ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2621/2015

Decizia nr. 2621/2015

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 683/1/2014, SC A. SA a solicitat în contradictoriu cu Banca Națională a României, anularea Hotărârii nr. 1 din 08 ianuarie 2014 a Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României, hotărâre prin care intimata a respins ca nefondată contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 15 din 31 octombrie 2013 a Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României prin care s-a dispus radierea societății din Registrul General și interzicerea desfășurării activității de creditare.

În motivarea contestației, în esență, s-a susținut că în cursul anului s-a efectuat o acțiune de supraveghere prin inspecție la fața locului pentru verificare de fonduri proprii, credite acordate persoanelor fizice etc., deși această supraveghere nu se impunea a fi efectuată deoarece societatea nu era înscrisă în Registrul Special.

În raportul de supraveghere inspectorii au recomandat să se procedeze la remedierea deficientelor constatate cu ocazia verificării de către echipa de inspecție a Băncii Naționale a României, prin întocmirea unui plan de măsuri.

În perioada 22 iulie 2013-31 iulie 2013, societatea a fost supusă unei noi inspecții la fața locului cu o tematică destul de amplă și complexă transmisă de Direcția de Supraveghere din cadrul Băncii Naționale a României, încheindu-se la data de 01 august 2013 cu un raport de supraveghere.

Totodată, contestatoarei i s-a remis Hotărârea Consiliului de Administrație a Băncii Naționale a României nr. 15 din 31 octombrie 2013, prin care s-a dispus din Registrul General și implicit interzicerea desfășurării activității de creditare. Hotărârea nr. 15 din 31 octombrie 2013, privind radierea și interzicerea activității de creditare a fost contestată în termen legal și prin Hotărârea nr. 1 din 08 ianuarie 2014 Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a României, respinge contestația formulată ca nefondată.

Sunt descrise în continuare deficiențele constatate și măsurile de remediere efectuate.

Referitor la prima deficiență, arată că încă din data de 31 august 2012 nu mai avea nici o convenție de depozit la termen, încheiată cu B. SRL. Acest lucru reiese și din raportul de supraveghere al Băncii Naționale a României, astfel că în data de 31 august 2012, prin Hotărârea nr. 210, acționarii societății au stabilit modificarea structurii acționariatului ca urmare a majorării capitalului social cu suma de 7.000.000 RON și cooptarea B. SRL în calitate de acționar prin conversia în acțiuni a părții corespunzătoare din depozitul constituit.

În opinia consiliului de administrație a Băncii Naționale a României societatea a încălcat prevederile art. 15 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 93/2009 potrivit cu care:

(2) „Este interzis instituțiilor financiare nebancare să desfășoare următoarele activități:

a) atragerea de depozite ori de alte fonduri rambursabile de la public”.

Deficiența a fost remediată la 31 august 2012 anterior întocmirii raportului de supraveghere și cu toate acestea fapta a fost menționată în conținutul raportului.

În ceea ce privește asocierea în participațiune în vederea desfășurării de activități de creditare cu o entitate Asociația Salariaților C. SA ce nu dispune de autorizație pentru desfășurarea unor astfel de activități conform dispozițiilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 93/2009, a arătat că s-a asociat cu respectarea acestor dispoziții legale și că activitățile au fost desfășurate numai de către societate căreia i-a revenit și obligația de a conduce evidența contabilă.

Deoarece s-a apreciat nelegală asocierea s-a procedat la încetarea asocierii, așa cum reiese din fișa de cont a asocierii aferentă lunii august precum și din raportarea statistică pentru perioada 30 septembrie 2013 transmisă către Banca Națională a României.

Referitor la creditele acordate debitorului D., acționar și administrator al societății, s-a susținut că acesta avea la data de 31 decembrie 2012 o expunere totală față de instituția de credit de 507.311 RON din care 426.700 principal și 80.611 RON dobândă, conform contractelor de credit din 20 ianuarie 2012 și din 31 mai 2012.

Conform interdicțiilor menționate în Legea nr. 93/2009 la art. 15 nu se interzice instituțiilor financiar nebancare acordarea de credite către administrator, Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a României, susține că au fost încălcate prevederile art. 144 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 privind acordarea de împrumuturi administratorilor, însă contestatoarea nu a acordat un împrumut din patrimoniu său, către administrator, a acordat un credit ce reprezintă un produs din activitatea desfășurată și autorizată.

Motivând nelegalitatea hotărârii, contestatoarea precizează că în realitate, controlul s-a desfășurat ca și cum ar fi fost înscrisă în Registrul special deși în realitate înscrierea era în Registrul general iar sancțiunea aplicată este una dintre cele mai grave.

Hotărârea nr. 15 din 31 octombrie 2013 a Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României este întemeiată în drept pe dispozițiile art. 59 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 93/2009. În acest sens, arată că Hotărârea Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României nu face precizarea în care dintre cele trei ipoteze ale textului susmenționat se încadrează societatea.

În condițiile în care nu există precizare cu privire la care dintre cele trei ipoteze se află, hotărârea este lipsită de temei legal, întrucât în cazul în care sancțiunea a fost aplicată pentru motivele prevăzute de prima ipoteză hotărârea ar fi trebuit să precizeze expres care prevederi ale Legii nr. 93/2009 au fost încălcate.

În cazul în care sancțiunea a fost aplicată pentru motivele prevăzute la a doua ipoteza hotărârea ar fi trebuit să precizeze expres care reglementări emise de Banca Națională a României în aplicarea Legii nr. 93/2009 au fost încălcate.

Totodată, în cazul în care sancțiunea a fost aplicată pentru motivele prevăzute la cea de a treia ipoteză, nelegalitatea hotărârii este și mai evidentă, întrucât textul legii se referă la încălcarea reglementărilor proprii prevăzute de art. 21 și art. 32 alin. (1) din Legea nr. 93/2009.

Pe de altă parte, față de împrejurarea că autorii raportului de supraveghere au apreciat că „deficiențele" constatate pot fi remediate, aplicarea celei mai grave sancțiunii, respectiv radierea din Registrul general, nu numai că aceasta contravine concluziilor raportului, dar este și nelegală întrucât este aplicată pentru criterii pe care trebuie să le respecte instituțiile financiar nebancare înscrise în Registrul special.

Banca Națională a României a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea contestației ca neîntemeiată.

Invocă în principal inadmisibilitatea criticilor vizând oportunitatea evaluărilor și analizelor calitative și măsurilor dispuse prin actele sale, în acest sens face trimitere la dispozițiile art. 60 din Legea nr. 93/2009, privind instituțiile financiare nebancare raportat la art. 275 din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 cu modificările și completările ulterioare.

În continuare susține legalitatea măsurilor dispuse precizând că dispozițiile Legii nr. 93/2009 reglementează atât activitatea instituțiilor financiare nebancare înscrise în Registrul general cât și cele înscrise în registrul special, iar sancțiunea radierii este aplicabilă de asemenea, ambelor categorii de instituții financiare nebancare. Invocă prevederile art. 59 din Legea nr. 93/2009.

Sunt prezentate în continuare deficiențele constatate, se susține legalitatea măsurilor stabilite și temeinicia sancțiunilor aplicate.

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele: În cauza dedusă judecății, Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României a adoptat hotărârea nr. 15 din 31 octombrie 2013 prin care a hotărât radierea SC A. SA din Registrul general al instituțiilor financiar nebancare ținut la Banca Națională a României și implicit interzicerea desfășurării activității de creditare.

Pentru luarea acestei măsuri s-a avut în vedere deficiențele din activitatea instituției financiare nebancare consemnate în mota nr. VI/5/12945 din 16 august 2013, constând în:

- desfășurarea de către SC A. SA de activități interzise instituțiilor financiare nebancare, respectiv activități de atragere de depozite de la o societate comercială, prin încheierea cu aceasta a unor convenții de depozit la termen, convenții prin care instituția financiară nebancară, a atras spre administrare și fructificare sume de bani, constituind depozite;

- asocierea în participațiune, în vederea desfășurării de activități de creditare, a SC A. SA cu o entitate (Asociația Salariaților C. SA) ce nu dispune de autorizație pentru desfășurarea unor astfel de activități;

- lipsa registrelor ședințelor și deliberărilor adunării generale ale acționarilor și consiliului administrație ale SC A. SA, ținerea neconformă și incompletă a registrului acționarilor, precum și neconstituirea unui comitet de audit la nivelul acestei societăți;

- deficiențe în modul de organizare a evidenței contabile care au condus la neînregistrarea sau înregistrarea eronată în contabilitate a unor operațiuni economico-financiare desfășurate de instituțiile financiară nebancară;

- acordarea de credite unor societăți comerciale și persoane fizice care îndeplinesc condiții prevăzute de reglementările în vigoare pentru a fi considerate "părți legate" și necuprindea acestora în notele explicative la situațiile financiare anuale ale instituției financiare nebancare;

- lipsa unei norme interne pentru clasificarea creditelor și constituirea, regularizarea și utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit în cadrul SC A. SA, precum și netranspunerea în practică de către această societate a prevederilor Regulamentului Băncii Naționale a României nr. 5/2012 privind clasificarea creditelor și constituirea, regularizarea utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit aplicabil entităților supravegheate de Banca Națională a României, altele decât instituțiile de credit, în ceea ce privește prevederile aplicabile instituțiilor financiare nebancare înscrise în registrul general;

- nerespectarea de către instituția financiară nebancară a principiului declasării prin contaminare;

- raportarea eronată sau neraportarea unor sume în formularul de raportare a situațiilor financiare periodice, întocmit de SC A. SA pentru data de 31 decembrie 2012;

- nerespectarea de către SC A. SA a prevederilor normelor proprii de creditare în sensul încălcării prevederilor referitoare la determinarea capacității de rambursare a clientului, precum și pe cele referitoare la întocmirea graficelor de rambursare/scadențar;

- acordarea în mod repetat de către SC A. SA de credite președintelui consiliului de administrație, în condițiile în care ședințele în care au fost aprobate aceste credite au fost conduse de beneficiarul acestora.

Toate aceste deficiențe demonstrează încălcarea prevederilor art. 2 alin. (1) și (2), art. 15 alin. (2) lit. a), art. 21 alin. (1) și alin. (2), art. 22, art. 23 alin. (1) din Legea nr. 93/2009; art. 177 alin. (1) din Legea nr. 31/1990;

- prevederilor art. 78 alin. (2), art. 79, art. 167 alin. (1), art. 205, art. 206 lit. a), b) și f), art. 207 alin. (2), art. 300 alin. (1) și (2), art. 302 alin. (1) și (2), art. 337, art. 341 și art. 342 din Anexa 1 la Ordinul Băncii Naționale a României nr. 27/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme directivelor europene, art. 4, art. 15, art. 16, art. 17, art. 23, art. 24 din Regulamentul nr. 5/2012 privind clasificarea creditelor și constituirea, regularizarea și utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit aplicabil entităților supravegheate de Banca Națională a României, altele decât instituțiile de credit, art. 1 alin. (1) și alin. (3), art. 3 din Ordinul Băncii Naționale a României nr. 18/2007 pentru aprobarea modelelor situațiilor financiare periodice și a normelor metodologice privind întocmirea și utilizarea acestora, aplicabile instituțiilor financiare nebancare;

- art. 3 („garanții - bilet la ordin cu clauză fără protest"), art. 8 („calculul indicatorilor economico-financiari și capacități de rambursare"), art. 8.2 („documente cerute"), art. 9 („modalitatea de rambursare") din normele proprii de creditare iar faptele reținute intră sub incidența prevederilor art. 59 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 93/2009 privind instituțiile financiare nebancare cu modificările și completările ulterioare, sancțiunea aplicată fiind cea prevăzută de art. 59 alin. (2) lit. e) din aceeași lege.

SC A. SA a formulat contestație împotriva acestei hotărâri iar prin Hotărârea nr. 1 din 8 ianuarie 2014 Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României a respins ca nefondată contestația cu consecința menținerii evaluărilor efectuate și a sancțiunii aplicate.

Prin contestația dedusă judecății reclamanta înțelege să critice hotărârea Băncii Naționale a României pentru lipsa de oportunitate a evaluărilor efectuate de echipele de control dar și pentru nelegalitatea măsurilor dispuse și netemeinicia sancțiunilor aplicate.

În privința oportunității evaluărilor analizelor și măsurilor dispuse prin actele contestate Înalta Curte are în vedere limitele controlului judiciar stabilit potrivit dispozițiilor art. 275 din O.U.G. nr. 99/2006 raportat la art. 60 din Legea nr. 93/2009.

Astfel, potrivit art.

275

- (1) Actele adoptate de Banca Națională a României conform dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență, ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013 și ale reglementărilor emise în aplicarea acestora, cu privire la o instituție de credit, inclusiv cele cu privire la persoanele prevăzute la art. 108 alin. (1) ori la persoanele desemnate să asigure conducerea sucursalelor instituției de credit și actele cu privire la acționarii acesteia, pot fi contestate, în termen de 15 zile de la comunicare, la Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României, care se pronunță prin hotărâre motivată în termen de 30 de zile de la data sesizării.

(2) Hotărârea consiliului de administrație al Băncii Naționale a României poate fi atacată la Înalta Curte de Casație și Justiție, în termen de 15 zile de la comunicare.

(3) Banca Națională a României este singura autoritate în măsură să se pronunțe asupra considerentelor de oportunitate, a evaluărilor și analizelor calitative care stau la baza emiterii actelor sale.

(4) În cazul contestării în instanță a actelor Băncii Naționale a României, instanța judecătorească se pronunță asupra legalității acestor acte.

Art. 60

din Legea nr. 93/2009 prevede „Căile de contestare a actelor emise de Banca Națională a României în aplicarea prevederilor prezentei legi sunt cele prevăzute în

cap. IX

"Căi de contestare" al titlului III al părții I din O.U.G. nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare.

Rezultă din aceste dispoziții că Banca Națională a României este singura în măsură să se pronunțe asupra analizelor și evaluărilor dar și de a desfășura acțiunii de supraveghere și a dispune măsurile ce se impun pentru prevenirea oricărui risc în sistemul financiar bancar sau nebancar.

În atare situație criticile vizând oportunitatea evaluărilor, analizelor și măsurilor dispuse apar ca fiind inadmisibile urmând a fi respinse ca atare.

Referitor la criticile de nelegalitate se constată că prin Hotărârea nr. 15 din 31 octombrie 2013 Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României a dispus radierea instituției financiar nebancar din Registrul general al instituțiilor financiare nebancare ținut la Banca Națională a României cu consecința interzicerii activității de creditare.

Temeiul juridic reținut pentru emiterea acestei hotărâri și implicit a Hotărârii nr. 1 din 8 ianuarie 2014 de soluționare a contestației a fost prevederile art. 58, 59 lit. a) și c) și alin. (2) lit. e) din Legea nr. 93/2009.

Potrivit art. 58 - Banca Națională a României este abilitată să dispună, față de o instituție financiară nebancară sau față de administratorii ori, după caz, membrii consiliului de supraveghere sau conducătorii care încalcă dispozițiile prezentei legi, ale reglementărilor ori ale altor acte emise în aplicarea prezentei legi, măsurile necesare, în scopul înlăturării deficiențelor și a cauzelor acestora, și/sau să aplice sancțiuni.

Art.. 59 din lege descrie faptele pentru care se pot aplica sancțiuni instituțiilor financiare nebancare, la lit. a) se prevede fapta constând în „încălcarea prevederilor prezentei legi, a reglementărilor emise de Banca Națională a României în aplicarea acesteia ori a reglementărilor proprii ale instituției financiare nebancare, prevăzute la art. 21 și la art. 32 alin. (1)”; iar la lit. c) fapta constând în „neraportarea, raportarea cu întârziere sau raportarea de date și informații eronate către Banca Națională a României”;

La alin. (2) al aceluiași art. sunt individualizate sancțiunile ce se pot aplica pentru săvârșirea faptelor descrise la alin. (1) iar lit. e) este prevăzută sancțiunea constând în „radierea din registrul în care este înscrisă instituția financiară nebancară și, implicit, interzicerea desfășurării activității de creditare”.

Contestatoarea susține că nu-i sunt aplicabile dispozițiile din Legea nr. 93/2009 ce reglementează măsura radierii pe considerentul că este o instituție înscrisă în Registrul general iar controlul a fost efectuat ca și când ar fi fost înscrisă în registrul special.

Aceste susțineri sunt nefondate, prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 93/2009 stabilesc atât scopul legii, acela de a asigura și a menține stabilitatea financiară cât și obiectul de reglementare respectiv condițiile minime de acces la activitatea de creditare și desfășurarea acesteia pe teritoriul României de instituțiile financiare nebancare fără a deosebi între cele înscrise în registrul general ori în registrul special.

Radierea din registrul general în care este înscrisă

SC A. SA este reglementată prin dispozițiile art. 28 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 93/2009 care stabilesc că „radierea din registrul general se poate realiza în următoarele situații (...), ca urmare a aplicării sancțiunii prevăzute la art. 59 alin. (2) lit. e)”, sancțiune care de altfel a fost aplicată reclamantei.

Pentru incidența prevederilor art. 59 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 93/2009 se constată că deficiențele reținute în nota de constatare dovedesc săvârșirea faptelor prevăzute de acest text de lege, prin ignorarea cadrului de reglementare, a activităților de creditare desfășurate pe teritoriul României prin instituțiile financiare nebancare stabilit prin lege, reglementări emise de Banca Națională a României în aplicarea acesteia sau prin reglementări proprii ale instituției financiare nebancare prevăzute la art. 21. Demonstrează de asemenea, lipsa de diligență și prudență în activitatea desfășurată dar și posibilitatea inducerii de risc în sistem materializată prin neraportarea, raportarea cu întârziere sau raportarea de date și informații eronate către Banca Națională a României.

La individualizarea sancțiunii aplicate s-a avut în vedere gravitatea faptelor constatate de organele de inspecție prin raportare la dispozițiile legale speciale ce reglementează domeniul în cauză, pericolul social al desfășurării unei activități autorizate prin acțiuni interzise în mod expres de legiuitor.

Recomandările cuprinse în raportul de supraveghere au avut ca scop reducerea impactului faptelor săvârșite prin remedierea deficiențelor și prevenirea săvârșirii altor fapte și nicidecum exonerarea aplicării unei sancțiuni dintre cele prevăzute la art. 59 alin. (2) din Legea nr. 93/2009.

Pentru toate aceste considerente contestația formulată apare ca fiind neîntemeiată urmând a fi respinsă în condițiile prevăzute de art. 60 din Legea nr. 93/2009, privind instituțiile financiare nebancare raportat la art. 275 din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 cu modificările și completările ulterioare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată SC A. SA împotriva Hotărârii nr. 1 din 08 ianuarie 2014 a Consiliului de Administrație al Băncii Naționale Române, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iunie 2015.