ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1127/2010

Deliberând în

condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față;

Prin sentința nr. 468 din 24 martie 2008

Tribunalul Iași a respins excepția lipsei calității procesuale active a

reclamantei P.F., a admis acțiunea, a anulat decizia de respingere a

notificării din 21 iunie 2006 emisă de CN C.F. C.F.R. SA București, a constatat

că reclamanta P.F. are calitatea de persoană îndreptățită în sensul

dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. a) și art. 4 din Legea nr. 10/2001 și a

obligat pârâta să-i acorde despăgubiri în echivalent, reprezentând

contravaloarea terenului în suprafață de 2.380 mp situat în comuna Dorna

Cândrenilor, județul Suceava, identificat cu parcela X (cumulată în parcela Y),

înscris în C.F. a comunei Dorna Cândrenilor, delimitat prin raportul de

expertiză judiciară efectuat în cauză de expert P.A., despăgubiri ce urmează a

fi evaluate de pârâtă în conformitate cu concluziile raportului de expertiză.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut că reclamanta are calitate de

persoană îndreptățită în sensul dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. a) și art. 4

din Legea nr. 10/2001, că de la autorii săi a fost preluată abuziv suprafața de

2.380 mp, că reclamanta a făcut dovada că terenul expropriat prin Decretul

Prezidențial nr. 196/1988 în scopul amplasării și construirii obiectivului de

investiții „Electrificare linie C.F. - Suceava-Beclean pe raza comunei Dorna

Cândrenilor” a fost proprietatea mamei sale, D.F., astfel încât excepția lipsei

calității procesuale active apare ca neîntemeiată. Tribunalul a constatat că

lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren,

restituirea în natură nefiind posibilă, cu consecința stabilirii de măsuri

reparatorii prin echivalent.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel pârâta CN C.F. - C.F.R. Sucursala Regională C.F. Iași,

invocând următoarele motive: reclamanta nu a făcut dovada calității de persoană

îndreptățită, titular la data preluării abuzive fiind P.I.T., iar nu D.F. a

cărei succesoare este; instanța de fond a reținut cu o motivare ambiguă că

aceeași suprafață de teren provine de la doi autori între care nu există nici o

legătură; nu a fost făcută dovada întinderii suprafeței de teren preluate în

condițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001; despăgubirile bănești nu

trebuie acordate de pârâtă și nu au fost calculate conform dispozițiilor Legii nr.

10/2001.

Curtea de Apel Iași,

prin Decizia nr. 178 din 5 noiembrie 2008 a respins ca nefondat apelul,

reținând că s-a făcut dovada că în decretul de expropriere s-a înscris greșit

proprietarul terenului ca fiind socrul mamei reclamantei, P.I.T., persoană

decedată din anul 1951 și că din certificatul tabular emis de Notariatul de

Stat Local Câmpulung Moldovenesc din 16 iunie 1995 rezultă că F. a lui N.P.

(mama reclamantei) este proprietara terenului în litigiu. De asemenea, instanța

de apel a reținut că prin raportul de expertiză s-a identificat terenul în

litigiu, precum și identitatea dintre acesta și parcela X cumulată cu parcela Y

și înscrisă în C.F. a comunei Dorna Cândrenilor, astfel încât dreptul de

proprietate și amplasamentul terenului sunt pe deplin dovedite. Cât privește

critica referitoare la stabilirea despăgubirilor, a fost respinsă, de asemenea,

ca nefondată, cu motivarea că prima instanță nu a obligat pârâta la

despăgubiri, ci a dispus ca aceasta să propună acordarea despăgubirilor, având

plenitudine de jurisdicție în soluționarea pe fond a notificării, iar

trimiterea la concluziile raportului de expertiză viza identificarea terenului,

iar nu calculul despăgubirilor.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâta CN C.F. C.F.R. SA București -

Sucursala Regională C.F. Iași, solicitând modificarea în tot a deciziei

recurate și a sentinței instanței de fond, cu consecința respingerii acțiunii

formulate de reclamanta P.F.

Criticând decizia

instanței de apel prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 4 C. proc. civ.,

pârâta a susținut că reclamanta nu a indicat în care din cazurile de preluare

abuzivă prevăzute la art. 2 din Legea nr. 10/2001 se încadrează, că reclamanta

nu face dovada calității de persoană îndreptățită, deoarece nu a făcut dovada

calității de moștenitor a lui P.I.T. - titularul dreptului de proprietate la

momentul preluării abuzive, că instanța de fond a reținut că aceeași suprafață

de teren ar proveni de la doi autori - D.F. și P.I.T., că în ciuda expertizei

efectuate, la care pârâta a formulat și obiecțiuni, nu reiese în mod evident că

întinderea dreptului de proprietate la data preluării abuzive ar fi fost de

2380 mp, iar despăgubirile bănești nu au fost calculate conform dispozițiilor

Legii nr. 10/2001 și nu trebuie acordate de către pârâtă.

Analizând criticile

formulate, ce pot fi încadrate formal în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte le va respinge ca nefondate, pentru considerentele ce succed:

Potrivit

dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 10/2001 imobilele preluate în mod abuziv de

stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 și nerestituite se

restituie, în natură, în condițiile prezentei legi.

Întrucât condiția

preluării abuzive, definită de art. 2 din Lege, nu se prezumă, instanța are

obligația de a aprecia, pe bază de dovezi, dacă împrejurarea invocată se

încadrează în dispozițiile legale.

În speță modalitatea

de preluare a imobilului de către stat a fost pe deplin dovedită cu actele depuse

la dosarul cauzei (Decretul Prezidențial nr. 196 din 27 decembrie 1988 - fila

61 dosar fond, anexa la decretul de expropriere - filele 62-65 și tabelul

nominal cu terenurile necesare lucrărilor de electrificare a linie de cale

ferată Suceava - Ilva Mică - Beclean pe Someș - fila 66). Din mențiunile înscrise

pe actul normativ -“secret de servici”- rezultă faptul că acesta nu a fost

publicat în M. Of., ceea ce face posibilă încadrarea actului de preluare în

dispozițiile art. 2 lit. f) din Legea nr. 10/2001.

Critica invocată de

recurentă referitoare la lipsa dovezii de persoană îndreptățită a reclamantei,

care nu ar fi probat calitatea de moștenitoare a numitului P.I.T., de la care

s-a preluat terenul în litigiu, nu poate fi primită.

La 27 decembrie 1988,

data emiterii Decretului Prezidențial nr. 196, proprietarul tabular al

terenului expropriat era D.F. (F. a lui N.P.) - mama reclamantei-intimate, fapt

dovedit cu certificatul tabular din 16 iunie 1995 emis de Notariatul de Stat

Local Câmpulung Moldovenesc. Identitatea dintre terenul intabulat în cartea

funciară nr. 169 a comunei cadastrale Dorna Cândrenilor și terenul expropriat

și înscris în prezent în C.F. Dorna Cândrenilor situat în parcela (cumulată cu

parcela X) este stabilită de raportul de expertiză efectuat în cauză de

expertul P.A.

O altă critică

invocată de recurentă este aceea potrivit căreia reclamanta-intimată nu a făcut

dovada faptului că la momentul preluării abuzive titularul dreptului de

proprietate era chiar notificantul sau, după caz, autorul acestuia.

Potrivit

dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 „În aplicarea

prevederilor alin. (1) și în absența unor probe contrare, persoana

individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus, sau,

după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că

deține imobilul sub nume de proprietar.”

Așadar, legiuitorul a

instituit o prezumție de proprietate în favoarea persoanei înscrise în actul de

preluare, prezumție simplă ce poate fi răsturnată cu probe contrare. Or, în

speță, reclamanta-intimată a făcut dovada faptului că din eroare în anexa la

decretul de expropriere a fost trecut socrul autoarei reclamantei, P.J.T.,

persoană care decedase din 1951, conform certificatului de deces depus la

dosar. Mai mult, cu înscrierile din cartea funciară a făcut dovada dreptului de

proprietate al autoarei sale, D.F., de pe urma căreia reclamanta a depus

certificat de moștenitor.

Înalta Curte constată

pe deplin dovedită și întinderea dreptului de proprietate, în sensul

dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, cu înscrierile din

cartea funciară confirmate de raportul de expertiză.

Nici critica

referitoare la modul de calcul și acordare a despăgubirilor bănești nu este

fondată.

În dispozitivul

sentinței atacate se inserează obligația acordării de despăgubiri în echivalent

pentru terenul în suprafață de 2.380 mp, identificat conform raportului de

expertiză ce face parte integrantă din hotărâre.

În mod corect

instanța de apel a reținut că Tribunalul nu a obligat pârâta la despăgubiri, ci

a dispus ca aceasta să propună acordarea de despăgubiri, iar trimiterea la

concluziile raportului de expertiză viza identificarea terenului, iar nu

calculul despăgubirilor.

Pentru toate aceste

considerente, în raport de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge ca nefondat recursul.

În același timp, făcând aplicațiunea art. 274 C. proc.

civ., la cererea intimatei-reclamante, va obliga partea căzută în pretenții la

plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâta C.N.C.F. C.F.R. SA București - Sucursala

Regională C.F. Iași împotriva Deciziei nr. 178 din 5 noiembrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția civilă.

Obligă pe recurentă

la 1.500 lei cheltuieli de judecată către intimata P.F.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 februarie 2010.