ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2126/2014

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată la data de 8 februarie 2011 la Tribunalul Constanța reclamantul

M.M. a solicitat în contradictoriu cu Statul român prin Compania Națională de

Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, ca prin hotărârea ce se va

pronunța să se stabilească cuantumul justelor despăgubiri pentru exproprierea

terenului situat în localitatea Valea Dacilor, municipiul Medgidia, parcela A

1072/3/36/2 cu indicator cadastral 11357/2, în suprafață de 2.230,00 mp,

categoria de folosință arabil extravilan, proprietatea reclamantului M.M., cu

cheltuieli de judecată.

Prin Sentința nr. 922

din 23 februarie 2012 Tribunalul Constanța, secția I civilă a respins acțiunea.

Împotriva acestei

sentințe reclamantul a declarat apel, respins prin Decizia nr. 117/C din 17

octombrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția civilă.

Împotriva acestei

decizii reclamantul a declarat recurs, criticând-o în esență pentru greșita

aplicare a legii, respectiv a dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994

și art. 34 din Legea nr. 255/2010.

Prin Încheierea din

data de 10 aprilie 2013 Înalta Curte a suspendat judecarea cauzei în temeiul

dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că niciuna

din părțile legal citate nu s-a prezentat în instanță și nu s-a solicitat

judecarea cauzei în lipsă,

Părțile nu au cerut

repunerea cauzei pe rol, așa încât, la data de 11 iunie 2014, din oficiu, s-a

dispus citarea părților pentru a fi pusă în discuție perimarea.

Perimarea este o

sancțiune procedurală de aplicație generală, care operează atât în etapa

judecații în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac, având

o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru

nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în

faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul

nestăruinței părților un timp îndelungat în judecată.

Potrivit art. 248

alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație,

apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se

perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din

vina părții timp de 1 an.

Se mai constată că în

dosar nu s-au dovedit cauze care să împiedice curgerea termenului de

prescripție (art. 248 alin. (2) C. proc. civ.), să întrerupă (art. 249 C. proc.

civ.) sau să suspende (art. 250 C. proc. civ.) acest termen.

În cauză, judecarea

cauzei a rămas în nelucrare, din vina părților o perioadă de timp mai mare de

un an, așa încât în temeiul art. 252 alin. (1) C. proc. civ. se va constata din

oficiu că aceasta s-a perimat de drept.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de reclamantul M.M. împotriva Deciziei nr. 117C din 17

octombrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 iulie 2014.

Procesat de GGC - LM