ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 362/2010

Deliberând asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin dispoziția emisă la 22 iulie 2004 de primarul comunei Răchitoasa s-a respins cererea de restituire în natură a clădirilor și a terenului ce au aparținut defunctului A.N., situate în comuna Răchitoasa, Județul Bacău, cu motivarea că terenul este ocupat de clădirea scolii din comună, iar construcțiile au fost demolate. Prin aceeași dispoziție s-a stabilit o valoare a despăgubirilor de 150.000.000 lei, ca măsură reparatorie pentru bunurile ce nu mai pot fi restituite în natură. Reclamanții au formulat contestație împotriva dispoziției, arătând că valoarea despăgubirilor este inferioară celei reale, iar la termenul din 26 aprilie 2006, și-au majorat câtimea pretențiilor la 3 miliarde lei vechi, despăgubiri civile și 2 miliarde lei vechi, daune morale, la care solicită a fi obligat Statul Român.

Prin sentința civilă nr. 763/ D din 28 iunie 2006, Tribunalul Bacău a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, prin M.F.P. și a respins contestația, astfel cum a fost precizată. Curtea de Apel Bacău, prin Decizia civilă nr. 364 din 14 noiembrie 2007 a admis apelul reclamanților, a desființat hotărârea și a trimis cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe. În rejudecare, pricina a fost înregistrată sub nr. 61/110/2008. Prin sentința civilă nr. 419/D din 28 mai 2008, Tribunalul Bacău a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin M.F.P. și a respins contestația în contradictoriu cu acesta, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A admis în parte, contestația formulată de contestatorii A.P., A.N., A.V. și A.A. în contradictoriu cu pârâtul Primarul comunei Răchițoasa. A anulat în parte dispoziția din 22 iulie 2004 emisă de primarul comunei Răchițoasa, doar cu privire la cuantumul despăgubirilor. A stabilit cuantumul despăgubirilor la 11.617,32 lei pentru imobilul teren și, la 22.347,49 lei pentru imobilul construcție, acestea urmând a fi acordate în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Prin Decizia nr. 173 din 15 decembrie 2008, Curtea de Apel Bacău, secția civilă pentru cauze cu minori și familie, conflicte de muncă și asigurări sociale, a menținut soluția tribunalului, prin respingerea, ca nefondat a apelului declarat de reclamanți împotriva sentinței nr. 419/D din 28 mai 2008. Împotriva deciziei Curții de Apel Bacău au declarat recurs reclamanții A.P., A.V., A.A., fără însă a motiva în drept și a încadra criticile formulate, critici ce țin de stabilirea stării de fapt, în raport de aprecierea probatoriilor de către instanța de apel și care vizează motive de netemeinicie, și nu de nelegalitate, cu privire la hotărârea atacată.

Susținerile de fapte și afirmații, din cuprinsul recursului, nu sunt structurate din punct de vedere juridic, și, în modalitatea în care sunt descrise, acestea nu îmbracă caracterul unor critici de nelegalitate, asftel că nu se pot reține, cel puțin din oficiu,critici susceptibile de a fi încadrate în cazurile de casare și modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în limita cărora să se poată exercita controlul judiciar. Recursul este nul. Conform art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor. Fără să se conformeze obligației de a formula cererea de recurs cu respectarea exigențelor procedurale menționate, recurenții-reclamanți s-au limitat la a arăta și descrie chestiuni legate de aprecierea eronată a probelor, motiv de netemeinicie, ce nu poate fi analizat din perspectiva verificării legalității deciziei atacate.

Ca atare, a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs, prin indicarea unuia dintre cele 9 pct. reglementate de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat la soluția pronunțată și la motivul de recurs inovocat. Cum aceste exigențe nu au fost îndeplinite în cauză, deși pârâta a declarat recurs în termenul prevăzut de lege, dar nu a formulat critici care să poată face posibilă încadrarea în textele invocate, văzând dispozițiile art. 3021 alin. (1) lit. c) și art 306 alin. (1) C. proc. civ. și având în vedere că, în speță nu au fost identificate motive de ordine publică, în sensul art. 306 alin. (2) din același cod.Înalta Curte va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamanții A.P., A.V., A.A. împotriva Deciziei nr. 173 din 15 decembrie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze cu minori și familie, conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2010.