ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3405/2013

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1234 din 27 iunie

2011, Tribunalul Brașov a admis excepția de insuficientă timbrare a cererii

formulate de reclamanta G.E.U.L., în contradictoriu cu pârâta E.T.L., reținând

că, în temeiul art. 2 alin. (1) și (1

1

) din Legea nr. 146/1997,

reclamanta datorează taxă de timbru la valoarea țițeiului indicat în precizarea

de acțiune, astfel că, deși citată pentru termenul de judecată din 27 iunie

2011 cu mențiunea de a achita diferența de taxă de timbru în sumă de

2.332.228,52 RON, reclamanta nu și-a îndeplinit această obligație.

Împotriva acestei

sentințe a formulat apel reclamanta G.E.U.L., criticând soluția pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel

Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de

muncă și asigurări sociale, prin Decizia nr. 56/Ap din 16 mai 2012 a respins

apelul declarat de reclamanta G.E. U.L., reținând că, prezenta acțiune chiar

dacă a fost formulată în cadrul procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006, s-a

constatat că nu este o acțiune specifică procedurii insolvenței, ci o acțiune

de drept comun, în care sunt incidente dispozițiile Legii nr. 146/1997.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, reclamanta SC G.E. U.L. a declarat recurs, întemeiat

pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului,

modificarea în tot a deciziei recurate, arătând că în mod greșit prima instanță

a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, motiv pentru care

solicită trimiterea cauzei spre rejudecare acestei instanțe.

Criticile aduse

deciziei atacate se referă în esență la faptul că, hotărârea instanței de apel

a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, întrucât a fost ignorată

prevederea legală, potrivit căreia, taxele de timbru se calculează avându-se în

vedere cadrul procesual și natura cererii din momentul introducerii ei.

În acest sens,

recurenta arată că la momentul depunerii cererii de chemare în judecată a

pârâtei SC E.T.L., în procedura de insolvență a fost achitată suma de 120 RON

cu titlul de taxă judiciară de timbru, fiind îndeplinită astfel, obligația

legală de plata taxei judiciare de timbru prevăzută de art. 6 lit. c) din Legea

nr. 146/1997, potrivit căruia, orice acțiuni, cereri și contestații introduse

în temeiul Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței se timbrează cu 120

RON.

În aceste condiții,

recurenta apreciază că natura juridică a cererii formulate este cea a unei

cereri de chemare în judecată a altei persoane, întemeiată pe dispozițiile art.

57 - 59 C. proc. civ., fiind vorba de o cerere incidentală cererii principale,

respectiv contestației și cererii de plată formulate în temeiul Legii nr.

85/2006 privind procedura insolvenței, iar faptul că, în cauză a operat

disjungerea cererii, care a dus la simpla schimbare a instanței care judeca

cererea, adică a competenței funcționale, acest aspect nu poate avea ca efect o

modificare a taxei judiciare de timbru inițial stabilită și plătită în cadrul

procesual în care cererea a fost introdusă.

Analizând critica

adusă deciziei atacate în raport de temeiurile de drept invocate, Înalta Curte

constată că aceasta este nefondată, urmând ca recursul declarat de reclamanta

SC G.E. U.L. să fie respins, pentru următoarele considerente:

Motivul prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea a fost

dată cu aplicarea greșită a legii sau când hotărârea este lipsită de temei

legal.

Din perspectiva

acestui motiv de recurs, recurenta a invocat faptul că, în mod greșit instanța

de apel a menținut hotărârea primei instanței prin respingerea apelului său,

aplicând în mod greșit legea, având în vedere că obligația legală de plata

taxei judiciare de timbru prevăzută de art. 6 lit. c) din Legea nr. 146/1997, a

fost îndeplinită.

Această critică nu

poate fi primită, având în vedere că, într-adevăr, taxa de timbru se stabilește

în funcție de pretenția concretă a reclamantului, însă natura juridică a

acțiunii de față este aceea de constatare a inexistenței unui drept

patrimonial, deci a unei cereri evaluabile în bani și ca atare supusă dispozițiilor

art. 2 din Legea nr. 146/1997, conform cărora, acțiunile evaluabile în bani se

taxează la valoarea declarată în acțiune.

În acest sens, nu

poate fi reținută susținerea recurentei, potrivit căreia, cererea se află sub

incidența Legii nr. 85/2006 pentru a se face aplicarea prevederilor art. 6 lit.

c) din Legea nr. 146/1997, în cauză, fiind vorba de o acțiune în constatare,

care este de competența instanței de drept comun, iar nu a judecătorului

sindic.

Astfel, în condițiile

în care, prezenta cerere de chemare în judecată a fost depusă la termenul din

22 aprilie 2010, în dosarul de insolvență a SC R. SA, acest aspect nu are nicio

relevanță în ceea ce privește taxa judiciară de timbru, întrucât așa cum

rezultă din încheierea de ședință de la acea dată, instanța a apreciat că nu

este o cerere incidentală cererii principale dispunând trimiterea cererii la

serviciul registratură pentru înregistrare separată, aceasta nefiind de

competența judecătorului sindic, taxa judiciară de timbru fiind corect stabilită

în funcție de obiectul acțiunii.

Din această

perspectivă, se constată că natura juridică a acțiunii a fost dintotdeauna

aceeași, respectiv acțiune în constatarea inexistenței dreptului de

proprietate, iar nu o cerere incidentală de chemare în judecată a altei

persoane, astfel că, taxa de timbru a fost calculată avându-se în vedere natura

cererii din momentul introducerii ei - acțiune în constatare evaluabilă în

bani, valoarea acesteia fiind stabilită de instanța competentă să soluționeze

acțiunea - instanța de drept comun.

Pentru aceste

considerente, nu se poate constata că s-au încălcat dispozițiile legii pentru a

fi reținut motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și pe cale de

consecință, întrucât critica adusă deciziei pronunțate de Curtea de Apel Brașov

este nefondată, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC G.E. U.L..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanta SC G.E. U.L. împotriva Deciziei nr. 56/Ap din

16 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze

cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 22 octombrie 2013.

Procesat de GGC - CL