germania în anul 1987 iar

imobilele, case de locuit, anexe gospodărești și terenul au trecut în

proprietatea statului conform Deciziei nr. 520 din 30 noiembrie 1987 a

Consiliului Popular al județului Suceava în baza Decretului 223/1974, ca urmare

a aprobării reclamanților de a părăsi definitiv țară. Pentru imobilele case de

locuit și anexe reclamanții au primit suma de 35.000 RON (în total 70.000

pentru cele două imobile) conform statului de plată (lista de avans chenzinal)

pe care au semnat că au primit această sumă.

Referitor la imobilul

teren ce a trecut în proprietatea statului cu titlu gratuit, pârâta arată că

acesta nu poate fi restituit deoarece terenul se află în extravilanul

localității și conform art. 6.1 din Normele Metodologice de aplicare unitară a

Legii nr. 10/2001 nu intră sub incidența acestei legi.

Analizând recursul

declarat de către pârâtă, prin prisma criticilor formulate care pot fi

încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată

că este nefondat și-l va respinge, ca atare, avându-se în vedere următoarele

considerente:

Astfel, dispozițiile

art. 297 alin. (1) C. proc. civ. stipulează faptul că: "instanța de apel

va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei

instanțe în cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a

rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, ori judecata s-a făcut

în lipsa părților care nu au fost legal citate".

Curtea de Apel

Suceava, ca instanță de apel, a făcut o corectă aplicare a acestor dispoziții

legale, admițând apelul declarat de reclamanți, desființând hotărârea primei

instanțe și dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea

soluționării, pe fond, a cererii formulate de reclamanți, întemeiată pe

dispozițiile Legii nr. 10/2001, câtă vreme Tribunalul Suceava a reținut, în mod

eronat, în primă instanță, că este întemeiată excepția inadmisibilității

acțiunii cu care a fost investită, constatând, în mod greșit, că nu au fost

respectate dispozițiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, potrivit

cărora "persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la data

intrării în vigoare a prezentei legi, persoana juridică deținătoare, solicitând

restituirea în natură a imobilului".

Astfel, potrivit

dispozițiilor art. 21 alin. (1) și (3) din Legea nr. 10/2001, în redactarea

inițială (art. 22 în prezent), persoana îndreptățită și care solicită

restituirea imobilelor preluate în mod abuziv de către stat sau de alte

persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, trebuie să

notifice unitatea deținătoare în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a

legii, termen prelungit succesiv prin O.U.G. nr. 109/2001 și O.U.G. nr.

145/2001, termen care a expirat la data de 14 februarie 2002.

Cum, în cauză,

reclamanții au făcut dovada că pe data de 12 februarie 2002 au formulat notificare

înregistrată la Biroul individual al executorului judecătoresc B.C., în mod

corect Curtea de Apel Suceava a considerat că au fost respectate dispozițiile

Legii nr. 10/2001 în ceea ce privește formularea în termen a notificării.

Prin urmare, în condițiile

în care prima instanță a respins, în mod greșit, ca fiind inadmisibilă cererea

formulată de reclamanți, Curtea de Apel Suceava, ca instanță de apel, a aplicat

în mod întemeiat dispozițiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., dispunând

trimiterea cauzei spre rejudecare în primă instanță, în vederea soluționării,

pe fond, a acțiunii civile deduse judecății.

În consecință, față

de cele arătate, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

pârâta Primăria comunei Cacica, județul Suceava, prin Primar.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâta Primăria comunei Cacica prin Primar

împotriva Deciziei nr. 8 din 3 februarie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția

civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 noiembrie 2010.

Procesat de GGC - CL

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-03-18
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1872/2010
area restituirii de achitarea sumei de 282.575 lei (74.483 Euro) cu titlul de despăgubiri aferente modernizărilor și extinderii clădirii executate de pârâtă. Instanța de fond a reținut că, prin notificarea înregistrată sub nr. 2084 din 13 a
ÎCCJ 2010-11-25
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6356/2010
cauze. Împotriva deciziei instanței de apel a formulat cerere de recurs la data de 1 februarie 2010, pârâta SC S. SA. În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurenta-pârâtă a susținut că în mod gre
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1995/2010
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 2 martie 2006, reclamanta R.C.A.M. a chemat în judecată pârâtul Municipiul Suceava prin primar, solicitând obligarea acestuia să emită decizie
ÎCCJ 2010-01-28
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 482/2010
restituire sau de executare a deciziilor de restituire a imobilelor, de natură a afecta justul echilibru între interesul general proteguit prin instituirea unor termene și formalități de depunere a notificării și protecția dreptului petente
ÎCCJ 2009-05-11
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5391/2009
baza Legii fondului funciar, atunci când s-a reținut că imobilul ce face obiectul litigiului a făcut obiectul operațiunilor juridice de reconstituire potrivit Legii nr. 18/1991. S-a mai arătat că, în mod greșit a fost reținută lipsa calităț
Sursă