ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1926/2017

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/1/2017, contestatorul A. în contradictoriu cu Banca Națională a României, a solicitat instanței anularea Ordinului prim - viceguvernatorului Băncii Naționale a României nr. 93 din 3 octombrie 2016 precum și anularea Hotărârii Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României nr. 8 din 12 decembrie 2016.

În motivarea contestației, în esență, A. aduce următoarele argumente:

Raportul de supraveghere nr. x din 26 aprilie 2016 încheiat de reprezentanții Băncii Naționale a României, în care sunt consemnate faptele săvârșite de către contestator nu i-a fost adus la cunoștință. A mai susținut că această probă preconstituită, pune probleme de etică majoră asupra sancționării sale, deoarece: formulează concluzii privind activitatea sa profesională din aproape toate ariile de management, fără dovezi; trece sub tăcere multe documente și informații furnizate de contestator personalului din BNR care a efectuat supravegherea; nu conține opinia contestatorului; se circumscrie unor insinuări și asociații de idei, fie scoase din context, fie interpretate eronat, forțat și fără onestitate profesională.

Deși sancțiunea se pretinde a fi aplicată în temeiul art. 229 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 99/2006, nicio abatere incriminată nu s-a săvârșit prin administrarea necorespunzătoare a fondurilor, în condițiile în care, Consiliul de supraveghere nu administrează fondurile băncii.

De asemenea, nu sunt îndeplinite criteriile prevăzute de art. 225 alin. (3) din O.U.G. nr. 99/2006 privind sancțiunile (eficacitatea, proporționalitatea cu faptele și deficiențele constatate și cu efect descurajant), întrucât mandatul contestatorului a expirat în luna martie 2016 iar în prezent nu deține nicio funcție în vreo instituție financiară iar amenda a fost aplicată la interval de câțiva ani de la pretinsa săvârșire a deficiențelor.

Actele administrative atacate în cauză

Prin Hotărârea nr. 8 din 12 decembrie 2016 a Băncii Naționale a României - Consiliul de Administrație, a respins ca neîntemeiată, contestația înregistrată la Banca Națională a României cu nr. 31129 din 01 noiembrie 2016, formulată, de către A., fost membru al Consiliului de Supraveghere, al Comitetului de Audit și al Comitetului de Administrare a Riscurilor la B. S.A., până la data de 02.04.2016, cu consecința menținerii sancțiunii amendă în sumă de 25.000 RON aplicată prin Ordinul nr. 93 din 03 octombrie 2016 al Prim - Viceguvernatorului BNR.

În argumentele reținute, Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României, a arătat că prin Ordinul nr. 93 din 03 octombrie 2016 al Prim - Viceguvernatorului BNR, obiect al prezentei contestații, s-a dispus sancționarea lui A., în calitate de membru al Consiliului de Supraveghere, al Comitetului de Audit și al Comitetului de Administrare a Riscurilor la B. S.A., cu amendă în sumă de 25.000 RON, pentru încălcarea unor dispoziții ale O.U.G. nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale unor reglementări emise în aplicarea acesteia.

În argumentarea contestației, contestatorul face referire doar la discuții și dezbateri din cadrul ședințelor Consiliului de Supraveghere, care nu au avut însă finalitate în decizii adoptate de către membrii acestuia, respectiv în dispunerea de măsuri pentru remedierea abaterilor de la disciplina bancară de care au luat cunoștință.

Susținerile contestatorului referitoare la conținutul raportului de supraveghere, conform cărora acesta cuprinde "concluzii cu referire la activitatea profesională a subsemnatului, fără dovezi de susținere", sunt nefondate, deoarece în cadrul acțiunii de supraveghere a fost analizată activitatea organului de conducere cu funcție de supraveghere la nivel colectiv, din perspectiva modului de realizare a atribuțiilor acestuia, definite de cadrul de reglementare în vigoare, iar la individualizarea sancțiunii s-au avut în vedere atât implicarea fiecărui membru în procesul decizional, cât și modul de exprimare a votului, așa cum reiese din documentele justificative, anexate la raport.

De asemenea, afirmația contestatorului privind "trecerea sub tăcere a documentelor și informațiilor puse la dispoziția personalului BNR instrumentator de către subsemnatul" este neîntemeiată, întrucât, din adresa din 15 noiembrie 2016 a Direcției Supraveghere rezultă că echipa de supraveghere nu a avut contact cu membrii organului de conducere cu funcție de supraveghere, nu a purtat corespondență și nu a primit informații și documente direct de la aceștia. Verificările și analizele au fost efectuate strict pe bază de documente, prezentate de către instituția de credit.

Sancțiunea a fost aplicată contestatorului în conformitate cu prevederile art. 229 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 99/2006, cu modificările și completările ulterioare, avându-se în vedere prevederile art. 228 alin. (1) lit. p) și lit. q) din ordonanța menționată, potrivit cărora " (1) Banca Națională a României are competența aplicării sancțiunilor prevăzute la art. 229 alin. (1) și măsurilor sancționatoare prevăzute la art. 229 alin. (2) lit. a) și b) în toate cazurile în care constată că o instituție de credit persoană juridică română și/sau oricare dintre persoanele prevăzute la art. 108 alin. (1) ori persoanele desemnate să asigure conducerea sucursalelor instituției de credit se fac vinovate de următoarele fapte: (...) p) orice încălcări ale prezentei ordonanțe de urgență, ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013, ale reglementărilor emise în aplicarea acestora, respectiv ale regulamentelor de directă aplicare adoptate la nivelul Uniunii Europene în domeniile reglementate de prezenta ordonanță de urgență, în măsura în care aceste fapte nu intră sub incidența prevederilor lit. a)-o); q nerespectarea măsurilor dispuse de Banca Națională a României. "

Totodată, susținerile contestatorului conform cărora atribuțiile Consiliului de Supraveghere nu vizează administrarea fondurilor băncii sunt nefondate, întrucât dispozițiile art. 11 alin. (1) din Regulamentul BNR nr. 5/2013, cu modificările și completările ulterioare, prevăd că "Organul de conducere trebuie să definească, să supravegheze și să fie responsabil pentru implementarea unui cadru de administrare a activității care să asigure administrarea efectivă și prudentă a instituției de credit (...) "

Nefondată este și afirmația contestatorului potrivit căreia "sancțiunile aplicate trebuie să fie eficace și proporționale cu faptele și deficiențele constatate", deoarece, la stabilirea tipului sancțiunii și a cuantumului acesteia au fost avute în vedere prevederile art. '225 alin. (4) din O.U.G. nr. 99/2006, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, în ceea ce privește gradul de vinovăție a persoanei fizice (potrivit art. 225 alin. (4) lit. b) din O.U.G. nr. 99/2006, cu modificările și completările ulterioare), contestatorul a deținut funcția de membru în Consiliul de Supraveghere în cadrul instituției de credit pe toată perioada supusă analizei și împreună cu ceilalți membri ai organului de conducere cu funcție de supraveghere a avut responsabilitatea exercitării unui control permanent asupra conducerii societății de către Directorat și a verificării conformității cu legea a operațiunilor de conducere a societății, astfel cum se prevede la art. 1539 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare. În calitate de membru al Consiliului de Supraveghere, A. a fost în mod direct responsabil pentru asigurarea conducerii societății potrivit cadrului legislativ în vigoare, a conformității deciziilor dispuse de Directorat în perioada mandatului deținut de acesta, privind organizarea și conducerea societății. Responsabilitățile organului de conducere, definite detaliat la art. 11 și 12 din Regulamentul BNR nr. 5/2013, cu modificările și completările ulterioare, reflectă rolul principal deținut de Consiliul de Supraveghere în supravegherea și implementarea unui cadru de administrare a activității instituției de credit, care să asigure administrarea efectivă și prudentă a instituției.

În ceea ce privește importanța profiturilor realizate sau a pierderilor evitate, în măsura în care acestea pot fi determinate (art. 225 alin. (4) lit. d) din O.U.G. nr. 99/2006, cu modificările și completările ulterioare), trebuie precizat că în anii 2014 și 2015 (în perioada mandatului contestatorului), activitatea desfășurată la nivelul instituției de credit a generat pierdere (206,2 milioane RON la 31.12.2014 și 88,3 mii. RON la 31.12.2015, niveluri stabilite urmare auditului financiar), în principal datorită materializării riscului de credit. Astfel cum s-a prezentat și în Raportul de supraveghere, la capitolul referitor

I la evaluarea modelului de afaceri, deși factorul cheie care a impactat semnificativ evoluția situației financiare a instituției de credit a fost reprezentat de portofoliul de active financiare depreciate, generate în principal anterior perioadei analizate, echipa de inspecție a identificat procese deficitare cu privire la evaluarea riscurilor asociate debitorilor persoane juridice, precum și pe linia managementului expunerilor tieperformante, ceea ce a favorizat menținerea unui nivel ridicat al pierderilor din activitatea de creditare, astfel:

- în contextul unui profil de risc de credit ridicat și al unei capitalizări insuficiente pentru a absorbi pierderile potențiale, conform strategiei de risc banca accepta la creditare clienți cu performanță financiară deficitară C și D, respectiv cu rating 7;

- în perioada 01.07.2013 - 31.08.2015, un număr de 14 debitori au beneficiat de credite, în contextul unor opinii de risc negative, aspect care reflectă un apetit la risc credit ridicai ai organului de conducere al instituției de credit, având în vedere asumarea unor expuneri față de debitori evaluați de Direcția Risc ca prezentând un risc de nerambursare ridicat, în condițiile în care banca nu dispunea de un nivel de capitalizare suficient pentru acoperirea unor riscuri suplimentare;

- un număr de 131 expuneri, însumând 62,8 mii RON, care înregistrau un serviciu al datoriei mai mare de 90 zile, nu au făcut obiectul inițierii unor proceduri de executare silită sau de derecunoaștere din bilanțul băncii. De asemenea, în cazul acestora, riscul de credit era insuficient acoperit cu ajustări pentru depreciere, echipa de inspecție calculând o rată medie de doar 34%;

- instituția de credit a continuat politica de preluare în patrimoniu, în contul creanțelor, de garanții constituite de debitori. Politica respectivă a fost perpetuată de organul de conducere în contextul în care instituția de credit a înregistrat un nivel insuficient de capital pentru acoperirea riscului de credit, fiind considerată o soluție pentru reducerea impactului pierderilor din activitatea de creditare asupra fondurilor proprii. în acest sens trebuie menționată aprobarea, de către Consiliul de Supraveghere, în martie 2014, a Strategiei privind recuperarea creditelor prin preluarea bunurilor aduse în garanție și administrarea bunurilor preluate, care nu cuprinde restricții cu privire la vânzarea unui bun preluat în contul creanței către debitorul inițial sau către interpuși sau persoane aflate în legătură cu acesta, aspect care conduce la creșterea impactului riscului de conformitate din perspectiva favorizării apariției unor situații de tipul conflictelor de interese. De asemenea, trebuie precizată revizuirea strategiei, în 30.09.2014, când s-a înlocuit prevederea conform căreia, pentru fiecare tranzacție în parte, banca urmărește ca bunurile preluate sa nu fie valorificate sub prețul de achiziție, cu prevederea conform căreia "prețul de vânzare va fi raportat la valoarea de preluare și la valoarea contabilă a bunului. În cazul în care prețul este inferior valorii de preluare/contabilă se va solicita aprobarea Directoratului pentru valorificarea bunului." Prin această prevedere Consiliul de supraveghere a creat cadrul necesar vânzării acestor bunuri sub valoarea la care acestea au fost preluate, banca urmând a înregistra astfel o pierdere suplimentară. Astfel, au fost identificate cazuri în care vânzarea bunurilor preluate în patrimoniu s-a făcut către proprietarii inițiali ai bunurilor ipotecare, aceștia îndeplinind în cadrul contractelor de credit calitatea de garanți ipotecari, către firme ce aveau ca asociați persoane ce au îndeplinit aceeași calitate și în cadrul firmei debitoare, către membri ai familiei asociaților firmelor debitoare, precum și către asociați ai firmelor debitoare etc. operațiuni care, în condițiile în care nu asigură cel puțin recuperarea integrală a expunerii, reprezenta o încălcare a principiilor de prudență bancară. S-a constatat fie lipsa unei analize, fie o analiza deficitară a bonității/capacității cumpărătorilor de a-și îndeplini obligațiile asumate prin contractele de vânzare-cumpărare a bunurilor preluate în patrimoniu cu plata în rate. în majoritatea cazurilor, banca nu a prezentat în referate informații despre veniturile realizate de cumpărători, iar în situația în care s-a făcut o astfel de analiză datele prezentate nu au fost suficiente pentru a evalua situația financiară a debitorului, respectiv capacitatea acestuia de a plăti prețul tranzacției. De altfel, un număr de 46 de contracte ce aveau ca obiect vânzarea unor bunuri reposedate, însumând o expunere în sold la data analizei de 26,92 mii. RON, înregistrau restanțe în valoare de 1,3 mii. RON. în 15 cazuri în sumă de 18,57 mii. RON (valoarea cumulată a restanțelor =1,15 mii. RON), serviciul datoriei era cuprins între 92 și 609 zile. Trebuie subliniat că, în toate aceste cazuri, deși activele respective prezentau indicii de depreciere, banca nu a procedat la acoperirea riscului de credit asociat acestora cu ajustări pentru depreciere.

Toate aceste aspecte prezentate mai sus reflectă o supraveghere ineficientă a Directoratului, de către Consiliul de Supraveghere, din care A. a făcut parte, care, deși prin natura funcției deținute avea la dispoziție instrumentele necesare, nu a definit un cadru adecvat care să permită administrarea prudentă a societății și supravegherea eficientă a activității Directoratului, ceea ce a condus la asumarea unor riscuri ridicate și derularea unor activități neadecvate de administrare a portofoliului de credite și a expunerilor la risc.

Ca atare, susținerile contestatorului cu privire la expirarea mandatului acestuia în cadrul B. S.A. și nedeținerea în prezent de funcții în instituții financiare nu au relevanță juridică.

În ceea ce privește afirmația privind decalajul între momentul aplicării sancțiunilor și cel al producerii deficiențelor, ca fiind câțiva ani în urmă, trebuie arătat că toate faptele reținute la aplicarea sancțiunii s-au produs strict în perioada octombrie 2013 -31.08.2015, încadrându-se astfel în prevederile art. 234 alin. (1) din O.U.G. nr. 99/2006, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora aplicarea sancțiunilor se prescrie în termen de un an de la data constatării faptei, dar nu mai mult de 3 ani de la data săvârșirii faptei. Or, raportul de supraveghere, în care au fost consemnate faptele de încălcare a disciplinei bancare, a fost semnat în data de 26.04.2016, iar ordinul de sancțiorfare a contestatorului fost emis în data de 03.10.2016.

Astfel, susținerile contestatorului privind evaluarea periodică, de către Consiliul de Supraveghere, a activității, rezultatelor și gradului de realizare a indicatorilor de performanță a membrilor Directoratului nu au legătură cu fapta reținută de echipa de inspecție, care privește lipsa unei evaluări anuale a cunoștințelor, competențelor și experienței fiecărui membru al organului de conducere și al Directoratului în ansamblul său și a structurii, mărimii și componenței Directoratului, în baza prevederilor art. 24 alin. (2) lit. b) și c) din Regulamentul BNR nr. 5/2013, cu modificările și completările ulterioare.

În perioada analizată, Consiliul de Supraveghere a efectuat evaluarea pe bază de discuții, fără o metodologie, doar a performanțelor membrilor conducerii superioare, luând în considerare gradul de realizare a obiectivelor stabilite la nivel individual și colectiv, fără a efectua o evaluare a structurii, mărimii, componenței, competențelor și experienței acesteia, aspecte de altfel neconsemnate în vreun document la nivelul instituției de credit.

Din prezentarea contestatorului cu privire la aspecte consemnate în procesul-verbal al ședinței Consiliului de Supraveghere din 15.05.2014 rezultă în mod evident gravele probleme de conducere și administrare, față de care Consiliul de Supraveghere a purtat numai discuții neînsoțite de măsuri de remediere. Aspectele prezentate, extrase din procesul-verbal al ședinței din 27.04.2015, reprezintă de fapt doar simple atenționări, Iară concretizare în măsuri. Votul împotrivă a contestatorului în cadrul ședinței privind menținerea echipei de management, nu are relevanță juridică, întrucât nu a stat la baza aplicării sancțiunii acestuia.

Argumentele contestatorului privind atitudinea sa din cadrul ședințelor Comitetului de Supraveghere a Riscurilor din iulie 2013 și niembrie 2013, nu pot fi primite, deoarece faptele care au atras aplicarea sancțiunii s-au înregistrat pe parcursul anului 2014. De altfel, aspectele prezentate de către A., atât în ședința din iulie 2013, cât și în noiembrie 2013 reprezintă, fie cerințe ale cadrului de reglementare în vigoare (responsabilitatea comitetului fiind de a efectua recomandări care să asigure implementarea lor), fie doar propuneri ale acestuia, fără a fi transpuse în recomandări finale către Consiliul de Supraveghere.

În ceea ce privește argumentele contestatorului privind atitudinea sa din cadrul ședințelor comitetului, din anul 2014, trebuie precizate următoarele: -adoptarea unei strategii de menținere a nivelului de capital în 2014 reprezintă o cerință obligatorie potrivit cadrului legislativ (art. 75 alin. (2) din Regulamentul nr. 5/2013, cu modificările și completările ulterioare), neputând fi considerată o măsură pe linia îmbunătățirii cadrului de administrare a riscurilor;

- cele menționate din ședința comitetului din noiembrie 2014 reprezintă doar constatări cu privire la activitatea necorespunzătoare de administrare a riscurilor și nu recomandări de îmbunătățire a acesteia care să se fi concretizat într-o hotărâre și să fie transpuse în practică. Sistarea activității Comitetului de Politici și Produse Comerciale, menționată ca innd propunerea contestatorului, nu era atributul Comitetului de Supraveghere a Riscurilor, ci al Directoratului, fiind un comitet în subordinea acestuia.

În conformitate cu prevederile art. 6 alin. (1) din Regulamentul BNR nr. 5/2013, cu modificările și completările ulterioare, organul de conducere trebuie să asigure o structură organizatorică adecvată, iar potrivit art. 6 alin. (3) alocarea responsabilităților în cadrul instituției trebuie să fie clare, bine definite și implementate efectiv, ori menținerea a două persoane pe aceeași poziție, cu aceleași responsabilități, nu asigură o alocare clară de responsabilități cu privire la coordonarea funcției de conformitate.

În calitate de membru al organului de conducere cu funcție de supraveghere, A. avea responsabilități de natura celor definite la art. 6 alin. (1) din regulamentul menționat mai sus, iar potrivit prevederilor pct. B2 din Regulamentul de Organizare și Funcționare al instituției de credit, primul paragraf "Consiliul de Supraveghere (CS): este organul de conducere al Băncii în funcția sa de supraveghere responsabil pentru supravegherea și controlul Băncii, în special pentru supravegherea și monitorizarea procesului decizional de conducere exercitat de către Directorat".

Trebuie subliniat că, la nivelul Consiliului de Supraveghere, din care A. a făcut parte, au existat informații referitoare la modificările intervenite cu privire la organizarea direcției care exercita funcția de conformitate și coordonarea acesteia, astfel:

- Consiliul de Supraveghere a aprobat în ședința din data de 30.10.2014, modificări ale Regulamentului de Organizare și Funcționare, care au vizat reorganizarea direcției la nivelul căreia se exercita funcția de conformitate (transformarea Direcției Conformitate în Direcția Conformitate și Securitate Bancară, înființarea unor departamente noi);

- în ședința Comitetului de Remunerare și Nominalizare din data de 16.12.2014 s-a avizat numirea unei persoane noi pentru ocuparea funcției de director al noii direcții create. În raport cu aceste modificări aprobate, membrii Consiliului de Supraveghere nu au dispus măsuri, prin care să se asigure implementarea adecvată a acestora de către Directorat.

Aspectele reținute la aplicarea sancțiunii au fost identificate urmare verificărilor și evaluărilor efectuate de echipa de inspecție, cu privire la activitatea organelor de conducere din perioada august 2013 - iulie 2015. Demersurile întreprinse de contestator în perioadele anterioare (2011, 2012) nu au avut finalitate, având în vedere lipsa unei politici de transfer a prețurilor la nivelul băncii, la data controlului. Aspectele prezentate de către contestator reflectă încă o dată lipsa de finalitate a actului de conducere în sarcina Consiliului de Supraveghere, care, deși a purtat discuții și dezbateri, nu a dispus măsuri adecvate de realizare.

Astfel, în procesul-verbal al ședinței Comitetului de Supraveghere a Riscurilor din data de 26.11.2013 se regăsesc aspecte prezentate de către A. privind necesitatea realizării unei metodologii de transfer a prețurilor și de evaluare a profitabilității în raport cu riscul, dar această propunere nu a fost transpusă într-o recomndare, măsură. Din analiza procesului-verbal al ședinței comitetului, din data de 18.11.2014, la punctul 5 se menționează că la data respectivă încă nu se regăsea la nivelul băncii o astfel de metodologie. Ulterior acestei date, la nivelul băncii nu au mai avut loc ședințe ale comitetului, iar în procesele-verbale ale ședinței Consiliului de Supraveghere, care trebuia să preia aceste responsabilități, nu se regăsesc aspecte din care să rezulte efectuarea unei asemenea analize.

Și la acest punct din contestație se recunoaște că au fost purtate discuții, în repetate rânduri, în cadrul ședințelor Consiliului de Supraveghere, cu privire la modul neadecvat în care Directoratul răspunde la solicitările organului de conducere în funcție de supraveghere, fiind exprimate nemulțumiri, care însă nu au fost urmate de măsuri care să remedieze situația.

La evaluarea realizării obiectivelor de performanță de către membrii Directoratului nu au fost consemnate discuții cu privire la modul în care aceștia implementează recomandările Consiliului de Supraveghere. Ilustrativ este procesul-verbal al ședinței din data de 27.11.2014, în care, la punctul 1, se menționează gradul redus de realizarea a măsurilor transmise către Directorat, de doar 30%, aspect reluat în majoritatea ședințelor din perioada analizată, fără să conducă la măsuri de atenționare din partea organului de conducere în funcție de supraveghere. Acest fapt reflectă, fără putință de tăgadă, lipsa de finalitate a activității derulate de organul de conducere în funcție de supraveghere.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (1) lit. f) din Regulamentul BNR nr. 5/2013, cu modificările și completările ulterioare "în afara responsabilităților prevăzute de art. 11 alin. (2), organul de conducere mai este responsabil și pentru stabilirea și revizuirea: (...) unui cadru adecvat și eficace aferent controlului intern care să includă funcțiile de administrare a riscurilor, de conformitate și de audit intern, precum și un cadru corespunzător privind raportarea financiară și contabilitatea".

Având în vedere neimplicarea funcției de administrare a riscurilor în procesul de evaluare și aprobare a noilor produse sau la modificarea semnificativă a produselor existente, faptă constatată de echipa de inspecție prin analiza unor documente aferente unor produse noi lansate sau modificări ale produselor existente, care nu cuprindeau și o evaluare de risc (fișa de produs "Credit pe documente comerciale", în vigoare din 06.07.2015, "Credit de investiții", în vigoare din 03.08.2015, "Credit Capital de lucru", în vigoare din 06.07.2015), organul de conducere cu funcție de supraveghere, din care făcea parte și contestatorul, nu a asigurat existența unui cadru eficient de administrare a riscurilor și implicit a activității, responsabilitate definită la art. 11 alin. (1) din regulamentul menționat mai sus.

Din procesul-verbal al ședinței Comitetului de Supraveghere a riscurilor din data de 26.11.2013 rezultă că A. a susținut necesitatea revizuirii modelului de rating intern, propunere fără eficiență atâta vreme cât aceasta nu a fost transpusă într-o hotărâre a Comitetului. Fapta reținută la aplicarea sancțiunii se referă la lipsa unei verificări prin back/testing a acurateței modelului de rating utilizat, aspecte cu privire la care nu se regăsesc consemnate discuții în cadrul proceselor-verbale ale Consiliului de Supraveghere și Comitetului de Supraveghere a Riscurilor. Așadar, organul de conducere, al cărui membru a fost și contestatorul, nu s-a asigurat de eficiența procesului de administrare a riscului de model, componentă a riscului operațional, nedispunând de informații cu privire la acuratețea rezultatelor modelului de rating intern utilizat în procesul de aprobare a creditelor.

Referitor la propunerile formulate de contestator pe parcursul mandatului privind monitorizarea solvabilității, trebuie precizat, pe de o parte lipsa finalității acesteia, iar pe de altă parte, faptul că monitorizarea indicatorilor de solvabilitate nu necesită neapărat utilizarea unor instrumente automatizate, care să avertizeze cu privire la diminuarea acestora la un nivel aproape de limita minimă. De altfel, la nivelul Consiliului de Supraveghere au existat în permanență suficiente informații și rapoarte cu privire la situația financiară, deteriorarea în mod constant a acesteia fiind o problemă cunoscută și monitorizată, astfel încât neîntemeiat se poate aprecia că diminuarea ratei fondurilor propii sub nivelul minim a fost ceva neprevăzut, care a luat prin surprindere.

11.0 ultimă abatere care a fundamentat sancționarea contestatorului se referă la neîndeplinirea măsurii de la art. 1 lit. e) din Ordinul nr. 98 din 16 decembrie 2013 al Prim - Viceguvernatorului BNR, prin care s-a dispus instituției de credit "revizuirea proceselor, metodologiilor și reglementărilor specifice funcției de audit intern, în sensul îmbunătățirii calității activității desfășurate, prin stabilirea unor metodologii de verificare și auditare omogene și cuprinzătoare, precum și de acordare a unor rating-uri conforme cu calitatea activităților auditate, în scopul realizării obiectivelor funcției de audit", având în vedere aspectele consemnate în cadrul raportului de supraveghere, potrivit cărora metodologia de audit și procesul de auditare nu asigură o calitate adecvată a activității de audit intern.

Argumentele contestatorului cu privire la faptul că Banca Națională a României nu a constatat neîndeplinirea măsurii imediat după acțiunile întreprinse de bancă în acest sens, respectiv modificarea Normei de Audit, nu sunt de natură să exonereze Consiliul de Supraveghere de responsabilitate, având în vedere următoarele: modificările aduse normei de audit intern pentru realizarea măsurii nu au fost de natură să conducă la îmbunătățirea calității de audit intern, fapt care poate fi constatat doar urmare analizei în practică a activității desfășurate, pe bază de sondaj. în acest sens trebuie precizat că dispunerea măsurii de către Banca Națională a României s-a realizat în 16.12.2013, iar următoarea acțiune de supraveghere prin inspecție la fața locului, cu tematică completă, care a inclus și verificarea modului de realizare a măsurilor a avut loc în luna octombrie 2015, ocazie cu care s-a constatat neîndeplinirea în mod adecvat a măsurii. Au mai fost derulate acțiuni de supraveghere la instituția de credit, în perioada între dispunerea măsurii și octombrie 2015, însă cu tematică punctuală, care nu a inclus verificări în acest sens.

Rezultatele pozitive ale evaluării efectuate de C. invocate de către A. sunt infirmate de raportul incheiat de această societate, deoarece sunt semnalate deficiențe cu privire la calitatea metodologiilor utilizate, care stau la baza activității de audit și formulează numeroase recomandări, în principal cu privire la calitatea metodologiilor de audit utilizate.

În concluzie, Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României consideră că argumentele prezentate de A., în susținerea contestației, nu sunt 'de natură a înlătura sau modifica constatările consemnate de echipa de inspecție în Raportul de supraveghere încheiat la sediul instituției de credit.

Având în vedere motivele prezentate mai sus, Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României apreciază ca fiind neîntemeiată contestația formulată de A., fost membru al Consiliului de Supraveghere, al Comitetului de Audit și al Comitetului de Administrare a Riscurilor la B. S.A., urmând a dispune respingerea acesteia, cu consecința menținerii sancțiunii amendă în sumă de 25.000 RON, aplicată prin Ordinul nr. 93 din 03 octombrie 2016 al Prim - Viceguvernatorului BNR.

Prin motivarea acțiunii s-a arătat că în Raportul de supraveghere înregistrat la Direcția Supraveghere nr. 6100 din 26 aprilie 2016 in care sunt consemnate faptele săvârșite de reclamant, nu a fost adus la cunoștință.

Cu privire la pretinsa neîndeplinire a măsurii de la art. 1 lit. e) din O PVC nr. 98 din 16 decembrie 2013:

- între decembrie 2013 și aprilie 2016 Direcția Supraveghere a BNR a mai efectua" audituri ale băncii în care nu a consemnat această neîndeplinire

- măsura a fost raportată la BNR ca fiind îndeplinită prin modificarea Normei de audit implementare prin revizuirea Normei de audit prin Hotărârea nr. 81 din 29 ianuarie 2014 în baza adresei nr. x din 28 ianuarie 2014

- dacă BNR ar fi considerat insuficientă sau ineficace aceasta măsura ar fi trebui sa intervină în perioada imediat următoare

Sancțiunea se pretinde a fi aplicată în temeiul art. 229 alin. (1) lit. d) "periclitarea credibilității ..........", dar nici unul din faptele incriminate nu au condus la periclitarea prin administrarea necorespunzătoare a fondurilor, aspect de altfel imposibil din moment ce prin atribuții și ROF Consiliul de Supraveghere m administrează fondurile băncii.

Conform art. 225 alin. (3) O.U.G. 99/2006 sancțiunile aplicate "trebuie să fie eficace și proporționale cu faptele și deficiențele constate și să fie de natură a avea un efect descurajant". Este evidentă neîndeplinirea acestor criterii, raportat la expirare mandatului subsemnatului în martie 2016 și nedeținerea niciunei funcții în prezent în vreo instituție financiară.

A evaluat periodic așa cum reiese din procesele-verbale ale Consiliului de supraveghere, activitatea, rezultatele și mai ales gradul de realizare al indicatorilor de performanță a membrilor Directoratului. Evaluarea reclamantului, în majoritate cazurilor subliniază incapacitatea directoratului de a conduce eficient și cu profesionalism - banca, fiind în general negativă, și care a condus în ultima, instanța la convingerea și recomandarea ca mandatele acestora ar trebui încetate.

În dovedire se prevalează de extrasele din ședințele de consiliu de supraveghere:

Ședința C.S. din 15.05.2014:

Procesul de reorganizare al băncii, este cu totul altceva decât un mecanism de reducere a numărului de angajați, așa încât aceasta perspectivă este eronată nu se înscrie în spiritul acestui concept.

Procesul de reorganizare era menit rezolve carențele structurale intern respectiv sa transforme banca într-o organizație eficienta, cu procese flexibil care răspunde rapid și prin produse bine adaptate nevoilor clienților, cu administrare a riscurilor care să contribuie activ la creșterea veniturilor.

Toate aceste deziderate menționate mai sus, nu au fost îndeplinite, susținute și următoarele date: 1. Nu a fost creat nici un produs nou, care sa aducă o vizibilitate mai mare și antreneze un volum de activitate crescut pe segmentele de clientela vizate

Ședința C.S. din 30.10.2014

- pun în discuție solicitarea Directorului General de a primi bonus pentru anul 2013 și la care m-am opus pe considerentul neîndeplinirii factorilor calitativi și in principal cel referitor la finalizarea procesului de reorganizare a băncii.

Evaluarea mea concluziona faptul ca acțiunile DG nu au reușit sa transforme banca într-o organizație eficientă, cu procese flexibile, care răspunde rapid și prin produse bine adaptate nevoilor clienților, cu o administrare a riscurilor care sa contribuie activ la creșterea veniturilor.

Ședința C.S. din 27.04.2015

- atenționează asupra faptului ca Directoratul se afla într-o stare de pasivitate, lipsa de reacție la deteriorarea situației financiare a băncii, ca nu are un plan consistent de redresare in varianta in care nu vor fi găsite soluții de suplimentare a capitalului și nu a întreprins nimic pentru a schimba banca într-o organizație eficienta;

- a prezentat rezultatele evaluării Directoratului pentru anul 2014 am făcut din nou o caracterizare a activității Directorului in ultimii 2 ani și revin la lipsa de eficientă a deciziilor luate, faptul ca nu a produs o schimbare pozitiva in cultura organizațională și nu a transformat organizația într-o entitate eficientă care să aducă plus de valoare - aceasta fiind menirea de ultima instanța a fiecărui management; nu s-a întreprins nimic semnificativ pentru îmbunătățirea cadrului de administrare al riscului de credit

- a votat împotriva menținerii actualei echipe de management.

Ședința C.S.R. din iulie 2013

A recomandat modificarea completă a abordării problematicilor in administrarea riscurilor, din una pasiva, bazata pe o simpla constatare a unor evenimente trecute și concluzii nerelevante, in una anticipativa, concentrata pe identificarea timpurie a factorilor devianți, împreună cu îmbunătățirea capacității de elaborare de scenarii, stress-testing și backtesting;

Ședința C.S.R. din noiembrie 2013

A solicitat Directoratului și Directorului Sistemului de Control Intern următoarele: revizuirea întregii metodologii de rating intern, realizarea aplicațiilor de scoring pentru clienții PJ și PF, realizarea și utilizarea ca instrument decizional, a conceptului de randament ajustat la risc al capitalului RAROC), realizarea și implementarea unei metodologii de calcul al preturilor de transfer;

A propus termen de implementare a măsurilor și instrumentelor de control și administrare riscuri: 30 ianuarie 2014

Ședința C.S.R. din martie 2014

A fost discutată și adoptata Strategia privind menținerea nivelului de capital in 2014

Ședința C.S.R. din noiembrie 2014

Atenționează din nou asupra faptului ca veniturile din expunerile noi nu acoperă costurile de finanțare, costurile operaționale și costul riscului, generând pierderi. Rezultatele și performanța expunerilor noi înregistrate in 2012 - 2013, precum și recomandările repetate ale CAR și CS ar fi trebuit să producă o schimbare majoră în abordarea acestora, atât comercială cât și de risc. Atenționează din nou asupra atitudinii pasive a Direcției Risc prin care se fac doar constatări. Activitatea de analiză și evaluare a riscului de credit este deficitară, iar raportul risc/venit al acestora este de natură a cauza pierderi și deteriorarea fondurilor proprii.

A solicitat o analiză a reducerilor de preț acordate persoanelor juridice în cadrul CPPC în perioada 01.01-30.09.2014, însă acest material nu a fost înaintat Comitetului de Administrare a Riscurilor. Drept urmare, propun sistarea activității CPPC până la elaborarea metodologiilor solicitate în ședințele anterioare.

Conform art. 3 alin. (1) pct. 2 din Reg BNR 5/2013 consiliul de supraveghere, în cadrul sistemului dualist de administrare este un organ de conducere în funcția sa de supraveghere care își îndeplinește rolul de supraveghere și monitorizare a procesului decizional de conducere

Implementarea corecta a unei modificări de organigrama este o atribuție executivă, urmărirea până la acest nivel de detaliu a activității Directoratului echivalând cu o imixtiune contraproductivă în activitatea zilnica operativă.

Ineficienta cronică a activității cu clientela nebancară, impunea stringent modificarea structurii organizatorice și nu numai; imediat după instalarea noului Director General și a celorlalți membri executivi, ea a fost setată ca având prioritate maximă și a fost unul din subiectele lung și repetat discutate. Ceea ce doream de la o noua structura era, ca banca sa poate funcționa mai eficient, mai flexibil, centrata pe nevoile clienților. Nu trebuia redusă capacitatea băncii de a se adresa nici unui segment de clientelă, sau de a fructifica oportunități de vânzare, chiar dacă acești clienți nu făceau parte din segmentul țintă.

Conform articolului precitat trebuia "să verific adoptarea la timp de către conducerea superioară a măsurilor corective necesare pentru a remedia deficiențele legate de control, neconformarea cu cadrul legal și de reglementare, cu politicile, precum și cu alte probleme identificate de auditori".

Acest fapt - verificarea adoptării masurilor - a fost îndeplinit sub forma unui raport regulat care se afla pe agenda Comitetului de Audit iar pentru faptul ca structurile auditate nu implementau la timp recomandările nu pot fi ținut a răspunde.

Prin Hotărârea nr. 81 a Directoratului din 28 ianuarie 2014, Norma de audit intern a fost revizuită și modificata în consecință, acuzația fiind nefondată.

Imediat după începerea mandatului a realizat cele două lucruri pentru stoparea degradării fondurilor proprii și implicit a solvabilității:

a. schimbarea radicală a întregului cadru de administrare a riscului de credit

b. introducerea conceptului de randament/venit ajustat la risc și utilizarea lui ca instrument decizional.

A demarat astfel discuții individuale cât și comune cu membrii C.S., Directorat și Direcția Risc. Decelând rezistență la schimbările propuse, în noiembrie 2012 am pregătit un material intitulat "Profitabilitate și risc în activitatea de creditare" pe care 1-am prezentat întregii structuri de conducere de atunci, în care se arata ca în 2011 și 2012 pe nici un produs de activ PF sau PJ măria bruta din dobândă nu acoperă provizioanele aferente, conducând la pierdere operaționala.

A propus in continuare acționarea pe 4 direcții: a. Prețul produselor de creditare b. Managementul portofoliului de credite c. Administrarea riscului de credit d. Performanta ajustată la risc

Neîndeplinirea de către Directorat a recomandărilor Consiliului de Supraveghere a fost semnalată și discutată in mai multe rânduri, iar din iulie 2014 a devenit un subiect permanent pe agenda Consiliului, acest aspect generând eventuale imputabilități Directoratului și nicidecum Consiliului

La nivel procedural Direcția Risc avea obligația sa vizeze orice produs nou sau modificare a unui existent.

Și-a îndeplinit aceste responsabilități, toate propunerile în aceasta privință rămânând însă neconcretizate. Este evident că fără un consens sau suport substanțial in cadrul ședințelor, nu puteam face mai mult în exercitarea responsabilităților

Acest aliniat menționează "inițierea și proiectarea procesului intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri" și nu face nici o mențiune despre revizia procedurii interne. Mai mult revizia unei proceduri nu este de competența Consiliului de Supraveghere.

În ianuarie 2014 a propus elaborarea unui instrument software care sa asigure planificarea capitalului și în același timp un control eficient al solvabilității. Acest software ar fi trebuit să genereze rapoarte în orice moment despre distribuirea randamentelor și riscurilor la nivel de produs, linie de activitate și sector economic și clasificarea expunerilor pe clase de rating, pierdere așteptata (EL - care este o funcție de probabilitatea de default), cerința de capital și randamentul ajustat la risc al capitalului (RAROC). Daca acest instrument ar fi fost adoptat și folosit banca nu ar fi fost în situația de a avea rata fondurilor proprii sub limita reglementată

Aceasta măsură a fost raportata la BNR ca fiind îndeplinită prin modificarea Normei de Audit in baza Hotărârii Directoratului 81 din 29 ianuarie 2014; dacă aceasta măsura ar fi fost considerata ca insuficienta sau ineficace ar fi trebuit sa avem o reacție a BNR in perioada imediat următoare.

Între decembrie 2013 și aprilie 2016 Direcția Supraveghere a BNR a mai efectuat audituri ale băncii in care nu a consemnat aceasta neîndeplinire.

În 2014 a fost efectuata misiunea de evaluare externă a auditului intern conform standardelor profesionale de către C. S.R.L. (care a cuprins și activitatea/perioada analizata de BNR), iar rezultatele au fost favorabile in ceea ce privește conformarea cu standardele profesionale pentru practica auditului intern, contrazicând astfel opinia conform căreia metodologia de audit în procesul de auditare nu asigura o calitate adecvată a activității de audit intern.

Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

În ana