ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1768/2023

HOTĂRÂRE

26.09.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1768/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 26 septembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 21.10.2022 pe rolul Judecătoriei Constanța, sub numărul de dosar x/2022, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B. S.A., calcularea în mod egal a contravalorii energiei electrice consumată în perioada 30.11.2021 -31.08.2022, luând în calcul plata efectuată prin chitanța nr. 222545 pentru factura ID x, emiterea unei noi facturi fiscale prin care să fie calculat în mod legal consumul energiei electrice pentru perioada ulterioară datei de 31.03.2022, compensarea debitului rezultat cu suma de 2.800 de RON, stornarea facturii ID x din data de 16.09.2022 în valoare de 8.321,24 RON și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 71 punctul 10 din O.U.G nr. 143/2001 și pe dispozițiile art. 57 din Legea nr. 123/2012.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Constanța în raport de faptul că sediul social al acesteia se află în București.

La termenul de judecată din data de 10.03.2023, instanța a pus în discuție și a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Constanța.

Prin sentința nr. 2337 din 10 martie 2023, Judecătoria Constanța, secția Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată prin întâmpinare, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut, în esență, incidența dispozițiilor art. 107 alin. (1) din C. proc. civ. și faptul că, în speță, pârâta are sediul în București, B-dul x nr. 30.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la sub același număr.

Prin sentința civilă nr. 6304 din 14 iunie 2023, Judecătoria Sectorului 3 București, secția Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța și a constatat ivit conflictul negativ de competență, înaintând, totodată, dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca instanță superioară comună.

În fundamentarea acestei soluții, instanța a reținut că obiectul prezentului dosar îl reprezintă cererea reclamantului de obligare a pârâtei la calcularea în mod legal a contravalorii energiei electrice consumată de acesta în perioada 30.11.2021 - 31.08.2022, emiterea unei facturi fiscale noi prin care să fie calculat în mod legal consumul energiei electrice pentru perioada ulterioară datei de 31.03.2022, compensarea debitului rezultat cu suma de 2.800 RON, stornarea facturii ID x din data de 16.09.2022 în valoare de 8.321,24 RON și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Cu titlu preliminar, instanța a constatat că, în raporturile cu pârâta B. S.A., reclamantul are calitate de consumator, în sensul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, acționând în afara activității sale autorizate, profesionale sau comerciale.

Potrivit art. 130 C. proc. civ., excepția necompetenței se invocă în mod diferit, în funcție de forma necompetenței, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei încălcate.

Prin raportare la obiectul prezentei cereri, astfel cum a fost anterior redat, competența teritorială privind soluționarea litigiului este una alternativă, fiind incidente dispozițiile art. 107 și 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care stipulează că, în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanța domiciliului consumatorului în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor.

Totodată, în speță, sunt incidente și dispozițiile art. 116 C. proc. civ. în sensul că "Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente". Aceasta semnifică faptul că, prin manifestarea de voință în sens procesual de a înregistra, pe rolul Judecătoriei Constanța, prezenta cerere de chemare în judecată, reclamantul a învestit în mod legal această instanță, fixând în mod definitiv competența în favoarea acesteia.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Constanța, secția Civilă competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B. S.A., calcularea în mod egal a contravalorii energiei electrice consumată în perioada 30.11.2021 -31.08.2022, luând în calcul plata efectuată prin chitanța nr. x pentru factura ID x, emiterea unei noi facturi fiscale prin care să fie calculat în mod legal consumul energiei electrice pentru perioada ulterioară datei de 31.03.2022, compensarea debitului rezultat cu suma de 2.800 de RON, stornarea facturii ID x din data de 16.09.2022 în valoare de 8.321,24 RON și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte reține că stabilirea competenței se realizează raportat la cererea de chemare în judecată, mai precis obiectul și cauza acesteia, astfel cum au fost stabilite de către reclamant.

Se observă că prima instanță sesizată a declinat competența de soluționare a cauzei reținând, în esență, incidența dispozițiilor art. 107 alin. (1) din C. proc. civ. și faptul că pârâta are sediul în București, B-dul x nr. 30.

Este adevărat că, potrivit regulii generale în materia competenței teritoriale, instituite de art. 107 din C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Însă, cum, în speță, în raporturile cu pârâta B. S.A., reclamantul are calitate de consumator, în sensul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, acționând în afara activității sale autorizate, profesionale sau comerciale, suntem în prezența unui litigiu ce face parte din materia protecției drepturilor consumatorilor.

Astfel, conform art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în afară de instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, mai este competentă "instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor".

Înalta Curte reține că reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, astfel cum rezultă din art. 116 C. proc. civ.

Prin urmare, pentru toate cazurile în care legea stabilește o competență teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanțele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului, opțiune susținută de art. 116 C. proc. civ.

În consecință, în condițiile în care prezenta acțiune are ca obiect pretenții și este formulată de către consumator împotriva profesionistului, iar opțiunea reclamantului a fost în sensul soluționării cauzei de instanța de la domiciliul său, respectiv de Judecătoria Constanța, acestei din urmă instanțe îi revine competența teritorială de soluționare a cauzei.

Așa fiind, văzând dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, secția Civilă.