ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1384/2021

Ședința publică din data de 8 iunie 2021

Deliberând asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 23 octombrie 2017, pe rolul Judecătoriei Botoșani, reclamanta A. S.R.L a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 185.974,3 RON (RON), reprezentând suma pretinsă în plus nejustificat de către locator în temeiul contractului de închiriere autentificat sub nr. x/05.08.2013.

Prin sentința civilă nr. 1630 din 17 aprilie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Judecătoria Botoșani a admis, în parte, acțiunea având ca obiect pretenții bănești, formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2.490,07 RON, reprezentând diferență cost energie electrică facturată în plus în cuprinsul facturilor fiscale emise în perioada 31.10.2014-14.07.2017 și a dispus compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr. 277 A din 13 iulie 2020 Tribunalul Botoșani a respins apelul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1630 din 17 aprilie 2019 a Judecătoriei Botoșani.

Împotriva acestei decizii, reclamanta A. S.R.L., a declarat recurs, care, prin decizia civilă nr. 55 din 18 februarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, a fost respins.

Prin cererea înregistrată la 15 martie 2020 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub număr de dosar x, A. S.R.L. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 55 din 18 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

În temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenta a susținut, în esență, că această decizie este contradictorie cu decizia civilă nr. 3010 din 5 noiembrie 2018 a Curții de Apel Suceava, pronunțată în dosarul nr. x/2017, prin care a fost admis recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 294 din 05 aprilie 2018, pronunțată de Tribunalul Botoșani, în dosar nr. x/2017.

Revizuenta a solicitat admiterea cererii de revizuire, schimbarea în totalitate a deciziei civile nr. 55 din 18 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, trimiterea cauzei spre rejudecare pentru încălcarea efectului pozitiv al autoritații de lucru judecat stabilit prin decizia civilă nr. 3010 din 5 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2017, în vederea judecării recursului îndreptat împotriva deciziei nr. 277A din 13.07.2020 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr. x/2017, casării deciziei recurate ca fiind nelegală, admiterea apelului formulat de revizuent împotriva sentinței civile nr. 1630 din 17 aprilie 2019 pronunțată de Judecătoria Botoșani și reținând cauza spre judecare, admiterea în integralitate a cererii de chemare în judecată.

Revizuenta subliniază că în prezenta cerere de revizuire face referire la aspectul pozitiv al autorității de lucru judecat, care este consacrat de art. 430- 431 C. proc. civ., de acesta beneficiind oricare dintre părțile litigante, în sensul că fiecare dintre ele are posibilitatea de a opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.

Revizuenta consideră că, în raport de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., există posibilitatea revizuirii unei hotarâri definitive chiar daca autoritatea de lucru judecat este încălcată doar prin prisma efectului pozitiv, având în vedere prevederile art. 430-431 noul C. proc. civ., care vizează efectul negativ și efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, referindu-se atât la dispozitivul, cât și la considerentele pe care se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

Totodată, a menționat că, prin cererea de recurs a invocat motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

A mai arătat că, anterior pronunțării deciziei atacate, chestiunea de drept litigioasă, și anume că revizuenta trebuia să achite energia electrică facturată de pârâta intimată la prețul practicat de C. față de pârâta intimtă, fără prestări suplimentare de servicii sau alte comisioane, iar sumele achitate în plus au fost achitate fără temei în considerarea prețului majorat refacturat de proprietar, a fost stabilită cu autoritate de lucru judecat de către Curtea de Apel Suceava, prin decizia nr. 3010/05.11.2018.

Astfel, susține revizuenta, prima decizie pronunțată de Curtea de Apel Suceava tranșează definitiv această chestiune litigioasă, încadrându-se în dispozițiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ. și bucurându-se de efectul pozitiv al autorității de lucru judecat.

Față de starea de fapt prezentată, în opinia revizuentei, este evident că, valorificând efectul pozitiv al autoritații de lucru judecat al Deciziei nr. 3010/05.11.2018, aceasta este îndreptațită la restituirea sumelor achitate în plus și încasate fără temei de pârâta intimată.

Mai susține revizuenta că, potrivit art. 435 alin. (2) C. proc. civ., decizia civilă nr. 3010/2018 este opozabilă pârâtei intimate chiar dacă nu a fost parte în proces.

Revizuenta a arătat că principiul autoritații de lucru judecat corespunde necesitații de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanței a chestiunii litigioase deja rezolvate.

Examinând cererea de revizuire dedusă judecății, prin raportare la dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că, în ceea ce privește revizuirea, cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

De asemenea, conform art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază. Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate de revizuentă, revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută daca există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări: prima corespunde unui efect negativ, de natură să oprească o a doua judecată și presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză, cea de-a doua operează când efectul hotărârii se manifestă pozitiv și relevă modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a mai fi contrazisă.

În forma anterioară modificărilor aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018, analiza soluțiilor pe care instanța de revizuire le putea adopta a impus concluzia că numai efectul negativ al autorității de lucru judecat putea fi valorificat ca motiv de revizuire.

Aceasta pentru că, în măsura identificării triplei identități de părți, obiect și cauză între litigii, este justificată anularea ultimei hotărâri (care încalcă autoritatea de lucru judecat a celei dintâi), căci legea nu recunoaște posibilitatea ca același litigiu să fie soluționat de doua ori.

Efectul pozitiv poate fi invocat, ca temei al revizuirii, numai în procesele pornite după intrarea în vigoarea a Legii nr. 310/2018, ceea ce nu este cazul în speță, deoarece procesul de față a început la 23 octombrie 2017.

Înalta Curte constată că noua formă a C. proc. civ., prin care art. 513 alin. (4) a fost completat, oferind instanței de revizuire posibilitatea de a "trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat", nu este aplicabilă în cauză.

În acest sens, potrivit art. 24 C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, iar potrivit art. 27 C. proc. civ., hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Or, în cauză, este evident că procesul a început anterior modificărilor legislative prin care a fost extinsă sfera de aplicare a motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv la 23 octombrie 2017, conform înscrisului de la dosar Judecătoria Botoșani.

Așadar, în speță, revizuenta poate invoca doar autoritatea de lucru judecat, în manifestarea efectului ei negativ și, astfel, trebuie verificată existența triplei identități evocată mai sus, de părți, obiect și cauză.

Pentru a invoca motivul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. referitor la hotărâri potrivnice, trebuiesc îndeplinite cumulativ mai multe condiții și anume: să fie vorba de hotărâri potrivnice, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei față de reglementarea înscrisă și art. 509 alin. (2) C. proc. civ., hotărârile să fie pronunțate în aceiași pricină, deci să fi existat tripla identitate de elemente: aceleași părți, același obiect și aceeași cauză, hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității lucrului judecat, ori dacă a fost invocată să nu se fi discutat excepția; să se ceară anularea celei de a doua hotărâri, care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Condițiile anterior menționate trebuie îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea uneia dintre aceste cerințe conducând la respingerea cererii de revizuire.

În speță, aceste condiții nu sunt însă îndeplinite, neputându-se reține că prin decizia civilă nr. 55 din 18 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, a fost încălcată autoritatea lucrului judecat față de decizia civilă decizia civilă nr. 3010 din 5 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2017, deoarece în cele două litigii nu există identitate de părți și obiect.

Astfel, se constată că, deși în ambele dosare reclamantă este A. S.R.L., în dosarul nr. x/2017 în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 3010 din 5 noiembrie 2018, pârâte au fost Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Botoșani, iar în dosarul nr. x/2017 soluționat prin decizia civilă nr. 55 din 18 februarie 2021, pârâta este B. S.R.L.

Instanța supremă observă că dosarele nr. x/2017 și nr. y/2017 nu au același obiect, ele vizând cereri diferite, respectiv o contestație împotriva unor acte de natură fiscală și o acțiune de pretenții bănești.

În speță nu se poate reține contrarietatea de hotărâri, câtă vreme nu sunt întrunite cumulativ cerințele art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Totodată, instanța supremă reține că, și în situația în care, în cauză, ar fi fost aplicabile dispozițiile Codului de procedură în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, prezenta revizuire nu ar fi fost admisibilă, întrucât nu este îndeplinită condiția ca în al doilea proces să nu se fi invocat autoritatea de lucru judecat sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat.

Pentru speța dedusă judecății prezintă interes condiția privind dezbaterea în cel de-al doilea litigiu a autorității de lucru judecat a hotărârilor anterioare.

Dacă în al doilea proces, instanța a analizat chestiunea autorității de lucru judecat a hotărârii din primul proces, inclusiv sub aspect pozitiv, partea nu mai poate reitera aceeași apărare pe calea revizuirii, deoarece se opune însăși autoritatea de lucru judecat asupra dezlegării date chestiunii respective.

Or, această condiție, care decurge din rațiunea și finalitatea revizuirii concepută ca o cale extraordinară de atac distinctă, iar nu ca un recurs la recurs, nu este îndeplinită în cauză.

Analizând decizia civilă nr. 55/18.02.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2017, a cărei anulare se solicită, pretins potrivnică deciziei civile nr. 3010/05.11.2018, se constată că în judecarea recursului, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă a analizat motivul de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., formulat de recurent, privind încălcarea autorității de lucru judecat.

Astfel, S.C. A. S.R.L. a criticat în fața instanței de recurs că decizia recurată a fost pronunțată cu încălcarea puterii de lucru judecat stabilită prin decizia nr. 3010/05.11.2018 de către Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2017.

Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs invocate, instanța de recurs a reținut că, în ceea ce privește încălcarea autorității de lucru judecat, în dosarul în care s-a pronunțat hotărârea invocată de recurentă, a fost analizată o situație diferită de cea din prezenta cauză.

Prin urmare, prin decizia atacată, instanța a respins motivul de recurs privind încălcarea autoritații de lucru judecat invocată de revizuentă în raport de existența deciziei nr. 3010/05.11.2018.

Astfel, se reține că, prin hotărârea a cărei anulare s-a solicitat pe calea revizuirii, nu s-au ignorat cele statuate jurisdicțional anterior, instanța de recurs reținând că decizia nr. 3010/05.11.2018 nu a pus în discuție situația juridică analizată în cadrul dosarului nr. x/2017

Instituirea normei cuprinse la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. răspunde unui imperativ al respectării autorității de lucru judecat, dar și celui al asigurării securității raporturilor juridice, ceea ce presupune că o asemenea cale extraordinară de atac nu poate conduce la rejudecarea cauzei.

Or, în cauză, în realitate, revizuenta este nemulțumită de modalitatea în care instanța s-a pronunțat prin hotărârea supusă revizuirii, tinzând la obținerea unui control de legalitate asupra acesteia.

În acest context, întrucât dezlegările date prin hotărârea invocată au făcut obiectul judecății în cel de-al doilea dosar, nu se poate susține că există posibilitatea valorificării lor și prin intermediul revizuirii, altfel decât ca o cenzură de legalitate împotriva soluției astfel pronunțate; or, instanța de revizuire nu poate, raportat la dispozițiile legale invocate, să efectueze un control judiciar asupra dezlegării date respectivei chestiuni a autorității de lucru judecat de către cea de-a doua instanță în fața căreia s-a invocat acest aspect.

Cu alte cuvinte, nu îi este permis instanței de revizuire să se transforme în instanță de recurs și să cenzureze modalitatea în care o altă instanță a dat efect sau nu autorității de lucru judecat în forma sa pozitivă. Odată ce o instanță s-a pronunțat asupra acestui aspect, infirmarea unei astfel de soluții se poate face exclusiv într-o cale de atac de reformare, și nu pe calea unei revizuiri formulate în baza art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în care instanța este chemată să statueze ea însăși asupra incidenței acestei instituții și nu să cenzureze o judecată anterioară.

Față de considerentele expuse, în temeiul art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 55 din 18.02.2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 55 din 18 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, ca inadmisibilă.

Cu recurs în 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 iunie 2021.