ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1416/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 5709 din 6 decembrie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. 14855/95/2012 s-a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de revizuentul H.I.V. și de O.E., H.S., H.M., H.N.A. împotriva deciziei nr. 3228 din 2 aprilie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare H.I.V. În motivarea cererii sale, contestatorul a susținut că, la data de 2 decembrie 2013 s-a prezentat la Primăria orașului Târgu-Cărbunești și a achitat taxa judiciară de timbru, aferentă recursului soluționat prin decizia contestată, iar chitanța a expediat-o la dosar la aceeași dată, în plic cu AR, în greutate de 20 gr, anexând recipisa eliberată de oficiul poștal.

Întrucât consideră că și-a îndeplinit obligația de achitare a taxei judiciare de timbru, contestatorul solicită admiterea contestației, anularea deciziei contestate și rejudecarea recursului. Contestația în anulare este nefondată, pentru următoarele considerente: Conform art. 318 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare. Deși nu a menționat expres, din dezvoltarea motivelor expuse, rezultă că temeiul invocat de contestator îl constituie teza I a art. 318 alin. (1) C. proc.

civ. Noțiunea de greșeală materială vizează acele erori de fapt, involuntare, realizate prin confundarea unor elemente importante sau a unor date aflate la dosarul cauzei și se apreciază în raport cu datele existente la dosarul cauzei la momentul pronunțării, deoarece numai astfel se poate stabili dacă dezlegarea dată recursului este sau nu rezultatul unei greșeli materiale. În speță, contestatorul a susținut că, în mod nelegal, instanța de recurs a anulat recursul ca netimbrat, întrucât a expediat la dosarul de recurs, la data de 2 decembrie 2013, pentru termenul de judecată din 6 decembrie 2013, dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar. Analizând înscrisurile aflate în dosarul de recurs finalizat cu hotărârea contestată, se constată că printre acestea nu există dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Ca urmare, Înalta Curte constată că la momentul pronunțării hotărârii contestate dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar nu au existat la dosarul cauzei, astfel că nu poate fi vorba de o greșeală involuntară a instanței care a judecat cauza, și care ar consta în neobservarea acestor înscrisuri. Contestatorul a depus la dosar, în susținerea contestației în anulare, recipisa eliberată de oficiul poștal, din care rezultă că a expediat la data de 2 decembrie 2013, la sediul Înaltei Curți de Casație și Justiție, un plic în greutate de 20 gr. Aceasta nu constituie o dovadă a achitării taxei judiciare de timbru, astfel că, în mod corect, instanța de recurs a anulat recursul ca netimbrat.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația în anulare cu care a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul H.I.V. împotriva deciziei civile nr. 5709 din 6 decembrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2014.