ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1931/2014

Deliberând asupra recursurilor, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, a constatat următoarele: Prin Sentința civilă nr. 20164 din 27 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, instanța a luat act de renunțarea reclamantei A.V.A.S. București la judecarea cauzei în contradictoriu cu pârâta SC M. SA prin lichidator judiciar A.L. IPURL, a constatat nulitatea capătului de cerere privind restituirea dividendelor pentru lipsa obiectului, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a SC R.T. SRL, ca neîntemeiată, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A.V.A.S. în contradictoriu cu pârâții SC E.I. Danemarca, SC S.M. SRL, SC R.T.

SRL și Asociația M.P., a dispus disjungerea cererii de chemare în judecată în contradictoriu cu SC W.I. SRL, a cărei judecată a fost suspendată în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006 prin Încheierea din 28 septembrie 2010 și a respins cererea reconvențională formulată de pârâtele SC E.I. Danemarca și SC S.M. SRL, ca neîntemeiată. Cu privire la cererea principală, prima instanța a reținut că pârâta SC R.T. SRL avea calitate procesuală pasivă, fiind parte în Contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni din 26 noiembrie 2004 și, în raport de concluziile celor două rapoarte de expertiză, potrivit cărora pârâtele și-au îndeplinit obligațiile contractuale referitoare la investiția în sumă de 517.727 euro, iar, în cauză, nu se putea reține un prejudiciu cauzat A.V.A.S.

ca urmare a diminuării valorii de piață a acțiunilor în lipsa oricăror dovezi, singura soluție posibilă este aceea a respingerii cererii de chemare în judecată așa cum fusese completată.

Referitor la cererea reconvențională astfel cum a fost precizează, Tribunalul București a statuat că, în cauză, a operat pactul comisoriu prevăzut la art. 11.6 din contractul de privatizare, astfel încât respectiva convenție s-a desființat de drept, data la care se consideră că investiția a fost realizată este aceea la care AGA a aprobat majorarea capitalului social cu valoarea bunurilor aportate, respectiv 4 mai 2007, iar cursul valutar luat în considerare este cel de la data menționată, din calculul aritmetic făcut de expertul contabil rezultă că pârâtele au realizat investiții în valoare de 517.727 euro și pentru bunurile care nu au făcut obiectul majorării de capital, expertul contabil a considerat că investiția a fost realizată la data înregistrării bunurilor de la pct. 3 lit. e) - h) în contabilitatea societății, respectiv 31 decembrie 2007. Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin Decizia nr. 296/2013 de la 23 septembrie 2013, a respins apelurile declarate de reclamanta A.V.A.S.

și pârâta SC S.M. SRL. Referitor la apelul reclamantei, din analiza întregului material probator administrat în cauză (înscrisuri, răspunsul la interogatoriu, concluziile celor două rapoarte de expertiză), curtea de apel a considerat ca nefondate pretențiile din cererea principală referitoare la obligarea pârâtelor la plata de despăgubiri ca urmare a prejudiciului cauzat de intimatele-pârâte reclamante prin derularea unor operațiuni postprivatizare de administrare, inadecvate, de vreme ce expertul contabil, în baza documentelor expertizate și în raport de indicatorii economico-financiari analizați în intervalul de timp 2003 - 2004, constatând că intimații-pârâți nu au înrăutățit indicatorii menționați, a ajuns la concluzia inexistenței unui prejudiciu fundamentat pe operațiunile de administrare a societății.

Cât privește prejudiciul cauzat prin diminuarea valorii de piață a acțiunilor, instanța de apel a respins și această solicitare ca nefondată, în raport de concluziile expertizei prețuitoare valori imobiliare, potrivit cărora nu se poate vorbi despre un prejudiciu cauzat A.V.A.S. în situația în care pe piață valoarea acțiunilor nu a suferit o schimbare importantă. Nefondat este și capătul de cerere privind prejudiciul cauzat de nerealizarea investițiilor în raport de certificatul cenzorilor din 4 mai 2007 care atestă realizarea de investiții de către consorțiul E., prin aport în natură, constând în consultanță și existență know-how în sumă de 517.727 euro.

Cu privire la calcularea datei de la care respectivele investiții au fost realizate, instanța de apel a făcut o corectă interpretare a clauzelor contractuale în sensul că pentru bunurile care au făcut obiectul majorării de capital, data de la care s-a considerat că investiția a fost realizată a fost aceea la care AGA a aprobat majorarea capitalului social cu valoarea bunurilor aportate, respectiv 4 mai 2007, iar pentru bunurile și serviciile care nu au făcut obiectul majorării de capital, data realizării investițiilor este data înregistrării în contabilitatea societății a bunurilor, respectiv 31 decembrie 2007. Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 133 alin. (1) C. proc.

civ., în lipsa elementului de individualizare a obiectului respectivului capăt de cerere, soluția instanței de fond de constatare a nulității este corectă, deoarece reclamanta nu a cuantificat, după prețuirea sa, valoarea dividendelor și nici nu a indicat criteriile în raport de care să fie posibilă o evaluare a acestor pretenții. Apelul pârâtei a fost, de asemenea, respins ca nefondat, reținându-se, cu privire la contractul de garanție imobiliară, incidența pactului comisoriu de gradul IV, scopul încheierii contractului de garanție mobiliară constituindu-l tocmai garantarea investiției prin constituirea unei garanții reale asupra întregului pachet de acțiuni. Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamanta A.V.A.S., cât și pârâta SC S.M.

SRL Odorheiul Secuiesc, după cum urmează: 1. Reclamanta A.V.A.S. a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost precizată, invocând drept motive de nelegalitate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În argumentarea motivelor de recurs s-a învederat că instanțele de fond și de apel se află într-o gravă eroare, considerând că raportul de expertiză a lămurit problema investiților, încălcând prevederile clauzei 10.3. din contract, potrivit căreia investiția este considerată realizată dacă Cumpărătorul prezintă, în termen de 30 de zile lucrătoare de la data împlinirii termenului intermediar/scadenței, certificat emis în acest scop de cenzorii societății sau de o firmă specializată de audit.

Totodată, în mod nelegal, a fost anulat capătul de cerere privind restituirea dividendelor, întrucât, prin cerere completatoare, s-a precizat cuantumul daunelor-interese la suma de 1.000.000 euro, iar dividendele solicitate pot fi, cu ușurință, identificate din documentele contabile ale societății. 2. Pârâta a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârilor pronunțate în sensul admiterii cererii reconvenționale, invocând ca motive de nelegalitate prevederile art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ. În susținerea recursului, aceasta a subliniat faptul că instanța de apel a făcut o greșită interpretare a raportului de expertiză întocmit de expertul V.M. în ceea ce privește cuantumul investițiilor, iar reclamanta nu se poate prevala de prevederile vreunui pact comisoriu de grad IV.

Înalta Curte, examinând recursurile declarate prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente: Cu privire la recursul reclamantei, fără a reanaliza probatoriul administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că, în mod corect, prima instanță a dat eficiență dispozițiilor art. 201 C. proc. civ., dispunând efectuarea a două rapoarte de expertiză la cererea reclamantei înseși, pentru a stabili existența și valoarea investițiilor.

Concluziile expertizelor dispuse au fost coroborate cu înscrisurile existente la dosarul cauzei, respectiv certificatul cenzorilor din 4 mai 2007 care atestă realizarea de investiții de către consorțiul E., prin aport în natură, constând în consultanță și existența know-how, fiind, astfel, respectate întocmai prevederile art. 10.3 din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni care statuează că investiția este considerată realizată dacă se prezintă certificat emis în acest scop de cenzorii societății. Așadar, cumpărătorul a prezentat o dovadă conformă cu cerința contractuală anterior menționată privind realizarea investiției, critica vizând greșita stabilire a situației de fapt ca urmare a interpretării eronate a probatoriului administrat nemaiputând fi valorificată pe calea recursului.

Capătul de cerere privind restituirea dividendelor a fost, în mod corect, anulat de prima instanță, deoarece reclamanta nu a indicat valoarea ipotetică a dividendelor, fiind încălcate prevederile art. 112 pct. 3 C. proc. civ., care impun ca obiectul cererii și valoarea acestuia să fie determinate sau, cel puțin, determinabile. Întrucât reclamanta nu și-a estimat pretențiile formulate față de pârât cu privire la acest capăt de cerere, nesocotind dispoziția instanței în acest sens, în mod corect s-a dat eficiență prevederilor art. 133 C. proc. civ. și s-a admis excepția nulității capătului de cerere referitor la plata dividendelor pentru lipsa obiectului.

În ceea ce privește recursul pârâtei, necontestându-se faptul că instanțele, în mod corect, au apreciat că nu au posibilitatea de a se pronunța asupra intervenirii rezoluțiunii, întrucât aceasta operează de drept, Înalta Curte constată că se solicită reaprecierea unor împrejurări pe baza expertizelor efectuate în cauză, ceea ce implică, practic, reanalizarea situației de fapt în temeiul probatoriului administrat, control de netemeinicie al hotărârii ce excede limitelor impuse de art. 304 C. proc. civ. și nu intră în atribuțiile instanței de recurs. Așadar, interpretarea dată probelor constituie o chestiune de fapt, care nu justifică invocarea motivului de recurs bazat pe denaturarea actului juridic dedus judecății, respectiv a cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc.

civ. Scopul încheierii contractului de garanție mobiliară l-a constituit tocmai garantarea investiției prin constituirea unei garanții reale asupra întregului pachet de acțiuni, pârâta fiind de acord ca, în cazul neexecutării obligației de garantare, creditoarea să poată folosi mijloace proprii pentru luarea în posesie a acțiunilor afectate garanție. În această situație, constatându-se, în mod corect, incidența pactului comisoriu de grad IV și valabilitatea acestuia, rolul instanței fiind limitat doar la constatarea existenței unei neexecutări culpabile, s-a dispus respingerea cererii reconvenționale ca neîntemeiate. În temeiul art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte va dispune obligarea reclamantei A.V.A.S.

la plata sumei de 10.000 RON către pârâta SC E.I. Danemarca reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta A.V.A.S. și de pârâta SC S.M. SRL Odorheiul Secuiesc împotriva Deciziei nr. 296/2013 din 23 septembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta A.V.A.S. și de pârâta SC S.M. SRL Odorheiul Secuiesc împotriva Deciziei nr. 296/2013 din 23 septembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă. Obligă reclamanta A.V.A.S. la plata sumei de 10.000 RON către pârâta SC E.I. Danemarca. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 mai 2014. Procesat de GGC - AZ