ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1059/2013

Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 5 octombrie 2012 și motivată la data de 8 ianuarie 2013, contestatorul Z.T. a solicitat anularea Deciziei nr. 3594 din 25 septembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, susținând în esență că deși la termenul la care s-a judecat recursul a formulat o cerere de amânare a judecării cauzei pentru a i se încuviința asistența juridică gratuită, instanța de recurs i-a respins această cerere și s-a pronunțat asupra excepției inadmisibilității căii de atac. Instanța de recurs ar fi trebuit să se pronunțe asupra fondului recursului, pe baza probelor depuse la dosar și nicidecum să constate inadmisibilitatea recursului.

Examinând Decizia nr. 3594 din 25 septembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin prisma motivelor de contestație în anulare invocate, Înalta Curte constată următoarele: Prin Decizia nr. 1507 din 9 noiembrie 2011 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul Z.T. împotriva Deciziei nr. 132 din 8 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în Dosarul nr. 9264/4/2007 prin care a fost soluționat recursul aceleiași părți împotriva Deciziei nr. 1216 din 13 noiembrie 2009 a Tribunalului București, secția a V-a civilă.

Împotriva Deciziei nr. 1507 din 9 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, a formulat recurs contestatorul Z.T., criticând-o pentru nelegalitate. La termenul de judecată din data de 25 septembrie 2012, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția inadmisibilității recursului și, în raport de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., a analizat-o cu prioritate, constatând că este întemeiată. Din examinarea considerentelor deciziei din recurs rezultă că instanța supremă a constatat că Decizia nr. 1507 din 9 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă, prin care a fost soluționată contestația în anulare formulată de contestatorul Z.T. este o hotărâre irevocabilă în sensul art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc.

civ., care nu se încadrează între hotărârile menționate de art. 299 alin. (1) C. proc. civ., ce pot fi atacate cu recurs. Ca urmare, întrucât decizia recurată este o hotărâre irevocabilă, în raport de dispozițiile art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte a constatat că recursul formulat de contestatorul Z.T. este inadmisibil având în vedere dispozițiile art. 320 alin. (3) și art. 299 alin. (1) C. proc. civ. Analizând contestația în anulare dedusă judecății, Înalta Curte urmează a o respinge pentru următoarele considerente: Prealabil examinării contestației în anulare pe fond, se impune precizarea, față de apărările formulate de intimată că, pentru a fi admisibilă contestația în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc.

civ. este necesar a fi îndeplinită condiția care vizează doar obiectul contestației speciale, în sensul că pe calea ei se poate urmări numai desființarea hotărârilor pronunțate de instanțe de recurs, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare. În cauză, se poate observa că decizia supusă contestației în anulare este pronunțată de o instanță de recurs, iar criticile formulate de contestator se circumscriu, cel puțin formal, motivului de contestație în anulare prevăzut de art. 318 C. proc. civ. Art. 318 teza I C. proc. civ.

reglementează drept motiv de contestație în anulare specială săvârșirea unei greșeli materiale la dezlegarea recursului. Textul are în vedere greșelile materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor. Intră în această categorie și neobservarea de către instanță a unui act de procedură cu privire la care nu s-a făcut nicio judecată și care a determinat soluția pronunțată. Când instanța a cunoscut existența și conținutul actului și a făcut asupra lui o apreciere, nu mai poate fi vorba despre o greșeală materială în sensul art. 318 C. proc. civ., ci despre o eventuală greșeală de judecată, care nu intră sub incidența art. 318 C. proc.

civ., neputând fi valorificată în calea de retractare a contestației în anulare. În speță, contestatorul invocă pretinse greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale de drept substanțial sau procedural, or, astfel de critici, care presupun o verificare și reevaluare a probatoriilor administrate și a dispozițiilor legale incidente raportului juridic dedus judecății, se circumscriu sferei greșelilor de judecată și nu erorilor materiale, în înțelesul dispoziției art. 318 C. proc. civ., caz în care nu pot fi verificate pe calea contestației în anulare. Prin urmare, ceea ce solicită contestatorul în cadrul contestației în anulare ar duce la o rejudecare a cauzei, ceea ce nu este posibil, iar aspectele invocate de contestator nu sunt susceptibile de reevaluare în contextul acestei căi extraordinare de atac, deoarece dacă s-ar proceda astfel, s-ar deschide calea recursului la recurs, ceea ce este inadmisibil.

Așa fiind, pentru considerentele de drept arătate, Înalta Curte va respinge contestația dedusă judecății. Se va face aplicarea art. 274 C. proc. civ., în sensul obligării contestatorului la plata cheltuielilor de judecată către intimații P.A.O. și P.D.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul Z.T. împotriva Deciziei nr. 3594 din 25 septembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă. Obligă pe contestatorul Z.T. la plata sumei de 1.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimații P.A.O. și P.D. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 martie 2013. Procesat de GGC - AS