ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1891/2017

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Contestația

Prin contestația înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 11.10.2016, contestatoarea A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Banca Națională a României (BNR), anularea Hotărârii nr. 4 din 15 septembrie 2016 a Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României, admiterea contestației depuse împotriva mențiunilor de la punctele 1.1.1, 1.2.1 și 1.2.2 din Raportul de supraveghere nr. x din 11 iulie 2016 și anularea acestora, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea contestației a arătat că nu au fost aplicate corect dispozițiile legale invocate în hotărârea contestată.

Cu privire la punctul 1.1.1. din raport a arătat că în analiza contestației, intimata a pornit de la motivul ce a determinat acțiunea de supraveghere și anume sesizarea efectuată de Parchetul de pe langă Judecătoria Sectorului 5, trimisă intimatei la data de 31.05.2016, cu privire la identificarea la domiciliul inculpatului cercetat în dosarul penal nr. x/2016 (B.), a unor contracte de depozit și foi de vărsământ emise de A., pe numele fiicei inculpatului (C.), fără ocupație sau loc de muncă din care sa obtină venituri licite, pentru a justifica proveniența sumelor depuse la Bancă.

Intimata a prezumat ca Banca nu avea cum sa nu identifice, prin aplicarea masurilor standard de cunoaștere a clientelei, un caz ce impunea sesizarea Oficiului National de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.

Intimata nu a ținut seama de faptul ca, la nivelul sistemului bancar, nu există o listă furnizată de autorități cu privire la persoane, cu date de identificare certe (nume, prenume, CNP), care fac obiectul urmăririi și fac parte din anumite clanuri ori grupări infracționale, despre care instituțiile de credit să ia cunoștință și pe care să o utilizeze in aplicarea prevederilor legale cu privire la cunoașterea clientelei/spălarea banilor/finanțarea terorismului.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 a comunicat Agenției A. Alexandria ordonanța de instituire a popririi asupra sumelor existente in conturile deschise la Banca, având ca titular pe clienta C., la data de 18.04.2016.

Așadar, in lipsa acestor informații, Banca a respectat dispozițiile legale invocate de intimată și a aplicat măsurile standard de cunoaștere a clientelei (KYC), atât la inițierea relației de afaceri cu clienta C., respectiv la momentul deschiderii conturilor acesteia, cât și ulterior, masurile fiind reglementate de dispozițiile art. 5 din H.G. nr. 594/2008 și art. 8 din Regulamentul B.N.R. nr. 9/2008, precum și de Nota de serviciu a Băncii, nr. 39/Versiunea 16 din 24 decembrie 2015.

Contestatoarea a enumerat măsurile standard de cunoaștere a clientelei, prevăzute de art. 5 din H.G. nr. 594/2008, a invocat disp. art. 8 din Regulamentul B.N.R. nr. 9/2008, privind informațiile necesare pentru identificarea clienților persoane fizice și a susținut că Banca a identificat clienta prin verificarea documentului său de identitate, conform art. 8 alin. (1) și (2) din Regulamentul BNR nr. 9/2008.

Concret, identificarea beneficiarului real și verificarea pe bază de risc a identității acestuia a fost efectuată prin completarea de către clientă a Declarației pe proprie răspundere privind beneficiarul real al fondurilor, aceasta declarând că este beneficiarul real al fondurilor depuse.

Verificarea pe bază de risc a beneficiarului real a fost efectuată prin constatarea faptului că persoana care a solicitat deschiderea conturilor și care are calitatea de titular de conturi este aceeași cu cea declarată, clienta nefiind reprezentată de altă persoană care să solicite deschiderea conturilor (situație care ar fi condus la efectuarea unei analize suplimentare).

Informațiile despre scopul și natura relației de afaceri au fost obținute din Declarația completată de clientă cu privire la identificarea beneficiarului real și a sursei fondurilor și regăsite in capitolul distinct numit: Scopul și natura relației de afaceri, unde clienta a declarat ca acestea sunt reprezentate de "economisire". Clienta nu a bifat alte opțiuni ca: derularea de operațiuni curente, de exemplu: încasări salarii/pensii/plăți utilități, plăți diverse sau obținerea de facilitate de credit sau operațiuni incidentale sau obligații legale.

Apoi, relația de afaceri a fost monitorizată de Bancă, pentru a se asigura că tranzacțiile corespund informațiilor deținute despre clientă, despre sursa fondurilor și prin asigurarea actualizării documentelor, datelor și informațiilor deținute.

Tranzacțiile derulate de clientă reprezintă depuneri pentru constituiri de depozite, care au fost în concordanță cu declarațiile de la inițierea relației de afaceri cu Banca, referitoare la scopul și natura relației de afaceri și sursa fondurilor.

Or, declarația clientei de la data deschiderii conturilor, potrivit căreia era casnică, nu putea conduce Banca, automat, la suspiciunea că sumele de bani depuse de aceasta nu puteau constitui economii ale clientei, așa cum aceasta de asemenea a declarat.

Pe de altă parte, operațiunile de restituire de sume din conturile curente au fost efectuate de clienta înainte de înregistrarea la Bancă a ordonanței de instituire a măsurii asigurătorii, asa cum rezulta din extrasele de cont ale clientei.

Cu privire la pct. 1.2.1 din Raportul de supraveghere a arătat că disp.art. 5 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 reglementează în fapt activitatea persoanei fizice de gestionare a relației contractuale cu clienta, concretizată în analizarea informațiilor primite și sesizarea Oficiului National de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, cu privire la suspiciunile motivate rezonabil.

Prin urmare, dispozițiile legale obligă salariatul bancar să suspende tranzacția de îndată ce are suspiciuni cu privire la scopul acesteia.

Or, la momentul inițierii relației de afaceri cu clienta, au fost aplicate măsurile standard de cunoaștere a clientelei, neridicându-se suspiciuni față de documentele prezentate și declarația pe proprie răspundere a clientei, în ceea ce privește scopul și natura relației de afaceri, sursa fondurilor, beneficiarul real, ocupația.

Apoi, depozitele constituite de clientă ulterior deschiderii conturilor au fost în concordanță cu precizarea sursei fondurilor din declarația acesteia ca fiind reprezentată de "economii".

Retragerile de sume de către clientă au fost determinate de dreptul acesteia de a dispune în orice moment de banii depuși într-un cont, astfel că persoana fizica (salariatul Băncii) nu avea cum să suspecteze că această operațiune ar fi avut ca scop spălarea banilor sau finanțarea terorismului, pentru a anunța de indată persoana desemnata prin art. 20 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, care sa sesizeze imediat Oficiul National de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.

Referitor la pct. 1.2.2. din Raportul de supraveghere contestatoarea a menționat că prevederea din reglementările interne descrisa in capitolul "administrare a contului curent PF sau PJ" privind obligația ofițerului de cont de monitorizare permanentă a clienților și a tranzacțiilor, asigură conformitatea atât cu prevederile art. 5, art. 6 și art. 11 din Legea nr. 656/2002, cât și cu cele ale art. 5 din H.G. nr. 594/2008.

Astfel, în cadrul măsurilor standard de cunoaștere a clientelei, monitorizarea continuă a relației de afaceri este efectuată atât în front-office, cât și în back-office, atât prin personalul Băncii, cât și prin aplicații dedicate.

Mai mult decât atât, aplicarea masurilor prevăzute la art. 5 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 se efectuează preponderent prin monitorizarea clientului in front office, fiind vorba de tranzacții ce urmează a fi efectuate.

Este cunoscut faptul că personalul de la ghișeul Băncii, care vine în contact direct cu publicul, este direct implicat în aplicarea măsurilor AML/KYC/CFT, iar manifestarea vigilenței în administrarea conturilor clienților existenți este tradusă prin expresia "monitorizare continuă".

S-a mai susținut că intimata nu a ținut seama de faptul că monitorizarea se realizează de către persoana desemnata KYC din cadrul sucursalei, pentru conturile curente deținute de client in sucursala respectiva, conform Notei de Serviciu nr. 39/Versiunea 16 din 24 decembrie 2015, prin aplicațiile dedicate, precum și de șeful ierarhic superior, respectiv șeful de agenție.

În plus, reglementările interne pe aria AML/KYC sunt evaluate și analizate in cadrul fiecărei acțiuni de supraveghere derulată de inspectorii B.N.R., astfel că în cazul în care aceștia ar constata neconformități/neconcordanțe/necesită completări, îmbunătățiri, ar efectua o serie de recomandări care ar fi preluate în Planul de măsuri de remediere a deficiențelor constatate și implementate în cadrul Băncii.

Or, în niciun Raport nu au fost efectuate recomandări în sensul identificării unor deficiențe în ceea ce privește existența unui posibil conflict de interese/neseparare a responsabilităților în cadrul organizației și prevenirea conflictului de interese", astfel că, și din aceasta perspectivă, soluția pronunțata de intimata asupra contestației Băncii este neintemeiata.

II. Apărările intimatei

Intimata BNR a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării, în raport cu disp. art. 1 alin. (1) coroborat cu art. 27 al O.U.G. nr. 80/2013.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată, expunând constatările din raportul de supraveghere și arătând, cu privire la prima constatare, că inadvertențele dintre elementele prezentate erau de natură și trebuiau să ridice băncii suspiciuni cu privire la veridicitatea informațiilor referitoare la persoana care îndeplinea calitatea de "beneficiar real" al fondurilor tranzacționate prin conturile curente ale clientei C.. Prin urmare, A. S.A. trebuia să facă demersuri de actualizare/verificare a informațiilor inițiale obținute de la client, având în vedere, pe de o parte, disp. art. 4 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 și, pe de altă parte, prevederile art. 13 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare.

Potrivit dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, instituția de credit avea obligația ca, în desfășurarea activității, să adopte măsuri de prevenire a spălării banilor și a finanțării terorismului și, în acest scop, pe bază de risc, să aplice măsuri-standard, simplificate sau suplimentare de cunoaștere a clientelei, care să permită identificarea, după caz, și a beneficiarului real.

Și în măsura în care, inițial, la stabilirea relației de afaceri, instituția de credit a considerat veridice declarațiile clientei, odată cu apariția discrepanțelor între statutul declarat (casnică, fără surse de venit) și sumele depuse, informația cu privire la beneficiarul real al tranzacțiilor trebuia verificată.

A. S.A. nu a solicitat și nu deține nicio informație referitoare la o posibilă ocupație anterioară a clientului C., care putea să reprezinte o sursă de venituri pentru efectuarea de economii, și, pe cale de consecință, nu era în măsură să înlăture suspiciunile cu privire la originea incertă a fondurilor depuse.

Acțiunea de supraveghere nu a reprezentat o inspecție periodică, ce vizează o evaluare de ansamblu a gradului de conformitate cu legislația incidentă în materia prevenirii spălării banilor/finanțării terorismului și sistemelor implementate pentru asigurarea acesteia, ci s-a încadrat în categoria acțiunilor punctuale și a avut ca obiectiv principal verificarea aspectelor semnalate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5, în adresa nr. 1408/P/2016, transmisă Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor și redirecționată, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) lit. a) și d) și ale art. 28 alin. (5) din Legea nr. 656/2002.

S-a mai arătat că sesizarea transmisă BNR de Parchet nu constituie motivul sancționării, ci doar elementul care a declanșat acțiunea de inspecție.

Instituțiile de credit trebuie, în conformitate cu prevederile Regulamentului BNR nr. 9/2008 privind cunoașterea clientelei în scopul prevenirii spălării banilor și finanțării terorismului, cu modificările ulterioare, să adopte norme interne de cunoaștere a clientelei, prin care stabilesc mecanisme și măsuri pentru respectarea Legii nr. 656/2002 și care trebuie să cuprindă inclusiv o politică de acceptare a clienților, proceduri de identificare și de monitorizare permanentă a clienților pentru încadrarea acestora în categoria de clientelă corespunzătoare, proceduri de monitorizare permanentă a operațiunilor derulate de clienți în scopul detectării tranzacțiilor neobișnuite și tranzacțiilor suspecte, standardele pentru angajare și programe de pregătire a personalului în domeniul cunoașterii clientelei, procedurile de raportare internă și către autoritățile competente.

Afirmația A. S.A. nu este fondată având în vedere inclusiv faptul că instituția de credit însăși a identificat și raportat către ONPCSB tranzacțiile suspecte derulate prin conturile clientei C., în data de 10.06.2016 (în timpul acțiunii de inspecție), deși indiciile de suspiciune cu privire la sursa fondurilor și a "beneficiarului real" al fondurilor tranzacționale prin conturi s-au manifestat și trebuiau sesizate încă de la inițierea relației de afaceri (08.02.2016) și până la retragerea neprogramată în numerar a fondurilor din conturi (15.04.2016).

Obligația neîndeplinită, pentru care a fost sancționată A. S.A. (prevăzută la art. 5 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare) era aceea de raportare a tuturor tranzacțiilor pentru care există indicii de suspiciune, motivate rezonabil și, evident, nu a celor dovedite ulterior ca fiind esențiale in scopul spălării banilor ori finanțării terorismului. Instituția de credit nu este nici obligată și nici abilitată să stabilească o legătură de cauzalitate între tranzacția raportată și o infracțiune concretă de spălare a banilor (și implicit, nu a fost sancționată din această perspectivă), ci este obligată să raporteze orice tranzacție care prezintă indicii de suspiciune, motivate rezonabil. Instituția de credit trebuie să se sesizeze doar în privința existenței indiciilor, neavând vreo responsabilitate în probarea existenței unor fapte penale.

Intimata a mai arătat că în Raportul de supraveghere nu se regăsește nicio afirmație referitoare la faptul că informațiile cu privire la scopul și natura relației de afaceri, respectiv "economisire", obținute la inițierea relației de afaceri, nu sunt în concordanță cu tranzacțiile reprezentând depuneri de numerar sau că retragerile de sume nu reprezintă dreptul clientului de a dispune în orice moment de fondurile sale, indiciile de suspiciune prezentate de tranzacții derulate prin conturile clientului C. neavând legătură cu acest aspect.

Argumentul A. S.A. "tranzacțiile derulate de clientă reprezintă depuneri pentru constituiri de depozite, (...)" contravine situației de fapt, reflectată de operațiunile evidențiate în extrasele de cont. Astfel, conform documentelor respective, clientul C. a constituit depozite doar pentru o parte din depunerile efectuate în conturile curente (6.500 RON, 2.300 euro și 2.380 usd), iar cea mai mare parte a fondurilor depuse au fost menținute sub formă de disponibil în conturile curente (34.003 RON și 1.000 euro). De asemenea, din analiza extraselor de cont a reieșit că depozitele constituite au fost desființate înainte de a ajunge la scadență, contrar celor susținute de bancă, în contestație.

Comportamentului tranzacțional al clientului C., respectiv efectuarea cu frecvență ridicată, într-o perioadă scurtă de timp (08.02 - 25.03.2016) de operațiuni de depuneri de numerar, nu este conform cu profilul clientului, respectiv persoană fără ocupație, fără a avea alte surse de venit declarate, în vârstă de 18 ani, care nu poate justifica proveniența fondurilor depuse în conturi, circumstanțe care ar fi trebuit să ridice A. S.A. suspiciuni cu privire la scopul operațiunilor ce urmau a fi efectuate.

Precizează că toate operațiunile efectuate de către titularul/împuternicitul pe cont (D. - mama titularului de cont), reprezentând depuneri/ridicări de numerar, analizate în contextul informațiilor solicitate/obținute de A. S.A. pe parcursul derulării relației de afaceri prezentau indicii de suspiciune, motivate rezonabil, de natură a impune aplicarea prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 656/2002.

Legea prevede, cu caracter de excepție, posibilitatea raportării ulterioare, în condițiile art. 6 alin. (1), respectiv operațiunea poate fi efectuată fără informarea prealabilă a Oficiului, dacă tranzacția se impune a fi efectuată imediat sau dacă neefectuarea ei ar zădărnici eforturile de urmărire a beneficiarilor tranzacției suspecte. Totodată, în această situație intervine obligația informării Oficiul de îndată, dar nu mai târziu de 24 de ore, despre tranzacția efectuată, precizând și motivul pentru care nu au făcut informarea, potrivit art. 5, situație în care nu se regăsește A. S.A. având în vedere că a procedat la raportarea tranzacțiilor suspecte derulate prin conturile C. abia în data de 10.06.2016, în condițiile în care ultima operațiune efectuată prin conturi, constând în ridicarea fondurilor în numerar, a fost efectuată în data de 15.04.2016.

În Raportul de supraveghere nu se regăsește nicio apreciere cu privire la faptul că Ofițerul relații clienți/Ofițerul cont/Ofițerul servicii clienți nu trebuie să identifice și să raporteze persoanei desemnate, în raport cu dispozițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 656/2002, din cadrul băncii, de îndată ce are suspiciuni că o operațiune ce urmează a fi efectuată/a fost efectuată are drept scop spălarea banilor/finanțarea terorismului, ci s-a consemnat faptul că la nivelul unităților teritoriale, de tipul agențiilor, nu se respectă dispozițiile Secțiunii a 2-a, art. 11 alin. (1) din Regulamentul nr. 5/2013 privind cerințe prudențiale pentru instituțiile de credit, cu modificările și completările ulterioare, având în vedere că pe lângă responsabilitățile specifice unei activități de front-office (deschiderea conturilor, efectuarea operațiunilor dispuse de client la ghișeul băncii) li s-au atribuit și responsabilități specifice unei activități de back-office, respectiv "Monitorizează tranzacțiile și conturile în vederea determinării și raportării tranzacțiilor suspecte în conformitate cu procedurile interne ale băncii".

Răspunsul la întâmpinare

Contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției de netimbrare, întrucât și-a îndeplinit obligația de plată a taxei judiciare de timbru.

Pe fondul cauzei a solicitat admiterea contestației pentru motivele arătate în cererea de chemare în judecată.

Soluția Înaltei Curți

Analizând proba cu înscrisuri administrată în cauză, Înalta Curte reține în fapt că, în perioada 9-13.06.2016, BNR a efectuat la A. S.A. o acțiune de inspecție verificând, prin sondaj, tranzacții derulate prin conturile unor clienți, în perioada 1.06.2015-31.05.2016. S-a avut în vedere modul în care instituția de credit a asigurat respectarea dispozițiilor Legii 656/2002, a H.G. 594/2008 și a Regulamentului BNR 9/2008.

Această acțiune s-a finalizat cu încheierea Raportului de supraveghere nr. x din 11 iulie 2016 în care se rețin următoarele aspecte:

I. Cu privire la modul de implementare a legislației privind cunoașterea clientelei în scopul prevenirii spălării banilor și finanțării terorismului, precum și a reglementărilor interne

1.1.1. S-a constatat că instituția de credit nu a obținut, la inițierea relației de afaceri, informații clare și complete despre client, având în vedere că informațiile referitoare la "ocupație/natura activității proprii" nu erau în concordanță cu cele despre "sursa fondurilor". Astfel, deși potrivit informațiilor cu privire la "ocupație/natura activității proprii" înscrise în formularul KYC/AML "Fișă client persoane fizice"/08.02.2016, C. nu avea o sursă de venituri fiind casnică, din informațiile cuprinse în formularul "Declarație privind identificarea beneficiarului real și a sursei fondurilor"/08.02.2016, "sursa fondurilor" o constituia "economiile", nefiind respectate prevederile Cap. I lit. A) din Nota de serviciu nr. 39 care privește standarde și acțiuni de urmat în activitatea de cunoaștere a clientelei și de prevenire și combatere a spălării banilor și finanțării terorismului, precum și punerea în aplicare a sancțiunilor internaționale de blocare a fondurilor/versiunea 16 din 24 decembrie 2015.

Existența unor informații neplauzibile despre "sursa fondurilor" a afectat capacitatea băncii de a stabili un profil tranzacțional corect al clientului, fiind de natură a crea suspiciuni cu privire la veridicitatea informațiilor cu privire la persoana care îndeplinește calitatea de "beneficiar real". Clientul a declarat că este "beneficiarul real" al fondurilor derulate prin conturi.

S-a apreciat prin raport că instituția de credit trebuia să obțină de la client sau din consultarea altor surse informații suplimentare, în vederea clarificării situației și stabilirii unor măsuri adecvate de gestionare a riscului de spălare a banilor, astfel încât nu au fost respectate disp. art. 11 din Legea nr. 656/2002, art. 5 alin. (1) lit. b), alin. (3), alin. (4) și alin. (6) din H.G. 594/2008, art. 10 din Regulamentul BNR nr. 9/2008, prevederile Cap. I - Principii generale lit. B) din Nota de serviciu nr. 39 care privește standarde și acțiuni de urmat în activitatea de cunoaștere a clientelei și de prevenire și combatere a spălării banilor și finanțării terorismului, precum și punerea în aplicare a sancțiunilor internaționale de blocare a fondurilor/versiunea 16 din 24 decembrie 2015.

1.2. Referitor la activitatea de administrare a contului curent

1.2.1. Din analiza tranzacțiilor efectuate prin conturile curente deținute de C. la Agenția Alexandria s-a constatat că în perioada 8.02-25.03.2016, au fost efectuate, atât de titular, cât și de persoana împuternicită pe cont (D.) frecvente operațiuni constând în depuneri de numerar, cu explicația "economii" în valoare totală de 40.503 RON și 3.380 euro și 2.300 USD, sume care, în perioada 5.04-15.04.2016 au fost retrase în numerar. Cea mai mare parte a sumelor din conturi (39.090 RON și 3.345 euro) au fost retrase în numerar în data de 14.04.2016, cu mențiunea "retragere neprogramată".

Având în vedere valoarea și frecvența operațiunilor de depunere de numerar, a căror sursă a fondurilor nu putea fi justificată de informațiile obținute despre client, la inițierea relației de afaceri (sursa fondurilor declarată constă în "economii", în condițiile în care clientul este o persoană fără ocupație, "casnică", în vârstă de 18 ani), instituția de credit trebuia să încadreze tranzacțiile clientului în categoria tranzacții suspecte, definite la art. 2 lit. d) din Legea nr. 656/2002.

Banca nu a identificat și nu a raportat operațiunile respective ca fiind suspecte, efectuând o monitorizare necorespunzătoare a tranzacțiilor derulate prin conturile clientului respectiv. Identificarea elementelor de suspiciune trebuia efectuată de ofițerul de cont, conform responsabilităților prevăzute la Cap. II lit. b) din Procedura nr. 81 privind deschiderea și închiderea conturilor curente în RON și valută ale clienților persoane fizice și persoane juridice, cu excepția contului curent de card/versiunea 2 din 7 martie 2016.

Circumstanțele faptice ale tranzacțiilor la momentul efectuării acestora erau de natură și trebuia să ridice băncii suspiciuni în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, fiind încălcate și prevedrile Cap. I pct. E lit. c) din Nota de serviciu nr. 39 sus menționată.

1.2.2. Conform prevederilor Cap. II - Fluxul operațiunilor - din Procedura nr. 81, ofițerul relații clienți/ofițerul cont/ofițerul servicii clienți au atât responsabilități specifice unor activități de front-office, respectiv activitatea de deschidere de conturi pentru persoane fizice/persoane juridice, cât și responsabilități specifice unor activități de back-office, și anume monitorizarea tranzacțiilor derulate prin conturi în vederea determinării și raportării tranzacțiilor suspecte, în conformitate cu procedurile interne ale băncii, neasigurându-se astfel, conformitatea cu prevederile Secțiunii a 2-a, art. 11 alin. (1) din Regulamentul nr. 5/2013privind cerințe prudențiale pentru instituțiile de credit, cu modificările și completările ulterioare.

Nu sunt respectate nici prevederile Cap. V, pct. 6 din Regulamentul de organizare și funcționare din 31.12.2015.

A. S.A. a formulat contestație împotriva acestui raport de supraveghere, iar prin Hotărârea nr. 4 din 15 septembrie 2016, Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a României a respins, ca nefondată, contestația.

Cu privire la excepția de netimbrare se reține că este neîntemeiată, în condițiile în care a fost depusă la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON, potrivit art. 16 din O.U.G. 80/2013.

La termenul de judecată din 28.03.2017, intimata a invocat excepția lipsei de interes având în vedere Planul de Măsuri întocmit de A. S.A. pentru remedierea deficiențelor constatate prin raportul de supraveghere, la dosar fiind depus un extras din acest plan.

Înalta Curte constată că această excepție este, de asemenea, neîntemeiată, interesul, ca și condiție de exercitare a acțiunii civile, reprezentând folosul practic pe care o parte urmărește să îl obțină prin declanșarea demersului judiciar constând în sesizarea instanței de judecată.

În cauză, interesul contestatoarei este acela de a obține anularea raportului de supraveghere în privința constatărilor pe care le consideră nelegale, în sensul de a demonstra că nu a încălcat reglementările invocate de intimată la punctele din raport pe care le contestă.

Faptul că a elaborat un plan de măsuri pentru remedierea deficiențelor meționate în raportul de supraveghere nu lipsește de interes contestația, câtă vreme contestatoarea își menține punctul de vedere potrivit căruia a respectat legislația privind cunoașterea clientelei în scopul prevenirii spălării banilor și finanțării terorismului, precum și reglementările interne invocate de intimată.

Pe fondul cauzei, Înalta Curte constată că este nefondată contestația, față de următoarele considerente:

Conform art. 11 din Legea nr. 656/2002, persoanele prevăzute la art. 10 sunt obligate ca, în desfășurarea activității lor, să adopte măsuri de prevenire a spălării banilor și a finanțării terorismului și, în acest scop, pe bază de risc, aplică măsuri-standard, simplificate sau suplimentare, de cunoaștere a clientelei, care să le permită identificarea, după caz, și a beneficiarului real.

Art. 5 alin. (1) lit. b), alin. (3), alin. (4) și alin. (6) din H.G. 594/2008 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a prevederilor Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism prevede că (1) Măsurile-standard de cunoaștere a clientelei sunt: (…)

b) identificarea, dacă este cazul, a beneficiarului real și verificarea pe bază de risc a identității acestuia, astfel încât informațiile deținute să fie satisfăcătoare pentru persoana prevăzută la art. 8 din Legea nr. 656/2002 și să permită, inclusiv, înțelegerea structurii de proprietate și de control a clientului entitate juridică;

(3) Persoanele prevăzute la art. 8 din Legea nr. 656/2002 vor aplica toate măsurile prevăzute la alin. (1) lit. a)-d), putând să le circumstanțieze pe bază de risc, în funcție de tipul de client, de relația de afaceri, de produs sau tranzacție, caz în care trebuie să poată demonstra autorităților sau structurilor prevăzute la art. 17 din Legea nr. 656/2002 că măsurile de cunoaștere a clientelei sunt adecvate în raport de riscul de spălare a banilor și finanțare a terorismului.

(4) Atunci când persoanele prevăzute la art. 8 din Legea nr. 656/2002 nu pot aplica prevederile alin. (1) lit. a)-c), acestea au obligația, după caz, de a nu efectua tranzacția, de a nu începe relația de afaceri sau de a termina relația de afaceri și de a semnala de îndată acest aspect Oficiului.

(6) Persoanele prevăzute la art. 8 din Legea nr. 656/2002 au obligația de a verifica identitatea clientului și a beneficiarului real înainte de stabilirea relației de afaceri sau de efectuarea tranzacției ocazionale.

Conform art. 10 din Regulamentul nr. 9/2008 privind cunoașterea clientelei în scopul prevenirii spălării banilor și finanțării terorismului, procedurile de identificare a clientului și verificarea identității acestuia stabilite potrivit art. 8 și 9 se aplică în mod corespunzător, în scopul identificării beneficiarului real și pentru verificarea pe bază de risc a identității acestuia.

Cap. I lit. b) din Nota de serviciu nr. 39 care privește standarde și acțiuni de urmat în activitatea de cunoaștere a clientelei și de prevenire și combatere a spălării banilor și finanțării terorismului, precum și punerea în aplicare a sancțiunilor internaționale de blocare a fondurilor/versiunea 16 din 24 decembrie 2015 stabilește măsuri standard de cunoaștere a clientelei, prevăzând că banca aplică aceste măsuri în următoarele situații: la stabilirea unei relații de afaceri (...).

Aceste măsuri constau în: (...) identificarea, dacă este cazul, a beneficiarului real și verificarea pe bază de risc a identității acestuia (...).

Atunci când Banca nu poate aplica măsurile corespunzătoare de cunoaștere a clientelei, indiferent de tipul acestora (standard, simplificate sau suplimentare), aceasta are obligația, după caz, de a nu efectua tranzacție, de a nu începe relația de afaceri sau de a termina relația de afaceri și de a semnala de îndată acest aspect Oficiului. În acest sens unitatea teritorială sesizează Serviciul prevenirea, combaterea spălării banilor și cunoașterea clientelei, care va informa Oficiul cu privire la imposibilitatea aplicării măsurilor de cunoaștere a clientelei.

Instanța constată că în mod legal s-a reținut la pct. 1.1.1. din raportul de supraveghere încălcarea acestor reglementări în ceea ce privește deschiderea contului curent al clientei C., întrucât clienta nu avea un loc de muncă sau alte surse de venit din care să economisească, fiind casnică, în vârstă de 18 ani. Aceasta declarase că sursa fondurilor constă în "economii" și că este beneficiarul real al fondurilor depuse în conturi.

Aceste aspecte ar fi trebuit să ridice suspiciuni contestatoarei cu privire la veridicitatea informațiilor despre persoana care avea calitatea de beneficiar real al fondurilor tranzacționate prin conturile curente ale acestei cliente, impunându-se efectuarea unor demersuri de verificare a informațiilor date de către client având în vedere că beneficiarul real este, conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, și persoana fizică în numele ori în interesul căruia/căreia se realizează, direct sau indirect, o tranzacție ori o operațiune.

Chiar dacă la momentul deschiderii contului contestatoarea a considerat că sunt veridice declarațiile clientei, ulterior, ivindu-se discrepanțe între sumele depuse în cont și datele despre clientă, era necesară verificarea informației privind beneficiarul real al tranzacției.

În acest sens prezintă relevanță și disp. art. 13 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 656/2002 care stabilesc că persoanele prevăzute la art. 10 au obligația de a aplica măsurile standarad de cunoaștere a clientelei (...) dacă există îndoieli privind veridicitatea sau pertinența informațiilor de identificare deja deținute despre client.

Or, contestatoarea nu a aplicat măsura standard de cunoaștere a clientelei constând în identificarea și verificarea identității beneficiarului real al fondurilor care erau tranzacționate prin contul acestei cliente la Agenția Alexandria a A. S.A.

Susține contestatoarea că intimata a pornit de la motivul ce a determinat acțiunea de supraveghere și anume sesizarea efectuată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5, trimisă intimatei la data de 31.05.2016, cu privire la identificarea, la domiciliul inculpatului cercetat în dosarul penal nr. x/2016 (B.), a unor contracte de depozit și foi de vărsământ emise de A., pe numele fiicei inculpatului (C.), fără ocupație sau loc de muncă din care sa obțină venituri licite, pentru a justifica proveniența sumelor depuse la Bancă.

Sub acest aspect, Înalta Curte reține că sesizarea pe care Parchetul a transmis-o BNR a stat la baza declanșării acțiunii de inspecție în cadrul căreia au fost analizate informațiile și documentele deținute de contestatoare, pentru a stabili dacă aceasta și-a îndeplinit obligațiile care îi reveneau potrivit reglementărilor incidente în materie, în speță obligația de a sesiza și raporta tranzacțiile care prezintă indicii de suspiciune.

Decizia de sancționare a contestatoarei nu s-a întemeiat pe informațiile care au fost furnizate BNR de către Parchet, ci pe aspectele rezultate în urma acțiunii de inspecție, care au evidențiat neaplicarea măsurii standard de cunoaștere a clientelei constând în identificarea și verificarea identității beneficiarului real al fondurilor în discuție.

Înalta Curte constată că este irelevantă în soluționarea cauzei susținerea că la nivelul sistemului bancar nu există o listă furnizată de autorități cu privire la persoane, cu date de identificare certe (nume, prenume, CNP), care fac obiectul urmăririi și fac parte din anumite clanuri ori grupări infracționale, despre care instituțiile de credit să ia cunoștință și pe care să o utilizeze în aplicarea prevederilor legale cu privire la cunoașterea clientelei/spălarea banilor/finanțarea terorismului.

Irelevanța este determinată de faptul că instituțiile de credit au, pe lângă obligația prevăzută de art. 13 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 656/2002, și obligația de a stabili categoria clienților și a tranzacțiilor ce prezintă un grad de risc potențial mai ridicat, pe baza unor indicatori de risc, plauzibilitatea explicațiilor oferite de cliebt și de a adopta măsuri corespunzătoare pentru a stabili/verifica sursa fondurilor, conform art. 11 din Regulamentul BNR nr. 9/2008.

Independent de existența listei invocate, instituția de credit are obligația de a aplica astfel de măsuri, or, în cauză, aplicarea lor se impunea în raport cu datele clientei și tranzacțiile derulate prin contul deschis de aceasta.

În consecință, nu poate fi reținută ca argument în sensul soluționării favorabile a cauzei susținerea că identificarea clientei s-a făcut prin verificarea documentului său de identitate, iar verificarea pe bază de risc a beneficiarului real a fost efectuată prin constatarea faptului că persoana care a solicitat deschiderea conturilor și care are calitatea de titular de conturi este aceeași cu cea declarată, clienta nefiind reprezentată de altă persoană care să solicite deschiderea conturilor (situație care ar fi condus la efectuarea unei analize suplimentare).

Această verificare s-a dovedit a fi insuficientă, analizarea doar a declarației completate de clientă cu privire la identificarea beneficiarului real și a sursei fondurilor nefiind de natură să asigure îndeplinirea obligațiilor sus menționate care reveneau instituției de credit.

Împrejurarea că respectivul client nu a fost reprezentat de altă persoană nu constituia un impediment în verificarea identității beneficiarului real al fondurilor, din moment ce datele despre clientă pe care le deținea contestatoarea nu erau conforme cu profilul acesteia, respectiv cu vârsta de 18 ani, lipsa unei ocupații și a unei surse de venit declarate.

În ceea ce privește monitorizarea relației de afaceri pentru ca banca să se asigure că tranzacțiile corespund informațiilor deținute și susținerea că tranzacțiile reprezintă depuneri pentru constituiri de depozite, Înalta Curte reține că A. S.A. a transmis Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor un raport de tranzacții suspecte în data de 10.06.2016, deși activitatea prin conturi s-a desfășurat în perioada 8.02.-15.04.2016 când au fost retrase în numerar toate fondurile din conturi.

Or, legea prevede, dar numai cu caracter de excepție, posibilitatea raportării ulterioare, în condițiile art. 6 alin. (1), respectiv operațiunea poate fi efectuată fără informarea prealabilă a Oficiului, dacă tranzacția se impune a fi efectuată imediat sau dacă neefectuarea ei ar zădărnici eforturile de urmărire a beneficiarilor tranzacției suspecte. Totodată, în această situație intervine obligația informării Oficiului de îndată, dar nu mai târziu de 24 de ore, despre tranzacția efectuată, precizând și motivul pentru care nu au făcut informarea, potrivit art. 5, situație în care nu se regăsește A. S.A.

Potrivit operațiunilor evidențiate în extrasele de cont, clienta a constituit depozite numai pentru o parte din depunerile efectuate în conturile curente, cea mai mare parte a fondurilor depuse fiind menținute sub formă de disponibil în conturile curente, iar depozitele constituite au fost desființate înainte de a ajunge la scadență.

Arată contestatoarea că depozitele constituite de clientă ulterior deschiderii conturilor au fost în concordanță cu precizarea sursei fondurilor din declarația acesteia ca fiind reprezentată de "economii", iar retragerile de sume de către clientă au fost determinate de dreptul acesteia de a dispune în orice moment de banii depuși într-un cont, astfel că salariatul băncii nu avea cum să suspecteze că operațiunea ar fi avut ca scop spălarea banilor sau finanțarea terorismului.

Instanța reține că prin raportul de supraveghere nu a fost contestat dreptul clientei de a dispune de banii depuși, ci s-a constatat că tranzacțiile derulate prin contul acesteia ridicau suspiciuni motivate rezonabil, suspiciuni care impuneau raportarea acestora autorității cu competențe sub acest aspect.

În ceea ce privește nerespectarea dispozițiilor din Secțiunea a II-a, art. 11 alin. (1) din Regulamentul BNR nr. 5/2013 privind cerințe prudențiale pentru instituțiile de credit, instanța reține că potrivit acestora, organul de conducere trebuie să definească, să supravegheze și să fie responsabil pentru implementarea unui cadru de administrare a activității care să asigure administrarea efectivă și prudentă a instituției de credit, inclusiv separarea responsabilităților în cadrul organizației și prevenirea conflictelor de interese.

Contestatoarea susține că prevederea din reglementările interne descrisă în capitolul "administrare a contului curent PF sau PJ" privind obligația ofițerului de cont de monitorizare permanentă a clienților și a tranzacțiilor asigură conformitatea atât cu prevederile art. 5, art. 6 și art. 11 din Legea nr. 656/2002, cât și cu cele ale art. 5 din H.G. nr. 594/2008.

Astfel, în cadrul măsurilor standard de cunoaștere a clientelei, monitorizarea continuă a relației de afaceri este efectuată atât în front-office, cât și în back-office, atât prin personalul Băncii, cât și prin aplicații dedicate.

Mai mult decât atât, aplicarea măsurilor prevăzute la art. 5 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 se efectuează preponderent prin monitorizarea clientului în front office, fiind vorba de tranzacții ce urmează a fi efectuate.

Este cunoscut faptul că personalul de la ghișeul Băncii, care vine în contact direct cu publicul, este direct implicat în aplicarea măsurilor AML/KYC/CFT, iar manifestarea vigilenței în administrarea conturilor clienților existenți este tradusă prin expresia "monitorizare continuă".

Înalta Curte constată că această susținere nu are legătură cu faptul că la nivelul unităților teritoriale de tip agenție nu se respectă prevederile Cap. V "Activități de control și separarea responsabilităților", pct. 6 din Regulamentul de organizare și funcționare din 31.12.2015 al A. S.A. conform cărora:

" Comitetul de Direcție urmărește o repartizare corespunzătoare a atribuțiilor la toate nivelurile organizatorice, astfel încât personalului să nu-i fie alocate responsabilități care să conducă la conflicte de interese (de exemplu: responsabilități duale ale unei persoane în domenii cum ar fi: acționarea în front-offlce și în back-office (...). "

Ofițerului relații clienți/ofițerului cont/ofițerului servicii clienți trebuie să îi fie alocate numai responsabilități specifice unei activități de front-office, în timp ce responsabilitatea Șefului de agenție, prevăzută în reglementarea internă constă în aceea că "(12) Monitorizează permanent evoluția relației cu fiecare client, fără a exista o trimitere explicită la exercitarea unor responsabilități cu privire la activitatea de monitorizare a tranzacțiilor, în scopul identificării și raportării tranzacțiilor suspecte.

Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte reține că actul administrativ contestat este legal, astfel că urmează să respingă contestatația ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei de interes invocată de intimata Banca Națională a României.

Respinge contestația formulată de A. S.A. împotriva Hotărârii nr. 4 din 15 septembrie 2016 a Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 mai 2017.