ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1416/2014

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 5709 din 6 decembrie

2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul

nr. 14855/95/2012 s-a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de revizuentul H.I.V.

și de O.E., H.S., H.M., H.N.A. împotriva deciziei nr. 3228 din 2 aprilie 2013 a

Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Împotriva acestei

decizii a formulat contestație în anulare H.I.V.

În motivarea cererii

sale, contestatorul a susținut că, la data de 2 decembrie 2013 s-a prezentat la

Primăria orașului Târgu-Cărbunești și a achitat taxa judiciară de timbru,

aferentă recursului soluționat prin decizia contestată, iar chitanța a

expediat-o la dosar la aceeași dată, în plic cu AR, în greutate de 20 gr,

anexând recipisa eliberată de oficiul poștal.

Întrucât consideră că

și-a îndeplinit obligația de achitare a taxei judiciare de timbru,

contestatorul solicită admiterea contestației, anularea deciziei contestate și

rejudecarea recursului.

Contestația în

anulare este nefondată, pentru următoarele considerente:

Conform

art. 318 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi

atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli

materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în

parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare

sau de casare.

Deși nu a menționat

expres, din dezvoltarea motivelor expuse, rezultă că temeiul invocat de

contestator îl constituie teza I a art. 318 alin. (1) C. proc. civ.

Noțiunea

de greșeală materială vizează acele erori de fapt, involuntare, realizate prin

confundarea unor elemente importante sau a unor date aflate la dosarul cauzei

și se apreciază în raport cu datele existente la dosarul cauzei la momentul

pronunțării, deoarece numai astfel se poate stabili dacă dezlegarea dată

recursului este sau nu rezultatul unei greșeli materiale.

În speță,

contestatorul a susținut că, în mod nelegal, instanța de recurs a anulat

recursul ca netimbrat, întrucât a expediat la dosarul de recurs, la data de 2

decembrie 2013, pentru termenul de judecată din 6 decembrie 2013, dovada

achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.

Analizând

înscrisurile aflate în dosarul de recurs finalizat cu hotărârea contestată, se

constată că printre acestea nu există dovada achitării taxei judiciare de

timbru.

Ca

urmare, Înalta Curte constată că la momentul pronunțării hotărârii contestate

dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar nu au existat la

dosarul cauzei, astfel că nu poate fi vorba de o greșeală involuntară a

instanței care a judecat cauza, și care ar consta în neobservarea acestor

înscrisuri.

Contestatorul a depus

la dosar, în susținerea contestației în anulare, recipisa eliberată de oficiul

poștal, din care rezultă că a expediat la data de 2 decembrie 2013, la sediul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, un plic în greutate de 20 gr. Aceasta nu

constituie o dovadă a achitării taxei judiciare de timbru, astfel că, în mod

corect, instanța de recurs a anulat recursul ca netimbrat.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația în anulare cu

care a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul H.I.V. împotriva

deciziei civile nr. 5709 din 6 decembrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 mai 2014.