ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1956/2014

Asupra cauzei de față

reține următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul

Tribunalului Arad la data de 22 februarie 2012, reclamanții P.D., P.I.E. și

P.M. au chemat în judecată pârâtul Statul Român prin Compania Națională de

Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, solicitând obligarea acestuia, în

calitate de expropriator, la anularea hotărârii de stabilire a despăgubirilor

nr. 163/253 din 10 octombrie 2011 și obligarea pârâtului la plata unor

despăgubiri în sumă de 26.850 euro pentru terenul expropriat în suprafață de

2.685 mp.

În dezvoltarea

motivelor, reclamanții au susținut că în calitate de proprietari ai terenului

situat în Pecica, înscris în CF 304119 nedefinitivă Pecica, nr. cadastral

304119, în suprafață totală de 20.000 mp, au fost înștiințați că pe suprafața

de 2.685 mp urmează a se construi autostrada Arad - Nădlac, iar ca un echivalent

al parcelei expropriate urmează a li se plăti despăgubiri materiale.

Prin procesul-verbal

cu nr. 163/253 s-a stabilit, ca limită a despăgubirilor, suma de 0,16 euro/mp,

însă reclamanții nu au fost de acord cu această sumă, pe care au considerat-o

derizorie atât față de valoarea de circulație a terenurilor pe piață, cât și

față de valoarea despăgubirilor acordate anterior care aveau o valoare cuprinsă

între 4,34 euro/mp și 10 euro/mp, în condițiile în care valoarea medie de piață

pentru terenurile extravilane din jurul orașului Pecica, având categoria de

folosință superioară, era de 10 euro/mp.

În opinia lor, la

stabilirea cuantumului despăgubirilor trebuie avută în vedere inclusiv valoarea

prejudiciului cauzat proprietarului prin lipsa de folosință, în condițiile în

care dacă acesta ar însămânța terenul cu o cultură de floarea soarelui ar

obține o producție medie de 3.500 kg/ha, cu o valoare de 8.750 RON/an, iar în

30 ani, ar obține 262.500 RON, ceea ce nu acoperă sub nici o formă valoarea

despăgubirilor,

Mai mult decât atât,

reclamanții au învederat că prin diferența existentă între valoarea stabilită

după intrarea în vigoare a Legii nr. 255/2010 și cea stabilită anterior, pentru

aceleași terenuri, cu aceeași categorie de folosință, se creează o discriminare

între proprietarii terenurilor din aceeași localitate și care au în proprietate

aceleași categorii de terenuri, unele dintre ele chiar învecinate. Prin

Sentința civilă nr. 280 din 29 ianuarie 2013,Tribunalul Arad a admis în parte

acțiunea civilă formulată de reclamanții P.D., P.I.E. și P.M., în

contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și

Drumuri Naționale din România, a anulat în parte hotărârea de stabilire a

despăgubirilor nr. 163/253 din 10 octombrie 2011 și a dispus obligarea

pârâtului să plătească reclamanților suma de 3.804 RON cu titlu de despăgubiri,

respingând restul pretențiilor.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond, a reținut următoarele:

Stabilirea

despăgubirilor cuvenite în caz de expropriere, chiar dacă aceasta se realizează

în temeiul legii speciale - Legea nr. 255/2010 - se face în conformitate cu

prevederile cadrului normativ general cuprins în Legea nr. 33/1994 privind

exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

Potrivit concluziilor

raportului de expertiză dispus de către instanță conform prevederilor legale

amintite, a rezultat o valoarea de circulație a suprafeței de 2.685 mp de

46.700 RON, echivalentul a 10,300 euro.

Cu toate că experții

au arătat că pentru estimarea valorii de piață au fost utilizate două metode,

respectiv metoda comparațiilor de piață și metoda randament, instanța a

apreciat că suma de 10.300 euro pentru o parcelă de 2.685 mp reprezentând teren

agricol situat în extravilanul unei localități care nu este nici măcar reședință

de județ, este una exorbitantă, plasată în afara realității obiective. Drept

urmare, tribunalul, din oficiu, a solicitat unui birou notarial situat în

apropierea zonei în care se regăsea imobilul expropriat să comunice instanței o

copie a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în cursul anilor 2011 -

2012.

Urmare a Adresei nr.

223 din data de 08 mai 2012 emisă de BNP Asociați "D.", instanța a

reținut ca prețul de 0,3 euro/mp reprezintă un indicator elocvent pentru

stabilirea valorii aproximative de circulație a suprafeței de 2.685 mp

expropriată de la reclamanți pentru construirea autostrăzii Arad - Nădlac,

rezultând astfel o valoare de 805 euro, respectiv 3.623 RON.

A apreciat, în

schimb, că nu se justifică includerea în cuantumul despăgubirilor a valorii

pierderii producției agricole pentru un an de zile, întrucât din întreg

ansamblul probator administrat în cauză nu a rezultat că la momentul

exproprierii, terenul ar fi fost însămânțat ori cultivat și că, urmare a

exproprierii, reclamanții nu ar mai fi putut să culeagă recolta.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel atât reclamanții P.D., P.I.E., P.M. cât și pârâtul

Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din

România.

Prin Decizia civilă

nr. 181 din 21 noiembrie 2013, Curtea de Apel Timișoara a admis apelul

reclamanților și a schimbat în parte hotărârea atacată. în sensul că a dispus

obligarea pârâtului la plata către aceștia a sumei de 44100 RON cu titlu de

despăgubiri.

Pentru a pronunța

această soluție, curtea de apel a reținut că stabilirea dacă evaluarea

estimativă a terenurilor realizată prin H.G. nr. 488/2011 este una corectă sau

nu, poate fi determinată doar în cadrul unei acțiuni civile exercitate potrivit

art. 22 din Legea nr. 255/2010, cu efectuarea unei expertize în condițiile art.

25 - 26 din Legea nr. 33/1994. Or, în speță, prima instanță nu s-a conformat

dispozițiilor legale mai sus menționate, în sensul că nu a stabilit

despăgubirea pe baza raportului de expertiză cerut de art. 26 alin. (2) din

Legea nr. 33/1994, care să aibă în vedere valoarea reală a imobilului și

prejudiciul cauzat, precum și prețui cu care se vând imobile similare.

Pentru aceste

considerente, instanța de apel a dispus completarea probatoriului prin

efectuarea unei expertize potrivit căreia valoarea terenului expropriat a fost

determinată la valoarea de 44.100 RON.

În ceea ce privește

apelul pârâtului, instanța a reținut că susținerile pârâtului apelant au

caracter general, nefiind critici punctuale și concrete ale modului în care

instanța a interpretat și aplicat normele legale pe care și-a întemeiat

hotărârea sau ale manierei în care a calculat despăgubirea ce-i revine

reclamantei pentru terenul expropriat.

Prin cererea

formulată la data de 28 ianuarie 2014, pârâtul Statul român prin Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii, prin Compania Națională de Autostrăzi și

drumuri Naționale din România SA, Direcția Regională de Drumuri și Poduri

Timișoara, a declarat recurs împotriva deciziei civile pronunțată de instanța

de apel, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pot 9 și art. 312 C. proc. civ.,

solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârilor atacate iar

pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca neîntemeiata, constatând că valorile

stabilite prin expertiza care a stat la baza declanșării procedurilor de

expropriere sunt cele corecte.

În motivare, a

indicat elementele componente ale despăgubirii propuse și neacceptate de

expropriat (valoarea imobilului și prejudiciul cauzat), elemente care, în

opinia sa, au fost avute în vedere la calculul despăgubirilor contestate în

prezenta cauză și a expus criteriile ce stau la baza stabilirii cuantumului

despăgubirilor.

A învederat că prețul

stabilit prin raportul de evaluare este corect iar datele cuprinse în raportul

de evaluare ce a stat la baza hotărârii de stabilire a despăgubirilor sunt

conforme cu dispozițiile legale. A arătat că, în prezent, cadrul legal al

exproprierii este reprezentat de dispozițiile Legii nr. 255/2010, raportul de

evaluare fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 11 din legea

specială, ale Legii nr. 33/1994 și ale standardelor internaționale de evaluare,

valoarea stabilită în cuprinsul său fiind una specială, mai mare decât valoarea

de piață, interesul generai, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr.

554/2004, fiind corelat eu cel privat, al proprietarilor.

Pârâtul a mat invocat

faptul că indicatorii tehnico - economici ai obiectivului "Autostrada

Nădlac - Arad" au fost aprobați prin H.G. nr. 1480/2009, iar suma globală

necesară despăgubirilor a fost stabilită prin H.G. nr. 416/2010 și suplimentată

prin H.G. nr. 1248/2010.

Examinând recursul în

raport de excepția de tardivitate invocată din oficiu, a cărei analiză este

prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, Înalta Curte urmează a

constata tardivitatea căii de atac, pentru următoarele considerente:

Căile de atac și

termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de

ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul generai de a înlătura orice

împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecarea unei cauze.

În consecință, nici

părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de

la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la

modalitatea în care acestea se calculează.

Conform dispozițiilor

art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea

hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, termen care se calculează pe zile

libere, potrivit art. 101 alin. (1) C. proc. civ.

Din actele și

lucrările dosarului rezultă că termenul de 15 zile, astfel cum este reglementat

de dispozițiile legale anterior citate, a fost depășit. Astfel, Decizia nr. 99

din 21 noiembrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, a fost comunicată

recurentului pârât, așa cum rezultă din dovada de comunicare aflată la lila 114

dosar apel la data de 16 decembrie 2013.

De la această dată a

început să curgă termenul de recurs de 15 zile, care se împlinea pe data de 1

ianuarie 2014, zi declarată nelucrătoare. Conform prevederilor art. 101 alin, 5

C. proc. civ., în situația în care termenul se sfârșește într-o zi de

sărbătoare legală, acesta se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru

următoare. Cum prima zi lucrătoare ce a urmat datei de 01 ianuarie 2014 a fost 06

ianuarie 2014, rezultă că ultima zi de depunere în termenul legal a recursului

a fost aceasta din urmă.

Cererea de recurs a

pârâtului a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 28

ianuarie 2014, conform ștampilei de primire aplicată de instanță pe memoriul de

recurs.

În atare situație, se

constată ca recurentul pârât a eludat dispozițiile art. 301 C. proc. civ.,

deoarece a formulat recursul cu depășirea termenului de 15 zile stabilit de

aceste prevederi, împrejurare față de care, data fiind prioritatea soluționării

excepției de tardivitate, față de excepția de fond a nulității, în raport de

dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția tardivității

reprezentând o excepție de procedură absolută și peremptorie.

Pentru aceste considerente,

recursul urmează a fi respins, ca tardiv formulat.

În baza art. 274

alin. (1) C. proc. civ., va obliga pe recurenta pârâtă să plătească intimaților

pârâți P.I.E., P.M. și P.D. 2500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în

recurs, a căror plată a fost probată cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei,

ce constă în onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv,

recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi

și Drumuri Naționale din România împotriva Deciziei nr. 181 A din 21 noiembrie

2013 pronunțată de Curtea de Apei Timișoara, secția I civilă.

Obligă pe recurentul

pârât Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale

din România la plata sumei de 2500 RON către intimații reclamanți P.I.E.., P.M.

și P.D., reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 18 iunie 2014.

Procesat de GGC - GV