ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1629/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, reclamantul R.N. a chemat în

judecată pârâtele SC I.R. SRL și Asociația de Proprietari nr. X, solicitând

instanței ca prin sentința pe care o va pronunța, să anuleze notele de consum

global și tabelele centralizatoare aferente lunilor noiembrie - decembrie 2011,

ianuarie - februarie 2012, cu consecința exonerării de la plata obligațiilor

stabilite în sarcina reclamantului, să oblige pârâtele să recalculeze consumul

de energie termică pentru lunile respective în mod corespunzător, raportat la

toți beneficiarii de agent termic al căror consum este înregistrat de

gigacalorimetrul montat la subsolul blocului în care reclamantul locuiește, cu

cheltuieli de judecată.

Prin Sentința civilă

nr. 14104 din 12 octombrie 2012, Judecătoria Craiova a admis excepția

necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de

soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București,

reținând, în esență, că potrivit art. 18 lit. b) din Contractul de prestări

servicii de calcul din 17 septembrie 2007, care prevăd că "în cazul în

care rezolvarea neînțelegerilor nu este posibilă pe cale amiabilă, ele vor fi

soluționate de instanța de judecată competentă din Municipiul București",

cu aplicarea dispozițiilor art. 7 alin. (1) C. proc. civ., și cum sediul

pârâtei SC I.R. SRL se află în București, constatată că nu este competentă din

punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză.

Judecătoria

Sectorului 6 București, secția civilă, prin Sentința civilă nr. 1496 din data

de 12 februarie 2013, a constatat că litigiul nu este de competența sa întrucât

normele de competență teritorială relativă sunt de ordine privată prin care

sunt ocrotite interesele particulare, iar instanța nu poate invoca din oficiu o

asemenea excepție întrucât ar însemna o subrogare a acesteia în drepturile

pârâtului dincolo de vreo manifestare de voință prin care acesta, în speță, nu

a înțeles să o exercite.

Astfel fiind, a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova și

constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei

Curți de Casație și Justiție pentru regulator de competență.

Înalta Curte,

constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două

instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină,

în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de

competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Craiova competența teritorială de

soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

S-a constatat că prin

cererea de chemare în judecată, înregistrată la Judecătoria Craiova, secția

civilă, reclamantul R.N. a solicitat instanței anularea notelor de consum

global și tabelelor centralizatoare aferente lunilor noiembrie - decembrie

2011, ianuarie - februarie 2012, cu consecința exonerării de la plata

obligațiilor stabilite în sarcina reclamantului; obligarea pârâtelor să

recalculeze consumul de energie termică pentru lunile respective în mod

corespunzător, raportat la toți beneficiarii de agent termic al căror consum

este înregistrat de gigacalorimetrul montat la subsolul blocului în care

reclamantul locuiește.

Prealabil pronunțării

regulatorului de competență, trebuie avut în vedere că odată cu intrarea în

vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea

soluționării proceselor, art. 159

1

din C. proc. civ. a suferit

modificări, în sensul că textul nou introdus stabilește regimul juridic al

excepției de necompetență, respectiv al persoanelor sau organelor care pot

invoca necompetența și până la ce moment al procesului.

Astfel, necompetența

de ordine publică - generală, materială și teritorială exclusivă - poate fi

invocată de oricare dintre părți sau de instanță, din oficiu, până la prima zi

de înfățișare în fața primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea

dezbaterilor asupra fondului, iar necompetența de ordine privată poate fi

invocată doar de pârât prin întâmpinare sau, când nu este obligatorie, cel mai

târziu la prima zi de înfățișare.

După cum se poate

observa, obiectul cauzei dedus judecății îl constituie o obligație de a face.

Cum reclamantul a

înțeles să introducă cererea de chemare în judecată la instanța în

circumscripția căreia își are sediul una dintre pârâte, respectiv Asociația ce

are calitatea de pârât principal întrucât cu aceasta reclamantul se află în

raporturi juridice, atât reclamanta, cât și instanța nu mai putea reveni asupra

ei, deoarece prin introducerea acțiunii s-a fixat competența instanței respective,

competență ce ar fi putut fi contestată numai de către pârâte prin întâmpinare

sau cel mai târziu la prima zi de înfățișare.

Astfel, în mod greșit

Judecătoria Craiova a declinat competența de soluționare a cauzei la

Judecătoria Sectorului 6 București, deoarece, așa cum s-a arătat mai sus,

dreptul de a decide competența soluționării cauzei revine pârâtei, instanța

neputând să dispună, din oficiu.

Față de

considerentele anterior expuse și văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C.

proc. civ., Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Craiova, căreia i se va trimite dosarul pentru

continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 11 aprilie 2013.

Procesat

de GGC - AZ