ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4220/2013

Deliberând

asupra contestației în anulare, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului

constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1751 din 23

aprilie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a

civilă, în Dosarul nr. 1785/119/2008 a fost anulat, ca netimbrat, recursul

declarat de reclamanta SC P.B. SRL Sfântu Gheorghe împotriva Deciziei nr. 98

din 3 iulie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de recurs a constatat că, deși a fost citată cu mențiunea

achitării diferenței taxei de timbru fiindu-i comunicat și cuantumul acesteia,

recurenta nu s-a conformat dispoziției instanței, dându-se astfel eficiență

prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.

Împotriva

acestei decizii, SC P.B. SRL Sfântu Gheorghe a formulat contestație în anulare,

invocând în drept dispozițiile art. 318 prima teză C. proc. civ.

În argumentarea

cererii, contestatoarea SC P.B. SRL a susținut, în esență, că hotărârea a fost

dată ca urmare a unei erori materiale, întrucât instanța de recurs nu a avut în

vedere faptul că, anterior datei de 23 aprilie 2013, SC P.B. SRL a formulat și

a depus la dosar cerere prin care a solicitat, în condițiile art. 21 alin. (2)

din Legea nr. 1461997, acordarea facilităților sub forma reducerii, eșalonării

sau amânării plății taxei de timbru stabilită în sarcina sa.

Prin urmare, în

opinia contestatoarei SC P.B. SRL, instanța a anulat, în mod greșit, recursul

ca netimbrat, întrucât nu se putea pronunța asupra excepției netimbrării

cererii de recurs decât după soluționarea cererii de acordare a facilităților

formulată și depusă în cauză.

Intimata SC C.

SA a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei de obiect a

contestației în anulare, solicitând, în principal, admiterea excepției și, în

consecință, anularea contestației în anulare, iar, în subsidiar, respingerea

contestației în anulare, ca neîntemeiată.

La termenul de

judecată din 27 noiembrie 2013 apărătorul ales al intimatei, față de motivele

contestației în anulare depuse la dosar, a precizat că renunță să mai susțină

excepția lipsei de obiect, formulând concluzii de respingere a contestației în

anulare, ca neîntemeiată.

Examinând

decizia atacată prin prisma criticilor formulate și temeiul de drept invocat,

Înalta Curte urmează să respingă contestația în anulare pentru considerentele

care succed:

Contestația în

anulare este o cale extraordinară de atac, iar cazurile de admisibilitate sunt

limitativ enumerate de lege, fiind de strictă interpretare.

Potrivit

dispozițiilor art. 318 prima teză C. proc. civ., hotărârile instanțelor de

recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată în recurs

este rezultatul unei greșeli materiale, înțelegând prin aceasta greșeli de

ordin procedural, respectiv erori materiale evidente săvârșite de instanță prin

neobservarea dovezilor existente la dosar.

În sensul art. 318

C. proc. civ. este greșeală materială anularea recursului ca netimbrat sau

anularea recursului ca insuficient timbrat, în pofida existenței la dosar a

dovezii timbrajului.

În speță,

dovada achitării taxei judiciare de timbru nu se află la dosar și nici nu s-a

făcut dovada depunerii acesteia, față de data pronunțării.

În mod greșit,

contestatoarea apreciază că dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli

materiale, motivat de faptul că instanța de recurs nu a avut în vedere cererea

de acordare a facilităților sub forma reducerii, eșalonării sau amânării de la

plata taxei de timbru, întrucât, astfel cum rezultă din actele aflate la dosar,

cererea de acordare a facilităților, de care se prevalează contestatoarea, a

fost primită prin poștă și înregistrată la data de 24 aprilie 2014 (fila 27

dosar recurs), prin urmare, ulterior pronunțării soluției de anulare a

recursului, ca netimbrat.

Așa fiind, sunt

nefondate criticile contestatoarei subsumate dispozițiilor art. 318 prima teză C.

proc. civ., motiv pentru care, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 320 C.

proc. civ., va respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC P.B.

SRL împotriva Deciziei nr. 1751 din 23 aprilie 2013 pronunțată de Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, în Dosarul nr. 1785/119/2008.

Constatând

culpa procesuală a contestatoarei în promovarea contestației în anulare de față

și în raport de solicitarea reprezentantei intimatei privind plata

cheltuielilor de judecată, urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 274 alin.

(1) C. proc. civ., să fie admisă cererea intimatei SC C. SA, în sensul

obligării contestatoarei SC P.B. SRL la plata sumei de 5.000 lei cheltuieli de

judecată către intimata SC C. SA, conform înscrisului doveditor aflat la fila

26 din dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

contestația în anulare formulată de contestatoarea SC P.B. SRL împotriva

Deciziei nr. 1751 din 23 aprilie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția a ll-a civilă, în Dosarul nr. 1785/119/2008.

Obligă

contestatoarea SC P.B. SRL la plata sumei de 5.000 lei cheltuieli de judecată

către intimata SC C. SA.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 27 noiembrie 2013.