ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1298/2013

Deliberând asupra recursului, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, sub nr. 24399/3/2010, din 17 mai 2010, reclamanții T.I., T.E., T.I., B.M., B.N., B.P., B.I., B.N., C.I., C.L., C.A., A.C., C.G., C.I., G.C., C.N., C.R. și C.E., au chemat în judecată pe pârâta SC E. România Asigurare - Reasigurare SA, solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plată sumelor de 30.000 RON daune materiale către T.I., T.E., B.M., C.L. și C.G.; - 450.000 RON daune morale către T.I., T.E., T.V., T.I., B.M., C.L., C.A., A.C., C.G., C.I., G.C., C.N., C.R. și C.E.; - 50.000 RON daune morale către T.V., T.I., B.N., B.P., B.I., B.N.

și C.I., toate sumele corespunzând prejudiciilor suferite de reclamanți ca urmare a accidentului rutier din data de 15 iunie 2009, soldat cu decesul rudelor acestora, precum și la plata penalităților de întârziere de 0,1% calculat asupra sumelor menționate, pentru fiecare zi de întârziere, începând din data de 12 mai 2010. Prin Sentința comercială nr. 8022 din 14 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială a fost admisă în parte cererea reclamanților și a fost obligată pârâta să plătească fiecăruia dintre reclamanții T.I., T.E., B.M., C.L., C.A., A.C., C.G., C.I., G.C., C.N., C.R. și C.E. suma de 100.000 RON despăgubiri pentru daune morale. A fost obligată pârâta să plătească fiecăruia dintre reclamanții T.V., T.I., B.N., B.P., B.I., B.N.

și C.I. suma de 30.000 RON despăgubiri pentru daune morale. Au fost respinse celelalte pretenții. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că starea de fapt expusă în cererea de chemare în judecată este, inclusiv în ceea ce privește existența poliței de asigurare de răspundere civilă, producerea evenimentului rutier și procedurile penale parcurse, necontestată de către pârâtă, litigiul punând în discuție doar verificarea existenței elementelor răspunderii civile delictuale, coroborate cu prevederile speciale din materia asigurărilor de răspundere civilă obligatorie. S-a constatat că solicitările de despăgubire formulate de către reclamanți și depuse la societatea de asigurare pârâtă nu au primit vreun răspuns din partea acesteia.

Tribunalul a apreciat ca fiind dovedită existența cerințelor legate de caracterul ilicit al faptei lui B.S., asigurat de răspundere civilă auto la pârâta SC E. România Asigurare-Reasigurare SA, în momentul producerii evenimentului rutier soldat cu decesul lui C.R., B.D., B.S., C.V. și T.A., rude sau soți ale persoanelor reclamante, precum și condiția caracterului cert actual și determinat al unei părți a prejudiciului moral reclamant de acestea. Statuând asupra elementelor răspunderii civile delictuale a pârâtei, instanța de fond a considerat că reclamanții au făcut în parte dovada existenței prejudiciului moral clamat, a cărui întindere instanța a înțeles să o stabilească, în funcție și de gradul de rudenie și de apropiere dintre reclamanți și defuncți, la sumele de 100.000 RON și, respectiv 30.000 RON.

Instanța a apreciat că reclamanții nu au dovedit pretențiile privitoare la despăgubirile pentru cheltuielile materiale ocazionate de înmormântarea ori pomenirea celor decedați, din chitanțele fiscale depuse, ori adeverințele eliberate de preoții parohi, nerezultând în mod univoc cine a plătit produsele, dacă acestea au fost folosite la evenimentele religioase amintite sau ce sume au fost cheltuite pentru organizarea acestora, lipsa unor elemente probatorii neputând privi ca determinat sau nedeterminat prejudiciul aferent, clamat de reclamanți. A fost apreciată ca neîntemeiată și solicitarea de obligare a pârâtei la plata penalităților de întârziere, motivat de faptul că dreptul reclamanților la despăgubire pentru prejudiciul moral încercat nu s-a născut anterior învestirii instanței, ci se naște în temeiul hotărârii astfel încât, nefiind scadentă, obligația corespunzătoare nu poate constitui punct de plecare pentru calculul unor penalități de întârziere.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții T.I., T.E., T.V., T.I., C.G., C.I., G.C., C.N., C.R., C.E., C.L., A.C., C.A., B.M., B.N., B.P., B.I., B.N. și C.I., care, prin Decizia civilă nr. 276 din 1 Iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a fost admis. A fost schimbată în parte sentința comercială atacată, în sensul ca a fost admisă în tot cererea de chemare în judecată și a fost obligată pârâta-intimată să plătească reclamanților-apelanți daune materiale și morale, după cum urmează: 1. 30.000 RON - daune materiale pentru T.I. și T.E. - părinții defunctului T.A.; 2. 450.000 RON - daune morale pentru T.I., tatăl lui T.A.; 3. 450.000 RON - daune morale pentru T.E., mama lui T.A.; 4. 50.000 RON daune morale pentru T.V., fratele lui T.A.; 5. 50.000 RON - daune morale pentru T.I., fratele lui T.A.; 6. 30.000 RON - daune materiale pentru B.M.

- mama defunctului B.D.; 7. 450.000 RON - daune morale pentru B.M.; 8. 50.000 RON - daune morale pentru B.N., fratele lui B.D.; 9. 50.000 RON - daune morale pentru B.P., sora lui B.D.; 10.50.000 RON - daune morale pentru B.I., sora lui B.D.; 11.50.000 RON - daune morale pentru B.N., sora lui B.D; 12. 50.000 RON - daune morale pentru C.I., sora lui B.D.; 13. 30.000 RON daune materiale pentru C.L., soția defunctului C.R.; 14. 450.000 RON - daune morale pentru C.L.; 15. 450.000 RON - daune morale pentru C.A., fiul lui C.R.; 16. 450.000 RON - daune morale pentru A.C., fiul lui C.R.; 17. 30.000 RON - daune materiale pentru C.G., soția defunctului C.V.; 18. 450.000 RON - daune morale pentru C.G.; 19. 450.000 RON - daune morale pentru C.I., fiul lui C.V.; 20. 450.000 RON - daune morale pentru G.C., fiica lui C.V.; 21.450.000 RON - daune morale pentru C.N., fiul lui C.V.; 22. 450.000 RON - daune morale pentru C.R., fiica lui C.V.; 23. 450.000 RON - daune morale pentru C.E., mama lui C.V..

A fost obligată pârâta-intimată să plătească reclamanților-apelanți penalități de întârziere la sumele acordate, în cuantum de 0,1 % pe zi de întârziere, începând cu data de 12 mai 2010, până la data plății efective a acestor sume. În motivarea hotărârii, s-a reținut că prima instanță a constatat ca fiind îndeplinite condițiile legale pentru obligarea intimatei pârâte la plata daunelor morale și materiale, stabilind corect situația de fapt, necontestată, dealtfel, nici de către pârâtă, dar a respins ca nedovedite daunele materiale și a admis în parte daunele morale, apreciind că reclamanții au făcut în parte dovada existenței prejudiciului moral.

Spre deosebire de celelalte despăgubiri civile, care presupun un suport probator, instanța de apel a reținut că, în privința daunelor morale nu se poate apela la probe materiale, instanța de judecată fiind singura care, în raport de consecințele, pe orice plan, suferite de partea civilă, trebuia să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze pentru această pierdere suferită, făcând, așadar, o apreciere în concreto a valorii patrimoniale care ar putea compensa prejudiciul moral cauzat, ținând cont de faptul că despăgubirile acordate nu sunt despăgubiri propriu-zise, întrucât nu înlocuiesc o valoare economică, prin altă valoare economică, așa cum o fac despăgubirile pentru repararea prejudiciilor patrimoniale.

În acest context, date fiind legăturile de rudenie dintre reclamanții-apelanți și victimele accidentului, instanța de control judiciar a apreciat că decesul victimelor a fost de natură a provoca acestora prejudicii morale afective, constând în suferințe psihice determinate de dispariția victimelor, astfel încât acordarea despăgubirilor abia dacă le poate aduce unele alinări pentru suferințele încercate. Instanța de apel a constatat că apelanții-reclamanți sunt părinți, copii, frați și soțiile supraviețuitoare ai celor decedați, unii dintre aceștia aflați în întreținerea celor decedați, iar ceilalți aflați în relații de rudenie (copii și soți) și afectivitate foarte strânse (copii, soți, frați, părinți, care locuiau și gospodăreau împreună cu defuncții), iar dispariția prematură, fulgerătoare a rudelor lor a fost de natură a le afecta iremediabil viețile și a le provoca traume psiho-afective greu de surmontat și de compensat.

În raport de aceste considerente, instanța de apel a admis cererile reclamanților-apelanți, a majorat cuantumul daunelor morale acordate reclamanților și a obligat intimata pârâtă, ținând cont și de faptul că totalul despăgubirilor acordate nu depășește limitele de despăgubire ale asiguratului de răspundere civilă auto care, la nivelul anului 2009, erau de 1.500.000 Euro, (conform dispozițiilor art. 24 alin. (3) din Norma emisă de C.S.A. la 7 noiembrie 2008), la plata daunelor morale în cuantumul solicitat de către aceștia.

S-a apreciat că prin probatoriile administrate în fondul cauzei (înscrisuri, audieri de martori) apelanții reclamanți au probat existența prejudiciului material direct cauzat acestora prin cheltuielile efectuate în legătură cu înmormântările și pomenirile creștinești tradiționale ale defuncților, ridicarea de monumente funerare (cruci din marmură, grilaje), după cum aceștia vor mai suporta în continuare, pe o perioadă de șapte ani, slujbele de pomenire aferente religiei creștin ortodoxe, astfel încât suma de 30.000 RON solicitată de către apelanții reclamanți T.I. și T.E. - părinții defunctului T.A., B.M. - mama defunctului B.D., C.L.-soția defunctului C.R., C.G.

- soția defunctului C.V., nu reprezintă o suma exorbitantă ci rezonabilă față de necesitatea efectuării cheltuielilor menționate și raportat la starea materială precară a reclamanților, din declarațiile martorilor reieșind eforturile mari pe care aceștia au fost obligați să le facă pentru a reuși să suporte toate aceste cheltuieli. În ceea ce privește obligația de reparare a prejudiciului material și moral suportat de către reclamanții apelanți, s-a reținut că aceasta revine intimatei pârâte, societate de asigurare emitentă a poliței RCA, conform dispozițiilor art. 49 și 50 din Legea nr. 136/1995 și a dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Norma C.S.A. emisă la 7 noiembrie 2008, aspect ce a fost reținut și de către instanța de fond.

Instanța de apel a acordat și penalități de întârziere aplicate sumelor acordate, în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere, începând cu data de 12 mai 2010, în baza dispozițiilor art. 35 - 37 din Norma C.S.A. din 7 noiembrie 2008, până la data plății efective a sumelor. Împotriva acestei decizii, în termen legal, recurenta-pârâtă SC E. România Asigurare-Reasigurare SA a declarat recurs, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. În motivarea recursului, pârâta a susținut, în esență, corecta reținere a instanței de fond vizând faptul că reclamanții nu au dovedit pretențiile privitoare la despăgubirile pentru cheltuielile materiale ocazionate de înmormântarea ori pomenirea celor decedați.

În opinia sa, soluția instanței de apel este criticabilă sub aspectul cuantumului daunelor materiale care au fost acordate, fără ca reclamanții să facă dovada exactă a sumei solicitate, primind-o chiar și prin cumulare. Referitor la daunele morale, consideră că acestea sunt exagerate, putându-se vorbi chiar despre o îmbogățire fără justă cauză. Prin acordarea despăgubirilor cu caracter compensatoriu pentru prejudiciul nepatrimonial suferit, susține recurenta, este vizată strict suferința pricinuită prin vătămarea integrității corporale a sănătății sau a relațiilor afective ca urmare a decesului și nu conferirea unui grad de satisfacție prin sancționarea pe latură civilă (caracter punitiv) a persoanei responsabile pentru producerea accidentului.

La data de 15 ianuarie 2013 recurenta-pârâtă a depus note de ședință pe care și le-a intitulat „motive de ordine publică", în cuprinsul cărora a invocat viciu de procedură cu pârâta în faza de judecată a apelului, precum și inadmisibilitatea acordării penalităților de întârziere de 0,15 pe zi de întârziere la daune morale, art. 35 - 37 din Norma C.S.A. 20/2008 nefiind aplicabile în ceea ce privește daunele morale. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Reclamanții intimați nu au formulat întâmpinare.

Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs invocate, constată următoarele: Referitor la motivul de recurs privind soluționarea cauzei, în apel, fără îndeplinirea legală a procedurii de citare cu pârâta, se constată că este nelegal, invocat pro cauza și cu rea-credință de avocatul pârâtei, deoarece la fila 83 din dosar, se află citația emisă la data de 20 aprilie 2012, pentru termenul din 14 mai 2012, la care pârâta nu a fost reprezentată, deși pe citație s-a aplicat ștampila SC E. România SA, pe care se menționează numele funcționarului „C.B.", referent, legitimată cu CI seria ... nr… De asemenea, deși dosarul s-a soluționat în fond și apel, cu procedura legal îndeplinită cu pârâta, însă fără ca avocatul pârâtei să fie prezent pentru a pune concluzii, abia cu ocazia soluționării recursului, avocatul pârâtei-recurente, a invocat, în concluziile orale, nelegal, motivul de recurs de ordine publică referitor la competența instanței de fond, apreciind că dosarul trebuia judecat de un complet al secției civile.

Pârâta, societate de asigurări a încheiat polița de asigurare, în calitate de comerciant și în consecință în mod legal reclamanții au învestit instanța comercială cu soluționarea cauzei care are ca obiect răspunderea în temeiul unui contract de asigurare facultativă a unui autovehicul. Cu privire la celelalte motive de recurs, se constată că la data de 15 iunie 2009 a avut loc un accident de circulație, în urma căruia au decedat T.A., B.D., C.R., C.V., (pasageri), precum și B.S., conducătorul autovehiculului D.N., având număr de înmatriculare … Autoturismul proprietatea lui B.S. avea încheiată polița de răspundere civilă auto la SC E. România, Asigurare-Reasigurare SA, cu seria … , nr… Ca urmare a acestui accident, reclamanții, în calitate de ascendenți, descendenți, soți sau frați ori surori ale victimelor, au formulat acțiunea având ca obiect despăgubiri, împotriva pârâtei.

Prin Sentința civilă nr. 8022/2011, precitată, tribunalul a acordat fiecărui reclamant daune morale, respingând cererea privind pretențiile reclamanților referitoare la cheltuieli materiale ocazionate de înmormântarea sau pomenirea celor decedați, cu motivarea că „din chitanțele fiscale ori adeverințele eliberate de preoții parohi nu rezultă cine a plătit produsele, dacă acestea au fost folosite la evenimentele religioase invocate de reclamanți, sau ce sume au fost cheltuite pentru organizarea acestora.

Instanța poate reține că toate familiile celor decedați au organizat slujbele de înmormântare și de pomenire, dar în lipsa unor elemente probatorii din care să rezulte, fără dubiu întinderea cheltuielilor făcute, nu poate privi ca determinat sau determinabil prejudiciul aferent, reclamat de reclamanți". Apelul formulat de reclamanți împotriva Sentinței civile nr. 8022/2011, a fost admis de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă și în consecință, prin Decizia nr. 276 din 1 Iunie 2012, precitată, a schimbat în parte sentința, în sensul că s-a majorat cuantumul daunelor morale, și s-au acordat unora dintre reclamanți daune materiale pentru acoperirea prejudiciului reprezentând cheltuieli de înmormântare și pomenire a victimelor, astfel: - 30.000 RON daune materiale pentru T.I.

și T.E., părinții defunctului T.A.; - 30.000 RON daune materiale pentru B.M., mama defunctului B.D.; - 30.000 RON daune materiale pentru C.L., soția defunctului C.R.; - 30.000 RON daune materiale pentru C.G., soția defunctului C.V. De asemenea, instanța de apel a obligat pârâta și la plata către reclamanți a penalităților la sumele acordate, în cuantum de 0,1% de întârziere, începând cu data de 12 mai 2010, până la data plății efective a acestei sume.

Pentru acordarea daunelor materiale, curtea de apel a apreciat că „prin probatoriile administrate în fondul cauzei (înscrisuri, audieri de martori), reclamanții au probat existența prejudiciului material direct cauzat acestora prin cheltuielile efectuate în legătură cu înmormântările și pomenirile creștinești tradiționale ale defuncților, ridicare de monumente funerare (cruci din marmură, grilaje), după cum aceștia vor mai suporta, în continuare, pe o perioadă de 7 ani, slujbele de pomenire aferente religiei creștin ortodoxe". Referitor la stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului, potrivit dispozițiilor legale în materie și anume Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările din România și Norma din 7 noiembrie 2008 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de circulație, emisă de Comisia de Supraveghere a asigurărilor, ca anexă a Ordinului nr. 20 din 7 noiembrie 2008 al aceleiași comisii, se au în vedere următoarele: - „art.

49, pct. 2 lit. a), în caz de deces se acordă despăgubiri pentru: a) cheltuielile de înmormântare, inclusiv pentru piatra funerară, precum și cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative.

b) cheltuielile cu transportul cadavrului, inclusiv cele de îmbălsămare, probate cu documentele justificative, de la localitatea unde a avut loc decesul, până la localitatea în care se face înmormântarea". Aceste dispoziții legale sunt o exprimare concretă a principiului de drept, ad actori incumbit probatio, precum și o preluare în normă, a dispozițiilor art. 1169 C. civ.: „cel ce face o propunere înaintea judecătorului, trebuie s-o dovedească". Referitor la îndeplinirea condițiilor impuse de legiuitor, pentru acordarea despăgubirilor în cazul decesului, precitate, s-au efectuat, numai cu ocazia soluționării cauzei în fond, cum se precizează expres în considerentele deciziei recurate, probatorii, atât cu documente justificative, cum prevede expres textul cât și cu audierea a patru martori, care au confirmat efectuarea unor cheltuieli de înmormântare, pentru monumente funerare și pomeniri ulterior înmormântării, făcute de rudele defuncților.

Referitor la documentele justificative, trebuie precizat că acestea nu sunt relevante privind cuantumul, plăților și persoanele care au achitat produsele și serviciile, deoarece bonurile fiscale multe în xerocopii ilizibile, nu se coroborează cu opisurile de cheltuieli depuse la dosar doar pentru două din cele cinci victime și anume C.R. Și T.A. De asemenea, la dosar s-au depus două adeverințe eliberate de preotul paroh care atestă efectuarea înmormântării și a pomenirilor ulterioare pentru două din cele cinci persoane decedate și care evident, coroborate cu depozițiile martorilor, probează efectuarea cheltuielilor de înmormântare, însă nu și cuantumul acestora. Față de aceste probatorii, care atestă generic efectuarea cheltuielilor de înmormântare, doar pentru două persoane, este evident că decizia curții de apel privind acordarea cheltuielilor de înmormântare către reclamanții precitați, este nelegală.

Deși este un fapt de notorietate că se fac cheltuieli cu ocazia înmormântării unei persoane, în speță numai pentru două dintre ele s-au depus documente justificative, iar curtea de apel a acordat cheltuieli de înmormântare, sub forma daunelor materiale, în sumă egală de câte 30.000 RON pentru patru dintre decedați. Astfel fiind este evident faptul că pentru acordarea cheltuielilor de înmormântare, în completarea probatoriului generic și insuficient administrat cu ocazia soluționării cauzei în fond, instanța de apel avea obligația să pună în vedere reclamanților, care au beneficiat de asistență avocațială, să efectueze probatorii pentru fiecare din cele patru înmormântări, pentru care s-au solicitat daune materiale, urmând a se stabili persoanele care au suportat prejudiciul privind cheltuielile de înmormântare și cheltuielile ulterioare de pomenire, precum și cuantumul acestora.

Este adevărat că, prin acțiune, s-au solicitat câte 30.000 RON daune materiale pentru cheltuielile de înmormântare pentru patru decedați, dar ulterior la dosar s-au depus, numai pentru doi decedați opis de cheltuieli, în sumă de 1.973,19 RON și respectiv 818,06 RON și în consecință în mod nelegal curtea de apel a acordat plus petita, de două ori și anume odată pentru că suma de 30.000 RON s-a acordat, global pentru patru înmormântări și a doua oară în sensul că a acordat 30.000 RON deși s-au depus documente justificative pentru sume mai mici. De asemenea, în mod nelegal curtea de apel a acordat aceeași sumă cu titlu de cheltuieli de înmormântare - 30.000 RON - pentru fiecare din cei patru decedați, pentru care s-au solicitat daune materiale, fără suport probator privind două înmormântări și anume cele ale defuncților B.D.

și C.V., motivând, tot nelegal, că sumele acordate cu titlu de daune materiale, se acordă și pentru slujbele de pomenire „care se vor suporta în continuare, pe o perioadă de șapte ani, potrivit religiei creștin-ortodoxe". Așadar, deși nu a stabilit, în mod legal, cuantumul daunelor materiale pentru fiecare persoană decedată, ci a acordat aceeași sumă, global, pentru fiecare din cele patru înmormântări, mai mult, instanța de apel a acordat despăgubiri și pentru prejudicii viitoare. În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că recursul este fondat și în consecință urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să admită recursul și să caseze decizia, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la curtea de apel.

Casarea deciziei, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, se impune în vederea administrării de probe, în completarea celor de la fond, pentru a se stabili cheltuielile de înmormântare efectuate pentru fiecare decedat precum și persoanele care au suportat aceste cheltuieli, urmând ca acestea să fie acordate diferențiat și nu global; în acest sens instanța de apel urmează să pună în vedere reclamanților să efectueze probatorii pentru dovedirea petitului de cerere prin care s-au solicitat 30.000 RON daune materiale, pentru fiecare din cele patru înmormântări. În vederea asigurării unei judecăți unitare, potrivit dispozițiilor art. 312 (3) C. proc. civ. Înalta Curte apreciază că se impune casarea în totalitate a deciziei, urmând ca în rejudecare să se aibă în vedere toate susținerile părților din motivele de recurs și concluziile scrise ca apărări pe fondul cauzei.

În raport de soluția adoptată, motivul de recurs referitor la acordarea penalităților de întârziere nu mai necesită a fi analizat, potrivit principiului accesorium sequitur principalem, deoarece soluția privind acordarea penalităților și a datei de la care se datorează, urmează a se adopta în raport de soluționarea cererilor principale privind acordarea daunelor morale și materiale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC E. România Asigurare-Reasigurare SA Voluntari împotriva Deciziei civile nr. 276 din 1 Iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2013. Procesat de GGC - LM