ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7747/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Hotărârea nr. 5 din 1 iulie 2013, Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a României a respins ca nefondată contestația formulată de Banca Cooperatistă Victoria București, cu consecința menținerii Raportului de supraveghere înregistrat la instituția de credit cu nr. 784 din 16 mai 2013. Pentru a hotărî astfel, Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a României a reținut următoarele: Prin Contestația înregistrată la Banca Națională a României cu nr. 933 din 5 iunie 2013, Banca Cooperatistă Victoria București a susținut că aspectele reținute în raportul de supraveghere la pag.

3 alin. (3), potrivit cărora „… în perioada 1 ianuarie 2012 - 31 martie 2013 au fost efectuate un număr de 417 operațiuni de retragere părți sociale (pentru un număr de 408 de membri cooperatori) în valoare de 305.940 RON aferente membrilor care înregistrau credite în sold la 31 ianuarie 2012”, nu corespund realității întrucât din analiza variației capitalului social în perioada respectivă, s-a constatat o diminuare a capitalului social de 42.380 RON, reprezentând 1,7% iar pentru perioada 1 ianuarie - 31 martie 2013 diminuarea a fost de 2.250 RON, astfel încât totalul părților sociale retrase a fost de 44.630 RON, nu de 305.904 RON. S-a arătat că în perioada 15 - 19 aprilie 2013 a avut loc acțiunea de supraveghere la fața locului la Banca Cooperatistă Victoria București, în vederea verificării activității desfășurate de aceasta și îndeplinirea condițiilor pentru aplicarea prevederilor art. 393 alin. (2) și art. 229 alin. (1) lit. d) din O.U.G.

nr. 99/2006, în urma căreia a fost încheiat Raportul de supraveghere înregistrat la Banca Cooperatistă cu nr. 784 din 16 mai 2013. S-a reținut în considerentele hotărârii atacate că susținerea contestatoarei privind „falsul” de la pag. 3 alin. (3) din Raportul de supraveghere față de numărul operațiunilor de retragere părți sociale și valoarea acestora aferente membrilor care înregistrau credite în sold la 31 ianuarie 2012 este nefondată, întrucât variația capitalului social nu a reprezentat un indicator relevant în cauză. De asemenea, nici susținerile contestatoarei referitoare la persoanele care figurează în lista de retrageri de părți sociale și la care nu există nicio tranzacție pe contul de părți sociale, nu sunt fondate întrucât din cele 23 de persoane menționate în contestație la pct. 1, doar pentru M.P.T.

echipa de inspecție a solicitat extrasul de cont în care figurează retragerea de părți sociale, toate celelalte persoane enumerate nefăcând parte din eșantionul de extrase analizat de către echipa de inspecție. Consiliul de administrație al Băncii Naționale Române a reținut că în ceea ce privește susținerea contestatoarei referitoare la un număr de persoane pentru care nu există nicio tranzacție pe contul de părți sociale, dar în anexă la raport figurează cu retragere părți sociale, aceasta este contrazisă de documentele puse la dispoziția echipei de inspecție a Băncii Naționale a României de către banca cooperatistă.

Dincolo de aspectele reținute în raportul de supraveghere, ca urmare a efectuării acestei analize pentru fiecare persoanele nominalizate în contestația de banca cooperatistă rezultă faptul că, de pe de o parte, banca nu are o evidență corespunzătoare a părților sociale deținute de membrii cooperatori, iar pe de altă parte banca cooperatistă recunoaște compensările între soldul datoriilor restante cu valoarea părților sociale deținute, iar depunerea ulterioară a contravalorii acestora vine să confirme faptul că aceste operațiuni s-au făcut în mod discreționar, având a principal scop evitarea înregistrării de restanțe și constituirii de ajustări de depreciere și alterarea informației privind calitatea portofoliului de credite.

Referitor la afirmația contestatoarei de efectuare a operațiunilor de retragere a părților sociale în favoarea clienților, din analiza actelor anexate contestației cu titlu de cereri de retragere rezultă că nu toate cazurile de retrageri de părți sociale sunt aferente nor situații extreme și nu toate cazurile există documente justificative viabile. Astfel, s-a reținut că din cele 13 cazuri prezentate în contestație doar în cazul N.Gh. este vorba de decesul titularului, iar din situația prezentată în anexa 1 la contestație cuprinzând cererile de retragere pentru 28 de membri cooperatori, în 9 cazuri este vorba de decesul titularului, în 6 cazuri au fost anexate scrisori medicale care nu înscris numele pacientului, în celelalte cazuri nefiind prezentate motivele pentru care au fost considerate situații extreme.

Prin urmare, exceptând situația de deces al titularului care conduce la anularea calității de membru cooperator, aceste situații extreme nu pot constitui motivația pentru efectuarea de operațiuni de retragere părți sociale cu nerespectarea prevederilor legale. S-a mai reținut în considerentele hotărârii atacate că în afara dispozițiilor legale în materia retragerii/restituirilor de părți sociale, nu există situații particulare care să justifice efectuarea acestor acțiuni, astfel încât aspectele invocate în contestație privind existența unor anumite situații pretins conjuncturale nu au și fundament legal.

Consiliul de administrație al a constatat că deficiențele de natura celor consemnate în cuprinsul Raportului de supraveghere contestat au fost identificate și de către Banca Centrală Cooperatistă Creditcoop în Rapoartele de supraveghere nr. 321 din 25 februarie 2013, respectiv nr. 659 din 26 aprilie 2013, astfel cum rezultă din Adresa nr. I/AM/2586 din 27 iunie 2013. Totodată s-a reținut că operațiunile de retragere ale părților sociale efectuate în perioada 1 ianuarie 2011 - 30 septembrie 2012 în valoare totală de 606.280 RON, au avut drept scop compensarea unor împrumuturi restante, întrucât au fost efectuate fără acordul membrilor cooperatorilor, neexistând cereri de retragere în acest sens.

Referitor la precizările solicitate de contestatoare cu privire la înregistrările inexacte precum și omisiunea cu știință a înregistrărilor în contabilitate, s-a apreciat că acestea privesc înregistrarea de retragere părți sociale sau compensări ale soldului datoriilor restante cu părțile sociale deținute, în absența unor cereri de retragere sau cu nerespectarea prevederilor legale aplicabile, precum și inadvertențele constate între informațiile înregistrate în evidențele băncii.

De asemenea, s-a arătat că în urma analizei înregistrărilor contabile din extrasele de cont aferente unui eșantion de 54 de persoane fizice, s-a constatat că în perioada analizată prin contul 749 „Venituri din Exploatare” au fost efectuate înregistrări prin debitarea contului curent al clienților respectivi cu explicația „alte venituri/alte încasări”, în timp ce banca cooperatistă a creditat contul 7499 prin debitarea directă a conturilor curente ale membrilor cooperatori, sumele înregistrate fiind diferite de nivelurile prevăzute în documentele contractuale, întrucât au fost rotunjite nejustificat față de nivelul și scopul prevăzut.

Prin urmare, Consiliul de administrație al BNR a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 43 din Legea contabilității, potrivit cărora ”efectuarea cu știință de înregistrări inexacte, precum și omisiune cu știință a înregistrărilor în contabilitate, având drept consecință denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum și a elementelor de activ și pasiv ce se reflectă în bilanț constituie infracțiune de fals intelectual. Totodată, aspectele invocate în contestație la pct. 3 - Situația financiară - modul cum au influențat retragerile de părți sociale indicatorii de prudență, nu au susținere documentată care să releve o altă situație de fapt decât cea reținută în cuprinsul Raportului de supraveghere pe baza informațiilor cuprinse în balanțele de verificări puse la dispoziția echipei de inspecție.

În Raportul de supraveghere s-a reținut că rezultatul profitului obținut în perioada ianuarie 2012 - martie 2013 se datorează a fost influența de sumele înregistrate eronat și nejustificat în contul 7499, precum și de alimentarea frecventă a acestui cont cu sume nesemnificative de către un utilizator 3, care potrivit informațiilor furnizate echipei de inspecție era casierul instituției.

Referitor la fișa postului pentru directorul general adjunct din 2008, s-a arătat că nedepunerea acestei fișe a indus suspiciunea ca ea nu există, în raportul de supraveghere reținându-se în mod corect faptul că la solicitarea echipei de inspecție de a se prezenta fișele de post ale tuturor persoanelor implicate în activitatea de creditare, directorul general al instituției a afirmat inițial că nu există astfel de competențe, ulterior prezentând fișa postului șefului Compartimentului de Creditare, apoi o altă fișă de post pentru același compartiment, cu noi atribuții inserate față de fișa inițială, situație ce induce suspiciunea realizării acestor fișe pe moment. În fine, s-a reținut și că susținerile contestatoarei referitoare la ingerința ANPC București în gestionarea contractelor de credit, nu au fost probate cu acte, astfel că nefiind dovedite nu au mai fost analizate.

Independent de aceste lucruri, s-a remarcat și faptul că pretinsa solicitare a ANPC București era de a se include în contractele de credit anumite clauze exprese privind modul de depunere, respectiv de retragere a părților sociale, aspect care ar fi fost de natură a sprijini activitatea băncii. În temeiul art. 275 alin. (2) din O.U.G.

nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, Banca Cooperatistă Victoria București (BCVB) a atacat la Înalta Curte de Casație și Justiție Hotărârea nr. 5 din 1 iulie 2013 a Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României (BNR), iar în motivarea memoriului intitulat „Contestație” s-au arătat, în esență, următoarele: Acțiunea de supraveghere, prin inspecție, desfășurată la sediul BCVB (în continuare Banca) în perioada 15 - 19 aprilie 2013 care s-a finalizat prin Raportul de supraveghere din 16 mai 2013 și împotriva căruia s-a formulat contestația soluționată prin Hotărârea nr. 5 din 1 iulie 2013, a vizat: - aspecte privind restituirea părților sociale; - modul de înregistrare în evidența contabilă a băncii cooperatiste a operațiunilor de retragere părți sociale și înregistrarea cheltuielilor de urmărire credite; - situația financiară/modul cum au influențat retragerile de părți sociale indicatorii de prudență și financiari; - alte aspecte rezultate din analiza unor facilități de credit acordate de bancă.

Echipa de control a concluzionat că la nivelul Băncii există abateri de le principiile de guvernanță internă, nefiind respectate dispozițiile art. 380 din O.U.G. nr. 99/2006 modificată și completată. Referitor la modalitatea de efectuare a retragerilor de părți sociale s-a apreciat ca eronată soluția Consiliului de Administrație al BNR, deoarece așa cum s-a arătat și în contestația inițială s-a demonstrat cu documente de unde și cum s-a derulat variația capitalului social, neputându-se accepta faptul că poziția Băncii „este contrazisă de documentele puse la dispoziție echipei de inspecție” pentru simplul considerent că nu puteau rezulta asemenea date, chiar dacă s-a făcut pe eșantioane și prin sondaj.

Opinia Băncii este că în mod evident nu există o concordanță între concluziile enunțate în raportul comisiei de control și cele din Hotărârea nr. 5/2013, în aceasta din urmă fiind prezentate situația unui număr de 12 membrii din totalul de 408 de membri unde s-au făcut operațiunii de retragere a părților sociale, susceptibile de „discreționarism” sau „favoritism” în condițiile în care Banca nu a suferit nici un fel de prejudiciu.

În justificarea acestui aspect s-a amintit situația prezentată de Banca Centrală Cooperatistă CREDITCOOP, căreia îi este afiliată contestatoarea, care transmite la data de 27 iunie 2013 către BNR Adresa nr. I/AM/2586 prin care se specificau operațiuni de retragere părți sociale, în perioada 1 ianuarie 2011 - 30 septembrie 2012, din analiza evoluției capitalului social în anul 2012 rezultă o diminuare de 1,6%, existând cererile justificative ale membrilor care au solicitat retragerea pentru motive întemeiate (deces, limită de vârstă, ajunse la scadență, executare silită), cuprinse în Anexa nr. 1. Evoluția indicatorilor financiari ai Băncii în anul 2012 este prezentată comparativ cu celelalte bănci din rețeaua băncilor cooperatiste în Anexa nr. 4 și se poate observa că aceștia sunt peste media pe rețea, demonstrând astfel o performanță mai ridicată a unității contestatoare.

Consiliul de Administrație al BNR a considerat că nu există documente justificative pentru unele operațiuni de retragere a părților sociale făcute în favoarea membrilor, însă Banca a făcut demersuri pentru a regla aceste situații, singura cu atribuții de decizie fiind însă conducerea Băncii Centrale Cooperatiste CREDITCOOP. Referitor la modul de înregistrare în contabilitate a operațiunilor de retragere părți sociale și a cheltuielilor de urmărire credite s-a arătat că sub acest aspect justificările aduse de Bancă au fost respinse prin hotărârea contestată prin invocarea art. 43 din Legea contabilității.

De asemenea, sub aspectul înregistrărilor contabile s-a constatat pe un eșantion de 54 de persoane, că prin contul 749 ”Venituri din exploatare” au fost efectuate înregistrări prin debitarea contului curent al clienților („membrilor”) respectivi, cu explicații: „alte venituri/alte încasări”, cu sume cuprinse între 0,99 RON și peste 400 RON, creditând contul 7499 prin debitarea conturilor curente ale membrilor cooperatori (clienți), cu sume cuprinse între 0.01 RON și 2.600 RON, cu diverse explicații: „cheltuieli urmărire”, „cheltuieli”, „cheltuieli ex. manea”.

Explicațiilor furnizate de Bancă li s-a opus de către comisie monografia contabilă pe care Banca o utilizează și în baza căreia înregistrarea cheltuielilor de urmărire credit se realizează prin debitarea contului 3556 „Debitori diverși” și creditarea contului 7499 „Alte venituri din exploatare”, presupunându-se astfel de către intimată că Banca a înregistrat în mod nejustificat astfel de venituri care nu au „în toate cazurile” o justificare legală. Netrecerea sumelor din contul 03556003 „Debitări cheltuieli de urmărire” (cont de tranzacție) care la sfârșitul lunii trebuie să aibă sold „0”, nu influențează structura bilanțului, nefiind inclus în structura acestuia, deoarece aceste sume se înregistrează corect în contul 07499709 „Alte venituri din exploatare”, cont identificat în Bilanțul contabil, conform monografiei contabile amintite.

Banca este obligată să respecte monografia contabilă care este impusă de programul informatic SIBANC (Anexa 7), realizat de Banca Centrală Cooperatistă CREDITCOOP și orice intervenție a contestatoarei sau altei bănci din sistemul CREDITCOOP este imposibilă, astfel că nu se susțin nici concluziile comisiei și nici cele ale Consiliului de Administrație al BNR. S-a apreciat că nu pot fi acceptate nici susținerile privitoare la influența sumelor înregistrate „în mod eronat și nejustificat în contul 7499” la stabilirea profitului înregistrat în perioada august -decembrie 2012, din analiza indicatorilor financiari din Anexa nr. 4 putându-se vedea că rata creditelor neperformante este la un nivel foarte scăzut, comparativ cu media pe rețeaua băncilor cooperatiste.

Pentru a combate punctul de vedere al intimatei prin care s-a apreciat ca nedovedită susținerea Băncii că din contul său curent se virează o cotă lunară de 10.000 RON către Banca Centrală Cooperatistă CREDITCOOP s-a reamintit de dovada reprezentată de Anexa nr. 9. S-a mai arătat că sunt subiective observațiile intimatei legate de suspiciunea inexistenței fișei postului directorului general adjunct, din moment ce s-a reușit să se mențină un standard destul de bun al activității în comparație cu celelalte structuri asemănătoare din sistem, precum și că referirile critice sub aspectul corectitudinii activității consiliului de administrație al Băncii contestatoare sunt consecința unei interpretări forțate și fără dovezi materiale concrete.

Prin întâmpinare, BNR a invocat inițial excepția tardivității cererii în anulare a Hotărârii nr. 5 din 1 iulie 2013 a Consiliului de Administrație al BNR, însă cu ocazia dezbaterilor în ședință publică această excepție procedurală nu a mai fost susținută, de altfel din actele dosarului rezultând fără echivoc că Hotărârea contestată a fost comunicată Băncii Cooperatiste Victoria București, cu confirmare de primire, la data de 11 iulie 2013, iar cererea intitulată „contestație” a fost înregistrată la Înalta Curte la data de 26 iulie 2013, deci cu respectarea termenului de 15 zile de la comunicare stipulat expres în dispozițiile art. 275 alin. (2) din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului.

Pe fond, apărările BNR au vizat pe de o parte faptul că Banca a reluat în cuprinsul „contestației” adresate instanței motivele deja invocate prin contestația adresată Consiliului de Administrație al BNR în conformitate cu art. 275 alin. (1) din O.U.G. nr. 99/2006, iar pe de altă parte faptul că, observându-se că s-a respectat tematica aprobată de conducerea BNR prin Împuternicirea nr. VI/46 din 12 aprilie 2013 (în aplicarea art. 393 alin. (2), art. 229 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 99/2006 modificată și completată) în soluționarea contestației Consiliul de Administrație (CA) al BNR a răspuns motivat tuturor aspectelor criticate de Bancă. În aceste condiții, intimata a punctat că nu este întemeiată contestația împotriva Hotărârii nr. 5/2013 a CA al BNR, reluând în detaliu punctul său de vedere asupra fiecăreia din concluziile consemnate în Raportul de supraveghere ce o privește pe BCVB.

În analiza sa, Înalta Curte este datoare a preciza mai întâi de toate că, potrivit jurisprudenței sale în materie, calificarea corectă din punct de vedere juridic a căii de atac formulate în temeiul art. 275 alin. (2) din Capitolul IX („Căi de contestare”) al O.U.G. nr. 99/2006 modificată și completată de către Banca Cooperatistă Victoria București este aceea de „recurs”, avându-se în vedere competențele Înaltei Curți de Casație și Justiție astfel cum au fost stabilite prin art. 21 din Legea nr. 304/2004. În acest sens pot fi indicate ca repere de jurisprudență deciziile Secției contencios administrativ și fiscal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1800 din 25 martie 2011 și nr. 761 din 14 februarie 2012. Totodată este necesar a se reaminti că O.U.G.

nr. 99/2006, aprobată prin Legea nr. 227/2007 cu modificările și completările ulterioare, prevede la art. 275 că: „(1) Actele adoptate de Banca Națională a României conform dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență, cu privire la o instituție de credit, inclusiv cele cu privire la persoanele prevăzute la art. 108 alin. (1) ori la persoanele desemnate să asigure conducerea sucursalelor instituției de credit și actele cu privire la acționarii acesteia, pot fi contestate, în termen de 15 zile de la comunicare, la Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României, care se pronunță prin hotărâre motivată în termen de 30 de zile de la data sesizării. (2) Hotărârea consiliului de administrație al Băncii Naționale a României poate fi atacată la Înalta Curte de Casație și Justiție, în termen de 15 zile de la comunicare.

(3) Banca Națională a României este singura autoritate în măsură să se pronunțe asupra considerentelor de oportunitate, a evaluărilor și analizelor calitative care stau la baza emiterii actelor sale. (4) În cazul contestării în instanță a actelor Băncii Naționale a României, instanța judecătorească se pronunță asupra legalității acestor acte.” În lumina textului legal citat mai înainte se desprinde concluzia că obiectul examinării de către instanța competentă, în speță Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, îl constituie doar legalitatea actelor emise de BNR, aspectele legate de oportunitate, evaluări și analize calitative care stau la baza emiterii actelor BNR fiind atributul exclusiv și legal al BNR.

În speță, așa cum corect a sesizat intimata, Banca recurentă nu a indicat cauzele/motivele de nelegalitate ale Hotărârii CA al BNR nr. 5 din 1 iulie 2013, reiterând aspectele criticate cu ocazia contestării Raportului de supraveghere înregistrat la instituția de audit sub nr. 784 din 16 mai 2013. Or, din considerentele Hotărârii nr. 5/2013 rezultă că CA al BNR a analizat punctual aspectele imputate de Banca Cooperatistă Victoria București, motivându-se în fapt și în drept soluția de respingere ca nefondată a contestației, cu consecința menținerii Raportului de supraveghere din 16 mai 2013. Nu subzistă critica recurentei privind „depășirea”tematicii aprobate de conducerea BNR pentru acțiunea de supraveghere prin inspecție la fața locului la BCVB în perioada 15 - 19 aprilie 2013, respectiv în vederea verificării activității desfășurate de această Bancă și îndeplinirea condițiilor pentru aplicarea prevederilor art. 393 alin. (2), respectiv 299 alin. (1) lit. d) din O.U.G.

nr. 99/2006, deoarece așa cum reiese din documentele depuse în probațiune acțiunea Direcției de Supraveghere s-a desfășurat conform obiectivului aprobat prin Împuternicirea nr. VI/46 din 12 aprilie 2013. Așadar, afirmațiile recurentei privind nerespectarea tematicii aprobate de conducerea BNR nu sunt susținute de materialul probator. Așa cum însăși recurenta a menționat cu ocazia exercitării căii de atac prevăzute de art. 275 alin. (2) din O.U.G. nr. 99/2006, observațiile Direcției de Supraveghere au vizat în principal două aspecte: modalitatea e efectuare a retragerilor de părți sociale și modul de înregistrare în contabilitate a operațiunilor de retragere părți sociale și a cheltuielilor de urmărire credite.

Astfel, Raportul de supraveghere încheiat la 16 mai 2013 a concluzionat că: - aspectele referitoare la exercitarea necorespunzătoare a unor atribuții/responsabilități pe linia efectuării retragerilor de părți sociale conduc la concluzia însușirii deficitare a prevederilor legale în materie și, în consecință, aplicarea defectuoasă a reglementărilor interne, cu impact asupra expunerii băncii la riscul operațional, legal și reputațional, având în vedere mai multe reclamații depuse fie la Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor fie la Casa Centrală Creditcoop; - numărul mare de retrageri de părți sociale și modul defectuos în care a procedat banca cooperatistă a transferul sumelor în conturile menționate în cuprinsul Raportului, reprezintă o practică imprudentă care are un impact nefavorabil asupra profiturilor și capitalurilor băncii, având în vedere că frecventele cazuri de retragere de părți sociale pot genera erodarea capitalului și, implicit, neîncadrarea în nivelul indicatorilor privind capitalul minim reglementat și afectarea lichidității; - abordarea superficială a problematicii stabilirii competențelor de aprobare a creditelor,

neasigurarea unei separări corespunzătoare a responsabilităților pe linia promovării și vânzării creditelor și respectiv a analizei riscului de credit nu asigură un cadru sănătos și prudent de administrare a riscului de credit cu impact asupra expunerii băncii la acest risc, dar și riscul de conformitate și operațional, crescând și potențialul expunerii la riscul de fraudă. Exercitându-și rolul legal conferit de art. 275 alin. (3) din O.U.G.

nr. 99/2006, BNR - Consiliul de Administrație s-a pronunțat prin Hotărârea nr. 5 din 1 iulie 2013 asupra considerentelor de oportunitate, a evaluărilor și analizelor calitative ale Direcției de Supraveghere, examinând și din perspectiva aspectelor criticate de BCVB prin contestația formulată împotriva Raportului din 16 mai 2013 și conchizând în mod argumentat că niciuna din criticile contestatoarei nu este fondată și că se impune menținerea Raportului de supraveghere înregistrat la instituția de credit cu nr. 784 din 16 mai 2013. Este justă observația intimatei că recurenta nu a motivat calea de atac promovată împotriva Hotărârii CA al BNR, nearătând în cuprinsul „contestației” adresate instanței de judecată competente care sunt criticile sale față de modul de soluționare a contestației nr. 933 din 5 iunie 2013 și reluând aspectele deja analizate de Consiliul de Administrație al BNR, detaliate în Hotărârea nr. 5/2013 și prezentate rezumativ în considerentele prezentei decizii.

Față de cele arătate și având în vedere dispozițiile art. 275 alin. (2) din O.U.G. nr. 99/2006 aprobate prin Legea nr. 227/2007 cu modificările și completările ulterioare

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de Banca Cooperatistă Victoria București împotriva Hotărârii nr. 5 din 1 iulie 2013 a Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2013. Procesat de GGC - LM