ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7747/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7747/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. 5 din 1 iulie 2013,

Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a României a respins ca

nefondată contestația formulată de Banca Cooperatistă Victoria București, cu

consecința menținerii Raportului de supraveghere înregistrat la instituția de

credit cu nr. 784 din 16 mai 2013.

Pentru a hotărî

astfel, Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a României a reținut

următoarele:

Prin Contestația

înregistrată la Banca Națională a României cu nr. 933 din 5 iunie 2013, Banca

Cooperatistă Victoria București a susținut că aspectele reținute în raportul de

supraveghere la pag. 3 alin. (3), potrivit cărora „… în perioada 1 ianuarie

2012 - 31 martie 2013 au fost efectuate un număr de 417 operațiuni de retragere

părți sociale (pentru un număr de 408 de membri cooperatori) în valoare de

305.940 RON aferente membrilor care înregistrau credite în sold la 31 ianuarie

2012”, nu corespund realității întrucât din analiza variației capitalului

social în perioada respectivă, s-a constatat o diminuare a capitalului social

de 42.380 RON, reprezentând 1,7% iar pentru perioada 1 ianuarie - 31 martie

2013 diminuarea a fost de 2.250 RON, astfel încât totalul părților sociale

retrase a fost de 44.630 RON, nu de 305.904 RON.

S-a arătat că în

perioada 15 - 19 aprilie 2013 a avut loc acțiunea de supraveghere la fața

locului la Banca Cooperatistă Victoria București, în vederea verificării

activității desfășurate de aceasta și îndeplinirea condițiilor pentru aplicarea

prevederilor art. 393 alin. (2) și art. 229 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr.

99/2006, în urma căreia a fost încheiat Raportul de supraveghere înregistrat la

Banca Cooperatistă cu nr. 784 din 16 mai 2013.

S-a reținut în

considerentele hotărârii atacate că susținerea contestatoarei privind „falsul”

de la pag. 3 alin. (3) din Raportul de supraveghere față de numărul

operațiunilor de retragere părți sociale și valoarea acestora aferente

membrilor care înregistrau credite în sold la 31 ianuarie 2012 este nefondată,

întrucât variația capitalului social nu a reprezentat un indicator relevant în

cauză.

De asemenea, nici

susținerile contestatoarei referitoare la persoanele care figurează în lista de

retrageri de părți sociale și la care nu există nicio tranzacție pe contul de

părți sociale, nu sunt fondate întrucât din cele 23 de persoane menționate în

contestație la pct. 1, doar pentru M.P.T. echipa de inspecție a solicitat

extrasul de cont în care figurează retragerea de părți sociale, toate celelalte

persoane enumerate nefăcând parte din eșantionul de extrase analizat de către

echipa de inspecție.

Consiliul de

administrație al Băncii Naționale Române a reținut că în ceea ce privește

susținerea contestatoarei referitoare la un număr de persoane pentru care nu

există nicio tranzacție pe contul de părți sociale, dar în anexă la raport

figurează cu retragere părți sociale, aceasta este contrazisă de documentele

puse la dispoziția echipei de inspecție a Băncii Naționale a României de către

banca cooperatistă.

Dincolo de aspectele

reținute în raportul de supraveghere, ca urmare a efectuării acestei analize

pentru fiecare persoanele nominalizate în contestația de banca cooperatistă

rezultă faptul că, de pe de o parte, banca nu are o evidență corespunzătoare a

părților sociale deținute de membrii cooperatori, iar pe de altă parte banca

cooperatistă recunoaște compensările între soldul datoriilor restante cu

valoarea părților sociale deținute, iar depunerea ulterioară a contravalorii

acestora vine să confirme faptul că aceste operațiuni s-au făcut în mod discreționar,

având a principal scop evitarea înregistrării de restanțe și constituirii de

ajustări de depreciere și alterarea informației privind calitatea portofoliului

de credite.

Referitor la

afirmația contestatoarei de efectuare a operațiunilor de retragere a părților

sociale în favoarea clienților, din analiza actelor anexate contestației cu

titlu de cereri de retragere rezultă că nu toate cazurile de retrageri de părți

sociale sunt aferente nor situații extreme și nu toate cazurile există

documente justificative viabile.

Astfel, s-a reținut

că din cele 13 cazuri prezentate în contestație doar în cazul N.Gh. este vorba

de decesul titularului, iar din situația prezentată în anexa 1 la contestație

cuprinzând cererile de retragere pentru 28 de membri cooperatori, în 9 cazuri

este vorba de decesul titularului, în 6 cazuri au fost anexate scrisori

medicale care nu înscris numele pacientului, în celelalte cazuri nefiind

prezentate motivele pentru care au fost considerate situații extreme.

Prin urmare,

exceptând situația de deces al titularului care conduce la anularea calității

de membru cooperator, aceste situații extreme nu pot constitui motivația pentru

efectuarea de operațiuni de retragere părți sociale cu nerespectarea

prevederilor legale.

S-a mai reținut în considerentele

hotărârii atacate că în afara dispozițiilor legale în materia

retragerii/restituirilor de părți sociale, nu există situații particulare care

să justifice efectuarea acestor acțiuni, astfel încât aspectele invocate în

contestație privind existența unor anumite situații pretins conjuncturale nu au

și fundament legal.

Consiliul de

administrație al a constatat că deficiențele de natura celor consemnate în

cuprinsul Raportului de supraveghere contestat au fost identificate și de către

Banca Centrală Cooperatistă Creditcoop în Rapoartele de supraveghere nr. 321

din 25 februarie 2013, respectiv nr. 659 din 26 aprilie 2013, astfel cum

rezultă din Adresa nr. I/AM/2586 din 27 iunie 2013.

Totodată s-a reținut

că operațiunile de retragere ale părților sociale efectuate în perioada 1

ianuarie 2011 - 30 septembrie 2012 în valoare totală de 606.280 RON, au avut

drept scop compensarea unor împrumuturi restante, întrucât au fost efectuate

fără acordul membrilor cooperatorilor, neexistând cereri de retragere în acest

sens.

Referitor la

precizările solicitate de contestatoare cu privire la înregistrările inexacte

precum și omisiunea cu știință a înregistrărilor în contabilitate, s-a apreciat

că acestea privesc înregistrarea de retragere părți sociale sau compensări ale

soldului datoriilor restante cu părțile sociale deținute, în absența unor

cereri de retragere sau cu nerespectarea prevederilor legale aplicabile, precum

și inadvertențele constate între informațiile înregistrate în evidențele

băncii.

De asemenea, s-a arătat

că în urma analizei înregistrărilor contabile din extrasele de cont aferente

unui eșantion de 54 de persoane fizice, s-a constatat că în perioada analizată

prin contul 749 „Venituri din Exploatare” au fost efectuate înregistrări prin

debitarea contului curent al clienților respectivi cu explicația „alte

venituri/alte încasări”, în timp ce banca cooperatistă a creditat contul 7499

prin debitarea directă a conturilor curente ale membrilor cooperatori, sumele

înregistrate fiind diferite de nivelurile prevăzute în documentele

contractuale, întrucât au fost rotunjite nejustificat față de nivelul și scopul

prevăzut.

Prin urmare,

Consiliul de administrație al BNR a apreciat că în cauză sunt aplicabile

dispozițiile art. 43 din Legea contabilității, potrivit cărora ”efectuarea cu

știință de înregistrări inexacte, precum și omisiune cu știință a

înregistrărilor în contabilitate, având drept consecință denaturarea

veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum și a elementelor de

activ și pasiv ce se reflectă în bilanț constituie infracțiune de fals

intelectual.

Totodată, aspectele

invocate în contestație la pct. 3 - Situația financiară - modul cum au

influențat retragerile de părți sociale indicatorii de prudență, nu au

susținere documentată care să releve o altă situație de fapt decât cea reținută

în cuprinsul Raportului de supraveghere pe baza informațiilor cuprinse în

balanțele de verificări puse la dispoziția echipei de inspecție.

În Raportul de

supraveghere s-a reținut că rezultatul profitului obținut în perioada ianuarie

2012 - martie 2013 se datorează a fost influența de sumele înregistrate eronat

și nejustificat în contul 7499, precum și de alimentarea frecventă a acestui

cont cu sume nesemnificative de către un utilizator 3, care potrivit informațiilor

furnizate echipei de inspecție era casierul instituției.

Referitor la fișa

postului pentru directorul general adjunct din 2008, s-a arătat că nedepunerea

acestei fișe a indus suspiciunea ca ea nu există, în raportul de supraveghere

reținându-se în mod corect faptul că la solicitarea echipei de inspecție de a

se prezenta fișele de post ale tuturor persoanelor implicate în activitatea de

creditare, directorul general al instituției a afirmat inițial că nu există

astfel de competențe, ulterior prezentând fișa postului șefului

Compartimentului de Creditare, apoi o altă fișă de post pentru același

compartiment, cu noi atribuții inserate față de fișa inițială, situație ce

induce suspiciunea realizării acestor fișe pe moment.

În fine, s-a reținut

și că susținerile contestatoarei referitoare la ingerința ANPC București în

gestionarea contractelor de credit, nu au fost probate cu acte, astfel că

nefiind dovedite nu au mai fost analizate. Independent de aceste lucruri, s-a

remarcat și faptul că pretinsa solicitare a ANPC București era de a se include

în contractele de credit anumite clauze exprese privind modul de depunere,

respectiv de retragere a părților sociale, aspect care ar fi fost de natură a

sprijini activitatea băncii.

În temeiul art. 275

alin. (2) din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea

capitalului, Banca Cooperatistă Victoria București (BCVB) a atacat la Înalta

Curte de Casație și Justiție Hotărârea nr. 5 din 1 iulie 2013 a Consiliului de

Administrație al Băncii Naționale a României (BNR), iar în motivarea memoriului

intitulat „Contestație” s-au arătat, în esență, următoarele:

Acțiunea de

supraveghere, prin inspecție, desfășurată la sediul BCVB (în continuare Banca)

în perioada 15 - 19 aprilie 2013 care s-a finalizat prin Raportul de

supraveghere din 16 mai 2013 și împotriva căruia s-a formulat contestația

soluționată prin Hotărârea nr. 5 din 1 iulie 2013, a vizat:

- aspecte privind

restituirea părților sociale;

- modul de

înregistrare în evidența contabilă a băncii cooperatiste a operațiunilor de

retragere părți sociale și înregistrarea cheltuielilor de urmărire credite;

- situația

financiară/modul cum au influențat retragerile de părți sociale indicatorii de

prudență și financiari;

- alte aspecte

rezultate din analiza unor facilități de credit acordate de bancă.

Echipa de control a

concluzionat că la nivelul Băncii există abateri de le principiile de

guvernanță internă, nefiind respectate dispozițiile art. 380 din O.U.G. nr.

99/2006 modificată și completată.

Referitor la modalitatea

de efectuare a retragerilor de părți sociale s-a apreciat ca eronată soluția

Consiliului de Administrație al BNR, deoarece așa cum s-a arătat și în

contestația inițială s-a demonstrat cu documente de unde și cum s-a derulat

variația capitalului social, neputându-se accepta faptul că poziția Băncii

„este contrazisă de documentele puse la dispoziție echipei de inspecție” pentru

simplul considerent că nu puteau rezulta asemenea date, chiar dacă s-a făcut pe

eșantioane și prin sondaj.

Opinia Băncii este că

în mod evident nu există o concordanță între concluziile enunțate în raportul

comisiei de control și cele din Hotărârea nr. 5/2013, în aceasta din urmă fiind

prezentate situația unui număr de 12 membrii din totalul de 408 de membri unde

s-au făcut operațiunii de retragere a părților sociale, susceptibile de

„discreționarism” sau „favoritism” în condițiile în care Banca nu a suferit

nici un fel de prejudiciu. În justificarea acestui aspect s-a amintit situația

prezentată de Banca Centrală Cooperatistă CREDITCOOP, căreia îi este afiliată

contestatoarea, care transmite la data de 27 iunie 2013 către BNR Adresa nr.

I/AM/2586 prin care se specificau operațiuni de retragere părți sociale, în

perioada 1 ianuarie 2011 - 30 septembrie 2012, din analiza evoluției

capitalului social în anul 2012 rezultă o diminuare de 1,6%, existând cererile

justificative ale membrilor care au solicitat retragerea pentru motive

întemeiate (deces, limită de vârstă, ajunse la scadență, executare silită),

cuprinse în Anexa nr. 1.

Evoluția

indicatorilor financiari ai Băncii în anul 2012 este prezentată comparativ cu

celelalte bănci din rețeaua băncilor cooperatiste în Anexa nr. 4 și se poate

observa că aceștia sunt peste media pe rețea, demonstrând astfel o performanță

mai ridicată a unității contestatoare.

Consiliul de

Administrație al BNR a considerat că nu există documente justificative pentru

unele operațiuni de retragere a părților sociale făcute în favoarea membrilor,

însă Banca a făcut demersuri pentru a regla aceste situații, singura cu

atribuții de decizie fiind însă conducerea Băncii Centrale Cooperatiste

CREDITCOOP.

Referitor la modul de

înregistrare în contabilitate a operațiunilor de retragere părți sociale și a

cheltuielilor de urmărire credite s-a arătat că sub acest aspect justificările

aduse de Bancă au fost respinse prin hotărârea contestată prin invocarea art.

43 din Legea contabilității.

De asemenea, sub

aspectul înregistrărilor contabile s-a constatat pe un eșantion de 54 de

persoane, că prin contul 749 ”Venituri din exploatare” au fost efectuate

înregistrări prin debitarea contului curent al clienților („membrilor”)

respectivi, cu explicații: „alte venituri/alte încasări”, cu sume cuprinse

între 0,99 RON și peste 400 RON, creditând contul 7499 prin debitarea conturilor

curente ale membrilor cooperatori (clienți), cu sume cuprinse între 0.01 RON și

2.600 RON, cu diverse explicații: „cheltuieli urmărire”, „cheltuieli”,

„cheltuieli ex. manea”.

Explicațiilor

furnizate de Bancă li s-a opus de către comisie monografia contabilă pe care

Banca o utilizează și în baza căreia înregistrarea cheltuielilor de urmărire

credit se realizează prin debitarea contului 3556 „Debitori diverși” și

creditarea contului 7499 „Alte venituri din exploatare”, presupunându-se astfel

de către intimată că Banca a înregistrat în mod nejustificat astfel de venituri

care nu au „în toate cazurile” o justificare legală.

Netrecerea sumelor

din contul 03556003 „Debitări cheltuieli de urmărire” (cont de tranzacție) care

la sfârșitul lunii trebuie să aibă sold „0”, nu influențează structura

bilanțului, nefiind inclus în structura acestuia, deoarece aceste sume se

înregistrează corect în contul 07499709 „Alte venituri din exploatare”, cont

identificat în Bilanțul contabil, conform monografiei contabile amintite.

Banca este obligată

să respecte monografia contabilă care este impusă de programul informatic

SIBANC (Anexa 7), realizat de Banca Centrală Cooperatistă CREDITCOOP și orice

intervenție a contestatoarei sau altei bănci din sistemul CREDITCOOP este

imposibilă, astfel că nu se susțin nici concluziile comisiei și nici cele ale

Consiliului de Administrație al BNR.

S-a apreciat că nu

pot fi acceptate nici susținerile privitoare la influența sumelor înregistrate

„în mod eronat și nejustificat în contul 7499” la stabilirea profitului

înregistrat în perioada august -decembrie 2012, din analiza indicatorilor

financiari din Anexa nr. 4 putându-se vedea că rata creditelor neperformante

este la un nivel foarte scăzut, comparativ cu media pe rețeaua băncilor

cooperatiste.

Pentru a combate

punctul de vedere al intimatei prin care s-a apreciat ca nedovedită susținerea

Băncii că din contul său curent se virează o cotă lunară de 10.000 RON către

Banca Centrală Cooperatistă CREDITCOOP s-a reamintit de dovada reprezentată de

Anexa nr. 9.

S-a mai arătat că

sunt subiective observațiile intimatei legate de suspiciunea inexistenței fișei

postului directorului general adjunct, din moment ce s-a reușit să se mențină

un standard destul de bun al activității în comparație cu celelalte structuri

asemănătoare din sistem, precum și că referirile critice sub aspectul

corectitudinii activității consiliului de administrație al Băncii contestatoare

sunt consecința unei interpretări forțate și fără dovezi materiale concrete.

Prin întâmpinare, BNR

a invocat inițial excepția tardivității cererii în anulare a Hotărârii nr. 5

din 1 iulie 2013 a Consiliului de Administrație al BNR, însă cu ocazia

dezbaterilor în ședință publică această excepție procedurală nu a mai fost

susținută, de altfel din actele dosarului rezultând fără echivoc că Hotărârea

contestată a fost comunicată Băncii Cooperatiste Victoria București, cu

confirmare de primire, la data de 11 iulie 2013, iar cererea intitulată

„contestație” a fost înregistrată la Înalta Curte la data de 26 iulie 2013,

deci cu respectarea termenului de 15 zile de la comunicare stipulat expres în

dispozițiile art. 275 alin. (2) din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituțiile de

credit și adecvarea capitalului.

Pe fond, apărările

BNR au vizat pe de o parte faptul că Banca a reluat în cuprinsul „contestației”

adresate instanței motivele deja invocate prin contestația adresată Consiliului

de Administrație al BNR în conformitate cu art. 275 alin. (1) din O.U.G. nr.

99/2006, iar pe de altă parte faptul că, observându-se că s-a respectat

tematica aprobată de conducerea BNR prin Împuternicirea nr. VI/46 din 12

aprilie 2013 (în aplicarea art. 393 alin. (2), art. 229 alin. (1) lit. d) din

O.U.G. nr. 99/2006 modificată și completată) în soluționarea contestației

Consiliul de Administrație (CA) al BNR a răspuns motivat tuturor aspectelor

criticate de Bancă. În aceste condiții, intimata a punctat că nu este

întemeiată contestația împotriva Hotărârii nr. 5/2013 a CA al BNR, reluând în

detaliu punctul său de vedere asupra fiecăreia din concluziile consemnate în

Raportul de supraveghere ce o privește pe BCVB.

În analiza sa, Înalta

Curte este datoare a preciza mai întâi de toate că, potrivit jurisprudenței

sale în materie, calificarea corectă din punct de vedere juridic a căii de atac

formulate în temeiul art. 275 alin. (2) din Capitolul IX („Căi de contestare”)

al O.U.G. nr. 99/2006 modificată și completată de către Banca Cooperatistă

Victoria București este aceea de „recurs”, avându-se în vedere competențele

Înaltei Curți de Casație și Justiție astfel cum au fost stabilite prin art. 21

din Legea nr. 304/2004. În acest sens pot fi indicate ca repere de

jurisprudență deciziile Secției contencios administrativ și fiscal ale Înaltei

Curți de Casație și Justiție nr. 1800 din 25 martie 2011 și nr. 761 din 14

februarie 2012.

Totodată este necesar

a se reaminti că O.U.G. nr. 99/2006, aprobată prin Legea nr. 227/2007 cu

modificările și completările ulterioare, prevede la art. 275 că:

„(1) Actele adoptate

de Banca Națională a României conform dispozițiilor prezentei ordonanțe de

urgență, cu privire la o instituție de credit, inclusiv cele cu privire la

persoanele prevăzute la art. 108 alin. (1) ori la persoanele desemnate să

asigure conducerea sucursalelor instituției de credit și actele cu privire la

acționarii acesteia, pot fi contestate, în termen de 15 zile de la comunicare,

la Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României, care se pronunță

prin hotărâre motivată în termen de 30 de zile de la data sesizării.

(2) Hotărârea

consiliului de administrație al Băncii Naționale a României poate fi atacată la

Înalta Curte de Casație și Justiție, în termen de 15 zile de la comunicare.

(3) Banca Națională a

României este singura autoritate în măsură să se pronunțe asupra

considerentelor de oportunitate, a evaluărilor și analizelor calitative care

stau la baza emiterii actelor sale.

(4) În cazul

contestării în instanță a actelor Băncii Naționale a României, instanța

judecătorească se pronunță asupra legalității acestor acte.”

În lumina textului legal

citat mai înainte se desprinde concluzia că obiectul examinării de către

instanța competentă, în speță Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

contencios administrativ și fiscal, îl constituie doar legalitatea actelor

emise de BNR, aspectele legate de oportunitate, evaluări și analize calitative

care stau la baza emiterii actelor BNR fiind atributul exclusiv și legal al

BNR.

În speță, așa cum

corect a sesizat intimata, Banca recurentă nu a indicat cauzele/motivele de

nelegalitate ale Hotărârii CA al BNR nr. 5 din 1 iulie 2013, reiterând

aspectele criticate cu ocazia contestării Raportului de supraveghere

înregistrat la instituția de audit sub nr. 784 din 16 mai 2013. Or, din

considerentele Hotărârii nr. 5/2013 rezultă că CA al BNR a analizat punctual

aspectele imputate de Banca Cooperatistă Victoria București, motivându-se în

fapt și în drept soluția de respingere ca nefondată a contestației, cu

consecința menținerii Raportului de supraveghere din 16 mai 2013.

Nu subzistă critica

recurentei privind „depășirea”tematicii aprobate de conducerea BNR pentru

acțiunea de supraveghere prin inspecție la fața locului la BCVB în perioada 15

- 19 aprilie 2013, respectiv în vederea verificării activității desfășurate de

această Bancă și îndeplinirea condițiilor pentru aplicarea prevederilor art.

393 alin. (2), respectiv 299 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 99/2006, deoarece

așa cum reiese din documentele depuse în probațiune acțiunea Direcției de

Supraveghere s-a desfășurat conform obiectivului aprobat prin Împuternicirea

nr. VI/46 din 12 aprilie 2013. Așadar, afirmațiile recurentei privind

nerespectarea tematicii aprobate de conducerea BNR nu sunt susținute de

materialul probator.

Așa cum însăși

recurenta a menționat cu ocazia exercitării căii de atac prevăzute de art. 275

alin. (2) din O.U.G. nr. 99/2006, observațiile Direcției de Supraveghere au

vizat în principal două aspecte: modalitatea e efectuare a retragerilor de

părți sociale și modul de înregistrare în contabilitate a operațiunilor de

retragere părți sociale și a cheltuielilor de urmărire credite.

Astfel, Raportul de

supraveghere încheiat la 16 mai 2013 a concluzionat că:

- aspectele

referitoare la exercitarea necorespunzătoare a unor atribuții/responsabilități

pe linia efectuării retragerilor de părți sociale conduc la concluzia însușirii

deficitare a prevederilor legale în materie și, în consecință, aplicarea

defectuoasă a reglementărilor interne, cu impact asupra expunerii băncii la

riscul operațional, legal și reputațional, având în vedere mai multe reclamații

depuse fie la Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor fie la Casa

Centrală Creditcoop;

- numărul mare de

retrageri de părți sociale și modul defectuos în care a procedat banca

cooperatistă a transferul sumelor în conturile menționate în cuprinsul

Raportului, reprezintă o practică imprudentă care are un impact nefavorabil

asupra profiturilor și capitalurilor băncii, având în vedere că frecventele

cazuri de retragere de părți sociale pot genera erodarea capitalului și,

implicit, neîncadrarea în nivelul indicatorilor privind capitalul minim

reglementat și afectarea lichidității;

- abordarea

superficială a problematicii stabilirii competențelor de aprobare a creditelor,

neasigurarea unei separări corespunzătoare a responsabilităților pe linia

promovării și vânzării creditelor și respectiv a analizei riscului de credit nu

asigură un cadru sănătos și prudent de administrare a riscului de credit cu

impact asupra expunerii băncii la acest risc, dar și riscul de conformitate și

operațional, crescând și potențialul expunerii la riscul de fraudă.

Exercitându-și rolul

legal conferit de art. 275 alin. (3) din O.U.G. nr. 99/2006, BNR - Consiliul de

Administrație s-a pronunțat prin Hotărârea nr. 5 din 1 iulie 2013 asupra

considerentelor de oportunitate, a evaluărilor și analizelor calitative ale

Direcției de Supraveghere, examinând și din perspectiva aspectelor criticate de

BCVB prin contestația formulată împotriva Raportului din 16 mai 2013 și

conchizând în mod argumentat că niciuna din criticile contestatoarei nu este

fondată și că se impune menținerea Raportului de supraveghere înregistrat la

instituția de credit cu nr. 784 din 16 mai 2013.

Este justă observația

intimatei că recurenta nu a motivat calea de atac promovată împotriva Hotărârii

CA al BNR, nearătând în cuprinsul „contestației” adresate instanței de judecată

competente care sunt criticile sale față de modul de soluționare a contestației

nr. 933 din 5 iunie 2013 și reluând aspectele deja analizate de Consiliul de

Administrație al BNR, detaliate în Hotărârea nr. 5/2013 și prezentate rezumativ

în considerentele prezentei decizii.

Față de cele arătate

și având în vedere dispozițiile art. 275 alin. (2) din O.U.G. nr. 99/2006

aprobate prin Legea nr. 227/2007 cu modificările și completările ulterioare

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

formulat de Banca Cooperatistă Victoria București împotriva Hotărârii nr. 5 din

1 iulie 2013 a Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 decembrie 2013.

Procesat de GGC - LM