ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1298/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1298/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând asupra

recursului, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a VI-a comercială, sub nr. 24399/3/2010, din 17

mai 2010, reclamanții T.I., T.E., T.I., B.M., B.N., B.P., B.I., B.N., C.I.,

C.L., C.A., A.C., C.G., C.I., G.C., C.N., C.R. și C.E., au chemat în judecată

pe pârâta SC E. România Asigurare - Reasigurare SA, solicitând instanței ca

prin sentința ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plată sumelor de

30.000 RON daune materiale către T.I., T.E., B.M., C.L. și C.G.; - 450.000 RON

daune morale către T.I., T.E., T.V., T.I., B.M., C.L., C.A., A.C., C.G., C.I.,

G.C., C.N., C.R. și C.E.; - 50.000 RON daune morale către T.V., T.I., B.N.,

B.P., B.I., B.N. și C.I., toate sumele corespunzând prejudiciilor suferite de

reclamanți ca urmare a accidentului rutier din data de 15 iunie 2009, soldat cu

decesul rudelor acestora, precum și la plata penalităților de întârziere de

0,1% calculat asupra sumelor menționate, pentru fiecare zi de întârziere,

începând din data de 12 mai 2010.

Prin Sentința

comercială nr. 8022 din 14 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul București,

secția a VI-a comercială a fost admisă în parte cererea reclamanților și a fost

obligată pârâta să plătească fiecăruia dintre reclamanții T.I., T.E., B.M.,

C.L., C.A., A.C., C.G., C.I., G.C., C.N., C.R. și C.E. suma de 100.000 RON

despăgubiri pentru daune morale.

A fost obligată

pârâta să plătească fiecăruia dintre reclamanții T.V., T.I., B.N., B.P., B.I.,

B.N. și C.I. suma de 30.000 RON despăgubiri pentru daune morale.

Au fost respinse

celelalte pretenții.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut, în esență, că starea de fapt expusă în

cererea de chemare în judecată este, inclusiv în ceea ce privește existența

poliței de asigurare de răspundere civilă, producerea evenimentului rutier și procedurile

penale parcurse, necontestată de către pârâtă, litigiul punând în discuție doar

verificarea existenței elementelor răspunderii civile delictuale, coroborate cu

prevederile speciale din materia asigurărilor de răspundere civilă obligatorie.

S-a constatat că

solicitările de despăgubire formulate de către reclamanți și depuse la

societatea de asigurare pârâtă nu au primit vreun răspuns din partea acesteia.

Tribunalul a apreciat

ca fiind dovedită existența cerințelor legate de caracterul ilicit al faptei

lui B.S., asigurat de răspundere civilă auto la pârâta SC E. România

Asigurare-Reasigurare SA, în momentul producerii evenimentului rutier soldat cu

decesul lui C.R., B.D., B.S., C.V. și T.A., rude sau soți ale persoanelor

reclamante, precum și condiția caracterului cert actual și determinat al unei

părți a prejudiciului moral reclamant de acestea.

Statuând asupra

elementelor răspunderii civile delictuale a pârâtei, instanța de fond a

considerat că reclamanții au făcut în parte dovada existenței prejudiciului

moral clamat, a cărui întindere instanța a înțeles să o stabilească, în funcție

și de gradul de rudenie și de apropiere dintre reclamanți și defuncți, la

sumele de 100.000 RON și, respectiv 30.000 RON.

Instanța a apreciat

că reclamanții nu au dovedit pretențiile privitoare la despăgubirile pentru

cheltuielile materiale ocazionate de înmormântarea ori pomenirea celor

decedați, din chitanțele fiscale depuse, ori adeverințele eliberate de preoții

parohi, nerezultând în mod univoc cine a plătit produsele, dacă acestea au fost

folosite la evenimentele religioase amintite sau ce sume au fost cheltuite

pentru organizarea acestora, lipsa unor elemente probatorii neputând privi ca

determinat sau nedeterminat prejudiciul aferent, clamat de reclamanți.

A fost apreciată ca

neîntemeiată și solicitarea de obligare a pârâtei la plata penalităților de

întârziere, motivat de faptul că dreptul reclamanților la despăgubire pentru

prejudiciul moral încercat nu s-a născut anterior învestirii instanței, ci se

naște în temeiul hotărârii astfel încât, nefiind scadentă, obligația

corespunzătoare nu poate constitui punct de plecare pentru calculul unor

penalități de întârziere.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel reclamanții T.I., T.E., T.V., T.I., C.G., C.I., G.C.,

C.N., C.R., C.E., C.L., A.C., C.A., B.M., B.N., B.P., B.I., B.N. și C.I., care,

prin Decizia civilă nr. 276 din 1 Iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a V-a civilă, a fost admis. A fost schimbată în parte

sentința comercială atacată, în sensul ca a fost admisă în tot cererea de

chemare în judecată și a fost obligată pârâta-intimată să plătească

reclamanților-apelanți daune materiale și morale, după cum urmează:

materiale pentru T.I. și T.E. - părinții defunctului T.A.;

2. 450.000 RON -

daune morale pentru T.I., tatăl lui T.A.;

3. 450.000 RON -

daune morale pentru T.E., mama lui T.A.;

morale pentru T.V., fratele lui T.A.;

morale pentru T.I., fratele lui T.A.;

materiale pentru B.M. - mama defunctului B.D.;

7. 450.000 RON -

daune morale pentru B.M.;

morale pentru B.N., fratele lui B.D.;

morale pentru B.P., sora lui B.D.;

10.50.000 RON - daune

morale pentru B.I., sora lui B.D.; 11.50.000 RON - daune morale pentru B.N.,

sora lui B.D;

12. 50.000 RON -

daune morale pentru C.I., sora lui B.D.;

materiale pentru C.L., soția defunctului C.R.;

14. 450.000 RON -

daune morale pentru C.L.;

15. 450.000 RON -

daune morale pentru C.A., fiul lui C.R.;

16. 450.000 RON -

daune morale pentru A.C., fiul lui C.R.;

17. 30.000 RON -

daune materiale pentru C.G., soția defunctului C.V.;

18. 450.000 RON -

daune morale pentru C.G.;

19. 450.000 RON -

daune morale pentru C.I., fiul lui C.V.;

20. 450.000 RON -

daune morale pentru G.C., fiica lui C.V.;

21.450.000 RON -

daune morale pentru C.N., fiul lui C.V.;

22. 450.000 RON -

daune morale pentru C.R., fiica lui C.V.;

23. 450.000 RON -

daune morale pentru C.E., mama lui C.V..

A fost obligată

pârâta-intimată să plătească reclamanților-apelanți penalități de întârziere la

sumele acordate, în cuantum de 0,1 % pe zi de întârziere, începând cu data de

12 mai 2010, până la data plății efective a acestor sume.

În motivarea

hotărârii, s-a reținut că prima instanță a constatat ca fiind îndeplinite

condițiile legale pentru obligarea intimatei pârâte la plata daunelor morale și

materiale, stabilind corect situația de fapt, necontestată, dealtfel, nici de

către pârâtă, dar a respins ca nedovedite daunele materiale și a admis în parte

daunele morale, apreciind că reclamanții au făcut în parte dovada existenței

prejudiciului moral.

Spre deosebire de

celelalte despăgubiri civile, care presupun un suport probator, instanța de

apel a reținut că, în privința daunelor morale nu se poate apela la probe

materiale, instanța de judecată fiind singura care, în raport de consecințele,

pe orice plan, suferite de partea civilă, trebuia să aprecieze o anumită sumă

globală care să compenseze pentru această pierdere suferită, făcând, așadar, o

apreciere în concreto a valorii patrimoniale care ar putea compensa prejudiciul

moral cauzat, ținând cont de faptul că despăgubirile acordate nu sunt

despăgubiri propriu-zise, întrucât nu înlocuiesc o valoare economică, prin altă

valoare economică, așa cum o fac despăgubirile pentru repararea prejudiciilor

patrimoniale.

În acest context,

date fiind legăturile de rudenie dintre reclamanții-apelanți și victimele

accidentului, instanța de control judiciar a apreciat că decesul victimelor a

fost de natură a provoca acestora prejudicii morale afective, constând în

suferințe psihice determinate de dispariția victimelor, astfel încât acordarea

despăgubirilor abia dacă le poate aduce unele alinări pentru suferințele

încercate.

Instanța de apel a

constatat că apelanții-reclamanți sunt părinți, copii, frați și soțiile

supraviețuitoare ai celor decedați, unii dintre aceștia aflați în întreținerea

celor decedați, iar ceilalți aflați în relații de rudenie (copii și soți) și

afectivitate foarte strânse (copii, soți, frați, părinți, care locuiau și

gospodăreau împreună cu defuncții), iar dispariția prematură, fulgerătoare a

rudelor lor a fost de natură a le afecta iremediabil viețile și a le provoca

traume psiho-afective greu de surmontat și de compensat.

În raport de aceste

considerente, instanța de apel a admis cererile reclamanților-apelanți, a

majorat cuantumul daunelor morale acordate reclamanților și a obligat intimata

pârâtă, ținând cont și de faptul că totalul despăgubirilor acordate nu

depășește limitele de despăgubire ale asiguratului de răspundere civilă auto

care, la nivelul anului 2009, erau de 1.500.000 Euro, (conform dispozițiilor

art. 24 alin. (3) din Norma emisă de C.S.A. la 7 noiembrie 2008), la plata

daunelor morale în cuantumul solicitat de către aceștia.

S-a apreciat că prin

probatoriile administrate în fondul cauzei (înscrisuri, audieri de martori)

apelanții reclamanți au probat existența prejudiciului material direct cauzat

acestora prin cheltuielile efectuate în legătură cu înmormântările și

pomenirile creștinești tradiționale ale defuncților, ridicarea de monumente

funerare (cruci din marmură, grilaje), după cum aceștia vor mai suporta în

continuare, pe o perioadă de șapte ani, slujbele de pomenire aferente religiei

creștin ortodoxe, astfel încât suma de 30.000 RON solicitată de către apelanții

reclamanți T.I. și T.E. - părinții defunctului T.A., B.M. - mama defunctului

B.D., C.L.-soția defunctului C.R., C.G. - soția defunctului C.V., nu reprezintă

o suma exorbitantă ci rezonabilă față de necesitatea efectuării cheltuielilor

menționate și raportat la starea materială precară a reclamanților, din

declarațiile martorilor reieșind eforturile mari pe care aceștia au fost

obligați să le facă pentru a reuși să suporte toate aceste cheltuieli.

În ceea ce privește

obligația de reparare a prejudiciului material și moral suportat de către

reclamanții apelanți, s-a reținut că aceasta revine intimatei pârâte, societate

de asigurare emitentă a poliței RCA, conform dispozițiilor art. 49 și 50 din

Legea nr. 136/1995 și a dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Norma C.S.A. emisă

la 7 noiembrie 2008, aspect ce a fost reținut și de către instanța de fond.

Instanța de apel a

acordat și penalități de întârziere aplicate sumelor acordate, în cuantum de

0,1% pe zi de întârziere, începând cu data de 12 mai 2010, în baza

dispozițiilor art. 35 - 37 din Norma C.S.A. din 7 noiembrie 2008, până la data

plății efective a sumelor.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, recurenta-pârâtă SC E. România Asigurare-Reasigurare

SA a declarat recurs, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ.

În motivarea

recursului, pârâta a susținut, în esență, corecta reținere a instanței de fond

vizând faptul că reclamanții nu au dovedit pretențiile privitoare la

despăgubirile pentru cheltuielile materiale ocazionate de înmormântarea ori

pomenirea celor decedați.

În opinia sa, soluția

instanței de apel este criticabilă sub aspectul cuantumului daunelor materiale

care au fost acordate, fără ca reclamanții să facă dovada exactă a sumei

solicitate, primind-o chiar și prin cumulare.

Referitor la daunele

morale, consideră că acestea sunt exagerate, putându-se vorbi chiar despre o

îmbogățire fără justă cauză.

Prin acordarea

despăgubirilor cu caracter compensatoriu pentru prejudiciul nepatrimonial

suferit, susține recurenta, este vizată strict suferința pricinuită prin

vătămarea integrității corporale a sănătății sau a relațiilor afective ca

urmare a decesului și nu conferirea unui grad de satisfacție prin sancționarea

pe latură civilă (caracter punitiv) a persoanei responsabile pentru producerea

accidentului.

La data de 15

ianuarie 2013 recurenta-pârâtă a depus note de ședință pe care și le-a

intitulat „motive de ordine publică", în cuprinsul cărora a invocat viciu

de procedură cu pârâta în faza de judecată a apelului, precum și

inadmisibilitatea acordării penalităților de întârziere de 0,15 pe zi de

întârziere la daune morale, art. 35 - 37 din Norma C.S.A. 20/2008 nefiind

aplicabile în ceea ce privește daunele morale. În drept, au fost invocate

dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Reclamanții intimați

nu au formulat întâmpinare.

Înalta Curte,

analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs

invocate, constată următoarele:

Referitor la motivul

de recurs privind soluționarea cauzei, în apel, fără îndeplinirea legală a

procedurii de citare cu pârâta, se constată că este nelegal, invocat pro cauza

și cu rea-credință de avocatul pârâtei, deoarece la fila 83 din dosar, se află

citația emisă la data de 20 aprilie 2012, pentru termenul din 14 mai 2012, la

care pârâta nu a fost reprezentată, deși pe citație s-a aplicat ștampila SC E.

România SA, pe care se menționează numele funcționarului „C.B.", referent,

legitimată cu CI seria ... nr. ............ .

De asemenea, deși

dosarul s-a soluționat în fond și apel, cu procedura legal îndeplinită cu

pârâta, însă fără ca avocatul pârâtei să fie prezent pentru a pune concluzii,

abia cu ocazia soluționării recursului, avocatul pârâtei-recurente, a invocat,

în concluziile orale, nelegal, motivul de recurs de ordine publică referitor la

competența instanței de fond, apreciind că dosarul trebuia judecat de un

complet al secției civile. Pârâta, societate de asigurări a încheiat polița de

asigurare, în calitate de comerciant și în consecință în mod legal reclamanții

au învestit instanța comercială cu soluționarea cauzei care are ca obiect

răspunderea în temeiul unui contract de asigurare facultativă a unui

autovehicul.

Cu privire la

celelalte motive de recurs, se constată că la data de 15 iunie 2009 a avut loc

un accident de circulație, în urma căruia au decedat T.A., B.D., C.R., C.V.,

(pasageri), precum și B.S., conducătorul autovehiculului D.N., având număr de

înmatriculare .......... Autoturismul proprietatea lui B.S. avea încheiată

polița de răspundere civilă auto la SC E. România, Asigurare-Reasigurare SA, cu

seria ........., nr. ......... .

Ca urmare a acestui

accident, reclamanții, în calitate de ascendenți, descendenți, soți sau frați

ori surori ale victimelor, au formulat acțiunea având ca obiect despăgubiri,

împotriva pârâtei.

Prin Sentința civilă

nr. 8022/2011, precitată, tribunalul a acordat fiecărui reclamant daune morale,

respingând cererea privind pretențiile reclamanților referitoare la cheltuieli

materiale ocazionate de înmormântarea sau pomenirea celor decedați, cu

motivarea că „din chitanțele fiscale ori adeverințele eliberate de preoții

parohi nu rezultă cine a plătit produsele, dacă acestea au fost folosite la

evenimentele religioase invocate de reclamanți, sau ce sume au fost cheltuite

pentru organizarea acestora. Instanța poate reține că toate familiile celor

decedați au organizat slujbele de înmormântare și de pomenire, dar în lipsa

unor elemente probatorii din care să rezulte, fără dubiu întinderea

cheltuielilor făcute, nu poate privi ca determinat sau determinabil prejudiciul

aferent, reclamat de reclamanți".

Apelul formulat de

reclamanți împotriva Sentinței civile nr. 8022/2011, a fost admis de Curtea de

Apel București, secția a V-a civilă și în consecință, prin Decizia nr. 276 din

1 Iunie 2012, precitată, a schimbat în parte sentința, în sensul că s-a majorat

cuantumul daunelor morale, și s-au acordat unora dintre reclamanți daune

materiale pentru acoperirea prejudiciului reprezentând cheltuieli de

înmormântare și pomenire a victimelor, astfel:

- 30.000 RON daune

materiale pentru T.I. și T.E., părinții defunctului T.A.;

- 30.000 RON daune

materiale pentru B.M., mama defunctului B.D.;

- 30.000 RON daune

materiale pentru C.L., soția defunctului C.R.;

- 30.000 RON daune

materiale pentru C.G., soția defunctului C.V.

De asemenea, instanța

de apel a obligat pârâta și la plata către reclamanți a penalităților la sumele

acordate, în cuantum de 0,1% de întârziere, începând cu data de 12 mai 2010,

până la data plății efective a acestei sume.

Pentru acordarea

daunelor materiale, curtea de apel a apreciat că „prin probatoriile

administrate în fondul cauzei (înscrisuri, audieri de martori), reclamanții au

probat existența prejudiciului material direct cauzat acestora prin

cheltuielile efectuate în legătură cu înmormântările și pomenirile creștinești

tradiționale ale defuncților, ridicare de monumente funerare (cruci din

marmură, grilaje), după cum aceștia vor mai suporta, în continuare, pe o

perioadă de 7 ani, slujbele de pomenire aferente religiei creștin

ortodoxe".

Referitor la

stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului,

potrivit dispozițiilor legale în materie și anume Legea nr. 136/1995 privind

asigurările și reasigurările din România și Norma din 7 noiembrie 2008 privind

asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin

accidente de circulație, emisă de Comisia de Supraveghere a asigurărilor, ca

anexă a Ordinului nr. 20 din 7 noiembrie 2008 al aceleiași comisii, se au în

vedere următoarele:

- „art. 49, pct. 2

lit. a), în caz de deces se acordă despăgubiri pentru:

a) cheltuielile de

înmormântare, inclusiv pentru piatra funerară, precum și cele efectuate cu

îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative.

b) cheltuielile cu

transportul cadavrului, inclusiv cele de îmbălsămare, probate cu documentele

justificative, de la localitatea unde a avut loc decesul, până la localitatea

în care se face înmormântarea".

Aceste dispoziții

legale sunt o exprimare concretă a principiului de drept, ad actori incumbit

probatio, precum și o preluare în normă, a dispozițiilor art. 1169 C. civ.:

„cel ce face o propunere înaintea judecătorului, trebuie s-o dovedească".

Referitor la

îndeplinirea condițiilor impuse de legiuitor, pentru acordarea despăgubirilor

în cazul decesului, precitate, s-au efectuat, numai cu ocazia soluționării

cauzei în fond, cum se precizează expres în considerentele deciziei recurate,

probatorii, atât cu documente justificative, cum prevede expres textul cât și

cu audierea a patru martori, care au confirmat efectuarea unor cheltuieli de

înmormântare, pentru monumente funerare și pomeniri ulterior înmormântării,

făcute de rudele defuncților.

Referitor la

documentele justificative, trebuie precizat că acestea nu sunt relevante

privind cuantumul, plăților și persoanele care au achitat produsele și

serviciile, deoarece bonurile fiscale multe în xerocopii ilizibile, nu se

coroborează cu opisurile de cheltuieli depuse la dosar doar pentru două din

cele cinci victime și anume C.R. Și T.A.

De asemenea, la dosar

s-au depus două adeverințe eliberate de preotul paroh care atestă efectuarea

înmormântării și a pomenirilor ulterioare pentru două din cele cinci persoane

decedate și care evident, coroborate cu depozițiile martorilor, probează

efectuarea cheltuielilor de înmormântare, însă nu și cuantumul acestora.

Față de aceste

probatorii, care atestă generic efectuarea cheltuielilor de înmormântare, doar

pentru două persoane, este evident că decizia curții de apel privind acordarea

cheltuielilor de înmormântare către reclamanții precitați, este nelegală.

Deși este un fapt de

notorietate că se fac cheltuieli cu ocazia înmormântării unei persoane, în

speță numai pentru două dintre ele s-au depus documente justificative, iar

curtea de apel a acordat cheltuieli de înmormântare, sub forma daunelor

materiale, în sumă egală de câte 30.000 RON pentru patru dintre decedați.

Astfel fiind este

evident faptul că pentru acordarea cheltuielilor de înmormântare, în completarea

probatoriului generic și insuficient administrat cu ocazia soluționării cauzei

în fond, instanța de apel avea obligația să pună în vedere reclamanților, care

au beneficiat de asistență avocațială, să efectueze probatorii pentru fiecare

din cele patru înmormântări, pentru care s-au solicitat daune materiale, urmând

a se stabili persoanele care au suportat prejudiciul privind cheltuielile de

înmormântare și cheltuielile ulterioare de pomenire, precum și cuantumul

acestora.

Este adevărat că,

prin acțiune, s-au solicitat câte 30.000 RON daune materiale pentru

cheltuielile de înmormântare pentru patru decedați, dar ulterior la dosar s-au

depus, numai pentru doi decedați opis de cheltuieli, în sumă de 1.973,19 RON și

respectiv 818,06 RON și în consecință în mod nelegal curtea de apel a acordat

plus petita, de două ori și anume odată pentru că suma de 30.000 RON s-a

acordat, global pentru patru înmormântări și a doua oară în sensul că a acordat

30.000 RON deși s-au depus documente justificative pentru sume mai mici.

De asemenea, în mod

nelegal curtea de apel a acordat aceeași sumă cu titlu de cheltuieli de

înmormântare - 30.000 RON - pentru fiecare din cei patru decedați, pentru care

s-au solicitat daune materiale, fără suport probator privind două înmormântări

și anume cele ale defuncților B.D. și C.V., motivând, tot nelegal, că sumele

acordate cu titlu de daune materiale, se acordă și pentru slujbele de pomenire

„care se vor suporta în continuare, pe o perioadă de șapte ani, potrivit

religiei creștin-ortodoxe".

Așadar, deși nu a

stabilit, în mod legal, cuantumul daunelor materiale pentru fiecare persoană

decedată, ci a acordat aceeași sumă, global, pentru fiecare din cele patru

înmormântări, mai mult, instanța de apel a acordat despăgubiri și pentru prejudicii

viitoare.

În raport de aceste

considerente, Înalta Curte constată că recursul este fondat și în consecință

urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să admită recursul și să

caseze decizia, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la curtea de apel.

Casarea deciziei, cu

trimiterea cauzei spre rejudecare, se impune în vederea administrării de probe,

în completarea celor de la fond, pentru a se stabili cheltuielile de

înmormântare efectuate pentru fiecare decedat precum și persoanele care au suportat

aceste cheltuieli, urmând ca acestea să fie acordate diferențiat și nu global;

în acest sens instanța de apel urmează să pună în vedere reclamanților să

efectueze probatorii pentru dovedirea petitului de cerere prin care s-au

solicitat 30.000 RON daune materiale, pentru fiecare din cele patru

înmormântări.

În vederea asigurării

unei judecăți unitare, potrivit dispozițiilor art. 312 (3) C. proc. civ. Înalta

Curte apreciază că se impune casarea în totalitate a deciziei, urmând ca în

rejudecare să se aibă în vedere toate susținerile părților din motivele de

recurs și concluziile scrise ca apărări pe fondul cauzei.

În raport de soluția

adoptată, motivul de recurs referitor la acordarea penalităților de întârziere

nu mai necesită a fi analizat, potrivit principiului accesorium sequitur

principalem, deoarece soluția privind acordarea penalităților și a datei de la

care se datorează, urmează a se adopta în raport de soluționarea cererilor

principale privind acordarea daunelor morale și materiale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta SC E. România Asigurare-Reasigurare SA Voluntari împotriva

Deciziei civile nr. 276 din 1 Iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a V-a civilă, casează decizia atacată și trimite cauza spre

rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 martie 2013.

Procesat de GGC - LM