ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 854/2024

HOTĂRÂRE

16.04.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 854/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 16 aprilie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pașcani la 23.03.2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.R.L., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată pârâta la plata sumei de 8.785,57 RON compusă din 7.584,82 RON debit restant pentru perioada 01.02.2023-01.03.2023 și 1.000,75 RON penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1028 C. proc. civ.

Pârâta, deși i-au fost comunicate formularul de cerere și înscrisurile anexate, respectiv formularul de răspuns, nu a depus formularul de răspuns completat și nici vreun alt înscris până la închiderea dezbaterilor.

La termenul din 16.11.2023, Judecătoria Pașcani a invocat din oficiu excepția necompetenței sale teritoriale și a rămas în pronunțare pe excepție.

Prin sentința civilă nr. 1418 din 16 noiembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Pașcani a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoșani.

În considerentele hotărârii de declinare a competenței instanța a reținut că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 121 C. proc. civ. conform cărora cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la domiciliul consumatorului, prin punctele 1 și 13 din Anexa la Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului fiind definite noțiunile de operator economic și consumator.

În considerarea dispozițiilor art. 126 alin. (2) C. proc. civ., a învederat că părțile nu au încheiat o convenție de alegere a instanței competente după nașterea dreptului la despăgubire iar, întrucât localitatea în care pârâta își are sediul se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Botoșani, în temeiul prevederilor art. 131 alin. (1), art. 132 alin. (3) raportat la art. 129 pct. 3 C. proc. civ., a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoșani.

Ca urmare a declinării competenței, cauza a fost înregistrată la 23.11.2023 pe rolul Judecătoriei Botoșani, secția civilă, sub nr. x/2023.

Învestită prin declinare, Judecătoria Botoșani, secția civilă, la termenul de judecată din 14.02.2024, în raport de modalitatea de trimitere a cauzei, a invocat din oficiu excepția necompetenței sale teritoriale, a reținut cauza în pronunțare pe excepție când, pentru a da posibilitatea părților de a formula concluzii, a amânat pronunțarea la 29.02.2024.

Prin sentința civilă nr. 365 din 29 februarie 2024, Judecătoria Botoșani, secția civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pașcani.

Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În motivare, instanța de conflict, verificând temeiul legal al necompetenței reținute de instanța de trimitere, a subliniat că nu erau aplicabile prevederile art. 121 C. proc. civ. care reglementează un caz de competență teritorială absolută.

În acest sens, a învederat că pârâta, persoană juridică, societate comercială înscrisă în Registrul Comerțului, nu are calitatea de consumator, ci de profesionist, conform prevederilor art. 3 alin. (2) din C. civ., calitatea fiind susținută și de definițiile noțiunilor de "consumator" și "operator economic", înscrise la pct. 1 și 13 din Legea nr. 296/2004 privind Codul consumatorului.

În consecință, raportat la persoana pârâtei și obiectul cauzei, a învederat că, în cauză, competența nu este una exclusivă, ci de ordine privată, fiind incidentă regula generală înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ.

Evocând dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., a arătat că, în situația în care reclamantul a sesizat o altă instanță decât cea competentă potrivit legii, numai pârâtul poate cere declinarea competenței la instanța din circumscripția teritorială a domiciliului său, instanța neputând invoca, din oficiu, excepția de necompetență teritorială.

Față de împrejurarea că pârâta nu a formulat întâmpinare a reținut că Judecătoria Pașcani nu putea să invoce din oficiu necompetența sa teritorială, devenind competentă tocmai prin faptul neinvocării excepției de către pârâtă.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 13.03.2024, sub numărul x/2023.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Pașcani competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Judecătoria Pașcani și Judecătoria Botoșani, secția civilă - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte constată că, prin cererea de chemare în judecată reclamanta A. S.A. a solicitat, pe calea procedurii aplicabile cererilor de valoare redusă, obligarea pârâtei B. S.R.L., în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. x/10.02.2022, la plata sumei de 8.785,57 RON reprezentând debit restant, penalități de întârziere și cheltuieli de judecată.

Înalta Curte observă că instanțele și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, cea de-a doua instanță reținând că instanța inițial învestită nu putea invoca din oficiu necompetența teritorială, întrucât este una de ordine privată.

Contrar aprecierii instanței inițial învestite și în acord cu cele afirmate de instanța de conflict, Înalta Curte reține că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 121 C. proc. civ. ce instituie o competență teritorială exclusivă în materia protecției consumatorilor, câtă vreme părțile litigiul sunt doi profesioniști, astfel cum aceștia sunt definiți în cuprinsul art. 3 alin. (2) din C. civ.

Conform art. 1028 C. proc. civ., în cazul cererilor de valoare redusă, competența de a soluționa cererea în primă instanță aparține judecătoriei, compentența teritorială urmând a se stabili potrivit dreptului comun, regula generală în materie de competență teritorială fiind înscrisă la art. 107 alin. (1) C. proc. civ.

În conformitate cu dispozițiile art. 130 C. proc. civ., excepția necompetenței se invocă în mod diferit, în funcție de forma necompetenței, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competență încălcate.

Necompetența este de ordine publică în situațiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv în ipoteza în care sunt încălcate normele privind competența generală a instanțelor judecătorești, competența materială și competența teritorială exclusivă, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetență este de ordine privată.

Dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc competența teritorială de drept comun în favoarea instanței în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. Însă, fiind vorba despre un litigiu între doi profesioniști, referitor la bunuri (sume de bani neplătite la scadență), dispozițiile art. 126 C. proc. civ. permit părților să aleagă o instanță competentă teritorial să le soluționeze conflictul, alta decât instanța sau instanțele stabilite de lege ca fiind competente. În astfel de ipoteze, competența instanțelor este de ordine privată tocmai pentru că părțile au facultatea de a deroga de la normele de competență și a stabili ele însele care anume instanță, din perspectivă teritorială, să le soluționeze conflictul. Așa se explică și rațiunea dispozițiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ. care nu permit instanței să invoce din oficiu excepția de necompetență de ordine privată, ci doar pârâtului chemat în judecată, eventuala pasivitate a pârâtului fiind echivalată cu acord tacit asupra instanței aleasă de reclamant pentru soluționarea litigiului dintre ei.

Cât privește momentul procesual până la care partea îndreptățită poate invoca încălcarea competenței teritoriale relative, art. 130 alin. (3) C. proc. civ. prevede că "necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.".

Așadar, potrivit textului legal evocat, în situația în care această excepție nu este invocată de către pârâtă, instanța învestită nu o poate invoca din oficiu, devenind, prin conduita părților, competentă să soluționeze litigiul.

Din actele dosarului se constată că pârâta nu a depus formularul de răspuns completat și nici vreun alt înscris prin care putea să invoce excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Pașcani, iar instanța nu a dispus înfățișarea părților.

În acest context, Înalta Curte reține că, prin neinvocarea excepției de ordine privată de către pârâtă, instanța inițial învestită a devenit competentă absolut, prin voința și conduita procesuală a părților, cu excluderea competenței oricărei alte instanțe.

Prin urmare, se constată că invocarea, din oficiu, a excepției necompetenței teritoriale de către Judecătoria Pașcani s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 130 C. proc. civ., în condițiile în care dreptul de a contesta alegerea instanței competente de către reclamantă revenea exclusiv pârâtei, care nu a înțeles să invoce vreo excepție.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Pașcani, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.