ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1642/2014

Deliberând asupra

cauzei de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., reține următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 648 pronunțată la

data de 18 februarie 2013 de Tribunalul Arad s-a admis, în parte, acțiunea

civilă formulată de reclamanții T.E. și T.A. în contradictoriu cu pârâtul

Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale S.A. din

România.

În consecință, a fost

anulată, în parte, Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 73/112 din 10

octombrie 2011 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 Consiliul

Local Pecica și a fost obligat pârâtul să plătească reclamanților sumele de

1.823,83 euro sau echivalentul în RON la data plății și de 1.500 RON cu titlu

de cheltuieli de judecată parțiale.

În motivare,

tribunalul a reținut că expropriatorul avea obligația de a utiliza, în vederea

determinării despăgubirilor, doar expertiza realizată în condițiile actului

normativ de expropriere în vigoare la momentul adoptării hotărârii, acesta

fiind Legea nr. 255/2010.

Au fost administrate

proba cu expertiză și cea cu înscrisuri, în urma cărora tribunalul a

concluzionat că în anul 2012 prețul obișnuit de vânzare a terenurilor agricole

din extravilanul localității Pecica a fost de 0,3 euro/m.p., față de care

valoarea terenului expropriat de 5.354 m.p. a fost stabilită la suma de 1.606,2

euro.

S-a procedat și la

stabilirea valorii daunelor pentru teren, cu luarea în considerare a

prejudiciilor cauzate de expropriere, totalul daunei complementare fiind de

6,05 euro + 41,58 euro + 170 euro = 217,63 euro, la care se adaugă prejudiciul

principal reprezentat de valoarea de piață a terenului expropriat, și anume

1.606,2 euro, așa încât, totalul pagubei s-a reținut a fi la suma de 1.823,83

euro.

Prin Decizia civilă

nr. 177 din 20 noiembrie 2013 Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a

admis apelul, a schimbat, în parte, sentința apelată, în sensul că a obligat

pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 19.820 euro sau echivalentul în

RON la data plății. A fost menținută în rest hotărârea și a fost respins apelul

declarat de pârât împotriva aceleiași hotărâri.

Pentru a decide

astfel, curtea de apel a procedat la efectuarea unui supliment la raportul de

expertiză, care a concluzionat că valoarea de piață a unui mp teren de același

fel cu cel în litigiu (conform contractelor depuse la dosar) este de 3,7 euro,

valoarea terenului fiind de 19.820 euro.

Cum experții au avut

în vedere la stabilirea valorii terenului dispozițiilor art. 26 alin. (2) din

Legea nr. 33/1994 și în cauză nu au fost formulate obiecțiuni în condițiile

art. 212 alin. (2) C. proc. civ. raportat la art. 298 C. proc. civ., instanța a

reținut ca fiind 19.820 euro valoarea reală a imobilului în litigiu.

Curtea de apel a

constatat că experții au calculat cu titlu de daune aduse proprietarului prin

expropriere, daune rezultate din lipsa subvenției și daune pentru terenuri greu

de cultivat, însă instanța a apreciat că reclamanții nu sunt îndreptățiți la

acordarea acestor sume, deoarece prima instanță a reținut că reclamanții nu au

cultivat parcela de teren în litigiu, iar pe calea apelului reclamanții nu au

criticat sentința sub aspectul acestor rețineri și nici nu au fost produse

dovezi în sens contrar celor reținute de tribunal sub acest aspect.

Mai mult, în

cuprinsul suplimentului de expertiză efectuat în apel, experții nu au stabilit

că s-ar fi produs vreun prejudiciu determinat de imposibilitatea cultivării

terenului.

Deși reclamanții au

susținut că ar fi intenționat să achiziționeze un teren în locul celui

expropriat, la dosar nu există nicio dovadă în acest sens și nici nu au dovedit

că ocupația lor ar fi cultivarea terenului agricol, ocupație care să le asigure

cele necesare traiului, astfel că ar fi imperios necesară achiziționarea unui

alt teren a cărui cultivare să le asigure subzistența; dimpotrivă, conform

celor mai sus arătate, la momentul exproprierii, terenul în litigiu nu era

cultivat.

Împotriva acestei

decizii pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri

Naționale SA din România - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara a

formulat recurs în termen legal.

În cuprinsul

motivelor de recurs pârâtul a criticat cuantumul despăgubirilor stabilit de

instanțele de fond, apreciind că prețul stabilit pentru imobil prin raportul de

expertiză inițial, întocmit în faza administrativă, este cel corect.

În etapa judiciară a

procedurii de expropriere instanțele de judecată au dat curs contestației

formulate împotriva hotărârii de stabilire a despăgubirilor pentru terenul

expropriat și au majorat prețul stabilit, în mod nejustificat.

Cererea de recurs a

fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 312 C. proc.

civ.

La termenul la care

au avut loc dezbaterile, Înalta Curte a pus în discuție părților excepția

nulității recursului, invocată de intimații reclamanți în cauză.

Analizând excepția

nulității recursului, invocată de intimații reclamanți, Înalta Curte reține

următoarele:

Potrivit

dispozițiilor art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.,

"cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de

nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor".

Conform art. 306 alin.

(1) C. proc. civ., "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul

legal, cu excepția motivelor de ordine publică ce pot fi invocate și din oficiu

de instanța de recurs".

De asemenea, potrivit

art. 306 alin. (3) C. proc. civ. "indicarea greșită a motivelor de recurs

nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă

încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc.

civ.".

În cauză, recurentul

pârât a invocat, ca temei de drept al recursului, dispozițiile art. 304 pct. 9

C. proc. civ., dar dezvoltarea criticilor formulate (identice cu cele din apel)

vizează aspecte legate de administrarea și interpretarea probatoriului în

cauză.

Susținerile

recurentului pârât nu constituie critici ale argumentelor legale prezentate de

instanța de apel în susținerea soluției pronunțate, ci se referă la o greșită

interpretare și aplicare a probei cu expertiză administrate în fața instanțelor

de judecată, apreciind că doar prețul stabilit pentru imobil prin raportul de

expertiză întocmit în faza administrativă, este cel corect.

Motivarea recursului,

înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de soluția pronunțată, ci

expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,

instanța a pronunțat o hotărâre nelegală.

Pentru a conduce la

modificarea hotărârii atacate este necesar ca dezvoltarea motivelor de recurs

să cuprindă determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care

se bazează.

În același sens,

trebuie menționat că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare

corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care,

circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a învedera

nelegalitatea hotărârii.

În consecință, văzând

că în speță nu este posibilă o încadrare a motivelor de recurs în dispozițiile

art. 304 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, Înalta

Curte urmează să constate nulitatea recursului în condițiile art. 306 alin. (3)

C. proc. civ.

Văzând dispozițiile

art. 274 alin. (1) C. proc. civ., precum și înscrisurile reprezentând onorariu

de avocat, urmează să se admită cererea formulată de intimații reclamanți T.A.

și T.E. privind acordarea cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și

Drumuri Naționale S.A. din România - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara

împotriva Deciziei civile nr. 177 din 20 noiembrie 2013 a Curții de Apel

Timișoara, secția I civilă.

Obligă recurentul

pârât la plata sumei de 2.388 RON reprezentând cheltuieli de judecată către

intimații reclamanți T.A. și T.E.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 mai 2014.

Procesat de GGC - AM