ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3626/2022

Ședința publică din data de 17 iunie 2022

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 19.11.2021 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2022 contestatoarea A. S.A. în contradictoriu cu intimata Banca Națională a României, a solicitat anularea Hotărârii nr. 2 din 27 octombrie 2021 pronunțată de Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a României și obligarea intimatei la înscrierea contestatoarei în Registrul General al IFN-urilor.

În motivarea contestației, contestatoarea a susținut următoarele:

În fapt, în luna septembrie 2021, A. S.A. depus a cerere de înscriere în Registrul General al IFN-urilor la Direcția de Reglementare și Autorizare din cadrul Băncii Naționale a României, atașând documentația aferentă dovedirii îndeplinirii tuturor condițiilor impuse de normele incidente în cazul formulării unei astfel de cereri, respectiv există capital privat conform normelor BNR, are Consiliu de Administrație, sediu, dovada faptului că persoana numită de Consiliul de Administrație în calitate de director general a lucrat 10 ani în cadrul unei Instituții Financiare Nebancare ca și conducător al departamentului de acordări credite și recuperări.

Cu toate acestea, susține contestatoarea că intimata Banca Națională a României i-a respins cererea pe motivul că persoana numită de Consiliul de Administrație în calitate de conducător al A. S.A. nu îndeplinește cerința privind reputația adecvată prevăzută de dispozițiile art. 20 din Legea nr. 93/2009 coroborat cu art. 14 și 15 din Regulamentul nr. 20/2009.

A. S.A. a urmat procedura necontencioasă și a formulat contestație conform legii, la Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a României, contestație ce a fost respinsă prin Hotărârea nr. 3 din 27 octombrie 2021.

Apreciază că Hotărârea nr. 3 din 27 octombrie 2021, pronunțată de Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a României, prin care cererea de înscriere în Registrul General al IFN-urilor a fost respinsă, s-a făcut într-un mod nelegal și netemeinic.

Astfel, sub un prim aspect susține că răspunsul nu a fost dat în termenul legal de 30 de zile, ci în 46 de zile, aspect care poate fi interpretat ca o aprobare tacită.

Criteriile pentru care se evaluează reputația conducătorului sunt cele descrise în art. 14 din Regulamentul nr. 20/2009, iar conducătorul contestatoarei nu se află în niciuna din aceste situații. Susține contestatoarea că sintagma "reglementări relevante" și "fapte relevante" este neclară și duce la interpretări mai mult sau mai puțin obiective. Afirmă că timp de 10 ani, atât BNR cât și firma B. S.A. nu a aplicat conducătorului desemnat de Consiliul de Administrație în calitate de director general, respectiv dl. C., nicio sancțiune administrativă și nici nu i s-a cerut vreo notă explicativă.

Susține că problemele profesionale nu trebuie confundate cu reputația, iar împrejurarea că se greșește în plan profesional nu poate fi repercutat asupra reputației acelei persoane.

Susține contestatoarea că directorul desemnat, dl. C. are o bună reputație, sens în care arată că acesta a terminat cel mai bun liceu din Transilvania, a intrat pe loul 7 la Facultatea de Electrotehnică și Telecomunicații Traian Vuia din Timișoara pe care a terminat-o printre primii, a luat premiul I la olimpiada de mecanică și de bazele electrotehnicii din cadrul facultății și are o diplomă de inovator luată în calitate de inginer la D..

Cu referire la motivele reținute în Hotărârea atacată se arată de către contestatoare faptul că acțiunile civile nu se pot finaliza cu o condamnare, niciunde în Regulament sau în lege nu se regăsește expresia "multiple acțiuni civile", expresia "instabilitate financiară" nu este definită clar, Legea nr. 93/2009 și Regulamentul 20/2009 nu conțin expresia "a efectua propria judecată profesională", iar BNR este chemată să aplice legea și Regulamentul așa cum au fost concepute, nu să "judece profesional".

Susține că respingerea cererii de înscriere în Registrul General al IFN-urilor se datorează dosarului penal nr. x/2017, dosar în care dl. C. a fost achitat atât de Judecătoria Deva cât și de Curtea de Apel Alba Iulia, însă BNR a preluat aspecte din decizia Curții de Apel Alba Iulia, respectiv acuzațiile aduse de procuror, aspect care duce la nelegalitatea hotărârii atacate întrucât BNR nu mai poate să selecteze din acel dosar devreme ce este finalizat.

Totodată, afirmă că o plângere penală finalizată cu achitare pentru acuzațiile aduse nu mai poate fi readusă în discuție și niciuna din faptele pentru care dl. C. a fost acuzat și achitat nu mai poate face obiectul unei alte imputări din partea BNR.

Toate motivele reținute de intimata BNR în cuprinsul Hotărârii atacate sunt combătute de către contestatoare susținând că dl C. nu a refuzat niciodată sa predea actele, nu a refuzat să dea curs solicitărilor organelor penale, nu a avut o atitudine mincinoasă în relația cu organele de urmărire penală sau de judecată, a respectat legislația privitoare la păstrarea în condiții de siguranță a documentelor de serviciu în sensul că cele 10.099 de dosare au fost păstrate în deplină siguranță în dulapuri metalice, nu a sustras niciun dosar de la B. S.A..

În ce privește reținerile referitoare la firma B. S.A. se arată că aceasta a fost înscrisră în Registrul General din data de 12.08.2008 și până la data de 18.05.2018 și nu în Registrul Special, iar această societatea nu avea norme interne privind cunoașterea clientelei, iar dl. C. nu avea în fișa postului responsabilități referitoare la urmărirea modului de aplicare a normei interne privind standardele de cunoaștere a clientelei.

În concluzie, contestatoarea consideră că prezenta acțiune întrunește toate condițiile pentru a fi admisă și solicită admiterea acțiunii, anularea Hotărârii nr. 3/27.10.2021 pronunțată de Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a României ca fiind netemeinică și nelegală, și obligarea BNR la înscrierea A. S.A. în Registrul General al IFN-urilor.

Prin întâmpinarea formulată, intimata Banca Națională a României a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată, apreciind că hotărârea atacată respectă dispozițiile art. 20 din Legea nr. 93/2009.

Examinând hotărârea Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României, prin prisma motivelor invocate în contestație, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge contestația formulată de către A. S.A. împotriva hotărârii ca nefondată, pentru următoarele considerente:

A.. S.A. a solicitat, prin cererea din data de 14 mai 2021 și înregistrată la Banca Națională a României la aceeași dată, sub nr. x, înscrierea în Registrul General ținut de Banca Națională a României, depunând documentație în acest sens. În urma analizei întregii documentații și a propriilor verificări ale direcției de specialitate din Banca Națională a României, cererea de înscriere a fost respinsă în temeiul art. 27 alin. (3) din Legea nr. 93/2009 privind instituțiile financiare nebancare, coroborat cu art. 25 alin. (1) lit. b) din Regulamentul BNR nr. 20/2009 privind instituțiile financiare nebancare, cu modificările și completările ulterioare.

Soluția de respingere a cererii de înscriere în Registrul General a fost adoptată în temeiul art. 25 alin. (1) lit. b) în considerarea faptului că dl. C., persoana desemnată în calitate de conducător al A. S.A. nu îndeplinește cerința privind reputația adecvată prevăzută la art. 20 din Legea nr. 93/2009 coroborat cu art. 14 și art. 15 din Regulamentul nr. 20/2009.

Împotriva acestei decizii, A.. S.A. a formulat contestație ce a fost soluționată de Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a României prin Hotărârea nr. 3 din 27 octombrie 2021, în sensul respingerii contestației, ca neîntemeiată, întrucât C., conducătorul societății, nu îndeplinea cerința privind reputația adecvată prevăzută la art. 20 din Legea nr. 93/2009 privind instituțiile financiare nebancare, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 14 și art. 15 din Regulamentul nr. 20/2009.

Potrivit art. 60 din Legea nr. 93/2009, "Căile de contestare a actelor emise de Banca Națională a României în aplicarea prevederilor prezentei legi sunt cele prevăzute în cap. IX "Căi de contestare" al titlului III al părții I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare".

Conform art. 275 din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările si completările ulterioare, "(1) Actele adoptate de Banca Națională a României conform dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență, ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013 și ale reglementărilor emise în aplicarea acestora, cu privire la o instituție de credit, inclusiv cele cu privire la persoanele prevăzute la art. 108 alin. (1) ori la persoanele desemnate să asigure conducerea sucursalelor instituției de credit și actele cu privire la acționarii acesteia, pot fi contestate, în termen de 15 zile de la comunicare, la Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României, care se pronunță prin hotărâre motivată în termen de 30 de zile de la data sesizării.

(2) Hotărârea consiliului de administrație al Băncii Naționale a României poate fi atacată la Înalta Curte de Casație și Justiție, în termen de 15 zile de la comunicare.

(3) Banca Națională a României este singura autoritate în măsură să se pronunțe asupra considerentelor de oportunitate, a evaluărilor și analizelor calitative care stau la baza emiterii actelor sale.

(4) În cazul contestării în instanță a actelor Băncii Naționale a României, instanța judecătorească se pronunță asupra legalității acestor acte."

Din coroborarea dispozițiilor legale evocate în precedent rezultă că instanța de contencios administrativ este abilitată a se pronunța asupra legalității hotărârii Consiliului de administrație al B.N.R., respectiv a conformității acestui act administrativ cu actele normative în temeiul și pentru organizarea căruia a fost emis, precum și a veridicității stării de fapt ce a dus la declanșarea și finalizarea procesului decizional contestat.

Sub un prim aspect s-a susținut prin contestația formulată că hotărârea este nelegală întrucât hotărârea atacată nu a fost emisă în termenul legal de 30 de zile, ci în termenul de 46 de zile, iar acest aspect poate fi interpretat ca o aprobare tacită, opinie pe care Înalta Curte nu o împărtășește.

Potrivit dispozițiilor art. 3 din O.U.G. nr. 27/2003 privind procedura aprobării tacite "(1)În sensul prezentei ordonanțe de urgență, termenii și expresiile de mai jos au următorul înțeles:

a) autorizație - actul administrativ emis de autoritățile administrației publice competente prin care se permite solicitantului desfășurarea unei anumite activități, prestarea unui serviciu sau exercitarea unei profesii; noțiunea de autorizație include și avizele, licențele, permisele, aprobările sau alte asemenea operațiuni administrative prealabile ori ulterioare autorizării;

b) procedura aprobării tacite - procedura prin care autorizația este considerată acordată dacă autoritatea administrației publice nu răspunde solicitantului în termenul prevăzut de lege pentru emiterea respectivei autorizații.

(2) Răspunsul negativ al autorității administrației publice competente, în termenul prevăzut de lege pentru emiterea autorizației, nu echivalează cu aprobarea tacită."

Prin urmare, împrejurarea că intimata Banca Națională a României nu a răspuns contestatoarei în termenul legal de 30 de zile nu echivalează cu o aprobare tacită.

Pe de altă parte, potrivit prevederilor art. 275 alin. (1) din O.U.G. nr. 99/2006 "(1)Actele adoptate de Banca Națională a României conform dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență, ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și ale reglementărilor emise în aplicarea acestora, cu privire la o instituție de credit, inclusiv cele cu privire la persoanele prevăzute la art. 108 alin. (1), la persoanele desemnate să asigure conducerea sucursalelor instituției de credit, și la acționarii acesteia, cu privire la auditorul financiar al instituției de credit, ori cu privire la o societate financiară holding, o societate financiară holding mixtă, inclusiv cele cu privire la persoanele care exercită responsabilități de administrare și/sau conducere și la acționarii acestora pot fi contestate, în termen de 15 zile de la comunicare, la Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României, care se pronunță prin hotărâre motivată în termen de 30 de zile de la data sesizării.

Analizând această dispoziție legală, Înalta Curte reține că depășirea termenului de 30 zile pentru soluționarea contestației nu este sancționată de către legiuitor, ceea ce înseamnă că termenul în discuție nu poate fi decât unul de recomandare.

În esență, prin motivele invocate în cuprinsul contestației se susține nelegalitatea hotărârii atacate sub aspectul îndeplinirii de către persoana desemnată în calitate de conducător al A. S.A., dl. C., a cerinței reputației adecvate cerută de art. 20 din Legea nr. 93/2009, motive pe care Înalta Curte le găsește a fi neîntemeiate.

Conform art. 17 din Legea nr. 93/2009, "(1) Prezenta secțiune este aplicabilă instituțiilor financiare nebancare ce fac obiectul înscrierii în Registrul general. (2) Instituțiile financiare nebancare trebuie să îndeplinească cerințele generale prevăzute în prezenta secțiune și în reglementările emise de Banca Națională a României în aplicarea prezentei legi", iar potrivit art. 20 din același act normativ, "Conducătorii instituțiilor financiare nebancare trebuie să aibă reputație și experiență adecvate pentru exercitarea responsabilităților încredințate, conform criteriilor stabilite de Banca Națională a României".

Potrivit art. 14 din Regulamentul BNR nr. 20/2009: "La evaluarea reputației conducătorilor, Banca Națională a României are în vedere cel puțin următoarele aspecte:

a) existența unei condamnări pentru infracțiuni de corupție, spălare de bani, terorism, infracțiuni contra patrimoniului, abuz în serviciu, luare sau dare de mită, fals și uz de fals, deturnare de fonduri, evaziune fiscală, primire de foloase necuvenite, trafic de influență, mărturie mincinoasă, infracțiuni prevăzute de legislația specială în domeniul financiar-bancar, de legislația privind societățile comerciale, insolvența sau protecția consumatorilor ori pentru orice alte fapte relevante;

b) conducătorul este urmărit penal sau judecat pentru oricare dintre infracțiunile prevăzute la lit. a);

c) investigații în curs ori derulate în trecut și/sau măsuri aplicate ori impunerea unor sancțiuni administrative pentru nerespectarea prevederilor care reglementează domeniul bancar, financiar, al activității de asigurare sau a oricărei alte legislații privind serviciile financiare, în ceea ce privește conducătorul și/sau o entitate în cadrul căreia în perioada în cauză acesta exercita responsabilități de administrare și/sau de conducere;

d) investigații în curs ori derulate în trecut și/sau măsuri și sancțiuni aplicate de orice organism de reglementare ori profesional pentru nerespectarea oricăror reglementări relevante pentru evaluarea reputației conducătorilor".

Dispozițiile art. 15 din Regulamentul BNR nr. 20/2009 prevăd că "La evaluarea reputației conducătorilor, aspectele prevăzute la art. 14 sunt avute în vedere, de la caz la caz, în funcție de gravitatea circumstanțelor caracteristice fiecărei situații, în măsura în care acestea pot induce dubii cu privire la îndeplinirea criteriului privind reputația conducătorilor".

Din coroborarea dispozițiilor legale precitate, rezultă că situațiile indicate la art. 14 lit. a)–d) din Regulamentul nr. 20/2009 nu sunt prevăzute exhaustiv, de vreme ce art. 14 folosește sintagma "cel puțin", iar la art. 15 se prevede că aceste situații sunt avute în vedere de la caz la caz în funcție de gravitatea circumstanțelor caracteristice fiecărei situații, în măsura în care acestea pot induce dubii cu privire la îndeplinirea criteriului privind reputația conducătorilor.

Prin urmare, evaluarea BNR nu se limitează la simpla verificare a încadrării în vreuna din situațiile prevăzute la lit. a)-d) menționate de art. 14 din Regulamentul nr. 20/2006, autoritatea de autorizare poate reține în evaluarea reputației conducătorilor orice alte aspecte relevante și concludente, analizând toate informațiile deținute cu privire la persoana evaluată.

Criticile contestatoarei potrivit cărora o plângere penală finalizată cu achitare pentru acuzațiile aduse nu mai poate fi readusă în discuție și niciuna din faptele pentru care dl. C. a fost acuzat și achitat nu mai poate face obiectul unei alte imputări din partea BNR, nu pot fi primite.

În analiza reputației unei persoane trebuiesc avute în vedere situațiile/circumstanțele în care acea persoană s-a găsit și care prezintă relevanță raportat la calitatea pe care persoana în cauză urmează să o dețină și în relație cu care se realizează evaluarea. Împrejurarea că dl. C. a fost cercetat penal pentru săvârșirea unor infracțiuni, și apoi achitat de instanța de judecată sunt elemente ce trebuiesc avute în vedere la efectuarea evaluării de către intimata BNR, iar efectuarea evaluării în raport și de existența dosarului penal nu poate reprezenta ca fiind o nouă cercetare penală.

Banca Națională a României efectuează o evaluare proprie în raport de toate situațiile/circumstanțele în care acea persoană s-a găsit până la momentul evaluării de căte intimata BNR, nefiind ținută de hotărârea de achitare pronunțată în dosarul penal.

Banca Națională a României evaluează modul de conformare a entităților ce solicită înscrierea în Registrul General al IFN-urilor la cerințele stabilite de legiuitor prin actele normative adoptate în domeniu, una dintre aceste cerințe fiind cea menționată la art. 20 din Legea nr. 93/2009, respectiv cea referitoare la reputația adecvată pe care trebuie să o aibă conducătorii instituțiilor financiare nebancare.

Activitatea de analiză și decizie asupra factorului reputațional adecvat este efectuată într-un domeniu de reglementare aflat în competența exclusivă a Băncii Naționale a României, ce are ca scop asigurarea și menținerea stabilității financiare și care nu aduce atingere și nu se suprapune peste principiile de desfășurare a procesului penal.

Aspectele din contestația formulată referitoare la faptul că dl C. nu a refuzat niciodată sa predea actele și nu a refuzat să dea curs solicitărilor organelor penale, nu a avut o atitudine mincinoasă în relația cu organele de urmărire penală sau de judecată, a respectat legislația privitoare la păstrarea în condiții de siguranță a documentelor de serviciu în sensul că cele 10.099 de dosare au fost păstrate în deplină siguranță în dulapuri metalice, nu a sustras niciun dosar de la B. S.A., nu pot fi primite.

Analizând hotărârea atacată se observă că la stabilirea de către intimată a neîndeplinirii cerinței unei reputații adecvate de către dl. C. s-a avut în vedere un cumul de situații faptice, și nu doar un element singular, care au relevat o conduită necorespunzătoare atât în relațiile cu autoritățile statului cât și în derularea activității profesionale anterioare la B. S.A.., iar aspectele menționate în cuprinsul contestației fiind contrazise de înscrisurile aflate la dosarul cauzei.

Relevant în acest sens, a fost atitudinea dlui. C. în contextul procesului de instrumentare a primei cereri de înscriere în Registrul General a A. S.A. când au fost furnizate intimatei BNR informații contradictorii, modificate succesiv în funcție de observațiile și aspectele aduse în atenție de autoritate. În condițiile în care această atitudine contradictorie apare în relația cu intimata BNR, chiar de la prima cerere de înscriere în Registrul general, în mod corect intimata BNR a respins cererea de înscriere formulată de contestatoarea A. S.A..

Și aspectele ce vizează activitatea profesională a dlui. C. la B. S.A., reține Înalta Curte că în mod corect au fost avute în vedere la evaluarea efectuată de intimată.

Contrar susținerilor contestatoarei, fișa postului consilier financiar bancar la B. S.A. datată 10 ianuarie 2010 și aflată la dosar prevede în sarcina dlui. C. (consilier financiar bancar – poziție de conducere și control a compartimentului de creditare și recuperare creanțe) faptul că "urmărește modul de aplicare a normei interne privind standardele de cunoaștere a clientelei" .

Prin urmare, Înalta Curte constată că toate criticile formulate sunt neîntemeiate, astfel că în baza art. 275 alin. (2) din O.U.G. nr. 99/2006, va respinge contestația formulată de contestatoarea A. S.A. împotriva hotărârii Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României nr. 3 din 27 octombrie 2021, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată contestația formulată de petenta S.C. A. S.A. împotriva Hotărârii nr. 3 din 27 octombrie 2021 pronunțată de Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a României.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 iunie 2022.