ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2126/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 8 februarie 2011 la Tribunalul Constanța reclamantul M.M. a solicitat în contradictoriu cu Statul român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se stabilească cuantumul justelor despăgubiri pentru exproprierea terenului situat în localitatea Valea Dacilor, municipiul Medgidia, parcela A 1072/3/36/2 cu indicator cadastral 11357/2, în suprafață de 2.230,00 mp, categoria de folosință arabil extravilan, proprietatea reclamantului M.M., cu cheltuieli de judecată. Prin Sentința nr. 922 din 23 februarie 2012 Tribunalul Constanța, secția I civilă a respins acțiunea.

Împotriva acestei sentințe reclamantul a declarat apel, respins prin Decizia nr. 117/C din 17 octombrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția civilă. Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs, criticând-o în esență pentru greșita aplicare a legii, respectiv a dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 și art. 34 din Legea nr. 255/2010. Prin Încheierea din data de 10 aprilie 2013 Înalta Curte a suspendat judecarea cauzei în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că niciuna din părțile legal citate nu s-a prezentat în instanță și nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, Părțile nu au cerut repunerea cauzei pe rol, așa încât, la data de 11 iunie 2014, din oficiu, s-a dispus citarea părților pentru a fi pusă în discuție perimarea.

Perimarea este o sancțiune procedurală de aplicație generală, care operează atât în etapa judecații în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac, având o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței părților un timp îndelungat în judecată. Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de 1 an.

Se mai constată că în dosar nu s-au dovedit cauze care să împiedice curgerea termenului de prescripție (art. 248 alin. (2) C. proc. civ.), să întrerupă (art. 249 C. proc. civ.) sau să suspende (art. 250 C. proc. civ.) acest termen. În cauză, judecarea cauzei a rămas în nelucrare, din vina părților o perioadă de timp mai mare de un an, așa încât în temeiul art. 252 alin. (1) C. proc. civ. se va constata din oficiu că aceasta s-a perimat de drept.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de reclamantul M.M. împotriva Deciziei nr. 117C din 17 octombrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iulie 2014. Procesat de GGC - LM