ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 747/2021

Ședința publică din data de 24 martie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată și reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la 17 februarie 2020 pe rolul Judecătoriei Botoșani, secția Civilă, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să o oblige pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 254,04 RON, reprezentând contravaloarea energiei electrice consumate, a sumei de 3.325,23 RON, cu titlu de penalități de întârziere și a sumei de 200 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 590 din 31 iulie 2020, Judecătoria Botoșani, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, reținând în esență că, prin clauza inserată la art. 25.2 din contractul încheiat de părți, acestea au convenit ca litigiile decurgând din interpretarea și executarea contractului să fie soluționate de instanțele competente din municipiul București.

Dosarul a fost înregistrat sub același număr unic la 23 septembrie 2020 pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, secția Civilă, instanță care, prin sentința civilă nr. 12251 din 10 decembrie 2020, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoșani. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență; totodată, a dispus suspendarea judecății cauzei, conform art. 134 C. proc. civ.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că, potrivit art. 1028 alin. (2) C. proc. civ., competența teritorială de soluționare a cererilor cu valoare redusă se stabilește potrivit dreptului comun.

În continuare, a evocat dispozițiile art. 107 alin. (1) și ale art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. și a subliniat că în ipotezele în care, ca în speță, părțile au convenit, conform art. 126 C. proc. civ., ca pretențiile lor să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, iar alegerea de competență s-a făcut în favoarea reclamantului, acesta din urmă are, potrivit art. 116 C. proc. civ., posibilitatea alegerii între mai multe instanțe deopotrivă competente (instanța de la sediul sau domiciliul pârâtului, instanța de la locul prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației sau instanța aleasă de părți ca fiind competentă teritorial), astfel ca instanța aleasă va deveni competentă să soluționeze litigiul cu care a fost învestită.

Constatând că reclamanta a învestit Judecătoria Botoșani cu soluționarea cauzei, ca instanță în circumscripția căreia este situat sediul pârâtei, exercitându-și astfel dreptul de opțiune recunoscut de art. 116 C. proc. civ., a apreciat că revine acestei instanțe competența de soluționare a cauzei, cu atât mai mult cu cât, față de dispozițiile art. 130 alin. (3) și ale art. 116 C. proc. civ., nu putea invoca din oficiu excepția necompetenței sale teritoriale.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte apreciază că în cauză există conflict negativ de competență în accepțiunea art. 133 pct. 2 C. proc. civ., întrucât două instanțe s-au dezînvestit, declarându-se deopotrivă necompetente și, în pronunțarea regulatorului de competență, reține următoarele:

Reclamanta S.C. A. S.A. a învestit Judecătoria Botoșani cu o cerere vizând obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 254,04 RON, reprezentând contravaloarea energiei electrice consumate, a sumei de 3.325,23 RON, cu titlu de penalități de întârziere și a sumei de 200 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

În principiu, normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepția situațiilor când legea instituie norme de competență teritorială exclusivă, de ordine publică.

În speță, obiectul cererii de chemare în judecată nu atrage incidența unor norme de competență teritorială exclusivă, ci a unora de ordine privată, așa cum rezultă din dispozițiile art. 1028 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd că competența teritorială de soluționare a cererilor cu valoare redusă se stabilește potrivit dreptului comun.

Potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., "necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe."

Prin urmare, atât timp cât în speță nu sunt incidente norme de competență exclusivă, de ordine publică, necompetența teritorială relativă poate fi invocată numai de pârât, nu și de instanță din oficiu.

Altfel spus, Judecătoria Botoșani nu putea invoca din oficiu, așa cum a procedat la termenul din 11 iunie 2020, excepția necompetenței sale teritoriale, de ordine privată, întrucât se opun dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Așa fiind, Înalta Curte constată că, în condițiile în care pârâta nu a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Botoșani, această instanță a devenit singura competentă în soluționarea cauzei.

Față de considerentele anterior expuse, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei urmează a fi stabilită în favoarea Judecătoriei Botoșani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoșani.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 martie 2021.