ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1956/2014

Asupra cauzei de față reține următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 22 februarie 2012, reclamanții P.D., P.I.E. și P.M. au chemat în judecată pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, solicitând obligarea acestuia, în calitate de expropriator, la anularea hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 163/253 din 10 octombrie 2011 și obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri în sumă de 26.850 euro pentru terenul expropriat în suprafață de 2.685 mp. În dezvoltarea motivelor, reclamanții au susținut că în calitate de proprietari ai terenului situat în Pecica, înscris în CF 304119 nedefinitivă Pecica, nr. cadastral 304119, în suprafață totală de 20.000 mp, au fost înștiințați că pe suprafața de 2.685 mp urmează a se construi autostrada Arad - Nădlac, iar ca un echivalent al parcelei expropriate urmează a li se plăti despăgubiri materiale.

Prin procesul-verbal cu nr. 163/253 s-a stabilit, ca limită a despăgubirilor, suma de 0,16 euro/mp, însă reclamanții nu au fost de acord cu această sumă, pe care au considerat-o derizorie atât față de valoarea de circulație a terenurilor pe piață, cât și față de valoarea despăgubirilor acordate anterior care aveau o valoare cuprinsă între 4,34 euro/mp și 10 euro/mp, în condițiile în care valoarea medie de piață pentru terenurile extravilane din jurul orașului Pecica, având categoria de folosință superioară, era de 10 euro/mp.

În opinia lor, la stabilirea cuantumului despăgubirilor trebuie avută în vedere inclusiv valoarea prejudiciului cauzat proprietarului prin lipsa de folosință, în condițiile în care dacă acesta ar însămânța terenul cu o cultură de floarea soarelui ar obține o producție medie de 3.500 kg/ha, cu o valoare de 8.750 RON/an, iar în 30 ani, ar obține 262.500 RON, ceea ce nu acoperă sub nici o formă valoarea despăgubirilor, Mai mult decât atât, reclamanții au învederat că prin diferența existentă între valoarea stabilită după intrarea în vigoare a Legii nr. 255/2010 și cea stabilită anterior, pentru aceleași terenuri, cu aceeași categorie de folosință, se creează o discriminare între proprietarii terenurilor din aceeași localitate și care au în proprietate aceleași categorii de terenuri, unele dintre ele chiar învecinate.

Prin Sentința civilă nr. 280 din 29 ianuarie 2013,Tribunalul Arad a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții P.D., P.I.E. și P.M., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, a anulat în parte hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 163/253 din 10 octombrie 2011 și a dispus obligarea pârâtului să plătească reclamanților suma de 3.804 RON cu titlu de despăgubiri, respingând restul pretențiilor. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, a reținut următoarele: Stabilirea despăgubirilor cuvenite în caz de expropriere, chiar dacă aceasta se realizează în temeiul legii speciale - Legea nr. 255/2010 - se face în conformitate cu prevederile cadrului normativ general cuprins în Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză dispus de către instanță conform prevederilor legale amintite, a rezultat o valoarea de circulație a suprafeței de 2.685 mp de 46.700 RON, echivalentul a 10,300 euro. Cu toate că experții au arătat că pentru estimarea valorii de piață au fost utilizate două metode, respectiv metoda comparațiilor de piață și metoda randament, instanța a apreciat că suma de 10.300 euro pentru o parcelă de 2.685 mp reprezentând teren agricol situat în extravilanul unei localități care nu este nici măcar reședință de județ, este una exorbitantă, plasată în afara realității obiective.

Drept urmare, tribunalul, din oficiu, a solicitat unui birou notarial situat în apropierea zonei în care se regăsea imobilul expropriat să comunice instanței o copie a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în cursul anilor 2011 - 2012. Urmare a Adresei nr. 223 din data de 08 mai 2012 emisă de BNP Asociați "D.", instanța a reținut ca prețul de 0,3 euro/mp reprezintă un indicator elocvent pentru stabilirea valorii aproximative de circulație a suprafeței de 2.685 mp expropriată de la reclamanți pentru construirea autostrăzii Arad - Nădlac, rezultând astfel o valoare de 805 euro, respectiv 3.623 RON. A apreciat, în schimb, că nu se justifică includerea în cuantumul despăgubirilor a valorii pierderii producției agricole pentru un an de zile, întrucât din întreg ansamblul probator administrat în cauză nu a rezultat că la momentul exproprierii, terenul ar fi fost însămânțat ori cultivat și că, urmare a exproprierii, reclamanții nu ar mai fi putut să culeagă recolta.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamanții P.D., P.I.E., P.M. cât și pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România. Prin Decizia civilă nr. 181 din 21 noiembrie 2013, Curtea de Apel Timișoara a admis apelul reclamanților și a schimbat în parte hotărârea atacată. în sensul că a dispus obligarea pârâtului la plata către aceștia a sumei de 44100 RON cu titlu de despăgubiri. Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut că stabilirea dacă evaluarea estimativă a terenurilor realizată prin H.G. nr. 488/2011 este una corectă sau nu, poate fi determinată doar în cadrul unei acțiuni civile exercitate potrivit art. 22 din Legea nr. 255/2010, cu efectuarea unei expertize în condițiile art. 25 - 26 din Legea nr. 33/1994.

Or, în speță, prima instanță nu s-a conformat dispozițiilor legale mai sus menționate, în sensul că nu a stabilit despăgubirea pe baza raportului de expertiză cerut de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, care să aibă în vedere valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat, precum și prețui cu care se vând imobile similare. Pentru aceste considerente, instanța de apel a dispus completarea probatoriului prin efectuarea unei expertize potrivit căreia valoarea terenului expropriat a fost determinată la valoarea de 44.100 RON. În ceea ce privește apelul pârâtului, instanța a reținut că susținerile pârâtului apelant au caracter general, nefiind critici punctuale și concrete ale modului în care instanța a interpretat și aplicat normele legale pe care și-a întemeiat hotărârea sau ale manierei în care a calculat despăgubirea ce-i revine reclamantei pentru terenul expropriat.

Prin cererea formulată la data de 28 ianuarie 2014, pârâtul Statul român prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prin Compania Națională de Autostrăzi și drumuri Naționale din România SA, Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, a declarat recurs împotriva deciziei civile pronunțată de instanța de apel, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pot 9 și art. 312 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârilor atacate iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca neîntemeiata, constatând că valorile stabilite prin expertiza care a stat la baza declanșării procedurilor de expropriere sunt cele corecte.

În motivare, a indicat elementele componente ale despăgubirii propuse și neacceptate de expropriat (valoarea imobilului și prejudiciul cauzat), elemente care, în opinia sa, au fost avute în vedere la calculul despăgubirilor contestate în prezenta cauză și a expus criteriile ce stau la baza stabilirii cuantumului despăgubirilor. A învederat că prețul stabilit prin raportul de evaluare este corect iar datele cuprinse în raportul de evaluare ce a stat la baza hotărârii de stabilire a despăgubirilor sunt conforme cu dispozițiile legale.

A arătat că, în prezent, cadrul legal al exproprierii este reprezentat de dispozițiile Legii nr. 255/2010, raportul de evaluare fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 11 din legea specială, ale Legii nr. 33/1994 și ale standardelor internaționale de evaluare, valoarea stabilită în cuprinsul său fiind una specială, mai mare decât valoarea de piață, interesul generai, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, fiind corelat eu cel privat, al proprietarilor. Pârâtul a mat invocat faptul că indicatorii tehnico - economici ai obiectivului "Autostrada Nădlac - Arad" au fost aprobați prin H.G. nr. 1480/2009, iar suma globală necesară despăgubirilor a fost stabilită prin H.G.

nr. 416/2010 și suplimentată prin H.G. nr. 1248/2010. Examinând recursul în raport de excepția de tardivitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, Înalta Curte urmează a constata tardivitatea căii de atac, pentru următoarele considerente: Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul generai de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecarea unei cauze. În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Conform dispozițiilor art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, termen care se calculează pe zile libere, potrivit art. 101 alin. (1) C. proc. civ. Din actele și lucrările dosarului rezultă că termenul de 15 zile, astfel cum este reglementat de dispozițiile legale anterior citate, a fost depășit. Astfel, Decizia nr. 99 din 21 noiembrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, a fost comunicată recurentului pârât, așa cum rezultă din dovada de comunicare aflată la lila 114 dosar apel la data de 16 decembrie 2013. De la această dată a început să curgă termenul de recurs de 15 zile, care se împlinea pe data de 1 ianuarie 2014, zi declarată nelucrătoare.

Conform prevederilor art. 101 alin, 5 C. proc. civ., în situația în care termenul se sfârșește într-o zi de sărbătoare legală, acesta se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare. Cum prima zi lucrătoare ce a urmat datei de 01 ianuarie 2014 a fost 06 ianuarie 2014, rezultă că ultima zi de depunere în termenul legal a recursului a fost aceasta din urmă. Cererea de recurs a pârâtului a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 28 ianuarie 2014, conform ștampilei de primire aplicată de instanță pe memoriul de recurs. În atare situație, se constată ca recurentul pârât a eludat dispozițiile art. 301 C. proc. civ., deoarece a formulat recursul cu depășirea termenului de 15 zile stabilit de aceste prevederi, împrejurare față de care, data fiind prioritatea soluționării excepției de tardivitate, față de excepția de fond a nulității, în raport de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc.

civ., excepția tardivității reprezentând o excepție de procedură absolută și peremptorie. Pentru aceste considerente, recursul urmează a fi respins, ca tardiv formulat. În baza art. 274 alin. (1) C. proc. civ., va obliga pe recurenta pârâtă să plătească intimaților pârâți P.I.E., P.M. și P.D. 2500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, a căror plată a fost probată cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, ce constă în onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardiv, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România împotriva Deciziei nr. 181 A din 21 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apei Timișoara, secția I civilă. Obligă pe recurentul pârât Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România la plata sumei de 2500 RON către intimații reclamanți P.I.E.., P.M. și P.D., reprezentând cheltuieli de judecată în recurs. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 iunie 2014. Procesat de GGC - GV