ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2864/2024

HOTĂRÂRE

11.12.2024

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2864/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 11 decembrie 2024

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pașcani sub nr. x/2023 reclamanta B. S.A. a chemat în judecată pe pârâta A. S.R.L., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța aceasta să fie obligată la plata sumei de 1.253,30 RON reprezentând debit restant, penalități de întarziere și cheltuieli de judecată.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

2.1. Prin sentința civilă nr. 112 din data de 13.02.2024, Judecătoria Pașcani a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii formulată de reclamanta B. S.A. în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Botoșani.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut incidența prevederilor art. 121 C. proc. civ., precum și a punctelor 1 și 13 din Anexa la Legea nr. 296/2004 privind Codul Consumatorului, sens în care s-a raportat la definițiile noțiunilor de "operator economic" și "consumator".

Făcând trimitere la prevederile art. 126 alin. (2) C. proc. civ., instanța a constatat că părțile nu au încheiat o convenție de alegere a instanței competente după nașterea dreptului la despăgubire, iar domiciliul pârâtei - Botoșani, jud. Botoșani- se află, conform hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 102/2021 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii, în circumscripția teritorială a Judecătoriei Botoșani.

2.2. Învestită prin declinare, prin sentința nr. 3017 din data de 16.10.2024, Judecătoria Botoșani a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pașcani, a constatat conflictul negativ de competență, în temeiul art. 134 C. proc. civ. a suspendat, din oficiu, judecarea cauzei și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, în cauză, nu erau aplicabile prevederile art. 121 C. proc. civ. întrucât pârâta A. S.R.L. nu are calitatea de consumator, ci pe aceea de profesionist, în acest sens fiind prevederile art. 3 alin. (2) și alin. (3) din C. civ.

Raportat la persoana pârâtei și obiectul cauzei, competența în prezentul litigiu nu era una exclusivă, ci era dată de regula generală în materia competenței teritoriale, înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., ce instituie o competență teritorială de ordine privată, aspect ce reiese din conținutul art. 129 alin. (3) C. proc. civ.

Instanța a mai reținut că potrivit prevederilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ. necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.

Astfel, chiar dacă Judecătoria Pașcani nu este instanța din circumscripția sediului pârâtei, nu putea să își invoce din oficiu necompetența teritorială, devenind competentă tocmai prin faptul neinvocării excepției de către pârâta A. S.R.L., prin întâmpinare. Or, pârâta nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat prin reprezentant la termenul de judecată stabilit.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pașcani, pentru considerentele expuse în continuare.

Prin prezentul demers judiciar, reclamanta B. S.A. a chemat în judecată pe pârâta A. S.R.L., solicitând pe calea procedurii cu privire la cererile de valoare redusă, ca aceasta să fie obligată la plata sumei de 1.253,30 RON reprezentând debit principal și penalități de întârziere, precum și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 RON.

Potrivit art. 1028 C. proc. civ., "(1) Competența de a soluționa cererea în primă instanță aparține judecătoriei. (2) Competența teritorială se stabilește potrivit dreptului comun".

Desesizarea celor două instanțe aflate în conflict a fost determinată de interpretarea diferită a calității părților și a normelor de procedură în materia competenței teritoriale a instanței în soluționarea unei cereri de valoare redusă.

Anume, Judecătoria Pașcani a apreciat că reclamanta are calitatea de "profesionist", iar pârâta este "consumator", astfel că sunt incidente prevederile art. 121 C. proc. civ., în timp ce Judecătoria Botoșani a reținut că ambele părți au calitatea de "profesionist", competența teritorială fiind de ordine privată, iar instanța nu avea prerogativa de a invoca, din oficiu, excepția necompetenței.

Conform dispozițiilor art. 2 pct. (2) din O.G. nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, "consumatorul este orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale".

Or, în speță, pârâta A. S.R.L. este persoană juridică (astfel cum reiese din certificatul de înregistrare aflat la dosarul Judecătoriei Pașcani), ce are calitatea de profesionist, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (2) și (3) din C. civ., conform cărora "(2) Sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează o întreprindere. (3) Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activități organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ."

Astfel, Înalta Curte constată că litigiul de față opune doi profesioniști, între care s-a încheiat Contractul de vânzare-cumpărare nr. x/22.03.2023, care, la art. 30 include o clauză atributivă de competență, cu următorul conținut: "Eventualele litigii decurgând între părți cu privire la neînțelegerile referitoare la valabilitatea, interpretarea, executarea și/sau desființarea contractului, vor fi soluționate pe cale amiabilă, în caz contrar se vor soluționa de către instanțele judecătorești competente de la sediul Vânzătorului."

Potrivit art. 126 alin. (1) din C. proc. civ., "părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă".

Din perspectiva reglementării procesuale civile, clauza atributivă supusă analizei este validă, acțiunea dedusă judecății având caracterul unui litigiu între profesioniști, respectiv o acțiune personală, întemeiată pe dispozițiile privitoare la cererile de valoare redusă, guvernată de norme cu caracter de ordine privată ce reglementează competența teritorială.

Pe cale de consecință, competența teritorială urmează regulile dreptului comun, potrivit prevederilor art. 1028 alin. (2) și art. 107 C. proc. civ., astfel că nu sunt incidente normele de competență teritorială exclusivă reglementate în art. 117-121 din C. proc. civ.

În consecință, ipoteza de excludere prevăzută de art. 126 alin. (2) C. proc. civ. nu poate fi reținută la verificarea competenței teritoriale, din moment ce procesul inițiat nu are natura unui litigiu în materia protecției consumatorilor.

Astfel, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ. sunt pe deplin incidente în cauză, cerințele aplicării lui fiind îndeplinite, iar vânzătorul are sediul în Pașcani, str. x, jud. Iași.

Cât privește momentul procesual până la care poate fi invocată încălcarea competenței teritoriale relative, Înalta Curte reține că potrivit prevederilor art. 130 C. proc. civ., excepția necompetenței se invocă în mod diferit, în funcție de forma necompetenței, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competență încălcate.

Necompetența este de ordine publică în situațiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv în cazul în care sunt încălcate normele privind competența generală a instanțelor judecătorești, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești, în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad sau de competența unei alte secții sau altui complet specializat, precum și în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetența este de ordine privată.

Așadar, cu excepția situațiilor expres prevăzute de lege, normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, de la care părțile pot deroga.

Totodată, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.: "necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii", iar alin. (3) al aceluiași articol prevede că: "necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii."

Din interpretarea textului de lege anterior redat rezultă că, atât timp cât excepția nu a fost invocată în condițiile prevăzute de art. 130 C. proc. civ., soluționarea cauzei rămâne dobândită instanței pe rolul căreia se află înregistrată și aceasta rămâne competentă teritorial a o soluționa, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competența teritorială a altei instanțe.

În procesul de față, pârâta nu a transmis formularul de răspuns, conform art. 1030 alin. (4) C. proc. civ. și nu a invocat o atare excepție, determinând, prin atitudinea sa pasivă, consolidarea competenței primei instanțe sesizate.

Față de impedimentul legal ce opera cu privire la instanța învestită cu soluționarea cauzei, care nu era abilitată să invoce din oficiu necompetența de ordine privată, competența ratione personae vel loci s-a fixat în favoarea acesteia, iar orice altă instanță a devenit necompetentă.

În consecință, în temeiul art. 135 alin. (2) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea primei instanțe învestite, respectiv în favoarea Judecătoriei Pașcani.