ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1059/2013

Asupra contestației

în anulare de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei

instanțe la data de 5 octombrie 2012 și motivată la data de 8 ianuarie 2013,

contestatorul Z.T. a solicitat anularea Deciziei nr. 3594 din 25 septembrie

2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă,

susținând în esență că deși la termenul la care s-a judecat recursul a formulat

o cerere de amânare a judecării cauzei pentru a i se încuviința asistența

juridică gratuită, instanța de recurs i-a respins această cerere și s-a

pronunțat asupra excepției inadmisibilității căii de atac. Instanța de recurs

ar fi trebuit să se pronunțe asupra fondului recursului, pe baza probelor

depuse la dosar și nicidecum să constate inadmisibilitatea recursului.

Examinând Decizia nr.

3594 din 25 septembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a

II-a civilă, prin prisma motivelor de contestație în anulare invocate, Înalta

Curte constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1507

din 9 noiembrie 2011 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondată contestația în anulare

formulată de contestatorul Z.T. împotriva Deciziei nr. 132 din 8 februarie 2011

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze

cu minori și de familie în Dosarul nr. 9264/4/2007 prin care a fost soluționat

recursul aceleiași părți împotriva Deciziei nr. 1216 din 13 noiembrie 2009 a

Tribunalului București, secția a V-a civilă.

Împotriva Deciziei

nr. 1507 din 9 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, a formulat recurs

contestatorul Z.T., criticând-o pentru nelegalitate.

La termenul de

judecată din data de 25 septembrie 2012, Înalta Curte a invocat din oficiu

excepția inadmisibilității recursului și, în raport de dispozițiile art. 137 C.

proc. civ., a analizat-o cu prioritate, constatând că este întemeiată.

Din examinarea

considerentelor deciziei din recurs rezultă că instanța supremă a constatat că

Decizia nr. 1507 din 9 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a VII-a civilă, prin care a fost soluționată contestația în anulare

formulată de contestatorul Z.T. este o hotărâre irevocabilă în sensul art. 377

alin. (2) pct. 5 C. proc. civ., care nu se încadrează între hotărârile

menționate de art. 299 alin. (1) C. proc. civ., ce pot fi atacate cu recurs.

Ca urmare, întrucât

decizia recurată este o hotărâre irevocabilă, în raport de dispozițiile art.

377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte a constatat că recursul

formulat de contestatorul Z.T. este inadmisibil având în vedere dispozițiile

art. 320 alin. (3) și art. 299 alin. (1) C. proc. civ.

Analizând contestația

în anulare dedusă judecății, Înalta Curte urmează a o respinge pentru

următoarele considerente:

Prealabil examinării

contestației în anulare pe fond, se impune precizarea, față de apărările

formulate de intimată că, pentru a fi admisibilă contestația în anulare

întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ. este necesar a fi îndeplinită

condiția care vizează doar obiectul contestației speciale, în sensul că pe

calea ei se poate urmări numai desființarea hotărârilor pronunțate de instanțe

de recurs, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când

instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din

greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

În cauză, se poate

observa că decizia supusă contestației în anulare este pronunțată de o instanță

de recurs, iar criticile formulate de contestator se circumscriu, cel puțin

formal, motivului de contestație în anulare prevăzut de art. 318 C. proc. civ.

Art. 318 teza I C.

proc. civ. reglementează drept motiv de contestație în anulare specială

săvârșirea unei greșeli materiale la dezlegarea recursului.

Textul are în vedere

greșelile materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării

recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului

sau reaprecierea probelor.

Intră în această

categorie și neobservarea de către instanță a unui act de procedură cu privire

la care nu s-a făcut nicio judecată și care a determinat soluția pronunțată.

Când instanța a cunoscut existența și conținutul actului și a făcut asupra lui

o apreciere, nu mai poate fi vorba despre o greșeală materială în sensul art.

318 C. proc. civ., ci despre o eventuală greșeală de judecată, care nu intră

sub incidența art. 318 C. proc. civ., neputând fi valorificată în calea de

retractare a contestației în anulare.

În speță,

contestatorul invocă pretinse greșeli de judecată, respectiv de apreciere a

probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale de drept substanțial sau

procedural, or, astfel de critici, care presupun o verificare și reevaluare a

probatoriilor administrate și a dispozițiilor legale incidente raportului

juridic dedus judecății, se circumscriu sferei greșelilor de judecată și nu erorilor

materiale, în înțelesul dispoziției art. 318 C. proc. civ., caz în care nu pot

fi verificate pe calea contestației în anulare.

Prin urmare, ceea ce

solicită contestatorul în cadrul contestației în anulare ar duce la o

rejudecare a cauzei, ceea ce nu este posibil, iar aspectele invocate de

contestator nu sunt susceptibile de reevaluare în contextul acestei căi

extraordinare de atac, deoarece dacă s-ar proceda astfel, s-ar deschide calea

recursului la recurs, ceea ce este inadmisibil.

Așa fiind, pentru considerentele

de drept arătate, Înalta Curte va respinge contestația dedusă judecății.

Se va face aplicarea

art. 274 C. proc. civ., în sensul obligării contestatorului la plata

cheltuielilor de judecată către intimații P.A.O. și P.D.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația

în anulare formulată de contestatorul Z.T. împotriva Deciziei nr. 3594 din 25

septembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a

II-a civilă.

Obligă pe

contestatorul Z.T. la plata sumei de 1.000 RON reprezentând cheltuieli de

judecată către intimații P.A.O. și P.D.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 martie 2013.

Procesat de GGC - AS