ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 851/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița, reclamanții Unitatea Administrativ-Teritorială Orașul Pucioasa - prin primar și Primarul Orașului Pucioasa - D.B. au chemat în judecată pe pârâta A.D.I. "R.C.T.D.P.D.S.J.D.", solicitând anularea Hotărârii nr. 30/2011, obligarea pârâtei la comunicarea Hotărârii A.D.I. nr. 30/2011, a proiectului hotărârii în cauză și a documentelor de fundamentare, precum și a procesului-verbal al Adunării Generale din 27 ianuarie 2011. În motivarea cererii reclamanții au arătat că Hotărârea nr. 13/2010 este lipsită de fundamentare, fiind încălcat art. 6 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, dispozițiile generale invocate în preambulul Hotărârii A.D.I.

nr. 30/2011 nu pot constitui o motivare de drept, nu există "Hotărârile Consiliilor Locale privind împuternicirea Asociației, Hotărârile A.D.I. nr. 25, 27 și 29/2010 sunt nelegale, fiind atacate în instanța de contencios administrativ, pentru că se încalcă prevederile art. 81 alin. (1) și alin. (2) din aceeași Lege nr. 24/200". În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004. Prin întâmpinarea depusă la Tribunalul Dâmbovița, pârâta a invocat excepția de necompetență materială a acestuia, motivând că potrivit art. 23 alin. (3) din O.U.G. nr. 26/2000, judecătoria este competentă să soluționeze cererea de anulare a unei hotărâri A.G.A. și că asociația pârâtă este una care funcționează în temeiul acestei legi speciale.

Tribunalul Dâmbovița a soluționat cu precădere, conform art. 137 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale invocată de pârâtă și prin Sentința nr. 2693 din 25 noiembrie 2011, a admis-o, declinând competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Târgoviște, reținând, în esență că, întrucât asociația pârâtă este constituită și funcționează pe baza O.G. nr. 26/2000 și întrucât se atacă o hotărâre A.G.A. a acesteia, competența de soluționare revine, potrivit art. 23 alin. (3) din O.G. nr. 26/2000 judecătoriei unde asociația își are sediul, în speță Judecătoriei Târgoviște.

S-a mai motivat că la stabilirea competenței trebuie să se țină seama de natura raportului juridic care a generat litigiul dintre părțile în proces La Judecătoria Târgoviște, cauza a fost înregistrată sub nr. 4837/120/2011, iar reclamanții au invocat excepția necompetenței acesteia și au solicitat declinarea în favoarea Tribunalului Dâmbovița, precum și sesizarea Curții de Apel Ploiești cu soluționarea conflictului de competență. Astfel, au fost citate dispozițiile art. 1 alin. (2) lit. c), art. 11 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, art. 2 alin. (1) lit. b), art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 4 lit. m) din Anexa nr. 1 a Ordinului nr. 109/2007 al președintelui Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice, art. 2 lit. a), art. 51 alin (3 1 ) din Legea nr. 51/2006.

În opinia reclamanților, din interpretarea acestor dispoziții rezultă că A.D.I. este asimilată unei autorități publice, ceea ce atrage, competența instanței de contencios administrativ, în speță, a Tribunalului Dâmbovița. Judecătoria Târgoviște, analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale, potrivit dispozițiile art. 137 alin. (1) și art. 158 C. proc. civ., prin Sentința nr. 4101 din 13 septembrie 2012, a admis-o și a declinat competența în favoarea Tribunalul Dâmbovița și, constatând ivit conflictul de competență, a sesizat Curtea de Apel Ploiești în vederea soluționării acestuia. Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria Târgoviște a reținut că stabilirea competenței de soluționare a cauzei se face prin raportare la cererea de chemare în judecată.

Pe lângă obiect (pretenția concretă) și părți, o cerere de chemare în judecată are și o cauză, cauza cererii de chemare în judecată fiind reprezentată de situația de fapt calificată juridic. În speță, reclamanții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 554/2004.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 autoritatea publică este reprezentată de "orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică" și conform art. 1 alin. (1) din aceeași lege "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată, interesul legitim poate fi atât privat, cât și public". Dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 51/2006 prevăd că două sau mai multe unități administrativ-teritoriale au dreptul să coopereze și să se asocieze, formând asociații de dezvoltare intercomunitară, cu personalitate juridică, de drept privat și de utilitate publică.

A mai reținut judecătoria că obiectul acțiunii în contencios administrativ este definit de art. 8 din Legea nr. 554/2004 și constă în solicitarea de a se anula în tot sau în parte actul administrativ, repararea pagubei, instanța competentă fiind cea de contencios administrativ, potrivit art. 8 alin. (2) din aceeași lege. Conform art. 51 alin. (3 1 ) din Legea nr. 51/2006 "Soluționarea litigiilor dintre unitățile administrativ-teritoriale sau, după caz, dintre asociațiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice și operatori în legătură cu atribuirea, încheierea, executarea, modificarea și încetarea contractelor de delegare a gestiunii, precum și a celor privind acordarea de despăgubiri se realizează potrivit Legii nr. 554/2004.

Cererea se introduce la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei competență teritorială se află sediul operatorului". Coroborând prevederile legale precitate, Judecătoria Târgoviște a apreciat că Hotărârea A.D.I. nr. 30/2011 este un act administrativ, ce poate fi atacat la instanța de contencios administrativ. Stabilind că prezenta este de competența Tribunalului Dâmbovița și constatând că Judecătoria Târgoviște a fost învestită tocmai ca urmare a declinării hotărâtă de către acesta, în temeiul art. 20 - 22 C. proc. civ., a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu orice altă procedură și a înaintat cauza Curții de Apel Ploiești, în vederea soluționării conflictului.

Curtea de Apel Ploiești, sesizată cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Târgoviște și Tribunalul Dâmbovița, a reținut următoarele: Cum, hotărârea A.D.I. este un act administrativ în sensul legii, competența materială de soluționare a cauzei revine tribunalului și nu judecătoriei, raționamentul tribunalului, potrivit căruia sunt incidente dispozițiile O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, fiind eronat întrucât cererea cu care a fost învestită instanța a fost întemeiată pe prevederile Legii nr. 554/2004 și ale textului de lege mai sus menționat (de altfel, practica constantă a Curții statuată prin hotărârile formulate, menținută și de Înalta Curte de Casație și Justiție este în acest sens).

În consecință, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 54 CC din 10 octombrie 2012, a stabilit competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanții Unitatea Administrativ-Teritorială Orașul Pucioasa și Primarul Orașului Pucioasa, în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și stabilirea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște. În susținerea recursului, recurenta a arătat că instanța care a soluționat regulatorul de competență a aplicat greșit legea, respectiv Legea nr. 554/2004.

În acest sens, se arată că Hotărârea nr. 30/2011 a Adunării Generale a Asociației privește aprobarea acordului cadru și a primului contract subsecvent. Art. 51 alin. (3 1 ) din Legea nr. 51/2006 nu poate fi invocat ca temei juridic, acesta neavând legătură cu cauza. Acest text de lege reglementează soluționarea litigiilor dintre unitățile administrativ-teritoriale sau asociațiile de dezvoltare intercomunitară și operatori. În speța de față, arată recurenta, contractul administrativ a fost încheiat între asociație și operator. În concluzie, susține că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 23 alin. (3) din O.G. nr. 26/2004. Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Prin întâmpinare, intimatele-reclamante au arătat că stabilirea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița este corectă, având în vedere că pârâta din prezenta cauză este un serviciu de utilitate publică, ceea ce atrage competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței de contencios administrativ. De asemenea, intimatele au mai arătat că invocarea art. 23 alin. (3) din O.G. nr. 26/2000 este neavenită, în condițiile în care Asociațiile de dezvoltare intercomunitară sunt de utilitate publică, prin efectul Legii nr. 215/2001. În acest sens au invocat practica Înaltei Curți de Casație și Justiție în litigii similare, motiv pentru care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recursul este nefondat. Acțiunea formulată de reclamantele Primarul Orașului Pucioasa și Unitatea Administrativ-Teritorială Orașul Pucioasa prin Primar prin care au chemat în judecată A.D.I. "R.C.T.D.P.D.S.J.D." vizează anularea Hotărârii A.D.I. nr. 30/2011, care prevede aprobarea acordului cadru și a primului contract subsecvent. Temeiul de drept al acțiunii este reprezentat de dispozițiile Legii nr. 554/2004, iar competența de soluționare a cauzei urmează a fi determinată prin raportare la acest act normativ. Potrivit art. 2 pct. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004 sunt asimilate autorităților publice în sensul legii menționate, persoanele de drept privat care, potrivit legii, au statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

Față de împrejurarea că pârâta A.D.I. "R.C.T.D.P.D.S.J.D." este o autoritate publică și emitentă a actului administrativ, respectiv Hotărârea nr. 30/2011, în mod corect Curtea de Apel Ploiești a aplicat regula prevăzută de art. 51 alin. (3 1 ) din Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice. În ceea ce privește susținerile recurentei privind aplicabilitatea dispozițiilor art. 23 alin. (3) din O.G. nr. 26/2004, cu privire la asociații și fundații, Înalta Curte constată că acestea nu subzistă, în raport de temeiul acțiunii, respectiv art. 51 alin. (3 1 ) din Legea nr. 51/2006 coroborat cu art. 8 din Legea nr. 554/2004. În consecință, constatând că instanța de apel a stabilit în mod corect natura litigiului și competența instanței de contencios administrativ în soluționarea litigiului de față, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., urmează a respinge recursul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A.D.I. "R.C.T.D.P.D.S.J.D." împotriva Sentinței nr. 54 CC din 10 octombrie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2013. Procesat de GGC - AS