Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1926/2017

CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1926/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra contestației de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/1/2017, contestatorul A. în contradictoriu cu Banca Națională a României, a solicitat instanței anularea Ordinului prim - viceguvernatorului Băncii Naționale a României nr. 93 din 3 octombrie 2016 precum și anularea Hotărârii Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României nr. 8 din 12 decembrie 2016. În motivarea contestației, în esență, A. aduce următoarele argumente: Raportul de supraveghere nr. x din 26 aprilie 2016 încheiat de reprezentanții Băncii Naționale a României, în care sunt consemnate faptele săvârșite de către contestator nu i-a fost adus la cunoștință.

A mai susținut că această probă preconstituită, pune probleme de etică majoră asupra sancționării sale, deoarece: formulează concluzii privind activitatea sa profesională din aproape toate ariile de management, fără dovezi; trece sub tăcere multe documente și informații furnizate de contestator personalului din BNR care a efectuat supravegherea; nu conține opinia contestatorului; se circumscrie unor insinuări și asociații de idei, fie scoase din context, fie interpretate eronat, forțat și fără onestitate profesională. Deși sancțiunea se pretinde a fi aplicată în temeiul art. 229 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 99/2006, nicio abatere incriminată nu s-a săvârșit prin administrarea necorespunzătoare a fondurilor, în condițiile în care, Consiliul de supraveghere nu administrează fondurile băncii.

De asemenea, nu sunt îndeplinite criteriile prevăzute de art. 225 alin. (3) din O.U.G. nr. 99/2006 privind sancțiunile (eficacitatea, proporționalitatea cu faptele și deficiențele constatate și cu efect descurajant), întrucât mandatul contestatorului a expirat în luna martie 2016 iar în prezent nu deține nicio funcție în vreo instituție financiară iar amenda a fost aplicată la interval de câțiva ani de la pretinsa săvârșire a deficiențelor. Actele administrative atacate în cauză Prin Hotărârea nr. 8 din 12 decembrie 2016 a Băncii Naționale a României - Consiliul de Administrație, a respins ca neîntemeiată, contestația înregistrată la Banca Națională a României cu nr. 31129 din 01 noiembrie 2016, formulată, de către A., fost membru al Consiliului de Supraveghere, al Comitetului de Audit și al Comitetului de Administrare a Riscurilor la B.

S.A., până la data de 02.04.2016, cu consecința menținerii sancțiunii amendă în sumă de 25.000 RON aplicată prin Ordinul nr. 93 din 03 octombrie 2016 al Prim - Viceguvernatorului BNR. În argumentele reținute, Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României, a arătat că prin Ordinul nr. 93 din 03 octombrie 2016 al Prim - Viceguvernatorului BNR, obiect al prezentei contestații, s-a dispus sancționarea lui A., în calitate de membru al Consiliului de Supraveghere, al Comitetului de Audit și al Comitetului de Administrare a Riscurilor la B. S.A., cu amendă în sumă de 25.000 RON, pentru încălcarea unor dispoziții ale O.U.G. nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale unor reglementări emise în aplicarea acesteia.

În argumentarea contestației, contestatorul face referire doar la discuții și dezbateri din cadrul ședințelor Consiliului de Supraveghere, care nu au avut însă finalitate în decizii adoptate de către membrii acestuia, respectiv în dispunerea de măsuri pentru remedierea abaterilor de la disciplina bancară de care au luat cunoștință.

Susținerile contestatorului referitoare la conținutul raportului de supraveghere, conform cărora acesta cuprinde "concluzii cu referire la activitatea profesională a subsemnatului, fără dovezi de susținere", sunt nefondate, deoarece în cadrul acțiunii de supraveghere a fost analizată activitatea organului de conducere cu funcție de supraveghere la nivel colectiv, din perspectiva modului de realizare a atribuțiilor acestuia, definite de cadrul de reglementare în vigoare, iar la individualizarea sancțiunii s-au avut în vedere atât implicarea fiecărui membru în procesul decizional, cât și modul de exprimare a votului, așa cum reiese din documentele justificative, anexate la raport.

De asemenea, afirmația contestatorului privind "trecerea sub tăcere a documentelor și informațiilor puse la dispoziția personalului BNR instrumentator de către subsemnatul" este neîntemeiată, întrucât, din adresa din 15 noiembrie 2016 a Direcției Supraveghere rezultă că echipa de supraveghere nu a avut contact cu membrii organului de conducere cu funcție de supraveghere, nu a purtat corespondență și nu a primit informații și documente direct de la aceștia. Verificările și analizele au fost efectuate strict pe bază de documente, prezentate de către instituția de credit. Sancțiunea a fost aplicată contestatorului în conformitate cu prevederile art. 229 alin. (1) lit. d) din O.U.G.

nr. 99/2006, cu modificările și completările ulterioare, avându-se în vedere prevederile art. 228 alin. (1) lit. p) și lit. q) din ordonanța menționată, potrivit cărora " (1) Banca Națională a României are competența aplicării sancțiunilor prevăzute la art. 229 alin. (1) și măsurilor sancționatoare prevăzute la art. 229 alin. (2) lit. a) și b) în toate cazurile în care constată că o instituție de credit persoană juridică română și/sau oricare dintre persoanele prevăzute la art. 108 alin. (1) ori persoanele desemnate să asigure conducerea sucursalelor instituției de credit se fac vinovate de următoarele fapte: (...) p) orice încălcări ale prezentei ordonanțe de urgență, ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013, ale reglementărilor emise în aplicarea acestora, respectiv ale regulamentelor de directă aplicare adoptate la nivelul Uniunii Europene în domeniile reglementate de prezenta ordonanță de urgență, în măsura în care aceste fapte nu intră sub incidența prevederilor lit. a)-o); q nerespectarea măsurilor dispuse de Banca Națională a României.

" Totodată, susținerile contestatorului conform cărora atribuțiile Consiliului de Supraveghere nu vizează administrarea fondurilor băncii sunt nefondate, întrucât dispozițiile art. 11 alin. (1) din Regulamentul BNR nr. 5/2013, cu modificările și completările ulterioare, prevăd că "Organul de conducere trebuie să definească, să supravegheze și să fie responsabil pentru implementarea unui cadru de administrare a activității care să asigure administrarea efectivă și prudentă a instituției de credit (...) " Nefondată este și afirmația contestatorului potrivit căreia "sancțiunile aplicate trebuie să fie eficace și proporționale cu faptele și deficiențele constatate", deoarece, la stabilirea tipului sancțiunii și a cuantumului acesteia au fost avute în vedere prevederile art. '225 alin. (4) din O.U.G.

nr. 99/2006, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, în ceea ce privește gradul de vinovăție a persoanei fizice (potrivit art. 225 alin. (4) lit. b) din O.U.G. nr. 99/2006, cu modificările și completările ulterioare), contestatorul a deținut funcția de membru în Consiliul de Supraveghere în cadrul instituției de credit pe toată perioada supusă analizei și împreună cu ceilalți membri ai organului de conducere cu funcție de supraveghere a avut responsabilitatea exercitării unui control permanent asupra conducerii societății de către Directorat și a verificării conformității cu legea a operațiunilor de conducere a societății, astfel cum se prevede la art. 1539 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În calitate de membru al Consiliului de Supraveghere, A. a fost în mod direct responsabil pentru asigurarea conducerii societății potrivit cadrului legislativ în vigoare, a conformității deciziilor dispuse de Directorat în perioada mandatului deținut de acesta, privind organizarea și conducerea societății. Responsabilitățile organului de conducere, definite detaliat la art. 11 și 12 din Regulamentul BNR nr. 5/2013, cu modificările și completările ulterioare, reflectă rolul principal deținut de Consiliul de Supraveghere în supravegherea și implementarea unui cadru de administrare a activității instituției de credit, care să asigure administrarea efectivă și prudentă a instituției. În ceea ce privește importanța profiturilor realizate sau a pierderilor evitate, în măsura în care acestea pot fi determinate (art. 225 alin. (4) lit. d) din O.U.G.

nr. 99/2006, cu modificările și completările ulterioare), trebuie precizat că în anii 2014 și 2015 (în perioada mandatului contestatorului), activitatea desfășurată la nivelul instituției de credit a generat pierdere (206,2 milioane RON la 31.12.2014 și 88,3 mii. RON la 31.12.2015, niveluri stabilite urmare auditului financiar), în principal datorită materializării riscului de credit.

Astfel cum s-a prezentat și în Raportul de supraveghere, la capitolul referitor I la evaluarea modelului de afaceri, deși factorul cheie care a impactat semnificativ evoluția situației financiare a instituției de credit a fost reprezentat de portofoliul de active financiare depreciate, generate în principal anterior perioadei analizate, echipa de inspecție a identificat procese deficitare cu privire la evaluarea riscurilor asociate debitorilor persoane juridice, precum și pe linia managementului expunerilor tieperformante, ceea ce a favorizat menținerea unui nivel ridicat al pierderilor din activitatea de creditare, astfel: - în contextul unui profil de risc de credit ridicat și al unei capitalizări insuficiente pentru a absorbi pierderile potențiale, conform strategiei de risc banca accepta la creditare clienți cu performanță financiară deficitară C și D, respectiv cu rating 7; - în perioada 01.07.2013 - 31.08.2015, un număr de 14 debitori au beneficiat de credite, în contextul unor opinii de risc negative, aspect care reflectă un apetit la risc credit ridicai ai organului de conducere al instituției de credit, având în vedere asumarea unor expuneri față de debitori evaluați de Direcția Risc ca prezentând un risc de nerambursare ridicat, în condițiile în care banca nu dispunea de un nivel de capitalizare suficient pentru acoperirea unor riscuri suplimentare;

- un număr de 131 expuneri, însumând 62,8 mii RON, care înregistrau un serviciu al datoriei mai mare de 90 zile, nu au făcut obiectul inițierii unor proceduri de executare silită sau de derecunoaștere din bilanțul băncii. De asemenea, în cazul acestora, riscul de credit era insuficient acoperit cu ajustări pentru depreciere, echipa de inspecție calculând o rată medie de doar 34%; - instituția de credit a continuat politica de preluare în patrimoniu, în contul creanțelor, de garanții constituite de debitori. Politica respectivă a fost perpetuată de organul de conducere în contextul în care instituția de credit a înregistrat un nivel insuficient de capital pentru acoperirea riscului de credit, fiind considerată o soluție pentru reducerea impactului pierderilor din activitatea de creditare asupra fondurilor proprii.

în acest sens trebuie menționată aprobarea, de către Consiliul de Supraveghere, în martie 2014, a Strategiei privind recuperarea creditelor prin preluarea bunurilor aduse în garanție și administrarea bunurilor preluate, care nu cuprinde restricții cu privire la vânzarea unui bun preluat în contul creanței către debitorul inițial sau către interpuși sau persoane aflate în legătură cu acesta, aspect care conduce la creșterea impactului riscului de conformitate din perspectiva favorizării apariției unor situații de tipul conflictelor de interese. De asemenea, trebuie precizată revizuirea strategiei, în 30.09.2014, când s-a înlocuit prevederea conform căreia, pentru fiecare tranzacție în parte, banca urmărește ca bunurile preluate sa nu fie valorificate sub prețul de achiziție, cu prevederea conform căreia "prețul de vânzare va fi raportat la valoarea de preluare și la valoarea contabilă a bunului.

În cazul în care prețul este inferior valorii de preluare/contabilă se va solicita aprobarea Directoratului pentru valorificarea bunului." Prin această prevedere Consiliul de supraveghere a creat cadrul necesar vânzării acestor bunuri sub valoarea la care acestea au fost preluate, banca urmând a înregistra astfel o pierdere suplimentară. Astfel, au fost identificate cazuri în care vânzarea bunurilor preluate în patrimoniu s-a făcut către proprietarii inițiali ai bunurilor ipotecare, aceștia îndeplinind în cadrul contractelor de credit calitatea de garanți ipotecari, către firme ce aveau ca asociați persoane ce au îndeplinit aceeași calitate și în cadrul firmei debitoare, către membri ai familiei asociaților firmelor debitoare, precum și către asociați ai firmelor debitoare etc. operațiuni care, în condițiile în care nu asigură cel puțin recuperarea integrală a expunerii, reprezenta o încălcare a principiilor de prudență bancară.

S-a constatat fie lipsa unei analize, fie o analiza deficitară a bonității/capacității cumpărătorilor de a-și îndeplini obligațiile asumate prin contractele de vânzare-cumpărare a bunurilor preluate în patrimoniu cu plata în rate. în majoritatea cazurilor, banca nu a prezentat în referate informații despre veniturile realizate de cumpărători, iar în situația în care s-a făcut o astfel de analiză datele prezentate nu au fost suficiente pentru a evalua situația financiară a debitorului, respectiv capacitatea acestuia de a plăti prețul tranzacției. De altfel, un număr de 46 de contracte ce aveau ca obiect vânzarea unor bunuri reposedate, însumând o expunere în sold la data analizei de 26,92 mii.

RON, înregistrau restanțe în valoare de 1,3 mii. RON. în 15 cazuri în sumă de 18,57 mii. RON (valoarea cumulată a restanțelor =1,15 mii. RON), serviciul datoriei era cuprins între 92 și 609 zile. Trebuie subliniat că, în toate aceste cazuri, deși activele respective prezentau indicii de depreciere, banca nu a procedat la acoperirea riscului de credit asociat acestora cu ajustări pentru depreciere. Toate aceste aspecte prezentate mai sus reflectă o supraveghere ineficientă a Directoratului, de către Consiliul de Supraveghere, din care A. a făcut parte, care, deși prin natura funcției deținute avea la dispoziție instrumentele necesare, nu a definit un cadru adecvat care să permită administrarea prudentă a societății și supravegherea eficientă a activității Directoratului, ceea ce a condus la asumarea unor riscuri ridicate și derularea unor activități neadecvate de administrare a portofoliului de credite și a expunerilor la risc.

Ca atare, susținerile contestatorului cu privire la expirarea mandatului acestuia în cadrul B. S.A. și nedeținerea în prezent de funcții în instituții financiare nu au relevanță juridică. În ceea ce privește afirmația privind decalajul între momentul aplicării sancțiunilor și cel al producerii deficiențelor, ca fiind câțiva ani în urmă, trebuie arătat că toate faptele reținute la aplicarea sancțiunii s-au produs strict în perioada octombrie 2013 -31.08.2015, încadrându-se astfel în prevederile art. 234 alin. (1) din O.U.G. nr. 99/2006, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora aplicarea sancțiunilor se prescrie în termen de un an de la data constatării faptei, dar nu mai mult de 3 ani de la data săvârșirii faptei.

Or, raportul de supraveghere, în care au fost consemnate faptele de încălcare a disciplinei bancare, a fost semnat în data de 26.04.2016, iar ordinul de sancțiorfare a contestatorului fost emis în data de 03.10.2016.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3779/2017
Asupra contestației de față: 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2017, contestatoarea A. a solicitat în contradict
ÎCCJ
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2815/2017
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios a
ÎCCJ 2017-05-23
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1891/2017
Asupra contestației de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Contestația Prin contestația înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 11.10.
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 437/2018
Asupra contestației de față: 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/1/2017, contestatorul A. a solicitat în contradi
ÎCCJ 2019-05-24
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2808/2019
de recomandare. 2). Mențiunea de la fila x din hotărârea Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României, nu reprezintă o completare a Ordinului nr. 53/2018 emis de viceguvernatorul Băncii Naționale, în sensul adăugării unei noi
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă